Recenzii (sau macar tentative)

parca urmand sirul de slove, ce-a tale ganduri samanara...

Garcia Marquez

Mesajde Djinn » Vin Iul 01, 2005 12:16 pm

Dupe ce-am cetit niste povesti ale lu dansu care m-au cam plictisit (prea mult realism magic face rau la pipotizca), plus ca demonizarea excesiva a marii ma scoate din sarite (blasfemie!), am purces aseara, ca tot era furtuna afar si n-aveam somn, sa citesc "Povestea tarfelor mele triste".

(pe aceasta cale va anuntz ca spoiler :P ).

Care este inspirata de neshte obiceiuri la dragutzii de japonezi, cum ca moshi dau bani grei ca sa duarma langa pubere virgine, fara a le face nimic.

Povestea de fatza fiind cea a unui mosh ajuns la noozeci de ani, never married, never a girlfriend, never in love, sex intotdeauna pe bani (c-asa voia iel), toata viatza petrecandu-si-o prin bordeluri, client fidel si fara perversiuni (dupe cum dansul marturiseste, nici macar in grup. hah. dupe care ne povesteste cum tuata viatza i-a tras-o pe la si in spate menajerei, o data pe luna, plata fiind inclusa in simbria lunara. deloc pervers omu, intr-adevar).

Povestire usurica, rapid citibila, oareshce filosofari pe marginea batranetzii, amintiri ale tineretzii mai mult sau mai putzin navalnice a personagiului, care la noozeci de ani se trezeste cu ideea de a avea o pubera virgina, shoc total - vai, cum de i-a venit ideea asta dupe ce toata viatza a fost un pur ~p eniuei, treaba de baza e ca nu poate sa execute executia, fata adormita cu valeriana, iel o priveste cum doarme, etc, asa ca -fictiune totala, doamnelor si domnilor- se pare ca ani de zile (ca ea la inceput cica are 14, pe la sfarsit 17) se duce la bordel din cand in cand doar ca sa duarma langa ea, fara sa-i faca nimic, fara nici macar s-o trezeasca.... fetishism deja, fetishul fiind copila adormita, are fantezii cu ea treaza cand de fapt n-a vazut-o niciodata treaza... obsesiile unui om caruia i-e teama de realitate, care prefera sa se refugieze in fantezie - un om slab, ultimamente olog dpdv emotional si social, fapt dovedit si de viatza petrecuta printre tarfe cu care a facut sex numai pe bani, fortzandu-le si pe putinele femei din viatza lui care nu au fost tarfe sa accepte bani pentru asta.

Daca treci peste partea cu el fiind mosh pervers si ea copila de paishpe ani la bordel, exista pe ici pe colo niste pasaje care, in alt context, ar fi frumoase - cum o priveste dormind, cu ochi de indragostit (ma rog, obsedat, dar oarescum tot dracul ala e :D ).

Am gasit in carte o fraza demna de retinut ;) La un moment dat se intalneste cu una dintre fostele lui tarfe si sta la o cafea cu ea, ii povesteste ce si cum cu aia mica, iar ea ii zice, din tot sufletul:
"Sa nu mori fara sa vezi cat de minunat e sa ti-o tragi din dragoste" :D

individul a trait 90 de ani fara sa afle asta si fara sa-i dea prin cap, deci da, analiza mea de mai sus creca e foarte pertinenta, psiholog ma fac :n:
sa-mi amintiti voi, ca io sigur uit
Avatar utilizator
Djinn
 
Mesaje: 4332
Membru din: Lun Noi 15, 2004 12:00 am

Mesajde stefan » Sâm Iul 02, 2005 9:54 pm

vaaai flufii, salbaticiune mica, ce prostii citesti, parintii tai stie?

Si, ca sa ramanem in tema,

D.H. Lawrence - Lady Chatterley's Lover

Numele cartii mi-era cunoscut numai prin intermediul unor ecranizari, difuzate in special noaptea tarziu pe SAT 1 sau RTL. Asta pana sa o citeasca un prieten si sa aflu ca nu e chiar asa de "erotico-pornografica" precum m-as fi asteptat. Deh, ecranizarile :D.

De fapt, cartea are chiar o doza de idealism. Lawrence era destul de dezamagit de societatea "industriala", de "omul nou", programat sa alerge dupa bani toata viatza. Din viatza moderna a ceea ce urma sa devina "societatea de consum" lipsea si un element pe care DHL il considera foarte important: pasiunea. El nu e un avocat al ideii de "free love"; in carte e vorba de iubire, de relatii, de afectiune, si e cam ipocrit sa vorbesti despre relatii fara sa vorbesti de sex, nu? Relatia lui Connie Chatterley cu Mellors, practic un servitor al sotului ei, sfideaza conventiile si constrangerile sociale. Nu e important ce-a iesit cu ei, ci faptul ca si-au asumat nebunia de a sfida societatea si de a incerca sa se rupa de nebunia ei.

Exista si scene erotice in carte, normal, si pasaje mai vulgare, dar nu vulgaritate gratuita; oricum, mai putina decat in unele din "operele" din concursul de creatie literara (da, flufi, si fatza de a ta :D).

In plus, e un pic inrudita cu "Madame Bovary" si cu genul de roman scris de un autor barbat, dar centrat pe un personaj feminin. E uimitor sa vezi cat s-au chinuit unii autori sa inteleaga si sa redea sufletul femeiesc (suna ca un clisheu, dar nu gasesc o formulare mai buna). Chiar ma intreb, exista si o tendinta inversa? Cei care-ati citit literatura scrisa de femei, ia spuneti. Ca daca nu, huooooooooooooo!!! Egoistelor!!!!

Btw, daca o cititi in engleza, sa aveti un dictionar prin preajma - e plina de cuvinte nu foarte uzuale, si de altele care, probabil, au iesit din uz din anii '20: chirpy ("chirpy penis"), ruddy, burly, supercilious, forlorn, etc etc etc.

Si in final, un pasaj haios, cu ceva replici in dialect (chiar is curios cum au tradus astia in romana replicile in dialect ("not Yorkshire, it's Derby") ale lui Mellors):


"Th'art good cunt, though, aren't ter? Best bit o' cunt left on earth. When ter likes! When tha'rt willin'!"

"What is cunt?" she said.

"An' doesn't ter know? Cunt! It's thee down theer; an' what I get when I'm i'side thee, and what tha gets when I'm i'side thee; it's a` as it is, all on't."

"All on't,'"she teased. "Cunt! It's like fuck then."

"Nay nay! Fuck's only what you do. animals fuck. But cunt's a lot more than that. It's thee, dost see: an' tha'rt a lot besides an animal, aren't ter? --- even ter fuck? Cunt! Eh, that's the beauty o' thee, lass!"
subpolar homesick fane

"This here post might offend you some
If it doesn't it's because you're dumb"
stefan
Junior Member
 
Mesaje: 2282
Membru din: Dum Feb 24, 2002 1:00 pm
Localitate: Bucuresti

Gerald Durrell: Pasari, lighioane si rubedenii

Mesajde sol » Lun Iul 25, 2005 10:02 pm

Umor dezlantuit, naturalism fara frontiere: familia romancierului Lawrence Durrell (Larry) in amintirile mezinului familiei (Gerry).
Paradisiaca insula Corfu, matriarhat in democratie: o mama debordata, murmurand meniuri ca pe mantre; Larry - colectionar de freak friends; o sora obeza in perpetua dieta; un frate newspapers freak; Gerry - nature freak, specializare insecte. Intre ei, o saga domestica, in realitate venind pe firul unei traditii culturale: familia engleza cu multi copii liberal educati, cel putin unul dintre ei devenind (cel putin si) scriitor.
Avatar utilizator
sol
Junior Member
 
Mesaje: 520
Membru din: Vin Apr 22, 2005 11:00 pm

Mesajde nocturna » Mie Oct 12, 2005 12:11 am

n-am pretentzia de o recenzie literara, asha ca fie o tentativa de recenzie literara, sau poate mai degraba un fel de "comentarii impertinente" la ce ne-a mai atras atentzia prin uichenduri, cand ziarele n-au asha mare rating.

Ani de zile Dorian Grey nu s-a putut elibera de influenta acestei carti. Sau, mai precis, nu s-a straduit sa se elibereze de ea. ... intr-adevar, ii parea ca intreaga carte contine povestea propriei vieti, scrisa inainte ca el s-o fi trait.

dar nu despre romanul lui Wilde este vorba in propozitzie, ci despre cartea care l-a influentzat, l-a corupt pe Dorian Grey, l-a inspirat pe Oscar Wilde care, la un moment dat, chiar plagiaza abundent, dar pentru o cauza nobila.

Joris Karl Huysmans - A Rebours [1884], in traducere, In răspăr.

J.K. Huysmans, scriitor shi critic de arta francez, initzial un naturalist asociat cu Emile Zola, mai apoi alaturandu-se decadentismului francez.

"In răspăr", despre care Wilde spunea ca este "the most evil book ever written", este o carte care imbina shi combina, estetic, erotic, pervers, extaz, exces, dementza absoluta, evadarea din real. un roman despre fascinanta si otravitoarea decadentza, ilustrata in culori vii, maladive, violente. personajul central, ducele Jean Des Esseintes, este, oarecum firesc, dat fiind contextul, un aristocrat shi un estet autentic. Des Esseintes, sensibil, deosebit de cult, dar totodata ridicol, plictisit, scarbit de real shi orice notziune de shtiintza, inca bogat, inca tanar, deshi dispeptic, vizibil consumat fizic shi cu un sistem nervos shubrezit, inca dornic de excentricitatzi shi excese, este conturat solid in cateva pagini in "Nota" de la inceputul romanului. (aviz amatorilor sa nu sara peste ea ca nu e vorba de vreo nota asupra editziei) gata format, personajul este "smuls" din Nota shi aruncat intr-o casa, intr-un ambient izolat de lume shi profani, astfel locatzia capatand valentze de sanctuar, unde acesta ishi amenajeaza un intreg univers somptuos, extravagant, original. pasaje, capitole intregi is dedicate prezentarii extrem de amanuntzite a straniilor sale preferintze, de la decoratziuni interioare pana la arta. deshi, pe masura ce ishi deruleaza existentza, personajul reusheshte mici escapade din spatziul meticulos organizat (mici, pentru ca este chinuit de gandul ca realitatea l-ar putea dezamagi) staruie impresia ca cel putzin metafizic, Des Esseintes nu ajunge sa depasheasca niciodata acest cadru, poate unde decorul impresionant oblitereaza pentru totdeauna fiintza slaba shi aristocrata, mizantropul estet ajungand, invariabil, prizonierul propriilor dorintze shi obsesii, care dau o dependentza distrugatoare, iar spre final exceland in postura de victima, bolnav, haituit, zapacit shi infricoshat. religia, mantuirea prin credintza, se infiripa in mintea lui Des Esseintes ca singura ieshire viabila din calvar. dar pana shi "setea lui religioasa" este chinuitoare, poate chiar mai chinuitoare.

chiar daca atzi citit, sau nu, Portretul lui Dorian Grey, ar fi indicat sa cititzi shi A Rebours, sau mai bine zis, de fapt sa cititzi...
"Sunt un om. Mi se pare ca e de ajuns"

A.K.M. powered by another.ro
Avatar utilizator
nocturna
 
Mesaje: 8725
Membru din: Mie Dec 04, 2002 12:00 am

Alessandro Barrico - Ocean Mare

Mesajde river » Sâm Oct 22, 2005 5:20 pm

Nu cunosc foarte multe detalii despre acest autor decat faptul ca, dupa cum se spunea undeva, "Au printemps de 1991, dans le ciel de l'édition italienne, apparaissait une planí¨te nommée Baricco"... Nici nu am citit de altfel nimic de acest autor cu exceptia cartii mentionate, "Ocean Mare", carte care, insa, ma determina sa cumpar si alte titluri ale autorului in masura in care acestea nu vor intarzia sa apara pe piata romaneasca.


Ocean mare marcheaza, socheaza poate chiar putin, rascoleste. Ideea de "mare" sau "ocean" pe care o aveai pana inainte de a citi cartea s-ar putea sa nu mai fie deloc aceeasi dupa ce o vei fi citit.
Cartea rascoleste, repet, nu doar prin forma, ci si prin fond. Nici nu stiu exact in ce gen literar ar putea fi incadrata aceasta scriere. Ca nu-i nici roman, nici nuvela, nu-i nici poezie sau teatru. Sa zicem ca-i metafora si atat.
Undeva pe o plaja se intalnesc si se impletesc cateva destine venite aici pentru o singura cauza:aceea de a-si gasi vindecarea. O fata cu fobie de moarte, un calugar indragostit de psalmi, un pictor ce nu reuseste sa picteze marea pentru ca nu-i gaseste ochii, o lady indragostita de altcineva decat de sotul ei, un geograf care incearca sa afle unde se sfarseste marea, un fost naufragiat, toti veniti aici pentru a-si gasi linistea prin mare...

Mai multe nu pot fi spuse pentru ca trebuie citite!
Cartea o gasiti la editura POLIROM.
"Uneori se mai intampla insa ca vreun Smochin razvratit sa se catzere pe gard si sa-si ia lumea in cap... "

imi asum ceea ce scriu, cine are de gand sa plagieze o face pe barba lui
Avatar utilizator
river
Junior Member
 
Mesaje: 1035
Membru din: Joi Ian 23, 2003 12:00 am

recenzie promisa pepemeu

Mesajde sol » Joi Oct 27, 2005 2:12 am

William Empson, Şapte tipuri de ambiguitate, B., Ed. Univers, 1981.

<Cata literatura, atata ambiguitate, cata ambiguitate, atata poezie> rezumat vehiculat in jurul cartii, falsificand prin simplificare.

Ceea ce Empson demonstreaza e ca daca avem doua afirmatii (in sine ambigue, intrucat lipsite de context) si le juxtapunem, fiecare pentru celalalt creeaza un soi de context, efectul total fiind o metarealitate de tip si/si in simultan. Autorul isi ilustreaza demonstratia cu texte literare, o tipologie rezultand, have fun.
O aplicatie pe un exemplu-construct la-ndemana oricui:
A.Se dau afirmatiile (antagonice):
1. <In comunism egalitarismul de clasa e considerat etic. >
2. <Profitul este religia individului in capitalism.>

B. Se rescriu astfel (in text devenit poetic):
in comunism egalitarismul de clasa e etic
profitul e religia individului in capitalism

C. Datorita fenomenelor psi de remanenta, fuziune, corupere etc. mintea noastra decodeaza astfel : intrucat prin natura imprejurarilor comunismul si capitalismul stau ca doua boabe in aceeasi pastaie, prosti am fi sa nu vedem antagonismul anihilat de sensul nou creat, i.e. <religia profitului etic nu al tuturor ci al fiecaruia poate functiona si in comunism si in capitalism>
(Ilustrare in spiritul lucrarii lui John Rowls, A Theory of Justice).
Avatar utilizator
sol
Junior Member
 
Mesaje: 520
Membru din: Vin Apr 22, 2005 11:00 pm

Mesajde curly » Mie Noi 23, 2005 11:06 am

din ce spui tu, ar rezulta ca ambiguitatea ar fi o sursa creatoare pentru poezie;un picutz fals....cam tot ce se cheama "poezie buna" e rezultatul unor sfortzari, ce au drept scopr clarificarea. uneori iese, uneori ba; vreau sa zic ca nu totdeauna un text e intzles in acelashi fel de 99% din pulimea cititoare, dar intotdeauna un text nu e ambiguu pentru autorul lui.



...ce zic mai sus are o consistentza daca excludem scriituri gen Breton, produse dupa consum abundent de ciuoerci jmekere shi alte alea.
rau de gura!
curly
Junior Member
 
Mesaje: 605
Membru din: Lun Aug 27, 2001 10:35 pm
Localitate: in Sud

Mesajde Daimon » Sâm Ian 14, 2006 3:41 pm

cum nu am gasit niciunde treadu cu ce mai cititi trec aici. desi nu o sa fie propriu zis o recenzie.
Juan Marse - Cozi de soparla
"In anul 2000, Marse publică romanul Cozi de şoparlă, primit cu entuziasm de critică şi de cititori şi distins, in 2001, cu Premiul Naţional pentru Proză. Frescă a Spaniei de după războiul civil (1936-1939), romanul surprinde drama unei naţiuni care asistă neputincioasă la zvarcolirile teribile ale celui de-al doilea război mondial şi la teroarea instaurată de invingătorii franchişti."

cam asta au zis altii. ce mi-a placut mie a fost faptul ca Marse reuseste sa imbine intr-un mod destul de reusit mai multe povestiri, mai multe planuri care se intrepatrund si in acelasi timp isi pastreaza individualitatea.

desi dupa primele pagini pare greoi si confuz.. treptat romanul reuseste sa te fascineze. ma rog, cel putin pe mine.
Avatar utilizator
Daimon
 
Mesaje: 5074
Membru din: Mie Noi 26, 2003 12:00 am
Localitate: timisoara

Mesajde SOD » Mar Feb 21, 2006 11:38 am

Pascal Bruckner - Iubirea fata de aproapele / Hotii de frumusete / Luni de fiere / Noua dezordine amoroasa.

deci omu e diliman rau de tot, prezentand leziuni in zona hipotalamusului. pun pariu ca daca s-ar baga la un spritz prelungit cu nietzsche, spre dimineata l-ar face pe asta cu capu, in sensu ca nietzsche ar asculta manele iar bruckner i-ar povesti cam cat de misto e cand ion dolanescu o pune pe floarea calota cu curu pe tzambal si-o fute pana incepe aia sa cante ca britnei spiars.

ei bine, lasand la o parte evidentele frustrari sexuale de care a avut parte in tinerete autorul, cartile astea trebe si merita citite.avem de tuate, sex, futai, scatofilie, sodomie, masochism, tot ce are nevoie un om normal.

Nietzsche - antichristul, care am zis io ca ar fi bine sa fie recitit dupe atatea pagini de futai. ei bine domnilor, jur ca nu ma mai duc in delta decat singur !
Rape me tender 'cos I'm verry sensitive
FOUR OF A KIND
Avatar utilizator
SOD
 
Mesaje: 6035
Membru din: Mar Apr 23, 2002 11:00 pm

Mesajde SOD » Mie Feb 22, 2006 3:02 pm

Pascal Bruckner - Palatul chelfanelii / Capcaunii anonimi - Stergatorul / Copilul divin

in afara ca omu prezinta gravi probleme la scufitza, cred ca a si fost molestat cand era la varste prescolare. nuvelele astea sunt un soi de povestiri pentru copii, asa, in genul petre ispirescu dar scrise de marilyn manson. usor de citit, se manaca linistit intre doo cafele si 4 tigari. merita citite doar pentru simplu fapt ca nu dai in fiecare zi de marilyn manson pe post de babysitter. adicalea manson, in chilotei d-aia de piele de-ai lui, cu seriga infipta in vena, fardat si cu dintii aia de fier, asezat in fata sobei, cu un copilas pe genunchi :
- si-acum, dragul moshului, sa-ti povestesc cum se bateau copiii pe vremuri, cu bata si cu ranga si cu.... . asa-i ca ti-a placut povestea de azi?



Marc Levy - In alta viata

Foarte tare cartea, mai ales daca esti in cautarea jumatatii perfecte.

“ Se intampla uneori ca doua suflete sa se intalneasca pentru a nu mai forma decat unul singur. Si-atunci depind pentru totdeauna unul de celalalt. Sunt de nedespartit si se vor cauta neincetat, din viata in viata. Daca, in cursul unei existente terestre , o jumatate ar ajune sa se desparta de cealalta, sa rupa juramanul care le leaga, cele doua suflete s-ar stinge de indata.Unul nu-si poate continua calatoria fara celalalt. “
Rape me tender 'cos I'm verry sensitive
FOUR OF A KIND
Avatar utilizator
SOD
 
Mesaje: 6035
Membru din: Mar Apr 23, 2002 11:00 pm

Mesajde Djinn » Lun Feb 27, 2006 1:32 pm

Iote, ce coincidentza :)

Taman ce citii si eu "Iubirea fata de aproapele" de Pascal Bruckner, numa ca recenzia mea suna umpic altfel, ca doar d-aia sunt oamenii diferiti si gusturile idem, plus ca unu' scrie mai alambicat decat celalalt, chiar cu riscul de a nu intelege nimeni :D

Asadar, sa vedem ce-a iesit din alambicul incarligat:

Apreciez ca e o carte foarte bine scrisa, pe alocuri socanta pentru cei mai sensibili, ce ne dezvaluie fragilitatea psihicului uman aruncat de colo-colo in valtoarea vietii ca o coaja de ou pe o mare in furtuna. Lasand deoparte aceasta metafora unpic rasuflata, concluzionez ca e si cam deprimanta. Cartea.

Tema nerealizarii e reala si angoasanta, mai ales pentru cineva care se apropie de fatidica varsta a bilanturilor mediane ale vietii si, din pacate, a realizarilor amare.

Dincolo de razletele cuvinte licentioase si de subiectul vulgar (ar zice unii) sau incitant (ar zice altii), este o carte puternica si tulburatoare, care se afunda in adancurile adeseori abjecte si irationale ale fiintei umane. Daca o citesti la varsta tineretii (si nu ma refer aici strict la ani), te poate marca profund. Citita mai tarziu, te rascoleste oricum, iti confirma triste adevaruri despre unii oameni si, totusi, imuabile sperante. Pe de alta parte, ideea finala a cartii nu e rau argumentata si te poti trezi dandu-i dreptate daca ai avea oaresce inclinatii de mama ranitilor :D sau macar teoretic. Dar cum majoritatea oamenilor nu sunt sfinti chinuiti de apostolatul altruismului datator de fericire altora prin orice mijloace (la o adica, majoritatea oamenilor sunt totusi normali), se pare ca omenirea e damnata din start. So why bother? :P

Daca tinem neaparat, putem izola mesaje de genul: just be yourself; pazeste-te de prietenii care vor sa-ti faca bine :D etc.

Daca nu, ne putem totusi delecta cu o carte bine scrisa, captivanta, trecand peste micile greselute strecurate in editia in limba romana (exprimari neromanesti si cacofonii scapate... deh, formatia de lingvist nu se dezminte si ochiul le prinde ~p la o adica, ce naiba e aia "sa intervertershti"?!)

Scriitura e superba (descrierea furtunii de vara a atat de sugestiva ca mi s-a facut si dor... ) si pe alocuri presarata cu mici geme, cum ar fi metafora marelui cacat american, faza care m-a daramat ~p beton.

Dar zice omu' nostru, personagiu principal: "O femeie batrana, nu tocmai rasfatata de natura, nu poate sa-i ceara acest gen de serviciu unui barbat care i-ar putea fi fiu. Chiar si platindu-l". Nu zau, da' un mosneag decrepit are tot dreptul sa "cumpere" pentru o ora o fetiscana proaspata si e absolut normal, nu? God, some men can be such hypocrites... :doh:

Precizare: nu sunt adepta editiilor "cenzurate", daca e sa citesc o carte controversata vreau sa o citesc ca atare, tocmai ca sa vaz si sa judec singura ce plm e atat de controversat.... asa ca faptul ca traducerea a fost facuta dupa o editie in franceza din care editorul eliminase nushce pasaje m-a enervat la culme.

ps - cand naiba a avut SOD timp sa citeasca toate cartile alea?! mor de invidie :n:
sa-mi amintiti voi, ca io sigur uit
Avatar utilizator
Djinn
 
Mesaje: 4332
Membru din: Lun Noi 15, 2004 12:00 am

Mesajde SOD » Lun Feb 27, 2006 3:06 pm

djinule draga, io nu mi-am propus sa fac nici un soi de recenzie pentru ca spre deosebire de cei ce sunt capabili de asa ceva, io sunt doar un biet cacat cu motz. io doar prezint neste carti.

deci da. bruckner rulz.

Frederic Beigbeder - 199.000 lei

dupa cum spune si prefata, autorul isi " vomita " ideile, doar ca vomita otrava si puroi pe tot ceea ce inseamna societate de consum si industrie publicitara. cei ce lucreaza in domeniul PR nu vor fi prea incantati de cartea asta. practic intregul univers este prezentat ca un mare spot publicitar, o unica sedinta de brain storming, o vesnica alergatura dupa contracte barosane. sau cum ar veni, ai da limbi in cur ca sa devii un sef mai mic?
si inca ceva : Cobain traieste.


Ian McEwan - Ispasire

actiune intinsa pe perioada de dinainte de razboi si pana in glorioasele zile cand io am ajuns sa scriu randurile astea, cartea nu te lasa s-o lasi, finalul fiind cacator, desi usor previzibil. mie unuia mi-a placut si m-a fortat sa cumpar si alte scrieri ale omului asta.
Rape me tender 'cos I'm verry sensitive
FOUR OF A KIND
Avatar utilizator
SOD
 
Mesaje: 6035
Membru din: Mar Apr 23, 2002 11:00 pm

Mesajde SOD » Lun Mar 06, 2006 1:32 pm

cum deoamdata ma invart in jurul treimii Bruckner - Levy - Beigbeider, ce pot sa fac decat sa va zic de unu dintre ei?

pai sa va zis de Beigbeder,nu? pe langa faptu ca si asta e obsedat sexual, e si un drogoman desavarsit. drogul a ajuns sa-l consume si asta se vede in mod evident in ceea ce scrie...

Dragostea dureaza trei ani - sau cum ar veni, o inconstienta alergatura contracronometru cu timpul, cu drogurile, cu tot soiul de curve si angoase.

Nuvele sub ecstasy - scrisa exclusiv sub influenta drogului

Memoriile unui tanar ticnit - "Asta mi-e viata: un sir de ejaculari precoce; nu m-am putut abtine niciodata sa traiesc."

...aceleasi idei borate direct din mersul masinii, acceasi viata traita la " 800 la ora ", acelasi stil direct.
Rape me tender 'cos I'm verry sensitive
FOUR OF A KIND
Avatar utilizator
SOD
 
Mesaje: 6035
Membru din: Mar Apr 23, 2002 11:00 pm

Mesajde SOD » Mar Mar 14, 2006 3:24 pm

frederic beigbeder - egoistul romantic

ff tare, in sensu ca e ff tare. cartea de fapt ie jurnal intim, care el jurnalu, zice cum el, autoru, si-o trage pe unde se duce, cum se drogheaza el cu toate cele, cum iubeste, cum se indragosteste, cum apoi nu mai iubeste si tot asa. ff buna cartea.
Rape me tender 'cos I'm verry sensitive
FOUR OF A KIND
Avatar utilizator
SOD
 
Mesaje: 6035
Membru din: Mar Apr 23, 2002 11:00 pm

Mesajde SOD » Mie Apr 12, 2006 3:38 pm

Sade - Cele o suta doua zeci de zile ale Sodomei.

M-am tot uitat pe pajinile astea si n-am vazut nicaieri ceva de Sade. Nu c-ar fi mare sfaraiala, ca acu 100 de ani poate, da cum sa zic, nici macar nu mi s-a sculat. Bre, are de toate, futai pe masa, sub masa, in cur, muiane, in grup, lesbi, sado maso, poponarism, pedofilism, tot ce vrei, pe tuate gusturile. numa ca e tare plicticoasa. as reciti cartea asta doar daca as fi in puscarie si n-as avea altceva de facut.

Wilhem Hauff - Basme

Apai dragii mosului, ce sa va zic? asa-i cand ai copii. cred ca am citit cartea asta la varsa ei de vreo 40 de ori si taman ce-am recitit-o cu ocazia promisiunii catre fica-mea ca-i citesc povesti la culcare. bre, tare de tot! merita recitita oricand, la orice varsta.

Mark Levy - Si daca e adevarat...

acelasi stil misterios ca in "In alta viata", doar ca nitel mai dulceaga parca. Merita citita. E genul de lectura de duminica, cu dragoste si tot tacamu. finalul e mijto. acu a aparut, de vreo cateva saptamani, continuarea ei, " Te voi revedea".
Rape me tender 'cos I'm verry sensitive
FOUR OF A KIND
Avatar utilizator
SOD
 
Mesaje: 6035
Membru din: Mar Apr 23, 2002 11:00 pm

Mesajde alisee » Dum Iul 09, 2006 9:51 pm

Exuvii -Simona Popescu - (tentativa, ca nici acu nu intzelesei exact ce-i aia rcnzie)

Este o carte scrisa cam acum 10 ani, asa ca ar fi usor sa zic mai curand ce nu e cartea asta, sperand sa se intzeleaga c e. Pt cei care n-au mirosit SP pan-acu`, a se sti ca autoarea e poet-esa (postmodernista, bin`intzeles), si ca romanul de fata n-are legatura cu lolite, sex&drogs, si altele (d care citii la tredu cu lit. contemp.). e o carte cu destul bun simtz, fara intriga si personagii (asa cum au deobicei chestiile epice).
A fost clasata drept "roman autobiografic" (- personal, as pastra auto si bio, si as renunta la grafic, da`n-as sti cu ce sa-l inlocuiesc :P). E o serie de foi (peste 300, daca mai stiu bine) in care scriitoarea vorbeste Pur si Simplu despre ea. Nu povesteshte cum s-a nascut, prin ce-a trecut & co, ci vorbeste cat de sincer (debordant, zise careva) se poate despre ale sale ganduri, vise, dorintze, lucruri care i-au placut\ii plac si lucruri pe care le detesta\le-a detestat, cartzi(e capitol aparte), varste, prieteni, oameni in general...un fel de poezie in proza, or whateva`
Mi-a placut f mult stilul scrierii, gustul frazelor, expresivitatea, felul in care poate sa vb SP despre lucruri atat de cunoscute (mie). Nimic fals, inventat, neautentic -aia e impresia creata, cel putzin.
Din cartile pe care le-am citit pan-acu, habar n-am cu ce sa compar Exuviile. Undeva cartea era comparata cu "Orbitorul" lui Cartarescu - nu stiu ce sa zic, da`parca juma`tea din Aripa Stanga p care-am citit-o nu pare sa aiba f multe-n comun cu sus-numita ;)
Pt mine cartea a fost un fel de scufundare "in adancuri"(of, nu bombastic...da`nu stiut sa zic mai bine). Nu stiu dac-a schimbat conceptzii despre viata, daca mi-a pus intrebari existentziale etc, dar stiu ca a picat bine la foamea care se cheama "despre mine".
These blue shoes seem to suit me well when I feel like hell...
alisee
Junior Member
 
Mesaje: 14
Membru din: Lun Iul 03, 2006 11:54 pm
Localitate: unde pica

Mesajde baixinho© » Vin Iul 28, 2006 9:45 am

Shogun

aseara am terminat de citit cartea. tare de tot. poate ca sunt unii care nu au apucat s-o lectureze, si de aceea n-o sa intru prea mult in detalii. cert este ca Toranaga ii urineaza in rect pe toti, mai ales pe Ishido. ii face pt toti din poanie, mai ales pe jegu ala de Yabu. Sincer sa fiu, ma asteptam ca la final sa redea putin macar inceputul razbelului, dar nici un cuvant.

azi m-am apucat de Nobila casa, iar dupa aia citesc Vartejul.
ANTI

care stie sa sparga conturi de yahoo si are nevoie de nejte banutzi, sa-m dea pimeu. da sa nu vina cu programe d-alea de sa trimit vechiul cont + noul cont si noua parola la nuj ce adresa ca-l injur de mama. (imi asum responsabilitatea acestui anunt)
Avatar utilizator
baixinho©
 
Mesaje: 14117
Membru din: Joi Mar 14, 2002 12:00 am

Mesajde posetica » Mar Aug 22, 2006 8:49 am

Ionut Chiva, 69

I-as spune o carte fara sabloane; cea mai interesanta frazare din ultimii 20 de ani din literatura romana. Povestea se desfasoara cinematografic, tema penduland undeva intre Craii de Curtea Veche si Trainspotting. Chiva nu e liric, e dur, e agresiv - si ce e de remarcat, in totala disonanta cu multe din productiile mai noi, nu se avanta in dialoguri cu cititorii. Cartea tine in priza, sacand sau scarbind cu imaginile pe alocuri, insa forta narativa e colosala. Din pacate finalul e slab, previzibil, ratare cu sinucidere, in fine ultima pagina se doreste si o ironie - cam ratata. Nu e o carte despre comunism, nu despre postcomunism, nu despre capitalism, nu despre bani, nu despre dragoste - e o carte de sine statatoare. beton cartea
sa radem sa radem
posetica
Junior Member
 
Mesaje: 10
Membru din: Mar Iul 25, 2006 10:26 am
Localitate: bucale

Mesajde bhuttu » Mie Aug 23, 2006 12:02 am

Intr-o dimineata cu lene si soare am citit si io doua carti tocmai bune de citit in dimineti cu lene si soare:

Frederic Beigbeder - Nuvele sub Ecstasy
La cat de la moda e gagiu, eram aproape convins ca n-o sa-mi placa. Plus ca pe mine tocmai astia care incearca sa socheze au darul sa ma plictiseasca. Si c-ar fi la moda inca n-ar fi prea mare problema, dar cand vad ca SOD e asa de exaltat de scrierile acestui frantuz, chiar ca intru la banuieli.
Ca sa incep cu concluzia, cartea mi-a parut slaba. Slaba, in sensul ca n-are nimic. Nu e nici distractiva, nici socanta, nici inovatoare, nici frumos scrisa, nici bine scrisa, nici nimic. Ca e scrisa sau nu sub ecstasy, asta nu stiu - si nu prea cred, dar daca ar fi asa asta ar fi doar o scuza pentru FB, nicidecum un plus pentru carte.
E drept ca foarte tare ma supara si exaltarea cu care e recenziat FB, iar prefata cartii il face de zici ca de la Isus Hristos incoace nu s-au mai scris asa minunatii. Dar, daca e sa nu fiu in totalitate carcotas, cartulia are si cateva plusuri. Mici, da' merita si ele mentionate:
- primul plus, si singura povestioara (a-propos, le zice nuvele, dar ele sunt doar niste biete momente latite pe cateva pagini cu scris mare) care intr-adevar mi-a placut e aia cu dovezile de dragoste, tocmai cea intitulata cea mai obscena din carte. Si nu pentru c-ar fi cea mai obscena, desi candideaza serios la acest titlu. Dar are o morala interesanta. "Ma iubesti asa mult incat ai fi in stare sa nu renunti la a ma vedea vreodata?" Si ascunde si niste treburi de-ale lui exact cum trebuie.

- mi-a mai placut cat de cat si povestioara cu soferul, da-si pierde din farmec odata cu nr de citiri. Interesant sa zica el ca printesa Diana i-a supt pula lu' Dodi al Fayed in noaptea accidentului. Nu mai stiu pe nimeni sa se fi pisat pe mitul asta in asa hal.

- si inca doua, mai fara legatura cu literatura. De la FB am aflat ca Sinatra are si el o varianta la "How Insensitive", si mi-a mai placut de fata aia, Laetitia, pe care-o bat si-o fut el si-un prieten al lui care-o iubea. Si pentru ca odata mi-a placut si mie de-o fata Letita.

A doua carte e Pusca de Vanatoare de un japonez cu nume ciudat, Yaoushi Inue, sau ceva... Dar de-asta nu va mai zic acum, am treaba.
If there's a war, we'll all fight!
Avatar utilizator
bhuttu
 
Mesaje: 2510
Membru din: Dum Apr 21, 2002 11:00 pm

Mesajde SOD » Mie Aug 23, 2006 8:54 am

bhuttulica, mie imi place slayer tare, dar asta nu inseamna ca imi si plac toate albumele. dar de ascultat le-am ascultat pe toate, drept pt care am idee despre ce cacat mananca ei acolo.

si doi, una e sa te uiti la un meci cu steaua, pe stadion, cand te-ai dus special acolo si ai starea de spirit necesara si alta e sa te uiti la un meci , luat cu forta de pe femeie.

concluziile le tragi tu.
Rape me tender 'cos I'm verry sensitive
FOUR OF A KIND
Avatar utilizator
SOD
 
Mesaje: 6035
Membru din: Mar Apr 23, 2002 11:00 pm

Mesajde river » Sâm Aug 26, 2006 8:36 am

Revin la Alessandro Baricco, un autor care reuseste cu fiecare fila scrisa sa ma fascineze. Dupa Ocean Mare am luat la "rasfoit" Matase si Fara sange, doua cartzulii pe care intr-o ora le-ai parcurs, scrise in stilul lui (de-acum inconfundabil pentru mine) nu stiu cum posibil definit altfel decat "metafora".

Matase e o poveste de dragoste, un negustor care, desi indragostit de sotia sa, cade totusi prada nurilor unei alte femei dintr-o cu totul alta lume. Povestea in sine pare banala si cu un final previzibil. Dar tocmai asta il reprezinta pe Baricco: faptul ca reuseste intr-o singura pagina, de final, sa “loveascaâ€Â
"Uneori se mai intampla insa ca vreun Smochin razvratit sa se catzere pe gard si sa-si ia lumea in cap... "

imi asum ceea ce scriu, cine are de gand sa plagieze o face pe barba lui
Avatar utilizator
river
Junior Member
 
Mesaje: 1035
Membru din: Joi Ian 23, 2003 12:00 am

Mesajde bhuttu » Lun Aug 28, 2006 4:56 pm

SOD scrie:bhuttulica, mie imi place slayer tare, dar asta nu inseamna ca imi si plac toate albumele. dar de ascultat le-am ascultat pe toate, drept pt care am idee despre ce cacat mananca ei acolo.

si doi, una e sa te uiti la un meci cu steaua, pe stadion, cand te-ai dus special acolo si ai starea de spirit necesara si alta e sa te uiti la un meci , luat cu forta de pe femeie.

concluziile le tragi tu.


Bre da' tare te mai aprinsesi din nimica. Deci io am rasfoit sumar aia cu 14.99 FR, sau 199.000 de lei cum i-a zis la noi si am citit-o cap-coada p-asta cu ecstasy. Concluzia aceeasi: omu' vrea sa scrie ca un mare smecher, da' pe mine nu ma prinde. Ceea ce nu te opreste pe tine sa-ti placa, nici pe mine sa ma mir de asta.

Si de dispozitie nu cred ca se pune problema, am citit smecheria aia de 2 ori, relaxat si linistit de ambele dati. Pentru ca era subtirica si pentru ca nu voiam sa-mi scape ceva.

Da'n rest, stai linistit, omu' are succes. Se pune si-n scena, din ce in ce mai greu, si pe la noi.
If there's a war, we'll all fight!
Avatar utilizator
bhuttu
 
Mesaje: 2510
Membru din: Dum Apr 21, 2002 11:00 pm

Mesajde MiG29 » Mie Oct 11, 2006 6:27 pm

Martin Page - M-am hotarat sa devin prost- slaba. genu de carte pe care o citejti seara si a dooa zi deja ai uitat de ea. ca un fel de comedie cu ben stiller. zic unii ca nenea Page asta, are talent. ie posibil, da nu jtie sa sa-l puna in valuare (iel si Zicu~p)

Kurt Vonnegut - Abatorul Cinci- un pic plictisituare la inceput si rareori pe parcurs, totusi o carte "cult". Satira, momente absurde, SF, de tuate. Mai putin dialog, dar nu conteaza. Are chiar si niste poze.

Pese: de ce cartile aparute la Rao costa mai putin la Humanitas pe site, decat la Rao pe site?:P
The Earth is full.GO HOME!
Avatar utilizator
MiG29
 
Mesaje: 7104
Membru din: Dum Apr 14, 2002 11:00 pm

Mesajde MiG29 » Mie Oct 11, 2006 6:27 pm

Martin Page - M-am hotarat sa devin prost- slaba. genu de carte pe care o citejti seara si a dooa zi deja ai uitat de ea. ca un fel de comedie cu ben stiller. zic unii ca nenea Page asta, are talent. ie posibil, da nu jtie sa sa-l puna in valuare (iel si Zicu~p)

Kurt Vonnegut - Abatorul Cinci- un pic plictisituare la inceput si rareori pe parcurs, totusi o carte "cult". Satira, momente absurde, SF, de tuate. Mai putin dialog, dar nu conteaza. Are chiar si niste poze.

Pese: de ce cartile aparute la Rao costa mai putin la Humanitas pe site, decat la Rao pe site?:P
The Earth is full.GO HOME!
Avatar utilizator
MiG29
 
Mesaje: 7104
Membru din: Dum Apr 14, 2002 11:00 pm

Mesajde adyna_supergirl » Lun Oct 23, 2006 10:27 pm

Salut... am si eu o rugaminte... va rog frumos, pot sa ma inspir din ceea ce ati scris voi si sa fac un fel de referat??
Uitati care este ideea: am citit aproape tot ce ati postat voi pe acest topic si nu numai... imi place cum va exprimati... unele carti le-am citit si eu si cam aceleasi impresii le-am avut si eu despre respectivele carti...
La liceu ne-a pus sa aducem fiecare subiecte pentru revista clasei... placut impresionata de ceea ce ati scris voi aici, m-am gandit ca ar fi frumos sa fac un articol in asemenea maniera asemanatoare cu a voastra(a unora) si as vrea sa pot sa ma inspir si din ceea ce ati scris voi... fiind mai mari decat mine, ati citit mai multe carti si aveti vocabularul mai dezvoltat...
In concluzie... as vrea sa va cer acordul sa pot sa adaug la articolul meu unele postari ale voastre(nu integral... dar totusi se va observa ca va fi pusa si amprenta voastra)...
Multumesc anticipat... si astept aprobarile sau dezabrobarile voastre
Ca musca-n lapte
Avatar utilizator
adyna_supergirl
Junior Member
 
Mesaje: 21
Membru din: Dum Oct 08, 2006 11:00 pm

Mesajde Djinn » Mar Oct 24, 2006 10:04 am

salut. cred ca e important sa zici care postari te intereseaza (da linkurile), ca sa stim la ce useri te referi.

Unii poate zic ca da, altii vor si citarea sursei, altii poate zic ca nu.
sa-mi amintiti voi, ca io sigur uit
Avatar utilizator
Djinn
 
Mesaje: 4332
Membru din: Lun Noi 15, 2004 12:00 am

Mesajde Shaki » Mar Oct 24, 2006 10:18 am

adyna, din partea mea k mod pe literaturi este ok... cu o singura mentziune... te-ash ruga daca se poate sa pui articolul shi aici dupa ce il termini :)
aliatzi, right? :D

A little girl went out to play, lost in the marketplace as if half-born...
Avatar utilizator
Shaki
 
Mesaje: 7089
Membru din: Lun Mar 10, 2003 12:00 am

Mesajde adyna_supergirl » Mar Oct 24, 2006 8:40 pm

Cum am mai spus, nu voi scrie integral, decat voi lua cateva idei...
Daca respectivii sunt useri de treaba, nu cred ca vor avea ceva impotriva... sper...
Bine, voi pune si articolul.. desi nu va fi ceva extraordinar...
pupici
Ca musca-n lapte
Avatar utilizator
adyna_supergirl
Junior Member
 
Mesaje: 21
Membru din: Dum Oct 08, 2006 11:00 pm

Huxley doesn't suck

Mesajde stefan » Lun Oct 30, 2006 9:17 pm

Aldous Huxley - Point Counter Point - o carte foarte interesantă care, deşi apărută in anii '20, atinge destule teme incă actuale - societatea industrializată cu problemele ei, limitările vieţii moderne şi incredibila plictiseală in care se infundă aceasta, cel puţin pentru unii (cu consecinţe tragice, cel puţin pentru unul din personaje).

Critica societăţii moderne o apropie de Amantul doamnei Chatterley (Lawrence insuşi ii scria lui Huxley pentru a-i impărtăşi convingerea că "Punct contrapunct" este superioară "Amantului"), dar Huxley se identifică mai degrabă cu personajul Philip Quarles, din cate-mi dau seama: un om măcinat de intrebări, dar insuficient de pasional sau de puternic pentru a imbrăţişa o convingere şi/sau un mod de viaţă, spre deosebire de Rampion. Chiar, din cate se pare unele din personaje sunt modelate după contemporani ai lui Huxley. Ştiu prea puţine despre Lawrence, totuşi, ca să-mi dau seama dacă a fost modelul pentru Rampion.

Dacă "Amantul" propunea o viziune de ansamblu a societăţii "in devenire de consum" prin prisma celor două personaje principale, aici avem de-a face cu o privire critică a "lumii bune" din Londra anilor '20, in care cuvintele de ordine par a fi plictiseala şi lipsa unor repere morale. Diferite personaje se raportează la epoca lor in mod diferit: unii se dedică unui mod de viaţă hedonist (Lucy Tantamount), alţii caută schimbări politice (Webley, Illidge), alţii incearcă o "ieşire din sistem" (Rampion).

Intr-un stil ce prevesteşte nişte autori postmoderni, Huxley imbină eseul cu naraţiunea, folosind insemnările lui Philip Quarles despre scriitură şi literatură ca un vehicul pentru propriile idei. Aflăm astfel despre concepţia romanului ca o piesă muzicală in care alternează temele (punct, contrapunct), sau despre fascinaţia autorului pentru combinarea unui punct de vedere ştiinţific asupra unui lucru cu altul artistic.

Ce-i drept, alternarea de fire narative nu mai pare aşa de interesantă acum, după nşpe seriale şi telenovele care au făcut din asta un loc comun. E adevărat, in respectivele seriale nu se discută filozofie :D.
subpolar homesick fane

"This here post might offend you some
If it doesn't it's because you're dumb"
stefan
Junior Member
 
Mesaje: 2282
Membru din: Dum Feb 24, 2002 1:00 pm
Localitate: Bucuresti

Mesajde asparuh » Mie Noi 15, 2006 3:14 pm

MiG29 scrie: Martin Page - M-am hotarat sa devin prost- slaba. genu de carte pe care o citejti seara si a dooa zi deja ai uitat de ea. ca un fel de comedie cu ben stiller. zic unii ca nenea Page asta, are talent. ie posibil, da nu jtie sa sa-l puna in valuare (iel si Zicu~p)

Kurt Vonnegut - Abatorul Cinci- un pic plictisituare la inceput si rareori pe parcurs, totusi o carte "cult". Satira, momente absurde, SF, de tuate. Mai putin dialog, dar nu conteaza. Are chiar si niste poze.

Pese: de ce cartile aparute la Rao costa mai putin la Humanitas pe site, decat la Rao pe site?:P



Tocmai ce am terminat de citit cartulia lui kurt vonnegut, abatorul cinci. am dat peste ea din intamplare la un anticariat, la pretul derizoriu de 1 leu. Am inceput-o oarecum indifferent si m-a captat de la primele fraze. Dupa ce citesti carti scrise in tonalitate “tragicaâ€Â
asparuh
Junior Member
 
Mesaje: 1
Membru din: Mie Noi 15, 2006 2:58 pm
Localitate: romania

Anterior

Înapoi la Carte

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 6 vizitatori