Mihail Drumes - Elevul Dima dintr'a saptea

[whatever]

prima data am citit romanul prin clasa a 9'a ... au trecut vreo 7 ani de atunci, si multe lucruri s-au schimbat.

acum vreo 20 de minute am terminat de citit cele 2 parti ale romanului a doua oara .... pur si simplu nu am cuvinte. Poate pentru ca ma regasesc un pic in tanarul cu destin tragic Grigore Dima ? Si pentru ca relatia cu prietena mea seamana cu relatia lui cu frumoasa Lotte pana intr-un anumit punct ? Sper doar ca finalul sa nu fie la fel ...

nici nu stiu ce sa va spun despre carte in momentul de fata ... momentan o pot asocia doar cu lovesong'ul celor de la The Cure, dar o varianta schimbata. In tragic.

Mai e cineva care a citit romanul aici ? daca da, va rog frumos sa postati aici impresii despre el .... caut neaparat pe cineva cu care sa pot vorbi despre el.

mie imi pare cea mai frumoasa si mai tragica poveste despre 2 tineri indragostiti din toata literatura romana parcursa de catre mine pana acum. Si tot visul utopic a lui Dima despre insula sa si despre artep e absolut minunat.

imi cer scuze de pe acuma daca postul meu nu e prea coerent, dar inca am ramas sub impresia finalului cartii .... daca a citit-o careva stie la ce ma refer ...


in fine ... sper sa pot sa vorbesc cu cineva.

[Necko]

si mie mi-a placut tare mult cind l-am citit, acu fro doozeci si de ani. acum nu am timp, dar o sa mai vorbim.

de acelasi autor trebuie sa mai citesti "Invitatie la vals" si "Scrisoare de dragoste".

somn usor.

[baixinho©]

whatever, ai niste detalii aici.
este o carte superba. am citit-o cu sufletul la gura, asa cum mi-au placut si celelalte mentionate in link-ul prezentat. m-a socat mai mult Invitatie la vals, dar mi-a placut mai mult Elevul Dima. nu ar fi exclus sa o recitesc in viitorul foarte apropiat.

[whatever]

da, stiu si Invitatie la Vals, maine o sa ma apuc sa o recitesc .... dar despre ea un alt thread poate ... Scrisoare de Dragoste nu am citit inca, dar o sa fie urmatoarea pe lista.

somn usor necko si baics (si mersi de link)

poate vorbim mai mult maine la o ora mai rezonabila


ps - absolut superba cartea, sincer va spun (cu tot riscul de a ma repeta) ca nu am cuvinte. magnific romanul lui Drumes. absolut magnific.

[piskeshu]

Si io am citit cartea prin a 8-a sau a 9-a si recunosc ca doar Ciresarii m-au impresionat mai tare pe vremea aia. Super misto cartea! In schimb, altceva n-am citit de Drumes. Si nici nu cred ca mai citesc, adica nu cred ca as mai putea citi asa ceva in momentul asta.

[pacha]

O carte lejera pentru o varsta care de mult am depasit-o.M-a impresionat mult la vremea aceea si-mi aduc aminte si acum foarte mult din actiunea ei.
Raman surprins ca lumea mai citeste literatura.Daca ma uit la copiii mei......de care totusi sunt multumit.

[senyoryta]

Eu doar ce am terminat de citit carte si ink sunt int-o stare ciudata.....cartea asta m-a facut sa plang, a fost cea mai tare carte pe care am citit-o pana acum. N-am mai citit alte carti de Drumes pana acuma pt ca n-am avut curiozitatea da dupa ce am citit Elevul Dima dintr'a saptea....o carte care ma impresionat enorm , am sa citesc si alte carti de Drumes. E superba cartea!!!

[robertdeniro]

felicitari pentru alegerea facuta!
incantat de cunostinta, florin ma numesc!
am fost si eu fascinat de cartile lui drumes! mi-a influentat adolescenta, in bine cred!
incearca-le pe toate!
mai poti incerca, ceva mai "ciudat", The Magus-Magicianul-John Fowles"!
multe succese in cariera si fericire in dragoste!


p.s. cum e vremea la constanta?[/color]


cu deoasebit respect,
Me, myself& I

[whatever]

eu am citit magicianul in urma cu cativa ani, si mi-a parut absolut geniala.

[wednesday]

ti-a placut magicianul? de gustibus de gustibus da aia mie mi se pare cea mai overrated carte a secolului... :/

[shiona]

stiu c-am citit cartea cand eram printr-a 7a si a fost una din cartile pe care am citit-o pe nerasuflate....m-a captivat pur si simplu...parca eram si eu acolo...printre ei...luam parte la actiune...cat despre final...am fost atat de revoltata si furioasa pe parinti celor doi....de parca asta ar fi schimbat cu ceva finalul cartii

[o_tzestoasa]

mie mi-a palcut finalul, tin minte ca eram surpinsa, intr-un mod cat se putae de placut ca nu se termina cu bine, asa cum m-am asteptat eu. Am citit cartea intr-a 6-a, cred si multa vreme am fost fascinata de ea, povesteam prin clasa ce tare e, duceam cartea la scuala ca sa ii imbii si pe restu neghibilor din clasa sa se lumineze citindu-l pe Drumes si totusi, iubirea absoluta a copilariei mele, a ramas Olguta Deleanu si cam tot ce insemna Ciresarii o vreme buna i-am zis lu bunica-mio Mos Costache, pana s-a disperat si mi-a dat sa citesc Dumas, ca sa schimb subiectu si implicit, mania. Altceva n-am citit de Drumessi acum e oricum, mult prea tarziu pt asta. Imi para insa f rau ca n-am pastrat cartea, pt ca puate ar fi citit-o copiii mei (a fost interesant sa cetesc Ciresarii cu notile facute de mama pe marjini, de cand fusese ea, mare citituare, prin generala)

[kant emir]

iata-ma in masura sa zic si eu o vorba (din nefericire, nu de bine), ca am citit-o cat am frecat buha pe la mare:

e o carte stangace, daca e s-o judecam rece (firele povestii sunt slabe si incalcite, o saia si nimic mai mult; personajele sunt nu daltuite, zamaslite ori macar creionate, ci doar spoite - cu calitati si defecte aiurite si inconsecvente. cat despre procedele literare, limbajul si instrumentele scriitorului: care scriitor? care limbaj, care procedee? scriere gazetareasca, si inca la nivel de corespondent)

daca as fi citit-o la varsta muschetarilor si ciresarilor, cu siguranta ca mi-ar fi placut (pentru romantismul copilaresc, pentru arpetismul ala utopic, cu imnuri si insigne si sute si mii de discipoli), dar asa n-am putut sa nu observ ca grigore ala iubea numai cu jumatate de inima, ca in timp ce murea dupa lotte se mai bucura si de farmecele ligiei si ale slujnicutei nemtoaice si era cat pe ce sa se imbarlige si cu sotia proprietarului internatului - episoadele "neserioase" se dreg cu o minciunica/omisiune si gata, nu se mai vorbeste despre ele (ce sa mai spun de insasi tara cea de vis, pe care urma s-o construiasca grigore: toata povestea se sprijinea pe o scrisoare practic ciordita de dima de la fix familia lui lotte!); nu mai spun de faptele eroice, de trecerile dintr-o barca in cealalta - daca ar fi fost scrisa de un pustiulica de 17-19 ani, ar fi fost de inteles, dar asa mi-a lasat impresia ca insusi scriitorul este strain de profunzimea cu care se poate iubi (o utopie, un principiu, o femeie/fata) si crede si suferi

sa ma ierte whateveru (si baicsu, si cine a mai gustat cartulia) ca nu i-am putut impartasi bucuria, dar marturisesc ca dupa nu foarte multe pagini a trebuit sa depun si oarece efort s-o parcurg; nici vorba sa mai incerc alte cartulii de-ale omului, m-a pierdut de musteriu