Recenzii (sau macar tentative)

[aphextwinz]

breh dana tzi-am citit shi eu lorenzu' .

1 - e scrisa foarte normal, ce abunda in mod neplacut pentru ochiu' meu sunt denumirile latineshti shi exemplele din lumea animalelor
2 - sunt de acord cu multe din idei dar nu shi argumentatzia din spatele lor care in cele mai multe cazuri este ori un exemplu din etologie, ori un banc, ori o spusa de lu' nu'sh care profesor. adica cartea doar prezinta nishte idei shi nishte similitudini, nicidecum o teorie/argumentatzie. poate de aici reiese tzuguismul de care zicea dana.
3 - in rest, zice ce zice dana, dar chestiile astea le-au zis shi altzii. mai interesante mi se pare parantezutzele (exemplele, spusele altora) din care reies chestii care te pun pe ganduri

[bhuttu]

Dupa "Procesul","Castelul" si jumate din "America" am fost tentat sa spun ca cel din urma este un roman nespecific lui Kafka. Sub unele aspecte e adevarat. Incepand de la detalii (cum ar fi acela ca eroul principal are si un nume. Kafka ne scuteste de misteriosul K. si ii spune pustiului din "America" inca din prima fraza Karl Rossman) si continuand cu un element esential al actiunii: spre deosebire de celelalte doua romane, eroul nostru reuseste de asta data sa scape din sistemul in care este inclus fara voie(cel putin dupa modul in care a ramas romanul, pentru ca e neterminat).
Asemanarile cu celelalte scrieri Kafkiene sunt predilectia pentru absurd (in primul rand), patrunderea treptata intr-un sistem acaparator, de orice natura ar fi el si acceptarea treptata de catre erou a superioritatii unui mecanism pe care initial il reneaga ca fiind stupid cu toate fortele lui.
Mai e de remarcat in cartea asta necursivitatea lui Kafka, element specific de altfel, dar care seamana nitel cu ritualul varsatului berii al unor tipi pe care-i stiu eu: o data ce te-ai impacat cu ideea pare chiar placuta. Si altceva: o aglomerare baroca a detaliilor pe care pana acum nu o observasem, dar care pe mine unul m-a atras intr-un mod foarte ciudat.
Una peste alta, se merita sa cititi cartea, nu atat pentru firul epic, cat pentru stilul scrierii. S-ar putea ca la sfarsitul lecturii sa deveniti interesati de Kafka!

[gaga]

Initial trimis de bhuttu
Karl Rossman

Interesanta recenzie butulica, mai ales pt. ca e pe lista mea de asteptare respectiva carte. Ce am vrut sa remarc (ca o prima impresie a unei persoane ca mine, care minimalizeaza ;D ): de ce naiba trebuia sa-l cheme taman Rossman pe cel ce este personaj principal al unei carti denumita "America"??????
Prietenii stiu de ce.

[MiG29]

Pai exact pentru stilul scrierii shi nu pentru firul epic ,am citit shi eu Kafka.Volumul Opere Antume e interesant pnetru inceput...
Hemingway-a avea shi a nu avea(To have and have not)-Stilul lui Hemingway(hai k o dam in stiluri:))extrem de concis shi care m-a impresionat in povestirile lui scurte este prezent shi aici dar putin mai altfel.Un roman desprenesansa, pescuit,contrabanda cu alcool,Cuba shi Florida in anii `30.Un psecar silit sa devina contrabandist shi...moartea lui.Extrem de bine scrise paginile despre starea sufleteasca a sotiei lui Harry Morgan dupa moartea acestuia...

[bhuttu]

Initial trimis de DANA


Interesanta recenzie butulica, mai ales pt. ca e pe lista mea de asteptare respectiva carte. Ce am vrut sa remarc (ca o prima impresie a unei persoane ca mine, care minimalizeaza ;D ): de ce naiba trebuia sa-l cheme taman Rossman pe cel ce este personaj principal al unei carti denumita "America"??????
Prietenii stiu de ce.

Dana, pai ce te mira de fapt? C-are nume de evreu sau c-are nume de neamt? Daca e a doua varianta, atunci sa stii ca pustiu' chiar e neamt. Si ca tot veni vorba, Kafka nu se pricepe la nume.

[aphextwinz]

bhuttuleano, kafka e chiar austriac dupa locul nashterii shi evreu austriac dupa parintzi.

Si ca tot veni vorba, Kafka nu se pricepe la nume

dupa ce criterii?

inca ceva referitor la specificitatea lui kafka, daca citeshti mai multe nuvele (nush care-s antume shi care postume ca nu le-am citit de la rao) ai sa vezi ca personajele lui au nume.

[gaga]

FIAT LUX!

Acum lamuri nenea afex problema numelui, american evreu... sa o citesc, sa n-o citesc...

[bhuttu]

Initial trimis de aphextwinz
bhuttuleano, kafka e chiar austriac dupa locul nashterii shi evreu austriac dupa parintzi.

Nu ziceam de KAfka bai aphex ca e neamt, ziceam de personajul lui, ala citat de DANA(Karl Rossman). Sarisi tu cu gura!
Cat despre faptul ca nu se pricepe Kafka la nume, uite dupa ce criterii: personajului lui principal nu e in stare sa-i zica altfel decat K. de cele mai multe ori, si mai ia cateva exemple: Labermann(:sperm: in "Castelul"), Robinson(in "America") si ar mai fi, cred...
Pai se compara astea cu un Murdstone al lui Dickens, sau chiar cu autohtonii Trahanache, Catavencu, Farfuridi, Branzovenescu?

[aphextwinz]

imi cer scuze pentru neintzelegere, dar oricum ce am zis eu ajuta :j : la dana in cap se fac sinapsele mai repede cand e vorba de juden

da mah, shi pe personajul din metamorfoza il cheama gregor samsa shi pe k il cheama shi joseph, shi? crezi ca nemtzilor le suna bine nume precum branzovenescu sau farfuridi, lol?

[bhuttu]

Initial trimis de aphextwinz

da mah, shi pe personajul din metamorfoza il cheama gregor samsa shi pe k il cheama shi joseph, shi? crezi ca nemtzilor le suna bine nume precum branzovenescu sau farfuridi, lol?

Da, ma, da' totusi... Labermann...

[as xxl]

kafka s-a nascut la Praga (pentru cine nu stie, Cehia). E drept ca la acea vreme apartinea Austriei, dar sa le lasam si producatorilor de camioane Tatra neste motive de bucurie, nu?

[curly]

-Norman Spinrad,"Bug Jack Barron"
...o super carte,o super idee,scrisa cu o tehnica foarte buna,apeleaza la ceea ce se crede ca apartzinand sefeului doar4 cxa sa atinga mai bine anumite locuri din capul cititoruluyi.......nu prea le am cu recenziile,asa ca ma repet,o carte foarte buna;io am citi-o prima oara acum vreo 7-8 ani,n-am inteles mare lucru,insa acu' prinsei mai bine pasajel;e de adaos si,avand si experientza multor talk-show-uri vazute si a unor experientze pseudo-sexuale mi-a fost mai usor.......carte de citit!

-Cristian Tudor Popescu,"Omohom.Fictiuni speculative"
...povestiri cu referiri diverse,greu incadrabile unui gen,dar cum a castigat un premiu de literatura SF,aici trebuie bagat.............viata,aventuri,manii,dar si chestii mai profunde:nebunia unor umanoizi,discurs despre un alt discurs vis-a vis de SF,postmodernism in literatura tehnica
...in epilog apar niste vorbe desprte SF pe care poate le voi reproduce aici daca voi avea timp si bani

[bhuttu]

O carte indeobste usoara, care nu te solicita prea mult din nici un punct de vedere.
Carte-film, cu multe scene de actiune, destul de mult dialog, puneri in scena aproape teatrale(foarte ilustrativa este nunta de la inceputul cartii, care ne prezinta mai toate personajele, sau intalnirea capilor mafioti, desprinsa parca dintr-o piesa de teatru).
Ca elemente de tehnica romanistica mi-au sarit in ochii neliniaritatea cronologica si chestia asta de mai sus, cu scenele care uneori par copiate dintr-un scenariu de film.
Incolo, ce sa mai zic... carte placuta, se citeste foarte repede(poate datorita actiunii mai mereu alerte), a inspirat un film de succes, daca n-ati citit-o pana acum ar trebui. Oricum nu pierdeti nimic!

[gaga]

Hesse - Knulp / Demian

Despre Knulp pot spune ca m-a impresionat prin faptul ca iti trezeste toate simturile la viata, scriitorul acesta stie sa te faca sa simti ceea ce citesti, sa vizualizezi, sas iti imaginezi mirosuri, sa faci similitudini. Din nefericire cartea nu este finalizata, manuscrisul fiind taiat.

Dar Demian pot spune ca m-a marcat, fara cea mai mica umbra de indoiala este o carte dupa care voi renunta sa mai citesc multe pentru ca sigur mi se vor parea prost scrise.
Cartea a fost publicata initial sub pseudonimul Emil Sinclair si se vrea o introspectie in sufletul acestuia ...
Frumusetea si acuratetea cu care cartea te calauzeste catre tine insuti deschide porti de mult inchise. Cel putin mie mi-a redesteptat multe amintiri si senzatii extrem de indepartate in timp.
Cum anume m-a marcat? Mi-a "daruit", mergand cu mine, ea cu buchiile, eu cu ochii, o neasteptata pace interioara, motive de studiu, curiozitati privind fiinta umana, fiinta mea personala, interactiunea cu lumea. Mi-a dat o liniste neasteptata.

In avanpremiera "Cosmarul Climatizat" al lui Henry Miller care dupa primul sfert mi-a dat impresia unui banal jurnal de calatorie, o critica dura adusa americii si americanilor, un amalgam de informatii, carte putin profunda.

btw: huxley sux

[eyewitness]

Initial trimis de as xxl
kafka s-a nascut la Praga (pentru cine nu stie, Cehia). E drept ca la acea vreme apartinea Austriei, dar sa le lasam si producatorilor de camioane Tatra neste motive de bucurie, nu?

si e inmormantat tot acolo la cimitirul evreiesc. jur...vazui cu ochii mei de ochila prin 82...

[MiG29]

Andrei Makine-Testamentul Francez.o carte foarte sensibila shi bine scrisa.Drama unui copil cu o bunica franceza care traieste in Rusia Sovietica.Acesta se confrunta cu mentalitatile celor din jur shi cu el insusi,avand perioade cand se crede francez alternate de perioade in care este rus.Bunica coplilului este ceea care il formeaza pe acesta.Makine are un fel foarte personal de a prezenta Rusia ,care te face(cel putzin pe maine m-a facut) sa-o simtzi aproape in ciuda vremurilor.Sfarsitul e destul de brusc dar intr-un fel acolo este cheia cartzii cand copilul devenit adult si aflat in exil,unde in alta parte decat in Franta,primeste ultima scrisoare a buncii sale,testamentul francez,in care afla ca a fost de fapt adoptat shi caeste rus.Nu stiu in ce masura sinteza mea a reusit sa va starneasca curiozitatea,dar cartea merita citita.
Tot Makine-Pe vremea fluviului Amur(tradusa aiurea in engleza -Once upon the River Love).Aici apar trei copii Don Juan-ul,Razboinicul shi Poetul care traiesc intr-un sat nenorocit de langa Amur shi carora viatza le este schimbata in totalitate de...un film cu Belmondo(n-am reusit sa identific filmul...anybody?).Desi la prima vedere subiectul e hilar cartea e scrisa frumos(sau a inceput sa imi placa Makine?)shi are cateva pasaje superbe cum ar fii acela in care Alyosha are prima lui experientza sexuala sau povestea satului lor.In ambele cartzi apare batrana care povesteste despre Franta(Charlotte,bunica in Testamentul Francez respectiv bunica lui Samurai in Pe vremea.....) shi in ambele cartzi realitatea cotidiana greu de suportat(sau realitatea sovietica,dak vretzi)este facuta suportabila de un francez,sau cu ajutroul povestirior shi a artcolelor din ziar despre Franta.

[bhuttu]

Alyosha are prima lui experientza sexuala

Si, cum e prima experienta sexuala a lu' Aliosha?:D

[MiG29]

E cu o prostituata batrana shi roscata care isi facea veacu intr-o gara pierduta in Siberia...

[gaga]

La fel de neasteptata ca si ultimul album Peter Gabriel (recomandabil ascultatorilor de muzica mai "neortodoxa", ei da), Cosmarul climatizat al domnului Henry Miller.
Am plecat la drum (respectiv citirea cartii) cu o parere preconceputa datorata lecturarii primelor pagini si am incheiat periplul concluzionand:
-citindu-l pe miller care penduleaza lejer intre o prezentare realista si o imagine suprarealista incep sa inteleg de ce hxley sux (banalizeaza, telenovelizeaza, nu are pana in a-si descrie reprezentativ personajele)
-procedeele folosite sunt de o simplitate dezarmanta, si anume comparatii si enumerari, dar imaginile si starile pe care le creaza, desi par rupte din realitatea cotidiana, sunt revelate sub o lupa care deformeaza personalizand respectiva realitate (traducere - miller descrie personaje, fapte, locuri extrem de simplu dar modul in care o face lasa loc interpretarilor, nefiind genul "gigel a fost acolo si dom'le daca barbatu' nu ma vrea io o sa devin amanta lui x-ulescu fiindca asta-i viata si tre sa ma imbat si sa ma autodistrug fiindca nimeni nu ma intelege - hxley style)
-aminteste mult de tablourile suprarealiste care (cum am mai spus cu multe luni in urma) prezinta o pseudorealitate prin realitatea insasi.

Da cappo, mai sus fiind doar o tentativa de eseu despre lucrarea lui miller. la botu' calului.
Coperta originala a cartii (the air conditioned nightmare) prezinta un zgarie nori in fata caruia se afla o cocioaba. In fapt toata cartea este exact o calatorie in jurul americii in care este un push pull relevat de acea imagine, e cand bine e cand rau.
Acest "jurnal de calatorie" care te face a-ti dori ca volumul sa aiba o infinitate de pagini, iti arata, prin lentila milleriana, vomitiva america, ea ca societate, dar si frumoasa america, indivizi unici care exista in perimetrul marcat de kitsch, mercantilism, hot dog si coca cola.
O paralela intre europa (franta) si state, leitmotiv al cartii si probabil al creatiei milleriene: artistul dezamagit de america, imposibilitatea, cu cateva mici exceptii, de a fi cu adevarat artist in tara surogatului.
Personaje superb descrise pe care le invidiezi pentru simplul fapt ca exista: un posesor al unei case care doreste sa faca ocolul lumii cu o usa pentru a fi semnata, posesor al unui caine pe care autorul, nefiind iubitor de animale il umanizeaza intr-o descriere comparativa, pictorul-chirurg, fericit pe plan mental si spiritual, cu o viata plina si cu o seninatate vizibila in opera si munca,
francmasonul akbert pike (asta nu e la categoria de invidiat, incerc sa prezint si io cat mai pe scurt personajele ), monstru social, parerea mea, lafayette, personaj care apare intr-un capitol foarte scurt si foarte suprarealist, poate cel mai cel din carte, exercitiu absolut superb, Varese (na ca mi-am amintit si un nume), compozitor, om al sunetelor prezentat intr-o perspectiva generoasa de tip: nu aruncati la gunoi valorile clasice din muzica, dar ascultati-l si pe varese (asta btw de pionieratul in muzica dpdv instrumental si componistic si de portite deschise, dom'le miller stie);
si personajele marcante din finalul cartii pentru legatura care se face intre ele: artistul si cel ce traieste spiritual de pe urma sa.
Aici o sa ma opresc putin pt ca este o legatura pe care putini o intrezaresc: un om de geniu, o capacitate (btw, cand am vazut primul tablou al gagiului, marin il cheama, m-a dus imediat la pictura chineza, fapt pe care l-a confirmat insusi mr miller cateva pagini mai incolo) si un om al experientei proprii, vertical, care traieste prin viata, lucrarile, revelatiile celuilalt.
O simbioza din care cele doua personaje castiga, menta sau spiritual: una, intelegerea operei, lasarea in "butoanele lui" fara a fi deranjat de la creatie, respectiv pictura, celalalt castigand prin ceea ce tablourile ii daruiesc, ca plenitudine de senzatii, ca sprijin in viata. Dap, asta numesc eu simbioza umana perfecta.

Uff, am vrut sa fie pe scurt, ma rog, inca doo trei idei care mi-au placut, retinut (cartea fiind preponderent milleriana am pierdut sigur multe pe drum)
Idei in care ma regasesc alaturi de domnul miller (si in carte nu e nimic sexual domnule m-sux sau m-sex ca sa nu va legati de asta, da?)
- spiritual = saracie, subdezvoltare economica (dpdv al societatii in care traim), turmism = dezvoltare, zero spiritualitate (nu mai divaghez ca s-a mai discutat)
- nedeterminarea inca sub lupa: este intr-adevar o forma de eliberare spirituala sau o forma de cedare in fata unei placeri? (raspunsul o sa il gasiti odata cu gasirea lui dumnezeu, nu, nu al lui manelos)
- dialoguri delicioase, parca rupte din alte carti, luarea in baza a snobilor, dialoguri cu copilasi, superb (de aici nu pot uita exprimarea infantila: inghetzata cauciucoasa)
- repet, imagini suprarealiste create din obiecte reale (as da un citat dar mai bine cititi voi)
- prezentarea automobilului de catre un individ antitehnic (miller adica), deasemenea remarcabila
- logica primitiva incantatoare: daca exista limita de viteza de ce oamenii mai construiesc masini care ating sute de km/h, nu are logica, nu?
- drumul sisifian si chinuitor catre cunoastere, accederea fara posibilitatea atingerii
- (subiectiv) faptul ca in traducere apare de mai multe ori cuvantul "gaga" (ejti gaga mah) pe care cu mana pe inima credeam ca l-am inventat
- o perceptie apropiata al draq de a mea vis a vis de accident, durere, boala

Sigur am mai ratat (acu mi-am amintit de niste fresce interesante, pictura suprarealista), nu asta este important.
Important este ca cei ce l-au denigrat pe mr henry valentine au facut-o datorita conjuncturii, mercantilismul facand sa fie publicate intai cartile legate de sex, in fapt primele dupa parerea mea ar fi trebuit sa fie primavara neagra si acest cosmar climatizat.
asta este, marketingul (si biserica :p)

[aphextwinz]

cateva chestiuni:
- vazui ca ai un cui impotriva lui huxley. ce inseamna telenovelismu' lu' huxley, mai ales prin aceasta noua prisma a lu' miller? din celelalte observatzii rautacioase la adresa lui huxley, reiese ca te deranjeaza socialu'. daca tzi-l reduc pe miller la social iese un cacatzel.
- ce inseamna suprarealism la miller? citind shi eu aceasta carte nu am ramas cu impresia asta.

[gaga]

- ma citez:

""gigel a fost acolo si dom'le daca barbatu' nu ma vrea io o sa devin amanta lui x-ulescu fiindca asta-i viata si tre sa ma imbat si sa ma autodistrug fiindca nimeni nu ma intelege "

- capitolul despre scrisoarea catre lafayette ar fi un argument dar nu am cartea si nu tin minte pe dinafara nici macar un nr de telefon, daramite un capitol. da si matale cartea jos din raft si check

[aphextwinz]

- ma citez:
"din celelalte observatzii rautacioase la adresa lui huxley, reiese ca te deranjeaza socialu'. daca tzi-l reduc pe miller la social iese un cacatzel." adica iau shi eu precum robi un tropic shi zic: miller sta shi vorbeshte de pizde cu nush'ce amic al lui, mai tachineaza cateva femei inainte de a le fute shi cam asta e. vorbim de o carte/de un autor (asta apropos de judecatul unui autor prin prisma unei singure cartzi) nu de fraza 15 de la pagina 12.

- ma incearca o senzatzie cum ca orice metafora mai nelalocu' ei o priveshti ca suprarealista.

[gaga]

1. eu nu am vorbit de fraza de la pagina x ci de cartile lui miller. genul sau este inconfundabil, cum am mai spus, prin enumeratiile care aparent nu au legatura intre ele (alaturarea de obiecte, elemente, fenomene). aceasta alaturare mie mi se pare suprarealista. daca gresesc asta este.

pe de alta parte singura carte pe care am cvasicitit-o o lui hxley nu a facut decat un periplu printre niste personaje care mie nu mi s-au parut reprezentativ descrise.
esti sigur ca nu misoginismul este ceea ce te atrage la cartea despre care vb? ca pe acolo cam toate personajele si actiunile cam conduc spre "barbatu' are untotdeauna dreptate"

2. am raspuns mai sus, este probabil vorba de alta senzatie care te incearca

(daca aveam cartea iti dadeam cateva citate)

[aphextwinz]

breh femeie (is misogin, ha?), dincolo de zugravirea societatzii shi moravurilor pe care o face huxley shi tu o cataloghezi ca telenovelista ash mai puncta:
- imbinare de shtiintzific & umanist (intalnita la putzini scriitori, intrucat putzini au avut tangentza cu shiintzele exacte), care pusa peste primul pargraf din postu' meu, il face pe huxley sa fie unul din scriitorii intelectualitatzii interbelice
- incercarea rezolvarii dilemelor din perioada sa prin educarea individului (vezi shi contrapunctu' shi orb prin gaza shi chiar shi o mandra lume noua ca viitor posibil bla bla e discutat aici shi ar fi de preferat sa fi citit shi tu respectivele cartzi)
- fortza moralizatoare care pana la urma e de dorit la multzi autori. eu il vad pe huxley superior lui miller shi multora aici. miller se joaca cu formele, el nu are nimic de spus in mod serios, huxley poate parea mai neindemanatic, dar in mod sigur, prin personajele sale, lupta pentru idei. de fapt in toate cartziile sale ai sa vezi ca discutziile persoanajelor sunt in genere polemici, conflicte de idei (spre deosebire de banalitatzile lui miller). nu ma intereseaza corectitudinea ideilor (vezi socialismul, pe care se pare ca huxley nu prea l-a intzeles), ci modul in care ele interactzioneaza.
- ceea ce spun eu este valabila pentru prima perioada a lui huxley (cat a stat in europa), la un moment dat s-a carat in america shi a inceput sa bage la vena. nu am citit nimic scris de el in perioada asta a vietzii, gurile rele spun ca nu e ni'ca nou, dimpotriva bate aceiashi campi, dar mai prost.
- cu privire la stil, raman la parerea mea. enumerarile shi tehnicile moderne ale scrisului au fost "brevetate" de generatzia proust, joyce, woolf. acolo ai sa gaseshti multe din tehnicile literare intalnite in scriitura secolului xx, inclusiv cea a lui miller. shi nu are nici-o legatura cu suprarealismul. cum am spus shi pe threadul dedicat, suprarealismul, ideologic, este strans legat de o experientza onirica, subconshtienta. intr-o lume netranscendenta precum cea a lui miller din coshmarul climatizat, nu cred ca se poate vorbi de suprarealism. parerea mea ca perioada suprarealista a lui miller a fost in anii 30, primavara neagra fiind reprezentativa.

[gaga]

Doar cateva amendamente la un tardiv contact cu lumea virtuala (p.s. neatza si clasei muncitoare dar la mine a inceput sa se cam suga netu')


La ultimele puncte nu pot sazic decat: om trai si om vedea, deja dvs discutati despre o opera, eu despre o carte.
Imbinarea stiinta-umanism este absolut fireasca la hxley si este in primul rand o mostenire genetica. Daca argumentul unui hxley stiintific ma face sa inteleg de ce va place autorul (peiorativ spus: fiindca sunteti un fizician/matematician ratat ajuns butonar de meserie ), am o singura intrebare, nelamurire:
tie ca purtator de gandire exacta iti place hxley datorita imbinarii de care ai amintit, acest argument este valabil in cazul tuturor persoanelor pe care dvs le cunoasteti si sunt iubitoare de hxley?

Lupta pentu idei si forta moralizatoare nu au (parerea mea) nimic de a face cu romanul pe care l-am caracterizat romanovelist. Sau ma rog, pentru idei care nu au nici o legatura cu morala, poate dap. Deasemenea vb de o singura carte.

mi-e greu sa ma exprim pentru a putea arata exact ceea ce gasesc eu surrealist la anumite capitole din cosmarul lui miller.
este asemanator cu ceea ce am spus pe vechiul thread cu suprarealismul: prezentarea unei lumi inexistente cu elemente realiste.
si raman la parerea ca acel capitol este surrealist.

In rest, mai citim si promitem ca revenim. Dar insistenta tinde a-l face pe mr hxley (pui de darwinist) un al doilea marquez

[aphextwinz]

nu ash putea spune acelashi lucru despre postul tau intrucat:
- persishti in a vorbi despre huxley in necunoshtiintza de cauza, deshi te scuzi la fiecare pas. ai citit macar toata cartea?? referitor la de ce este placut huxley, cineva mi-a spus odata, ca de cand a citit contrapunctu' se tot intreaba cum miroase gardenia (profund matematic, nu?)
- care morala? da-mi un exemplu concret: ideea lui huxley shi morala pe care o lezeaza
- toata literatura sf se reduce la a prezenta elemente inexistente intr-un mod realist. sa intzeleg ca toata literatura sf este suprarealista? lol
- laitmotivul postului tau: huxley = pui de darwinist. cred ca e singura informatzie pe care o detzii cu privire la el.

[gaga]

1. nu aia am vrut a spune. am vrut a spune ca argumentul legat de tehnica este probabil personal si nu poti generaliza. asa si ion barbu era matematician, k. lorentz medic, etc. etc.
u didn't got my point.

am citit-o aproape in intregime ca m-a plictisit si nu am mai avut nervii vremii marquez.

2. este vorba despre curve si alcoolici si pierde vara, care morala? probabil a lui manelos.

3. sofism, eu nu am dat o definitie ... te-ar ajuta sa vizualizezi un tablou al lui magritte ca sa intelegi dimensiunea corecta.
definitia de dex a suprarealismului e altceva

4. wrong, facea parte din familie de intelectuali, erudit, cartea e de prin anii 30, e la moda mercantil vorbind, nepotul biologului hxley (parca thomas) care a fondat o "dinastie" huxley (evolutie, darwinism, oameni de stiinta, ceva de premii nobel in medicina)
scrie la dex da' nu tin minte care ce si cum face, ideea de mai sus pe asta era bazat. daca vrei pot sa caut pe google

edit: la dinastia hxley nu am bagat fizicieni, multumit afex?

btw, pe undeva se vorbeste despre o carte care este anti-utopie asa ca daca o gasesti / citesti poate descoperi in afara de mirosul magnoliei ce miros are fulgerul.

p.s. io zisesem sa o lasam balta si sa revenim dupa ce mai halesc si eu hxley, fair enough?

[aphextwinz]

1. sa fi sigura ca shi persoanele de formatzie umanista remarca capacitatea lui huxley de a imbina logico-matematicul cu umanistul. argumentul "m-a plictisit" intra la categoria "de gustibus"
2. care parte a cuvantului "idee" n-ai intzeles-o? dostoievski are ca personaje criminali shi tot felu' de abjectzi shi nu e considerat un autor imoral.
3. magritte e gagiul, shi din cate shtii in panzele lui apare des motivul femeii moarte cu panza pe fatza (i-a murit ma-sa cand era mic) shi daca i-ash mai analiza opera ash gasi multe rabufniri ale subconshtientului. in plus, magritte ca shi dali are o idee in spatele fiecarui tablou. numitorul comun al ideilor sale este lume interioara (suflet, minte) vs lume exterioara. in afara de tine, nu mai aduce nimeni dexu' ca argument.
4. tampenii. mai citeshte literatura interbelica.
5. anti-utopie = roman realist?
io zic sa o lashi tu balta, eu vorbesc despre huxley in oareshcare cunoshtiintza de cauza

edit: eshti nashpa, la editare ai corectat shi numele lui magritte. e bun google-ul, huh?

[gaga]

1. nu pot fi sigura, whatever.
posibil de gustibus. si e normal ca nu toate "clasicismele" sa placa tuturor.

2. dostoievski prezinta viata si trairile unor criminali, celalalt prezinta degradarea unor valori (la fel de universale) ca pe lucruri bune.

3. si miller nu are reprezentari ale starilor sale proprii in pagini pseudofantastice? si tu aduci dex-ul (exemple tone pe net, de la agnostic la dogme)

4. ce tampenii? ca ma facusi sa rascolesc pe google ca dex-ul e acasa, uite in josul paginii "dinastia" hxley. si nu vb de literatura ci de hxley

http://www.ucmp.berkeley.edu/history/thuxley.html

5. nu am zis asa ceva, era o fraza cvasipeiorativa, imagine frumoasa vs imagine urata. in fapt cartea respectiva (zice la google ca am cautat-o acum, da?) fiind mai sf asha.

uite link

Brave New World

oareshcare = ce numar de carti hxley? ca dupa sofismele dumitale nu ar mai trebui sa deschizi gura in hesse, sa zicem.

la edit: pai aia gresisem de aia am intrebat de numele lui ca imi vine la mana maigrette bah paranoia.
si google e bun, uite mai sus, de ce, vrei sa consider o sursa de invatare ceva negativ? aste is manelesuxisme.

[aphextwinz]

2.

prezinta degradarea unor valori (la fel de universale) ca pe lucruri bune

cre' ca de la pastile tzi se trage.
3. unde sunt dom'le paginile astea in cartea pe care ai citit-o? zi pagina shi paragrafu' sa ma uit shi io sa vad "pseudofantezia". pardon? eu dau definitzii dupa ureche, shtiu eu pe una dana, care imi tot da la gioale pe temele respective cu definitziile din dex
4.

cartea e de prin anii 30, e la moda mercantil vorbind

asta e tampenia
5. n-ai intzeles. ce inseamna anti-utopie? e cumva un roman realist, ca eu nu-mi dau seama ce ai vrut sa spui. daca te referi la distopie, atunci nu mi se pare deloc ca se potriveshte prefixul anti, dar tu uita-te in dex, ca scrie acolo. acum ai inceput sa vorbeshti shi de cartzi gasite cu google-ul. baga nene un amazon.com shi potzi sa vorbeshti despre orice carte vrei tu in lumea asta. ce naiba, cititu' e plicticos
6. sa zicem. cum itzi spunea shi bonvoyage, ai grija in ce subiecte te bagi. vrei sa vorbim shi de hesse , de huxley m-am lamurit ce shtii
7. te tot agatzi de sofismele mele. shtii ce inseamna un sofism? demonstreaza ca ideile mele care te deranjeaza sunt sofisme (accept shi definitzia dex-ului cu privire la sofism :p)