Cartile de pe birou

[Daimon]

observand cu stupoare ca nu avem un loc in care sa discutam (fara pretentia unor recenzii) despre cartile pe care le-am citit recent sau pe care le avem in lucru am luat decizia de a deschide acest spatiu de discutie

de cateva zile am inceput Viata pe un peron a lui Octavian Paler. Romanul a apărut in 1981 si e, din ce am citit pana acum, o anti-utopie, sau o utopie neagra, intr-un fel inscriindu-se in aceeasi zona cu o parte din proza lui Kafka.

mie personal imi aminteste foarte tare de Biserica Neagra a lui A.E. Baconsky, roman publicat in Germania prin '76 si in Romania abia dupa '90.

pe langa faptul ca ma amuza obsesia cu otetarii (care apar peste tot la Paler) si faptul ca e o mina de aur pentru amatorii de citate, momentan nu mai adaug nimic, voi reveni dupa ce o termin.

as fi curios de eventuale impresii ale celor care au citit deja romanul.

[eliana]

Observ cu amuzament stupoarea lui daimon, si ma alatur spatiului de discutie.



Am cumparat recent Jurnalul Fericirii de N. Steinhardt, si m-am apucat sa-l citesc, desigur nu cu putina emotie.
Am citit deja, de acelasi autor "Daruind vei dobandi", care nu este altceva decat o colectie de predici rostite de N.S. din pridvorul manastirii Rohia. Ideile principale gasite in prima carte se regasesc si acum, in Jurnal, dar detaliate si prezentate intr-un melanj interesant.

Revin cu impresiile mele la final,desigur, dar pot spune ca Steinhardt nu ma dezamageste. E o continua incantare si delectare, provocare si relaxare. Si nu numai.

[Ciuhandru]

Momentan citesc urmatoarele:

Claudio Rendina - Dogii Venetiei. Istorie si secrete. Istorie am inteles, dar de ce secrete, din moment ce faptele descrise sunt publice? Oricum, interesant.

Jean-Francois Revel - Cunoasterea inutila. Inteligenta, luciditate si umor intr-o critica devastatoare a stangismului mondial. Excelent.

[Humbert]

@eliana: am citit şi eu un sfert din cartea aia, dar mi s-a părut o plictiseală, astfel că la un moment dat mi s-a luat de atat Bughi Mambo Rag şi am lăsat-o. Există cateva pasaje foarte interesante, nu neg, dar cel mai mult mi-a plăcut prefaţa (nu ştiu dacă e aceeaşi şi in ediţia asta nouă)

Oricum, faptul că a fost intemniţat de comunişti a fost cel mai bun lucru din viaţa lui, altfel să locuieşti la 50 ani singur cu babacu' nu e chiar viaţa ideală.

[Ciuhandru]

@eliana: am citit şi eu un sfert din cartea aia, dar mi s-a părut o plictiseală

Probabil ca Greuceanu ti s-ar potrivi mai bine, ca actiune si ritm.

[eliana]

Humbert, cand anume ai incercat sa il citesti pe Steinhardt?


pentru ca si varsta si experienta sunt decisive in capacitatea noastra de asimilare a unor informatii si experiente care altfel ne-ar depasi puterea de intelegere/acceptare.

nici macar sa iti placa nu poti, daca stilul cartii e prea departe de cel pe care il ai in clipa aceea.

citeste-l totusi, pe steinhardt mai incolo putin, si iti garantez ca fie si pentru introducerea fabuloasa in lumea culturii, vazuta ca evadare din mizerie si realitate, merita citit.


edit: partea cu babacu...hm...stii tu cine a fost Steinhardt? Pentru ca eu te-as ruga respectuos, sa cercetezi. Si cu respectul cu care faci referire la Wagner, sau oricare alt compozitor indragit de tine, sa faci referire si la acest om extraordinar si luminat.

[Humbert]

Am citit-o prin liceu parcă, dar nu are aşa mare importanţă. E drept, intotdeauna in ce citesc caut ceea ce mă preocupă. Am mai spus, are şi cateva idei interesante dar nu indeajuns ca să mă motiveze să citesc pan' la capăt.

"Fabuloasa lume a culturii" mă lasă rece atata timp cat nu găsesc elemente care să mă inspire. Dacă toată literatura ar fi compusă numai din alde Balzac, Bronte, H.D Lawrence şi alte vomitive/laxative aş fi mulţumit cu mine insumi fără să fi citit vreo carte vreodată, pentru că nu văd cum mi-ar putea extinde orizonturile. Dar noroc că există E.T.A Hoffmann, Dostoievski, Mann...

partea cu babacu...hm...stii tu cine a fost Steinhardt?

Cam ştiu, dar dacă ar fi fost privat de acele experienţe, ai mai fi auzit de dansul ? De ce crezi că se cheamă "Jurnalul Fericirii" ? Şi n-am nimic cu omu', nu inţeleg de ce te ataci aşa. Era un om foarte cultivat, bravo lui, dar nu văd să fi făcut mare lucru altfel, in absenţa experienţei concentraţionare.

Probabil ca Greuceanu ti s-ar potrivi mai bine, ca actiune si ritm.

Da, bine, asta e o replică standard :/ ... In fine, dacă vrei s-o luăm aşa prefer oricand Greuceni, Siegfrizi, personaje puternice, pasionale, cavaleri in armuri care nu ştiu ce este teama. Spre exemplu in Ana Karenina nu citeam cu plăcere decat episoadele cu personajul ăla Levin (parcă), care e unul din preferatele mele din tot ce am citit vreodată. In rest aş fi putut să le iau pe sărite, a fost o pierdere de timp...

PS: Legat de JF: Acolo e menţionată pasiunea deţinuţilor pentru a memora poezii. Eu ştiu că exista un procedeu asemănător pentru tratarea depresiilor. Poate Daimon ştie mai bine . Ar fi o conexiune interesantă.

[Daimon]

ce bine ca a existat si Gulagul si niste milioane de morti, ca altfel bietul Soljenitsin nu mai scria nimic si isi ducea viata ca un ratat anonim. (exemplele ar putea continua). abordarea asta e cel putin simplista.

in general ar fi bine sa nu emitem judecati de valoare, cu iz de sentinta, decat in domenii la care ne pricepem. judecatile de valoare cu pronuntat si evident caracter de amatoricesc, in mod categoric, nu duc altundeva decat spre o zona a penibilului sau hai sa zic a hilarului.

oamenii aia memorau poezii pentru a-si umple timpul pe de o parte, si mai ales ca sa nu innebuneasca si sa nu-si piarda capacitatea de a gandi.

[Ciuhandru]

Dacă toată literatura ar fi compusă numai din alde Balzac, Bronte, H.D Lawrence şi alte vomitive/laxative aş fi mulţumit cu mine insumi fără să fi citit vreo carte vreodată

prefer oricand Greuceni, Siegfrizi, personaje puternice, pasionale, cavaleri in armuri care nu ştiu ce este teama. Spre exemplu in Ana Karenina nu citeam cu plăcere decat episoadele cu personajul ăla Levin (parcă), care e unul din preferatele mele din tot ce am citit vreodată. In rest aş fi putut să le iau pe sărite, a fost o pierdere de timp...

Colegul are, mai nou, concurenta serioasa. Ei, dar la urma urmei nu-i niciun bai. Mai cresti oleaca, te mai lamuresti... Stam de vorba peste 10 ani.

[eliana]

Am citit-o prin liceu parcă, dar nu are aşa mare importanţă.

ba da, pentru ca la 18 ani nu poti intelege "iluminarea" de care iti vorbeam.

"Fabuloasa lume a culturii" mă lasă rece atata timp

atata timp cat nu ai capacitatea de a intelege, te va lasa rece. daca vrei sa iti extinzi orizonturile, da o sansa si altor genuri. din cand in cand.

Cam ştiu, dar dacă ar fi fost privat de acele experienţe, ai mai fi auzit de dansul ? De ce crezi că se cheamă "Jurnalul Fericirii" ? Şi n-am nimic cu omu', nu inţeleg de ce te ataci aşa. Era un om foarte cultivat, bravo lui, dar nu văd să fi făcut mare lucru altfel, in absenţa experienţei concentraţionare.

Privat de experienta inchisorii, ar fi ramas acelasi om educat:un scriitor, publicist, critic literar şi jurist roman. (cf. wikipedia, ca mi-e la indemana ca link, dar si conform biografiei sale, prezentata in prefata cartii pe care o citesc).

Da, as mai fi auzit de dansul poate in alt context. Se cheama Jurnalul Fericirii, pentru ca este "testamentul" adica mostenirea convertirii sale. Marturia lui de credinta: evreul devenit crestin, intelectualul devenit credincios, necredionciosul la picioarele lui Hristos.

Nu vezi tu, dar nu inchisorii ii datoreaza Steinhardt renumele, ci eruditiei si credintei sale.

Si nu ma atac, iti atrag atentia, si o fac politicos. Dar tu?

[anjin-san]

"Dacă toată literatura ar fi compusă numai din alde Balzac, Bronte, H.D Lawrence şi alte vomitive/laxative aş fi mulţumit cu mine insumi fără să fi citit vreo carte vreodată" by humbert

care bronte? emily sau charlote? in cazul celei de-a doua, mie personal jane eyre mi se pare un roman destul de reusit.
h.d. lawrence nici mie nu mi s-a parut exceptional. ce-i drept am citit doar un roman scris de el si anume "curcubeul"

balzac in schimb mi se pare un prozator de-a dreptul genial, modul in care descopera/dezvaluie natura umana cititorului, pe fondul frantei din secolul 19, este sublim iar acest aspect (printre altele) face din operele sale adevarate capodopere.

[Ciuhandru]

Las'ca pe Balzac il consoleaza Mircea Eliade.

(Deci da)

[kant emir]

Humbert (stiu ca n-am mai vorbit cu tine pana acuma, si poate ca nici nu e cel mai potrivit fel de abordare a unui user; deci cerem ingaduinta), esti cam rau si nedrept cu Steinhardt, asta in conditiile in care spui drept ca n-ai citit decat o bucatica.



Mie mi s-a parut o carte extraordinara, si NS un ganditor uman, prietenos, respectuos, si sim-patic (simpatizabil). Steinhardt este genul de crestin (sau credincios) inaintea caruia mi-as scoate, oricand, palaria: el nu crede ca un prost, ca un indobitocit cu creierul spalat, el crede de la inaltimea (s-a mai zis) eruditiei si a deschiderii unei minti extraordinare, ceea ce nu-i putin lucru; le fel de important mi se pare mica faptul ca nu crede cu teama, ci crede cu dragoste (de la aceeasi inaltime, sa nu neglijam)


(ma rog, ma scuzati ca nu dezvolt acuma ca-s pe fuga, dar promit sa revin)

[Ciuhandru]

Steinhardt este genul de crestin (sau credincios) inaintea caruia mi-as scoate, oricand, palaria: el nu crede ca un prost, ca un indobitocit cu creierul spalat, el crede de la inaltimea (s-a mai zis) eruditiei si a deschiderii unei minti extraordinare, ceea ce nu-i putin lucru; le fel de important mi se pare mica faptul ca nu crede cu teama, ci crede cu dragoste (de la aceeasi inaltime, sa nu neglijam)

Emire, crestini de acest tip sunt mai multi decat ai crede.

[viXen]

Acum, se zice ca importanta unui om se judeca cel mai bine dupa cati oameni a influentat si in ce fel.

Din cate stiu eu, N. Steinhardt a influentat pe multi, in vremuri grele, si le-a dat speranta.

Eu nu stiu foarte multi cavaleri in armuri care au avut atata putere si nu consider ca pasiunea si puterea sunt opuse spiritualitatii.

[eliana]

ma rog, ma scuzati ca nu dezvolt acuma ca-s pe fuga, dar promit sa revin

sa revii si sa nu mai pleci ca mi-era dor de postarile tale.

[Ciuhandru]

In ultima vreme sunt niste efuziuni sentimentale pe FC, de zici ca e forum de dating, nu alta.

[Daimon]

eu zic sa facem schimb de beri cu proxima ocazie )

[eliana]

niste efuziuni sentimentale

spuse el, cel mai sobru si singuratic si ursuz om de prin zona. a:

[Humbert]

Haha, văz că mi-am pus tot forumul in cap, ba chiar m-am ales cu unele replici destul de dure.

Ciuhandrule m-ai omorat cu condescendenţa ta. Oricum, devii previzibil...Urmează Humbert clonă Colegu...

Prieteni, eu prin chestia cu "babacul" am spus doar că era ratat in plan personal. Mă rog, imi asum faptul că am luat totul cam in băşcălie. Dar in temniţă a cunoscut credinţa, şi per ansamblu a fost o experienţă revelatoare. N-am zis că ar fi ajuns un ratat in general, dar nu cred că i s-ar fi acordat la fel de multă atenţie. Nu ştiu caţi dintre voi i-aţi fi citit altfel lucrările de critică literară sau caţi aţi fi auzit măcar de dansul. Asta era toată ideea mea.

[kant emir]

am spus doar că era ratat in plan personal

nu

sau, ca sa lasam loc, sa zicem ca ar trebui definita ratarea

Dar in temniţă a cunoscut credinţa

inexact
la bulau a oficializat-o, prin botez

[Humbert]

M-am bagat si eu in seama aici pe fir si am inceput sa ma prostesc. Dar deja se consuma prea mult spatiu aici pe baza aberatiilor humbertiene de care am impresia ca unii s-au simtit un pic deranjati. Asta e, mea culpa. Ma opresc aici.

[kant emir]

am impresia ca unii s-au simtit un pic deranjati.

exagerezi. ori esti hipersensibil?

mea culpa. Ma opresc aici.

ai innebunit? pai asta se face pe forum, se discuta si se contrazic oamenii

iar daca demersul (acuma generalizez, nu zic doar de forum) este unul pozitiv (cum ar fi descrierea elogioasa a unei carti - fie ea buna sau rea), eu cred ca deja suntem pe un teritoriu fertil; ca atunci cand demersul este unul negativ si desfiintator - cum ar fi ponegrirea unei carti (care poate sa fie, in mod similar, buna sau rea; pana cand n-o cunosti, n-ai de unde sa stii, nu?), lucrurile stau intr-un fel diferit: de ce ar trebui sa ma apuc sa impartasesc eu antipatia sau nemultumirea lui Y? oare nu mi-ar fi mai util si placut sa incerc sa gust bucuria lui X?

adica asta este crezul meu; iar daca eu, personal, te-am facut sa te simti impuns (tot personal), nah, cer iertaciune, nu asta mi-a fost intentia; n-am vrut sa te atac pe tine, am vrut sa apar (si sa promovez, de ce nu?) o carte pe care o consider frumoasa (in primul rand) si valoroasa (se pot invata multe de acolo; cred ca tot in primul rand, si "valoroasa"); ma gandesc ca, dintr-o discutie (pe care as vrea-o constructiva, repet, nu distrugatoare) amicala si in care se evidentiaza niste calitati ale unei scrieri, poate ca ti se desteapta interesul si incerci, la aceasata varsta (mai matura, ori coapta)
man, nu te mai supara daca te vezi combatut; sa te superi cand o sa vina care care sa afirme despre tine, direct si fara echivoc, ca tu esti asa sau altfel

dar daca vorbim despre idei?

Acest subiect este vizionat in acest moment de : 4 (3 membri si 1 vizitatori)
kant emir, Ayala, viXen

iaaa, aiala pe biroul cu carti!

[Ciuhandru]

Ciuhandrule m-ai omorat cu condescendenţa ta. Oricum, devii previzibil...Urmează Humbert clonă Colegu...

Neica Humberte, bravo! This is the spirit!

[irina8082]

ce de rafuieli , tata.. pe tredul de carti. daca era fotbal , politics&stuff, ce mai faceati? creca-i multumesc domnului ca nu prea citesc beletristici, astfel as fi fost aghen in mijlocui vapaiei. cu toate astea m-am reapucat de doctor faustus.. sa vaz cand il termin, desi vacanta s-a incheiat si am alte liste pe urechi.
humbert, io zic ca te cam grabesti nitel judecandu-l din scurt pe NS. poate-i varsta, sau poate ca nu-i literatura potrivita structurii tale mentale si dispozitiei sufletesti. nu se stie cand o sa-l redescoperi. insa inclin sa-ti dau dreptate in privinta eruditiei pe care unii autori tin sa o expuna la fiecare fraza, asa incat, cartile celor in cauza (gen liiceanu, patapievici, noica) ajung de multe ori extrem de incarcate de nume, autori, trimiteri bibliografice, citate (de multe ori netraduse, liiceanu, de ex, avand o pasiune pentru greaca veche ). percep asta nitel exagerat, ca un turnulet inflorat.. minoritar.
si ce-o incercat NS sa descrie atat de savant si alambicat in 700 de pagini, a reusit orwell in 1984, mai simplu , la obiect, genialitate in stare pura.

ah, pe birou am ultimul numar din foreign policy, mai suculenta decat orice ati listat anterior.

[Daimon]

Te referi la Doctor_Faustus_(Thomas_Mann)?

eu am citit-o mai demult, ar trebui sa o recitesc. oricum o recomand celor care au tangente cu muzica clasica mai ales, pentru profani spunand destul de putine. (asa cum mi-a spus si mie atunci )

in rest nu comentez ce ai mai zis tu pe aici, eventual ca nu prea isi are locul noica langa baietii ailalti doi.

[irina8082]

bineinteles. si bine zici mneata, monumentalul eseu asupra opusului 111 beethovenian.

noica nu-i de aceeasi factura, e adevarat si asemeni tie , prefer sa nu comentez chestiunea, faceam, insa, referire doar la abundenta referintelor literare si nu numai.

[Ciuhandru]

si ce-o incercat NS sa descrie atat de savant si alambicat in 700 de pagini, a reusit orwell in 1984, mai simplu , la obiect, genialitate in stare pura.

Oare de ce cineva care, dupa propria marturisire, nu prea are treaba cu literatura, simte totusi nevoia sa-si dea cu parerea despre ea?

De ce te-ar deranja sau te-ar indispune o carte in care multitudinea referintelor literare, filosofice si teologice te trimite la alte carti, adica face cu tine pedagogie intelectuala si spirituala? "Doktor Faustus" este de exact aceeasi factura.

[kant emir]

inclin sa-ti dau dreptate in privinta eruditiei pe care unii autori tin sa o expuna la fiecare fraza, asa incat, cartile celor in cauza (gen liiceanu, patapievici, noica)

dupa cum a zis deja daimonu, liicheanu si hrp nu prea incap intre aceleasi paranteze cu Noica - stii de ce? pentru ca, in timp ce pe Noica (atat de cuviinciosul si rezervatul Noica!) il preocupa transmisul ideii, pe ceilalti doi se pare ca ii preocupa, in primul si al doilea si al treilea rand, vorbaria "aleasa", afisarea nemarginitelor cunostinte si auto-lustruirea

(dar la evitarea impaunarii cu pene - fruimoase, dar purtate - straine te-ai gandit?)

si ce-o incercat NS sa descrie atat de savant si alambicat in 700 de pagini, a reusit orwell in 1984, mai simplu , la obiect, genialitate in stare pura

despre ce carte vorbim, scumpa duduita? care este legatura? si apoi Orwell n-a fost deloc primul care sa imagineze un sistem totalitar, stii asta?


mie mi se pare ca Steinhardt, in Jurnalul Fericirii a facut asa: confesiune, impartasire, marturisire (marturisire in sensul cel strict legat de credinta; primii doi termeni deloc legati - in intelesul pe care li-l atribui eu in aceasta fraza - de credinta)

si cele 700 de pagini n-au fost deloc multe

faceam, insa, referire doar la abundenta referintelor literare

sa mai insist eu pe asta?

dar ma opresc aici, ca te-a taxat, deja, nen-to (fie el de bere plin!) Ciuhandru:

de ce cineva care, dupa propria marturisire, nu prea are treaba cu literatura, simte totusi nevoia sa-si dea cu parerea despre ea?

[irina8082]

Oare de ce cineva care, dupa propria marturisire, nu prea are treaba cu literatura, simte totusi nevoia sa-si dea cu parerea despre ea?

De ce te-ar deranja sau te-ar indispune o carte in care multitudinea referintelor literare, filosofice si teologice te trimite la alte carti, adica face cu tine pedagogie intelectuala si spirituala? "Doktor Faustus" este de exact aceeasi factura.

mi-am dat cu parerea despre o carte-doua, nu despre LITERATURA, ii cam mare diferenta, asa-i? dar daca tii dumneata sa te intinzi la discutie in maniera celor pomeniti, n-ai decat, doar ai potential, ai calibru.
apoi, ai inteles gresit, asemeni emirului (btw, taxat, my foot!), nu pedagogia intelectuala ma indispune si cade greu la stomac, ci tendinta multor autori de a-si umple paginile cu mii de referinte si citate, vezi doamne, ocolul prin cultura noician si scarpinatul pe dupa ceafa devin conditiile sine qua non a scrierii oricarei idei, mai mult sau mai putin plate. nu sunt obligata de a simpatiza orice stil scriitoricesc.
emiru, cum care carte? am si zis, 1984 , ce era un pur exemplu, evident, si daca nu vezi legatura, poate recitesti cartulia.