Initial trimis de manelesux
Asimov este nulitate pt. ca:
1.La data la care a inceput sa scrie inca nu vorbea engleza suficient de corect. Bine, asta e doar un aspect funny, care s-a reparat in timp shi care oricum nu e vizibili prin prisma traducerilor.
2.Omu nu are perle, are gaselnitze. Era un episod in Stan shi Bran in care un sharlatan vindea pastile de benzina shi era in stare sa convinga pe oricine ca sunt miraculoase. Cam asha shi cu perlele lui Asimov. Partea science din Asimov sunt fantezii erotice ale unui om de shtiintza mediocru. Comparativ, uita-te la Clarke, care era om de shtiintza in adevaratul sens al cuvantului shi la care elementele science erau extrapolari ale cercetarilor sale.
3.ASimov a fost platit la numar de randuri. Asmiov shi-a terminat cariera de scriitor pasionat prin anii 60. De atunci a fost pus de editori sa ishi lege poveshtile cu robotzi shi fundatzie astfel incat sa dea impresia unui ciclu monumental. Modul in care le-a legat mi se pare cusut cu atza alba. Chiar Asimov recunoashtea ca in momentul in care a scris MArginea fundatziei nu mai tzinea minte ce se intamplase in celelalte volume. Ciclul respectiv este doar o carpeala monumentala.
4.In timpul carierei de pasionat pe care a avut-o, ASimov a profitat de pofta de senzatzional a americanilor care prin anii 50 scoteau din ei nishte kestii ciudate rau:Superman versus Frankenstein, etc. Pe fondu asta normal ca a avut succes.
5.Soarele gol e o carte politzista in care Hercule Poirot este robot.
6.VanVogt este o nulitate la fel de mare.
7.Ursula leGuin scrie bine pentru o femeie.
8.Tema de casa:comparatzie intre Herbert shi Asimov, comparatzie intre Dune shi Fundatzie! Ar trebui sa vezi shi matale diferentzele.
9.Asimov este un Ion Creanga al SFului. Asha cum ideea de copil universal din Amintiri din Copilarie este o tampenie impusa in licee, asha Sf-ul supervalabil al lui Asimov este o calamitate literara. Merge ca literatura pentru copii. Tre sa recunosc ca mi-a placut cand eram mic dar recent, incercand sa recitesc,m-am speriat. Tu de cand n-ai mai citit Asimov? Se poate sa fi ramas doar cu impresia care ne era bagata pe gat de Mironov pe cand eram mici shi confuzatzi.
In primul rand: "soarele gol e o carte politista..." nu stiu, mie mi s-a parut putin altfel... Eu am vazut povestea politista (de altfel trasa de par si cusuta cu ata, se vede ca nu le are cu ale genului) doar un pretext. Ceea ce mi s-a parut genial este fresca celor doua lumi-extrema, exceptional realizata. Si asta e zic eu ideea cartii, nu poirot-ul tau care putea fi inlocuit cu orice altceva si cartea aia n-ar fi pierdut din savoare. Ia si tu ce scrie acolo si fa o comparatie cu ceea ce poti vedea in zilele noastre. Pe mine m-a impresionat enorm...
Despre stilul comercial n-am ce sa spun... mai mult decat comercial au fosti chiar si unii dintre clasici.
Cat despre comparatiile pe care le propui, sunt cel putin ciudate. Intai ca, dupa cum ziceam mai devreme, Asimov nu se identifica in nici un fel cu seria fundatiei. Opera lui inseamna cu totul altceva. Pentru mine, inseamna zecile de nuvele scurte si puerile. Si de aceea sa compari pe Asimov cu Herbert e deplasat. Si daca e sa vorbim de gaselnite, despre Herbert ar trebui sa vorbim. Deci daca Herbert detine un rafinament narativ remarcabil (imi aduc aminte ca am citit multe dintre cartile Dunei si Pandorrei fara sa inchid un ochi), n-am gasit prea multe idei stralucite. Dune e o carte plina de imaginatie, care creaza un univers feeric, si cam atat. As recomanda Dune fara ezitare ca si carte pentru copii , nu Asimov. Pai ce ar intelege un copil din "Cutie","Visele sunt sacre" etzetera... Talentul narativ nu e punctul forte al lui Asimov (vezi chiar Soarele Gol...). Insa continutul ideatic e mult mai bogat. Nu inteleg nici comparatia cu Creanga. Ce are ... cu prefectura !? Cat despre cat de recent am citit, am recitit recent ceea ce stiam ca merita... si tre sa spun ca am gasit multe dintre povestiri chiar mai savuroase decat le stiam eu.
Si inca o chestie: gasesc o idee absurda, impusa de mainstreamul steril ca fictionul de calitate trebuie sa aiba o baza solida in stiinta. E adevarat ca asa s-a nascut genul. Si de aceea se numeste 'Science-Fiction'. Insa genul a evoluat de mult din sfera restrictiva a faptului stiintific. Ideea e ca fictionul reprezinta un instrument pentru a exprima idei greu abordabile in genurile clasice. Iar daca, pentru a-mi exprima atare filosofii, am nevoie sa inventez o noua stiinta sau sa ignor existenta vreuneia, fictionul imi ofera posibilitatea asta. Iar pe Clarke il gasesc putin academic, poate prea "om de stiinta".
