Petru Dumitriu

[kant emir]

Cap de afis in cazul acestui prozator pare sa fie "Cronica de familie" - povestea unei familii din aristocratia autohtona, boierii Cozianu. Scriere vasta prin perioadele istorice pe care le acopera (Romania de dinainte de monarhie, razboaiele, rascoala, legionarii si comunistii), si (mai ales) prin impresionanta galerie de personaje(de toate felurile - de la lichele la oameni de o inalta tinuta morala, si de la minti ascutite/talente sclipitoare la prosti din cei mai prosti; toate aceste personaje sunt vii, credibile si convingatoare), mi-a placut in special pentru descrierile perceptiilor - asa abundenta de stari si senzatii nu tin minte sa mai fi intalnit.
Am mai citit "Pasarea furtunii" (o carte viguroasa, scrisa cu talent si drag, desi putin "orientata") si inca o carte, despre care nu-mi amintesc decat ca a fost scrisa cu mare greata (citeam si nu-mi venea sa cred ca a putut scrie ceva atat de prost) spre a demonstra elanul , daruirea si abnegatia fauritorilor socialismului in opozitie cu naparcile reactionare, chiaburii sabotori; a lasat in aceasta carte sa se vada ca scrie la comanda comunistilor, o carte pe intelesul clasei muncitoare - un fel de "asa da, asa nu". N-am putut sa-i tin minte si numele.
Dintre cei ce il cunosc pe Dumitriu, trag nadejde ca se va gasi vreun doritor de comentare. Pentru cei ce nu-l cunosc, eventualele discutii ar putea fi ispita.