Niste locomani (roman)-ultimul capitol

[Invincible]

Ieri faceam curatenie in calculator si iaca ce-a mai ramas dupa ce un scatofag debil mintal si-a facut damblaua.




Cap. XIV
Ciresul intors din razboi


Cel care prindea cate un peste mai mare chiuia scurt in semn de triumf. Pesemne dupa asta s-au luat profesorul Thyl, doctorul Tristan si invatatorul Vasile, cand au venit sa se aseze langa baieti, considerand ca locul este bun. Isi insirara sculele speciale si se uitau cu dispret la unditele de bold ale copiilor, care scanteiau in vazduhul diminetii, purtand la capat cate o vietate stralucitoare. Thyl Ulenspiegel avea chef de vorba:
- In timpul facultatii, la Dobitoclub, ma duceam la pescuit cu un actor, nea Gaga, care facea pe scena roluri de om serios. Dar ce pescar! sus palaria! Impreuna cu un ziarist, Aphextwinz, si unul de la Muzeu, Neko, erau spaimele a tot ce purta solzi si traia in apa din regiune. Intr-o zi, i s-a agatat in undita un monstru de vreo saizeci de kilograme. Aphextwinz a sarit sa-l ajute, nea Gaga s-a repezit sa apuce cangea ca sa loveasca pestele cel mare. N-a gasit-o in zapaceala aia si, nu stiu ce o fi fost in capul lui atunci, dar cred ca n-a fost nimic!, s-a s-a aruncat in spinarea somnului urias pe care ziaristul reusise sa-l apropie de mal. Nu-ti venea sa crezi: pestele ii iesea din stransoarea bratelor, incet, dar imposibil de oprit, forta lui, invelisul umed, alunecos inclinau cumpana, oricat de puternica si nebuna era inbratisarea actorului. Nea Gaga a prins cangea aruncata de Neko si l-a lovit dar, ghinion! a taiat si undita, asa ca somnul s-a dus sa doarma in adancul apei. Sa-l fi vazut pe Gaga! A iesit pe mal jalnic si infrant. Ii curgeau lacrimi pe obraji, pantalonii si tricoul ii erau manjite de mazga pestelui, iar privirile rataceau pe intinsul apei. A scos un urlet lung:”Am calarit un pesteeee!” Si a adaugat in soapta: „Ce rol, domnilor, ce rol!”…
Oribulul Mosh le sufla baietilor:
- Mai bine ne luam saniile, cand am venit incoace! Ca asta ingheata apele cu minciunile lui si poate si mai si ninge, macar ca vine vara! Auzi, cica era el actor la Dobitoclub si a prins un submarin cu undita! Mama doamne, ar trebui sa fie atent sa nu arunce carligul tinandu-l de rama!
Hades si Crash se muta la vreo suta de metri in josul apei. Moshu scoate un strigat de bucurie.
- Ce fel de rame ai, Moshule? Intreaba invatatorul Vasile.
- Rame-rame, albe si rosii, subtiri si groase, inalte si marunte, slabe si grase! insira tacticos baiatul.
- Daca esti asa destept, da-le-ncoa’ si fugi in padure, ia si harletul si aduna in cutia asta de conserva! porunceste Thyl Ulenspiegel.
Moshu se uita lung la el si zice rar:
- Am inteles.
- Ca la armata! rade doctorul.
- La astia nu poti sa le faci un bine fara sa le ordoni, se arata pedagog profesorul.
Moshu dispare in padure. La un sfert de ora, pleaca si ceilalti doi baieti. Dupa cam doua ore se intoarce sasiul cu cutia de conserva in care clocaie ramele.
- Poftim…
Thyl Ulenspiegel se uita urat la el. Tristan si Vasile i-au zis ca n-are noroc la peste azi, fiindca l-a blestemat Moshu. Acesta isi aduna lucrurile.
- Ce faci, ma? Pleci? Nu mai dai la peste? Ce ai sa spui acasa? Ca ai prins rame? il necajeste doctorul Vasile.
- Am prins si peste, domnu’ doctor. E la baieti. Ma asteapta la drum.
- Unde ai dat?
- In padure!
- Ce tot spui?! Nu cumva razi de noi?...
- Nuuu! Haideti sa vedeti!
Merg toti pana la drum unde ii gasesc pe Hades si Crash. Fiecare are cate cel putin zece kilograme de peste. Moshu gasise o japsa, facusera un canal dupa ideea lui Hades, apa se scursese si adunasera pestele. Thyl Ulenspiegel se invineteste de invidie:
- Cum l-ati prins?
- Cu unditele, intr-o japsa, minte senin Oribilul Mosh.
- Unde?
Copilul le explica respectuos si binevoitor. Cei trei barbati se reped sa-si ia bagajele. Crash se uita la ei cu mila:
- Unde i-ai trimis tu, Moshule, or sa prinda broaste si or sa invete sa inoate ramele din cutia aia de conserve pe care le-ai dus-o!
- Sa le faca si saramura daca vor si sa-si caute singuri altele!
- Mai bine le spuneai de la inceput sa-si bage cozile in apa si sa astepte pana maine dimineata, zice Hades si le sclipesc lumini in ochi.
Padurea fosneste verde si complice in jurul lor.

***

In ciresul lui Hades isi are cuibul de ani de zile o familie de sticleti care zboara ca niste ghemotoace colorate dupa insecte, ca sa-i hraneasca pe cei doi pui lacomi carora a inceput sa le dispara casul galben al ciocului, semn ca or sa inceapa in curand sa topaie si ei pe crengi….
- Astia n-au astampar nici un minut. Ma mir cum clocesc! Ia uite la ei cum danseaza! Parca sunt la hora! ii admira inciudat si invidios Orbilul Mosh.
- Ti se pare tie ca danseaza, dar ei muncesc! Sunt mai harnici ca tine! il jigneste Piskeshu.
- Ba danseaza, stirbule! E drept ca seamana mai mult cu tine cand te bate tanti Florica, de-ti sare praful din pantaloni si-ti dau lacrimile. Cum ii vezi tu ca muncesc?
- Prind musculite, viermisori, cauta graunte pentru pui, aduc apa… enumera Hades. De-asta spune Keshu ca muncesc!
- Ehe! da din mana alene Orbilul Mosh, sa fiti voi sanatosi! Asta-i munca? Si indarjit, face socoteala: Ia sa-i pui sa mearga la scoala, pe caldura asta, in fiecare zi, sa scrie la toate materiile, sa ia dupa ceafa cate iau eu de la mos Jim, sa aduca iarba la capra, apa de la fantana, sa dea la purcel, la gaini si la catel, si sa-i intrebi daca n-am dreptate cand zic ca n-au nicio grija decat sa manace!
- Parca tu ai avea alta, daca ai fi sticlete? il contreaza Invincible, mirandu-se si el ca s-a amestecat in disputa, cu atat mai mult, cu cat era de parere ca Moshu era mai aproape de adevar.
- Pe tine, Moshule, cat esti de bleg, te-ar manca si un matz care n-a facut ochi! il atatza Keshu si fata ii straluceste de incantare la gandul unei scene cu o pisica, avandu-l in gura pe Moshu-sticletele.
Orbilul Mosh se burzuluieste la el:
- Fugi de-aici piaza-rea! Eu as avea viteza de sticlete cu reactie. Cand as zbura zece metri de tine as face un vartej in urma mea de-ai da in tuse magareasca o jumatete de an.
- Asta se poate numai daca esti fermecat, o ia in serios Piskeshu, care se si vede bolnav de guturai..
Moshu e la ora de intelepciune:
- Toate pasarile-s fermecate, ca altfel n-ar zbura! Uite! Scoala-te tu, Crashule, si falfaie din maini, ca tot nu zbori! Si n-ai mai multe kile decat o gasca salbatica si esti la fel de negru ca o cioara!....
- De ce te legi de mine, Moshule? Am sa te spun lui nea Simion ca m-ai facut cioara! ameninta cel ofensat.
- Am glumit, Crashule! Voiam sa-i dau un exemplu lui Keshu ca sa inteleaga, ca el, saracu’, pricepe greu si uita repede! ii plateste sasiul o polita prietenului sau, dandu-i si un cot in coaste. Cuvintele lui Crash nu-i sunt indiferente, pentru ca le gaseste un rost in viata pasarilor, urmarind sticletii din varful ciresului: Uite! Sticletele ala care e tata n-are curea.. Cu ce i-o fi batand pe astia mici cand nu-s cuminti?.... dupa o pauza continua cu alean: Bine e sa fii pasare! Zbori pe unde vrei, vezi tot ce-ti place si faci numai ce poftesti! Tu, Keshule, ai fi bun de curca, ai ochii speriati si nasul ca un cioc!...
Pe Piskeshu l-a furat peisajul si nu baga de seama afronturile. In mintea lui migreaza visul:
- Eu as vrea sa fiu porumbel rosu si cu doua moturi, sa ma ridic pana la cer si sa-mi dau drumul de-acolo, sa va las cu gura cascata. Si moturile sa-mi straluceasca mai tare ca diamantele!
- Un mot in gusa si unul sub coada, sa nu le pierzi! il ia peste picior Invincible. Tot in ciulama ajungi! Mai bine sa fii o privighetoare sau o ciocarlie, canti frumos si oamenii te lasa in pace!
- Si sticletii astia canta frumos, dar peste o saptamana, -gata cu cantecul! murmura Crash orbit de o raza de soare.
Hades il ia de barbie:
- Vorbesti in somn, scaiete?
- Aseara s-a hotarat la sedinta sa se treaca la treaba: sa se dea gardurile inapoi sa se faca trotuare. Intr-o saptamana sa se rezolve situatia.
Hades fuge in casa si aduce o linie. Masoara sub privirile incordate ale baietilor. Tulpina ciresului se afla la un metru si cincisprezece centimetri de gard.
- Nu-l taie, decreteaza Oribilul Mosh. N-au voie. Si continua destins: Era pacat sa ramanem fara umbra, fara flori, fara cirese…
- Trebuie sa-i taiati crengile care ies din curte, sustine Crash. Pe toate! Si noi le taiem la cais. Tata injura dar o sa le taie. Asa injura el cand e pus sa faca un lucru si nu vrea, dar e obligat.
- Sticletii n-au cuibul pe crengile astea, iar de taiat le taiem noi pe care vrem, spune incruntat Hades.
- La inceput asa e, dar, daca nu e bine, vin ei si le taie.
- Cine? Care „ei”?
- Nea Zoso, Xkran…
Nu mai e loc de gluma. Numele celor doi militieni ai satului reteaza cheful disputei. De-acum nu mai erau multe de facut.
- Ce bine-am dus-o noi sub ciresul asta! ofteaza Oribilul Mosh. Dupa ce il vor taia, o sa ne bata soarele in cap, da’ lui Keshu si Invincible n-au cum sa le faca vreun rau! nu pierdu el prilejul sa arunce doua sageti otravite din arcul vorbelor.
- Tie nu-ti pasa, Moshule, ca n-aveti la drum decat un nuc plin de paduchi, paianjeni, omizi si furnici! zice cu tristete Invincible
- Si ce vrei de la mine? se rasteste Moshu. Adeverinta sa nu va taie pomii? Daca as fi fost in locul vostru, ma infuriam, plangeam, puneam mana pe o pusca si ziceam: „Picioarele sus si mainile jos, ca trag! ” Si-i vedeai pe aia care ar fi venit cum se scapau pe ei de frica. Isi drege glasul si da un sfat: Leaga cainele de cires, Hades, si n-o sa se apropie nimeni! Le face turul pantalonilor strecuratoare de bulion!
Hades e uita la cires. Ii stie fiecare creanga lucioasa si racoroasa. Cand il vor rani, copacul va plange indelung cu seva si ceara rosietica, un fel de lacrimi si sange la un loc. o sa semene cu un pom intors din razboi…
Alaturi, oribilul Mosh n-are grijile lui. Pe neasteptate ii ia basca din cap lui Piskeshu si se duce la marginea drumului, apoi in sant, zvacneste pe iarba si se ridica triumfator dupa aceea cu o ganganie in mana.

- E un baz cu capul negru! anunta vesel. Am sa scot paianjeni cu el. E bun ca nu inteapa. Am curajul sa-l bag in gura. Uite!
Si pana sa-l opreasca vreunul, face intocmai cum zisese. Baietii se uita la el cu rasuflarea taiata. Peste cateva secunde, insa, Mosu se schimonoseste cumplit, icneste, ochii i se holbeaza si e clar pentru toti ca a inghitit bazul. Se apuca cu mainile de stomac si se face covrig. Piskeshu, Crash si Invincible sunt inspaimantati. Hades indeamna:
- Duceti-l acasa, nu va uitati ca viteii la poarta noua! Luati-l pe sus si sa cheme doctorul!
Invincible si Crash isi impreuna mainile si fac un scaunel, Keshu il ajuta pe Moshu sa se aseze si pornesc cu chiu cu vai spre casa lui Moshu. Din senin, portile curtilor au inflorit cu femei si copii care afla intr-o clipa intamplarea. Mama lui Moshu vine in fuga, speriata:
- Cea-i patit, Moshulica? striga cat poate.
- Nimic, mama, m-au adus baietii pe sus ca ma grabesc sa plec la scoala! Hai ma, valea acasa, gata distractia, pregatiti-va de scoala! le ordona celor trei sanitari care nu stiau ce sa mai creada. Ca sa-i dumireasca, desface pumnul stang si se adreseaza lui Piskeshu:
- Ia bazul asta, Keshule, si te joaca si tu cu el, ca eu m-am saturat. Multumesc pentru plimbare! macar ca nu m-as fi suparat daca va miscati mai repede! rade el nazdravan.


***

A venit vacanta mare. Copiii sunt in al noualea cer de fericire. S-a terminat cu necontenitele hartuieli cu profesorii si parintii. Echipati cu cate un pantalon scurt sau numai in chiloti, cu cate un maiou pe care sunt urmele tuturor fructrlor coapte, cu tenisi in picioare sau cu ele goale simtind arsura pamantului incins, incep ziua jucadu-se si o termina la fel.
Hades culege cirese, apoi coboara si le da lui Crash, Invincible si Piskeshu. Moshu a plecat in zori cu mama-sa si tata-sau la Calarasi. Au luat rata, un autobuz hodorogit cu bot de rata. Se facuse de sase dupa amiaza si inca nu aparusera.
- Vin cu masina de sapte, sau cu vreo ocazie! se arata stiutor Piskeshu.
- Am vazut-o pe tanti Marioara, spune Invincible. Nu i-om fi observat noi cand s-au intors.
- Si Moshu? intreaba nedumerit Crash.
- O fi ramas la oras, presupune Invincible.
- Uite-l! striga vesel Piskeshu, dar inmarmureste ca si ceilalti.
Oribilul Mosh iesise pe poarta pasind rar, de parca mergea pe picioroange. Venea spre ei, fara sa se grabeasca, pipaind pamantul pe unde calca.
- Are ochelari! sufla Piskeshu istovit de mirare.
Intr-adevar, Moshu purta pe nas un obiect nou care lucea ca o oglinda. Ajunse langa baieti cu mersul lui cel nou, tacticos, si ramase la trei pasi de ei privindu-i pe rand. Acestia stateau ca hipnotizati de ochii lui deformati de lentile. Lingandu-si buzele uscate, Keshu ii dadu ocol, il pisca de mana, cu aceeasi expresie de stupoare intiparita pe fata. Baigui:
- Ai ochelari, Moshule, esti foarte destept!...
- Esti tu destept ca strutul! i-o reteza Moshu nemultumit de motivul respectului. Sunt cum eram, decat ca ma obisnuiesc greu cu sticlele astea, mai trebuie sa ma uit si pe alaturi ca sa vad pe unde calc. A zis doctorul ca mi se dau la loc ochii in patru, cinci ani, daca port ochelari. Si am sa-i port, ce sa fac?
- De ce-ai iesit abia acum afara?
- Dupa ce am servit pranzul m-a obligat mama sa ma culc, dar v-am vazut de cand v-ati adunat, m-am uitat dupa perdea.
- Cu ochelarii? vrea sa stie Crash.
- Tu oi fi crezand ca si dorm cu ei! Mi-a spus doctorul sa-i port cat mai mult, mai ales cand citesc, la ore…
- Scapi usor de ei, ca de citit si-asa nu citesti nimic, iar scoala s-a terminat! gaseste Piskeshu nod in papura purtarii ochelarilor.
- Si cand te joci, ce faci?
- N-am voie sa ma joc cu ei si nici sa va bat, ca se poate sa-i sparg! raspunde cum ii convine grasanul.
- Pai atunci de ce-ai venit incoace?
- Sa va studiez pe voi!
- Inseamna, Moshule, ca nu mai esti bun de nimic. Hai, du-te acasa si joaca-te cu ochelarii! pleaca repede, ca altfel iti mai tragem si-o bataie, fiindca tot nu poti sa lupti cu noi. I-auzi la el! a venit cu trasura pe nas sa ne studieze hai sa-i tragem cateva sa nu ne uite!
Vorbele lui Hades ii dezmeticesc pe baieti. il inconjoara pe Moshu si-l ating usor cu palmele, ba dupa ceafa, ba pe umeri, ii dau ghionturi in coaste si chiar cate-o lovitura cu piciorul descult in fund. Proaspatul ochelarist isi da seama ca nu-i a buna si rupand cercul o ia la fuga spre casa, protejandusi capul si ochelarii cu bratul stang. In urma lui, galeria se amuza:
- Ia uitati-va cum alearga strutul ala!
- Nu stai sa ne studiezi, Moshule?
- Fugi la citit, ma? Sa nu numeresti la scoala, ca s-a terminat de ieri!
Dupa cinci minute, Moshu revine fara ochelari. Rade cu gura pana la urechi, batandu-se cu mainile pe genunchi. Nici baietii nu se lasa mai prejos.
- Nu-i asa ca-mi statea bine?
- Cand ai tulit-o, iti statea foarte bine! parca erai un iepure gras cu ochelari.
- Lui Keshu ii cadeau dintii in gura holbandu-se la ochelarii mei!
- Da tie ti-a placut cum ne studiai?
- Nu mi-a placut ca v-ati dat seama ce trebuie sa faceti, recunoaste Moshu. Da si mie niste cirese, Hades! cere el.
- Du-te si culege de pe poale!
Moshu nu asteapta sa-i zica de doua ori. Se intoarce scuipand samburii cu harnicie:
- Daca aveam ochelarii, vedeam ciresele mai mari! socoteste el poznas.
- Ce e nou pe la oras? se intereseaza Crash.
- Bine ca mi-ai adus aminte. Am o guma de mestecat, dar voi sunteti patru si, ca sa nu va certati, mai bine o mananc eu.
- Iti dau zece caise pe ea! il ademeneste Invincible, salivand de placere.
- Cincizeci de corcoduse coapte! il concureaza Piskeshu.
Moshu nu se arata atras de obiectele licitatiei.
- Iti dau tot satul Locomania! ii intrece Crash pe ceilalti doi.
Moshu clatina negativ din cap. Pentru baieti insa s-a creat un teren de afirmare.
- Iti dau tot raionul!
- Iti dau Marea Neagra!
- Iti dau polul Nord!
- Iti dau Europa!
- Iti dau tot pamantul!
- Iti dau universul, Moshule! supraliciteaza Hades.
Toti asteapta nerabdatori decizia Moshului.
- Mda! zice el. Am sa-i dau guma lui Hades, ca n-am mai auzit de cuvantul asta!...
Niciunul nu protesteaza fiindca atentia li se concentreaza asupra altui fapt. Pe trotuarul celalat se apropie precauti ai lui Cioara. Incepe Bhuttu:
- Hades, ne primiti sa ne jucam cu voi?
- Nu va primim ca sariti la bataie si dati cu pietre! raspunde dispretuitor Piskeshu.
- Hai sa facem pace si sa jucam oina impreuna, sopteste Moshu.
- N-o sa ne mai batem deloc cu voi! promite Edd_, care de obicei era mai aprins din fire si sarea primul la harta.
- Si daca nu va tineti de cuvant?
- Sa ne bateti ! accepta fratii Cioara.
- Bine, veniti incoace! le ingaduie Hades si cei doi sunt imediat langa ei.
Invincible aduce de acasa o minge mica, albastra, iar Piskeshu – o scandura de un lat de palma. Apare si Noddles, se impart pe echipe si jocul incepe…

***

Plutonierul Zoso e indispus din mai multe motive. Intai si intai, stie ca are o misiune care il expune privirilor chiorase si neprietenase ale oamenilor; sa-i anunte pe cei de pe soseaua principala sa retraga gardurile cu saizeci si cinci de centimetri, ca sa mareasca trotuarul. Apoi va trebui sa faca aceasta chiar la el acasa si nu atat faptul il supara, nu mai poate el de o jumatate de metru de pamant in afara sau inauntrul curtii, de asta se imbolnavesc taranii din sat carora parca le moare manzul cand le repeta hotararea sfatului popular, cat gandul ca o sa-l bata soarele muncind.
Incercase sa propuna lucrarea unor mesteri, dar fusese refuzat direct de Liviu Berescu. Insa ceea ce pune capac la toate e ca a fost repartizat in aceeasi comisie de aducere la cunostiinta a cetatenilor inpreuna cu profesorul Thyl Ulenspiegel, pe care nu poate sa-l sufere, fiindca o face pe desteptul si de cateva ori i-a facut greutati cu sefii locali, ca e bun de gura si colturos, cand nu te astepti o invarte politic si iese la suprafata. Asa se face ca el, Zoso, un barbat rotofei, prosper, cunoscut de toata suflarea satului, merge alturi de nomadul Thyl, care se baga in vorba si marunteste din buze, crezand in mintea lui de omida ca-i convinge pe oameni si ca doar nu-i sar de gat sa-l pupe de drag. I-ar sari ei de gat –dar sa-l stranga pana face ca pitigoiul! –stie Zoso. Strabatusera jumatate de sat cu bicicletele, oprindu-se din poarta in poarta petrecuti de razele lipicioase de soare si de umbra din ochii celor anuntati. Cu faptura lui de tar, profesorul suporta mult mai bine caldura, pe cand plutonierul inota in transpiratie. Thyl refuzase invitatia lui Zoso la un sprit cand trecusera pe langa crasma „Trei vagoane”, ceea ce era un adevarat afront adus militianului…
In curtea casei lui Costa Bolta nu se zarea nicio miscare insa de pe ulita care pornea din trupul soselei spre interiorul satului razbatea harmalaie de joc de copii. Ii gasira pe baieti in plina intrecere. Thyl incasa o lovitura de minge in piept, care il indoi de mijloc. Pe locul cu pricina ramase o pata pamantie de praf, care scotea si mai mult in evidenta albul camasii. Profesorul spumega de manie spre marea si tainica satisfactie a lui Zoso. Edd_ Cioara, care vrusese sa-l loveasca pe Piskeshu, incremenise de spaima in primul moment, apoi se topise ca o naluca pe ulita, fara sa auda chemarile scrasnite ale lui Thyl. Acesta, neavand cum sa se razbune, ii trase cateva palme lui Bhuttu, fratele vinovatului, in ciuda protestelor si dezvinovatirilor lui.
- Costa este acasa? intreba plutonierul Zoso.
- N-a venit de la serviciu.
- Si mama-ta?
- E plecata la o femeie. pun un razboi de tesut.
Thyl se incrunta ostentativ:
- Uite ce-i, baiete! Spune-i lui taica-tau ca trebuie sa dati gardul inapoi saizeci si cinci de centimetri si sa taiati ciresul.
- Poate mai trecem pe aici la intoarcere, zice moale Zoso. Ce stie baiatul?!
- Lasa-l ca stie! ranjeste Thyl. Ai priceput, ma?
- Sa dam gardul inapoi saizeci si cinci de centimetri repeta fara chef Hades.
- Si sa taiati ciresul! apasa pe cuvinte profesorul, ca atunci cand da teme pentru acasa.
- Asta nu! se opune copilul. Ciresul e al nostru si e in curte. E al meu, nu face rau nimanui.
De ce s-o fi ambaland Thyl sa taie pomul, ca doar nu primisera instructiuni pe linia asta? Zoso constata ca impotrivirea lui Hades congestionase fata profesorului de geografie.
- obraznicule! bufneste catre baiat. Te aranjez eu la scoala! Sa faci cum am spus, ca altfel primiti amenda de o sa va usture! Nu poate omul sa mearga cu bicicleta de ciresul vostru!
- Omul sa circule cu bicicleta pe sosea, nu pe trotuar! raspunde Hades fara sa clipeasca.
Thyl Ulenspiegel rasufla ca o locomotiva. E o infrangere rusinoasa pentru el sa asculte cuvintele baiatului cu martori, fara sa poata sa-l plezneasca sa-i mearga fulgii.
- Eu am sa vi-l tai! ameninta mijind ochii. Eu, cu mana mea! Sa vedem ce ai sa faci atunci!
- Pe-ala care-mi taie ciresul il impusc! rosteste rar Hades. daca-l taiati dumneavoastra –va impusc pe dumneavoastra!
Plutonierul Zoso se simte razbunat pentru suferintele de peste zi. S-ar prabusi de ras, observand fata botita de furie a lui Thyl, dar solidaritatea de membru al comisiei il obliga sa ramana sobru.
- Sa mergem toa’su profesor. O sa vorbim cu tata-sau! vrea el sa impace aparentele.
- Dumneata n-ai auzit ce a spus?
- Aiureli! Haideti ca mai avem treaba si se innopteaza!
- A zis ca ma impusca! o tine pe-a lui profesorul. Face o pauza si suiera: de unde pusca?!... Ce zici? strecoara veninos printre dinti.
Zoso simti adierea ascutita a fiorului de spaima.
- De unde o sa iei pusca? se intoarce sfidator Thyl spre Hades.
- De la un om.
- Are permis?
- Nu are nevoie de permis, cum n-am nici eu nevoie de arma, decat ca sa va impusc, daca va atingeti de ciresul meu.
- Si-ti da tie pusca?! pare sa se amuze profesorul.
- Mi-o da!
- Omul e din satul nostru?
Hades incuviinteaza din cap. thyl se uita cu inteles la plutonier. Clocoteste de entuziasm ca o intamplare oarecare putea sa devina un triumf al activitatii de depistare a elementelor dusmanoase, inarmate din sat. Neindoielnic, toate meritele i se cuvin, molia de Zoso e bun de momaie, sa pazeasca bostanul. Nici acum nu realizeaza gravitatea faptelor. Trebuie sa ia actiunea pe cont propriu.
- Cine e?
- Nu vi-l spun.
- O fi tata-tau?
- Nu e tata.
- Vreun prieten al lui? Du-ne la el! staruie Thyl.
- Nu.
- Iti promitem ca nu vom taia ciresul, gaseste el solutia.
Baiatul se gandeste daca merita incredere promisiunea profesorului.
- Vreau o adeverinta!
Thyl Ulenspiegel smuceste un carnet din servieta de pe bicicleta si scrie febril o adeverinta prin care, comisia, formata din… e de acord cu pastrarea ciresului lui Hades Bolta, daca acesta ii va conduce pe tovarasii din comisiela cetateanul din sat care are pusca, incalcand legea si punand la cale actiuni criminale la adresa puterii populare. Semneaza stramb si indescifrabil, semneaza si plutonierul, pune si data, dupa care i-o inmaneaza baiatului. Hades impatureste hartia si o baga in buzunar, dupa care ii avertizeaza:
- Eu va duc la omul acela dar nu raspund de faptele lui!
- Vrei sa spui ca e periculos? tasneste intrebarea de pe buzele subtiri ale profesorului.
- Daca are pusca, poate foarte bine sa traga cu ea!
- E nervos? cere relatii si plutonierul, vazand ca gluma se ingroasa si aia o intorsatura neasteptata.
- Depinde cum il luati. Cu mine a fost mereu calm. Ii sfatuieste: Prefaceti-va nepasatori, apropiati-va de el, si apoi prinderi-l!
- E voinic?
- E foarte puternic.
- E nevoie de mai multi oameni, constata Thyl, aratand un spirit de initiativa uimitor.
Lasara bicicletele sprijinite de gard, chiar sub cires si se luara dupa Hades. mobilizara din mers inca cinci, sase oameni pe care ii pusera la curent cu situatia in doua cuvinte. Cand se apropiara de centrul satului, baiatul le ceru sa se raspandeasca, sa nu stea toti la un loc, ca sa nu aiba pierderi mari daca posesorul armei incepe sa traga. Emotia i-a marcat pe toti participantii la actiune. Isi freaca palmele transpiratie de pantaloni, arunca priviri incordate si sunt gata sa infrunte infractorul. Febra a pus mana pe o prajina cat oistea de la caruta. Plutonierul Zoso tot duce mana la sold unde are un pistol plin cu calti. Thyl e ca o pasare de prada care adulmeca victima si ospatul. Tresarira ca electrocutati cand Hades rifica bratul si striga pe neasteptate:
- El e omul cu arma si fara permis!
Se uitara buimaci in directia indicata. Mana dreapta a baiatului le arata monumentul eroului necunoscut, o constructie impunatoare. Sus, pe un soclu de piatra se afla un soldat de bronz cu o pusca de bronz, avand o atitudine hotarata, cutezatoare. Thyl Ulenspiegel simtea ca innebuneste. Dupa prima clipa de surpriza, plutonierul Zoso avea un zambet de multumire. Oamenii se dezlantuira in ras nestapanit dupa momentele de incordare de pana atunci. Profesorul isi aminti ca baiatul are adeverinta pentru cires asupra lui si se napusti sa-l loveasca si sa i-o ia. Ar fi facut-o, dar il opri un glas puternic:
- Hei!
O mana uriasa strivi umarul lui Thyl. Furia i se topi in flacara ochilor lui Costa Bolta…
Impreuna cu Zosos facura in tacere drumul inapoi sa-si ia bicicletele. Abia pusera mana pe ele si intelesera ca le fusesera sparte cauciucurile. Scuipara scarbiti, nu mai aveau putere nici sa se revolte. Plutonierul injura gospodareste, privind inciudat la profesor. Nu mai era cazul sa-i spuna, pe el il considera vinovat de tot ce se intamplase. Se despartira fara sa-si ia ramas bun….
- Doauazeci si sapte de gauri am facut la rotile lui Thyl si cate trei la fiecare cauciuc la bicicleta lui nea Zoso. Am batai in palme si Edd_ Cioara are basici de atata impuns in cauciucuri cu bolduri si cuie! dadu raportul Oribilul Mosh, aratandu-si mainile ranite. Sa le intre in cap ca sunt oameni care au voie sa aiba pusca fara permis si pomi care nu trebuie taiati, fiinda asa vrea Thyl.