Recenzii (sau macar tentative)

[curly]

se cheama Stendhal,nu cum l-am scris io...curly,uite bataitza,na-na!

altfel,mersi aphex!intr-un fel ma bucur ca am gasiy ceva care sa-tzi infranga memoria aia draceasca!

[curly]

Polirom,150 000.Eu n-am obiceiul sa recomand cuiva sa cumpere cartzi,ci doar sa le citeasca;de data asta,insa,zic:care avetzi banii cumparatzi-o,care nu,imprumutatzi-va.




carte scrisa acu' 40 de ani...in postfatza Mircea Mihaes zice ca o comparatzie cu "De veghe in lanul de secara" e inevitabila......mie mi se pare ca nu au in comun decat faptul ca ambele au ca personaj un tanar,dar diferentzele sunt mari:daca Holden Caulfield beneficia de un umor straveziu,optimist tot timpul,fara prea mari contorsiuni emotzionale,la Lawrence Breavman e altceva:obsesii erotice acute,complexe vizavi de originea etnica,imaginatzie uneori macabra,ca sa nu mai vb de faptul ca sfarshitul celor 2 cartzi e diferit.....daca Holden regaseshte in memoria sa imagini care ii fac placere despre ceilaltzi,Lawrence pierde apropierea afectiva care il lega de cel mai bun prieten



d.p.d.v al tehnicii,Cohen urmeaza calea tocita a multitudinii de planuri;ce revigoreaza scrierea e faptul ca planurile nu sunt delimitate cronologic,ci erotic;adica,amorurile cu diverse gagici se intrepatrund,se despart,iara se aduna shi tot asha fara sa te plictiseasca vreun moment......se mai vede cu ochiul liber ca romancierul are in burta un poet fain care din cand in cand preia fraiele


am mai gasit in carte mici delicii sociale care mi l-au facut drag pe Cohen:simpatia pentru autishti,urne de anarhism,laudaroshenie de neam prost la betzie,arogantza educata la trezie,lipsa geloziei shi ar mai fi.da' nu voi sa mai zic...

[curly]

roman tipic optezecist;o fi fost un kikirez la vremea lui(anul 1986),da' io intre timp am mai citit multe questii de genul asta.

orash de provincie,cu toate lucrurile la un nivel aproximativ,un tip ushor instabil,da' oricum mai sanatos decat tozti,o actritza careia cel mai bine ii reusheau rolurile pe bune,alea cand ii punea coarne lu' barba-su cu tot ce mishca............e de remarcat faptul ca Nedelciu descrie foarte bine lumea deloc fada a bodegilor,semn ca autorul a fost mai mult decat observator;mai sunt shoparle anti- bagate in text,semn al unei disidentze shchioape,pe care nu o agreez!

[piskeshu]

Nici nu stiu cu cel sa-l compar... Forma romanului e antiforma, adica ceva ce nu aduce cu nimic din ce-am citit pana acum! Ideea cea noua, foarte bine argumentata, atractia celor batrani fatza de tineri, batrani care-si trag un strop de vitalitate din iubirea, din joaca a doi adolescenti, care-i silesc pe cei doi sa "fie" impreuna pt. ei( de unde si titlul pornografie). Nu stiu daca ati inteles ceva.. O recomand tuturor celor care o pot intelege!

[curly]

roman contemporan,super mishto,bine scris shi bine gandit.....sa ma explic:autorul face o portetizare foarte reushita(demult n-am mai citit ceva atat de bun in sensul asta) shi folosehte ca tehnica narativa povestirea de catre personajul principal,care are uneori intimitatzi shi conventzii cu cititorul,te atrage fara sa vrei;apoi,ideea romanului se bazeaza pe descrierea unuia prizonier in propriul formalism,un majordom englez care crede ca ishi indeplineshte misia increzandu-se orbeshte in stapan,indeplinind rigurozitatzile etichetei fara sa cracneasca,de multe ori cu exces de zel

felul in care sunt povestite lucrurile au un umor englezesc tipic,ce rezulta e o drama in senul plin al cuvantului...............cartea e un story comic la care nu razi shi o tragedie car nu-tzi stoarce lacrimi,probabil din cauza faptului in care apare majordomil Stevens,pe care uneori itzi vine sa-l scuipi,alteori il compatimeshti

o carte buna,deeloc simpla,dar care nu e complicata inutil.De citit


p.s.:autorul e din tagma lui Salman Rushdie,adica e reprezentant al literaturii britanice contemporane,fiind japonez(traieshte de la 5 ani in Anglia)

[curly]

Salman Rushdie,"Harun shi Marea de Poveshti"
asta e un autor la mare moda(in special dupa ce s-a ales cu o condamnare la moarte de pronuntzata de Ayatollahul Komeini),dar care infrange regula,in sensul ca are valoare.Cartea respectiva e in genul lui Jonathan Swift,poveste care se adreseaza adultzilor.carte bunicica,te distrezi



Dino Buzzati,
un italian insipid,najpa rau de tot.....io am imncercat "Barnabo,omul muntzilor",dar n-am rezistat pana la capat---plictiseala in forma pura;dar ma intrigaq faptul ca am vazut ca Polirom il piblica in draci

[MiG29]

Buzzati ie plictisitor asha ie.am citit shi io ma demult Desertul Tatarilor, o"parabola a asteptarii fara sens"(asa iera prezentata in cartea de universala de a -12-a unde am shi auzit prim)a oara de Buzzati)care iera destul de interesanta da anosta shi greoaie.Cu toate astea italienii se mandresc cu iel shi zic k ie scriitor reprezentativ.Bine italienii se mandresc shi cu Eco...

[piskeshu]

O carte mishto, scrisa foarte bine, se citeste foarte usor. Tineri intelectuali, comunism (militie, turnatori, cenzura,etc.), la care se adauga umorul fin al lui Sorescu. Sincer nu stiu cum de i-au dat comunistii bun de tipar in '78.

[stefan]

curly, "Barnabo, omul muntilor" intr-adevar mi s-a parut cam insipida (vai, ce salt mortal inductiv, o carte insipida -> autor insipid), eu am editia veche, in care nuvela sau cum vrei sa-i spui de mai sus e la pachet cu "Povestea padurii batrane" (cred ca si editia noua la fel), care mi-a placut, spre deosebire de "Barnabo". Nu stiu daca e intentionat (probabil nu), dar saltul de la plauzibil la fantastic se facea in editia veche cand dadeai la un moment dat pagina si brusc o pasare incepea sa vorbeasca, copacii nusce sa faca...

[stefan]

Uite c-au mai trecut anotimpuri, betii, etc etc, si am terminat si eu Gogol - "Suflete moarte". Roman in doua parti, cu a doua parte de doua ori terminata si de doua ori aruncata pe foc de autor, asa ca ce a ramas sunt cateva capitole, in editia pe care am prins-o eu (Editura Univers, 1987) sunt primele patru capitole, cu pagini si fragmente lipsa (de ex. inceputul vizitei lui Cicikov la Lenitzan, discutia lui Cicikov cu Kostanjoglo legat de mosia lui Hlobuev) si unul din capitolele finale, deci e ceva inca departe de versiunea finala, iar finalul poate fi doar ghicit. Bine, probabil ca si daca am fi avut una din versiunile arse de Gogol, nici una n-ar fi fost intr-o forma care sa-l multumeasca pe autor.

Editia pe care am citit-o eu are o postfata atroce, care brodeaza niste absurditati pe marginea unor afirmatii general-acceptate legate de roman - una din ele este etichetarea bietei batrane Korobocika drept libidinoasa, "un fel de Circe", numai pentru ca vrea sa puna ca Cicikov sa fie scarpinat si gadilat la talpi inainte de culcare atunci cand acesta poposeste la ea. Deh, asta e daca lasi babutze batrane si libidinoase sa scrie postfete .

Gogol este, pana una alta, un scriitor realist. La sfarsitul primei parti, cand povesteste viata lui Cicikov, autorul incearca sa-si explice intentiile. Din cate am inteles eu, romanul sau are o tenta moralizatoare. A fost ales un personaj care ar putea fi catalogat ca "ticalos" tocmai pentru ca cititorii sa ia aminte la trasaturile lui, sa vada daca nu cumva se regasesc in el, sa le fie prilej de auto-analiza si de indreptare. Cum marturiseste undeva, "da, bunii mei cititori, dumneavoastra n-ati fi vrut sa vedeti mizeria omeneasca scoasa la iveala". Intentia lui este de a face satira sociala, ca si la alti realisti contemporani, doar ca el imi pare mai pesimist si mai crud cu personajele sale decat, de exemplu, Balzac, desi pare mai plin de umor decat acesta; Balzac nu cred ca a scris ceva de genul:

"Tentetnikov a fost atras in asociatie de catre doi prieteni din categoria asa-zisilor "nemultumiti", oameni buni de altfel, dar care, din pricina repetatelor toasturi si pahare ridicate in numele stiintei, al invataturii si al viitoarelor binefaceri aduse omenirii, au ajuns in cele din urma niste mari betzivani".

Intentia lui e "sa spuna adevarul", nu sa se prefaca ipocrit ca putregaiul din societate nu exista, indeletnicindu-se in acelasi timp cu probleme fara relevanta practica, precum ne spune el ca fac "unii patrioti" care probabil ar avea unele obiectii referitoare la continutul cartii lui.

Eroii pozitivi ai lui Dostoievski nu par a-si avea obarsia in opera lui Gogol. Rusia lui Gogol este putreda, corupta pana-n maduva oaselor. Toate personajele sale au un cusur, unul e prea blazat, altul e prea prost, desi am putea identifica in fragmentul de capitol de sfarsit un episod in care Cicikov pare oarecum mai uman (hm... ironic vorbind uman), implorandu-l pe Murazov pentru mila, caindu-se pentru viata sa care a luat-o pe cai gresite.

Interesant este ca elementul religios este prezent in "Suflete moarte", dar numai in capitolul terminal pastrat; Cicikov se plange ca a fost ispitit de Satana, se jura ca va incepe o viata noua... Nu pare a fi un mistic, pentru el religia se confunda mai degraba cu moralitatea.

Un element important de la Gogol care se regaseste la Dostoievski mi se pare a fi aceasta dorinta de "a spune adevarul". Desi slavofil si monarhist convins, Dostoievski nu a infrumusetat niciodata viata mizera din Rusia, prezentand lucrurile cu onestitate. In "Idiotul" este chiar o bucata satirica adresata "lumii bune" ruse, e un episod in care Mashkin ia parte la un bal din "lumea buna". Totusi personajele lui Dostoievski sunt individualizate dincolo de niste tipologii sociale ("arivistul", "nobilul scapatat", "avarul" etc.), datorita analizei psihologice, care le adauga o dimensiune in plus, zic eu.

[gaga]

Eroii pozitivi ai lui Dostoievski nu par a-si avea obarsia in opera lui Gogol. Rusia lui Gogol este putreda, corupta pana-n maduva oaselor. Toate personajele sale au un cusur, unul e prea blazat, altul e prea prost,

sa faci plici? da-mi exemplu de un personaj pur in opera lui dosto, pana si purul miskin e "idiot", nu?
si rusia lui dosto nu e putreda? eu zic ca este la fel de putreda, fiind laudata in diverse cartzi numai in discursurile personajelor...

parerea mea

[stefan]

Este putreda, la Dostoievski totusi mai gasesti ici-colo o umbra de speranta. Un personaj ca Mashkin sau Aliosha Karamazov nu cred ca si-ar fi gasit locul in opera lui Gogol.

[piskeshu]

- fara mari pretentii, batjocura fina (a la Hamsun), usor digerabila, merita citita!

[stefan]

Graham Greene - Americanul linistit, o carte inspirata de experienta lui Greene ca agent al Foreign Office-ului in Vietnam in perioada razboiului de independenta cu francezii, condimentata cu criticarea acida si directa a politicii americane in Vietnam. ¨Americanul linistit¨ este Alden Pyle, un idealist ce ajunge sa provoace moartea a cateva zeci de oameni pentru niste teluri total iluzorii. E structurata ca un roman politist, cu un oarecare suspans, dezvaluiri pe parcurs, etc.

Interesant este cum si aici (ca in ¨Un caz de mutilare¨, o traducere neinspirata a lui ¨A Burnt Out Case¨) apare ca tema credinta (Greene s-a convertit la catolicism in 1926, aproape 30 de ani inainte sa apara cartea). Spre deosebire de Dostoievski, de exemplu, Greene nu intra asa adanc in probleme de teologie sau metafizica, probabil considerand ca pentru multi cititori o discutie deschis religioasa i-ar indeparta - de aceea lasa uneori senzatia ca aduce in discutie subiecte religioase intr-un mod discret, atent dozat si fara ¨preachiness¨. Ambii eroi, si cel din ¨Americanul linistit¨, si cel din ¨A Burnt Out Case¨, sunt atei, destul de convinsi de inexistenta lui Dumnezeu. Totusi, ei isi gasesc o izbavire in acte pozitive (medicul din ¨A Burnt Out Case¨ vindeca leprosi, Fowler din ¨Americanul..." se implica si el ca sa opreasca un sir de atentate), posibilitatea asocierii respectivelor fapte cu un scop mai inalt se insinueaza subtil... In ¨Americanul linistit¨ chiar este o discutie in care un personaj ce paruse total grobian isi releva latura umana, in plus si recunoscand ca se roaga pentru sanatatea fiului sau...

Totusi cartea nu are anvergura, se concentreaza pe niste evenimente izolate. Daca o sa cautati pe google informatii mai detaliate despre situatia din Vietnam de atunci, despre caodaisti, Hoa Hao, Binh Xuyen, veti descoperi o poveste chiar mai palpitanta decat cea din carte, desi cartea nu se reduce la relatarea de fapte istorice, pe care oricum nu le reda fidel sau exact.

[curly]

pt.fane

/Buzatti:io citesc intr-un fel:cand imi zice cineva ca un autor merita,aflu care carte e considerata cea mai reushita(shtiu,clasamente relative,da,da) shi pun man de o citesc;daca imi place mai pun mana shi pe altele,daca nu,nu!finca cititul la mine nu merge asha ushor ca la altzii(in sensul ca ma plictisesc rpd shi imi pierd dorintza suna ca shi cum am vb de futaiuri),cu greu ma mai pot determ,ina sa coitesc pe unul care primordial mi-a lasaat o impresie proasta;so,padurea batrana mai poate ashtepta
/Dostoievski:acuma nu shtiu cum sa mai zic ca io n-am citit Gogol shi doar pe alocuri pe Fiodor;totushi,deshtept fiind,ma prind de faza chiar shi cu info putzina shi chiar daca nu mor de placere trebuie sa fiu de acord cu Dana,asha ca reiterez intrebarea:unde gasishi tu la Dostoievski personaje pure?

[stefan]

curly,

Termenul de "personaj pur" nu eu l-am adus in discutie, ci Dana, eu am vorbit de "personaje pozitive". Cand vorbea despre "Idiotul" in jurnalul sau, Dostoievski zicea ca ambitia lui a fost sa creeze un personaj caruia sa nu i se poata reprosa nimic dpdv al tinutei morale (citatul este foarte aproximativ, n-am cartea la indemana), pe care lumea moderna nu il poate aprecia / recepta corect. Faptul ca Maskin e "idiot" nu ii afecteaza puritatea, poate asa-zisa "normalitate", care este relativa. In "Suflete moarte" nu exista nici un astfel de personaj pozitiv, dupa cum am mai zis. De fapt, cred ca am mai facut precizarea asta mai sus, mai pe scurt, poate n-am inteles eu obiectia / intrebarea.

Ma-ndoiesc ca "Barnabo, omul muntilor" e printre scrierile cele mai bune ale lui Buzatti, din cate am auzit "Desertul tatarilor" e mult mai cunoscuta (si mai apreciata).

[curly]

bre,la signor Buzatti nu-s prea in tema,dar la Dostoievski ash avea ceva de zis..........e ceva insa care nu ma atrage la o tranta cu tine,nu shtiu ce,shi nu fac presupuneri ca sa nu te simtzi lezat in amorul personal.............poate e legat de cheful meu de moment;oricum,cand o sa am nevoie de scandal,vin shi-tzi sparg fatza,k?

[stefan]

curly, ce sa spun, sunt impresionat *p. Rau de gura indeed.

[gabuba]

Prezint, dragi forumisti, o recenzie asupra ultimei cartzi semnata Paulo Coelho - "Unsprezece minute" (numai eu puteam citii asa ceva ).
Cartea debuteaza jalnic, partea de legatura dintre inceput si mijloc e promitzatoare iar restul devine la fel de jenibil precum e introducerea.
Sa analizam oleaca situatia. O avem pe tanara Maria, o fatuca care nu excela in nici un domeniu, dar avea o frumusete nativa de brazilianca, lucreaza intr-un magazin de textile , patronu se indragosteste de ea (al dracu coelho, se mai uita si la telenovele) dar ia pleaca in capitala braziliei unde avea sa fie racolata de un strain ce ii promite o viata mai buna, dar de fapt o plateste cu o jumatate din banii promisi pe o munca de dansatoare intr-un bar dintr-unul din cartierele genevei. femeie cu capul pe umeri isi ia lumea-n cap , pleaca, si ajunge la trista concluzia ca prietenia cu bibliotecara nu ii va ajunge pentru a trimite bani lunar familiei care se astepta din clipa in clipa sa-si vada fiica facand un feat. cu madonna, si se angajeaza la un bordel, unde nu o duce deloc rau. devine un rebut iar finalul este pe cat de banal pe atat de intrigant. va las sa descoperiti singuri aventurile amoroasei ale prostituatei maria.

sfat: nu va pierdeti timpul.
concluzie: coelho chiar e un scriitor nasol, care cu exceptia unei carti n-a scris nimic remarcabil.

amin!

[gabuba]

dupa ce dana m-a matrasit pentru recenzia precedenta ca cartii lu' coelho, mai incerc odata...cine stie ;D

Este vorba de o carte citita in vacanta de iarna, in spetza "harry potter si ordinul pasarii pheonix"

900 de pagini de savoare, asta pentru impatimitii admiratori ai seriei. este o expunere foarte interesanta, surprinzatoare si care te lasa nelamurit. finalul e de zile mari, si autoarea demonstreaza ca poate creeeeeeeaaaaa personaje reale si nu imaginare, asa cum sustin gurile spurcate. este cel mai bun volum scos pana acum!

panza de paianjen - cella serghi

povestea vietii sale, de la inceput pana la sfarsit. pe alocuri plictisitoare, dar sunt portiuni care te fac sa exclami diverse ... .
O carte care te introduce cu totul in poveste, si care e narata printr-o tehnica cel putin interesanta. merita citita!

[Aurolacul]

Pot sa scriu shi despre carti mai vechi, sau numai despre carti noi?

[gabuba]

poti sa scrii despre orice cartzi doreste inimioara ta de patriot inflacarat.

[Aurolacul]

Radacini de Alex Haley. Scrisa prin anii 70'. Cartea urmareste istoria negrilor africani shi cum ei au fost "rupti" de familii in secolul 18 shi au fost vanduti ca sclavi in America. Pe parcursul cartii, vedem cum trec 200 de ani de istorie din neamul faimos Kinte, care a provenit din Gambia la inceputul secolului al 17 lea. Istoria familiei e adugata evenimentelor care se intampla in America in acesti 200 de ani, de la Independentza, pana la Boston tea Party, de la Gold rushu-l din California pana la Razboiul civil. O carte memorabila care arata cu adevarat ororile sclaviei, shi cum chiar dupa atata vreme o familie se poate reunii cu "radacinile" materne. Scuzati pentru gramatica destul de proasta.

[river]

Initial trimis de piskeshu
O carte mishto, scrisa foarte bine, se citeste foarte usor. Tineri intelectuali, comunism (militie, turnatori, cenzura,etc.), la care se adauga umorul fin al lui Sorescu. Sincer nu stiu cum de i-au dat comunistii bun de tipar in '78.

Pai tocmai aici e partea "frumoasa" a lucrurilor, ca dupa ce au scos-o la tipar, au retras-o imediat. Imi povesteau ai mei ca "Trei dinti din fata" era genul de literatura care se cumpara "pe sub tejghea", si nu tiparita normal, ci batuta la masina, nelegata ne-nimic.
O carte de exceptie, in orice caz, pe care am gasit-o pe piata, pt prima data, prin 91-92...

[river]

Eve Ensler - "Monologurile vaginului"

Nu sunt sigura cum ar putea fi facuta o recenzie la o astfel de carte. Cred ca trebuie pur si simplu citita...
Putin socanta, putin hilara, mult mai mult trista, aceasta carticica (o piesa de teatru, dupa cum este ea definita de catre autoare) este scrisa, de fapt, ca o replica la adresa misoginismului; ce inseamna violul?, "daca s-ar imbraca, ce haine ar alege vaginul tau"?, sunt cateva dintre intrebarile la care intervievatele de catre autoare incearca sa raspunda.

Monologurile au fost interpretate de o serie de actrite renumite din intreaga lume si se pare, au avut succes.
Nu este literatura de specialiate, nici nu se vrea a fi.


Cred totusi, ca e impropriu zis "o replica la adresa misoginismului". Mai curand, o replica la adresa violentei asupra femeilor...

[piskeshu]

Am citit si io Bulgakov in sfarsit.
O lume in care tre sa intervina diavolul pt. a face posibila fericirea, bla bla ...
Cel mai mult mi-a placut modul in care este descris diavolul si insotitorii lui, adica intr-un mod f. pitoresc.

[curly]

am gasit nishte antologii de povestiri din anii '90 scoase de Dan Silviu Boerescu.majoritatea de acolo erau foarte slabe,insa ma de dat de unu' Razvan Petrescu care e pe gustul meu,cu umor shi scriitura suficient de complicata,dar nu intr-atat incat sa para artificiala....asta pe scurt zis.treaba e ca nu shtiu daca i-a aparut vreu volum,ca ash vrea sa-l cumpar.shtie careva?

[McKennitt]

CESARE PAVESE-Meseria de a trai
Genul de carte pe care nu o 'termini' nici cand citesti ultima pagina. Este un jurnal intim, in care predomina opiniile despre geniu in arta de a scrie si femei. Avand in vedere ca autorul s-a sinucis, pare-se din cauza unei iubite, este de asteptat ca spusele despre femei sa fie realiste si acide, iar cele despre creatie sau inspiratie, aparand in momentele cele mai depresive, sa fie pline negativism. Are avantjul ca ii lipseste firul epic, asa ca iti poti alege ceea ce iti place, cand iti place. Cartea merita tinuta la indemana.

[McKennitt]

PAULO COEHLO-Manualul razboinicului luminii
Carte foaaaarte subtila. Nu am avut rabdarea. Poate nici nu exista la cineva rabdare suficienta.. Am inteles doua lucruri: 1.ca nu inteleg instructiunile din 'manual'; 2.ca e ultimul 'manual' cumparat scris de Coehlo.

[stefan]

McKennitt, e voie si doua, si trei, si cinspe recenzii in acelasi post. Si cred ca-s mai putin obositoare de citit.