Recenzii (sau macar tentative)

[curly]

am auzit de cartea asta din "catavencu".....aia o laudau.autor plin de cinism,cu idei scandaloase,libertinaj,erotism,opinii in ceea ce priveshte globalizarea.........zic hai s-o citesc.Ce gasii:un francez la 40 de ani,cam labagiu de felul lui,beneficiaza de moartea lui tac-su shi incepe sa-i cheltuiasca banii printr-un voiaj in Thailanda.Turism sexual,tot tacamul,gaseshte o frantzuzoaica,se amorezeaza shi in loc sa se puna cu ciocanu' pe ea din prima(mai tarziu vedem ca gagica nu se da in laturi de la nimic,avea preferintze bisexuale,cu un libido a-ntaia) gaseshte de cuviintza sa socoteasca la nemurirea sufletului shi la felul in care reactzioneaza diversele specii de oameni venitzi sa dea la buci in Thailanda.In fine la Paris ajung sa traiasca impreuna,pun pe picioare un concept turistic mondial care cuprindea sexul ca tema de baza,au succes,se duc iar in Thailanda,acolo are loc un atentat al Islmaului shi tipa moare,gagiul se trateaza intr-un ospiciu,apoi revine in thailanda sa-shi ashtepte sfarshitul.cam bullshit,dupa gustul meu!




de ce sa n-o cititzi,chiar daca cartea are vanzari bune:
1.tipul se vrea o mostra de cinism,da' nu-i iese de nici o culoare,barbatushul din el doarme adanc;ce e de interes e ca a declanshat ceva valva in sensul ca a fost dat in judecata de asociatzii feministe,musulmane,ce apara drepturile omului,firme de turism shi a pierdut toate procesele
2.scenele de sex:slabeeeeeeeeeeee!
3.m-a distrat o treaba-----cartea e aparuta in 2001 shi probabil a fost scrisa inainte,asha ca nu prinde la calcul 11 Septembrie shi Rev 2002 e desenat in culori vesele pt.turism,ceea ce nu era deloc cazul,cu americani shi europeni care zburau happy peste mari shi tzari
4.relatzile cu femeile:se imparte intre dorintza de a le aborda pe toate shi neputintza de a lega 2 vorbe cu necunoscutzi,sfarshind prin a regula doar curve;chiar daca i se intampla asta de obicei,nu ne lamureshte cum de ajunge sa fie atat de natural shi degajat cu Valerie,iar atunci cand i se intampla scriitorul n-are gretzuri shi trece in goana calului peste episod,chiar daca era cel mai interesant din toata istoria

[MiG29]

John Steinbeck-Pasiunile Raiului

Carte subtirica,se citeste in 2-3 ore.Steibeck ,se pare ca e obsedat de California,de valea Salinas,loc care apre in mai multe cartzi ale sale.Ie o serie de povestioare,simple,genu care se pot publica in reviste.Nu stiu ce e atat de special la cartea asta,umoru extrem de fin shi greu de sesizat,poate.Nu sunt povestiri moralizatoare,desi fiecare din ele are o morala,la fel cum nu sunt nici comice desi exista aspecte comice in fiecare.Cred ca e o introducere simpla in opera lu Steinbeck,o carte care poate fii citita in tren sau in metrou,in loc de Coelio sau mai jtiu io ce.

[Xuxa]

Ti-as recomanda "Cartea Fericirii" scrisa de Berberova. Este scrisa frumos si poate chiar daca nu este spectaculoasa poti trage anumite concluzii care te-ar putea ajuta in experientele urmatoare. Daca vei reusi s-o citesti mi-ar placea sa-ti cunosc parerea despre carte.

[Weet-weet]

" Lumea lui Sophie " de Jostein Gaarder . Un roman despre istoria filosofiei ... Cred ca e usor de citit in romana .. citind-o in franceza , nu am inteles unele expresii folosite .. dar consider ca esentialul a ramas . Autorul trece in revista marii filosofi , dand detalii despre unii , doar . Cineva critica faptul ca despre Nietzche a scris foarte putin in comparatie cu Sartre .
De ce sa o cititi ? E interesanta .. detaliile despre filosofi , despre ideile , sunt interesante . Eu am avut ce invata .. poate altii stiu toate cate sunt prezentate acolo .
De ce nu ? Autorul nu are o opinie proprie asupra ideilor filosofale .. e de acord cu fiecare filosof in parte ... E de acord cu ideea ca Dumnezeu a creat pamantul , dar e de acord si cu Darwin ... Poate ca e o metoda de a nu influenta cititorul .. Nu mi-a placut nici intorsatura pe care au luat-o lucrurile spre sfarsitul cartii ...

[curly]

est-german,39 ani,un tip care face o poveste cu haz dintr-o treaba angoasanta cum a fost Zidul Berlinului......ca in filmul italianului ala care-shi mintzea copilul cu care se afla in lagarele naziste ca totul nu e decat o joaca,
faoret frumos scrisa,n-o lashi din mana.....mi-a placut deshi la uh moment dat sintzeam ca trebuie sa aiba loc un deces,ceea ce s-a shi intamplat,dar la modul absolut,adica cea mai comica repausare posibila in conditziiile date

[MiG29]

Ma opresc pe forumu de literatura probabil la fel de des ca intersitiu Bucuresti-Constanta in Fundulea.Cu tuate astea m-am hotarat pana la urma s-o fac si p-asta.Adica sa fac uo recenzie la 1984-u lu Orwell,carte pe care tocmai ce am terminat-o(nu luati in seama "tocmai").Shi nu mi-a prea placut.Adica idea e buna da cartea imi pare usor desueta.Si mult,mult prea sinistra.Si in contextul media actual chiar amuzanta.Mai ales "Fratele cel Mare".Deci aj zice o carte buna,totushi cam prost scrisa.

[stefan]

Mig, poate era bine daca argumentai si tu un pic - de ce desueta? Prost scrisa? Adica stilul lui Orwell nu ti-a placut, ti s-a parut primitiv, sau...?

Multi considera "1984" ca o carte vizionara (mai ales daca ne gandim ca multe detalii din carte le asociez cu existenta in Romania pre-1989), iar farmecul discret al utopiilor nu cred ca a murit inca; in concluzie, tot nu inteleg de ce "desueta".

[MiG29]

Fane,vizionara este.Cat despre usor desueta,nu stiu,mie asa mi-a lasat impresia.Poate tocmai ca s-a implinit ce a "prezis"Orwell.Ce nu mi-a placut(poate tot datorita unor asocieri in subconstient)erau chiar detaliile alea care imi aduceau prea mult aminte de cum a fost si le noi.Si ,nu,nu cred ca imi place stilul lui Orwell,desi as fi un pic cam repezit sa il judec dupa numai o carte.

[stefan]

Pai faptul ca s-a implinit ce prezicea (ce-i drept, Orwell era informat de realitatile sovietice) nu o face desueta, si atata timp cat scenariul respectiv se poate repeta, cartea ramane actuala. Nu e singura distopie, dar pare a fi cea mai cunoscuta.

[curly]

un best seller care nu e de aruncat....in fapt,o carte de citit in tren foarte faina,cu osebire pentru cei care au gustat serialul "Ally McBeal"

[curly]

mi se pare ca e primul roman al lui Nabokov....oricum printre primele.lucrul asta se vede:dezlanat,cu pretentzii artificiale,salciu,prea simplificate toate descrierile,parca de teama sa nu piarda cititorul,asha ca il baga direct in naratzie shi lucrul pare fara un fir roshu.mishto e doar finalul,deshi shi aici simtzeai ca va incerca Nabokov o mishcare surprize-surprize de samb seara

[bonomi]

De ce nu citesti Cursurile de literatura ? A lucrat mai mult la ele .. vreo 20 de ani si se cunoaste. Nabokov at his best !
Lolita e reusita, are un umor si un sarcasm care imi convin. E grea spre final.. trebuie sa rezisti, asta e...
Invitatie la o decapitare e singurul roman cursiv. Si asta mi-a placut.
Restul nu le-am citit, dar am inteles ca-s mai putin bune

[stefan]

Tot auzind lume in stanga si-n dreapta vorbind despre Boris Vian si laudandu-l, m-am interesat si eu cam care din cartile lui ar fi cea mai cea. Dupa un pic de research am gasit si raspunsul: "Spuma zilelor" ("L'ecume des jours") (corectati-ma daca nu e asa). Asa ca mi-am cumparat-o si am zis s-o citesc. Am rezistat vreo 50 de pagini, nu stiu exact, din vreo 150 in total, deci va dati seama ce mult mi-a placut.

Exista o nota scurta la inceputul cartii, menita probabil sa ne pregateasca pentru ce urmeaza. Sa va zic cum am inteles eu nota respectiva: Vian se situeaza formal in suprarealism, chiar dadaism, iar conceptual, cuvantul cel mai bun pentru perspectiva lui cred ca e "solipsism". "Nu exista nimic important, decat iubirea si jazzul", cam asa suna o fraza din introducere. George Berkeley ar fi fost mandru . Acum, ce a iesit din aceste premize? Pai rezultatul imi aduce aminte foarte tare de scrierile lui Urmuz, doar ca dupa o vreme devine obositor. Nu ma prea dau in vant dupa fraze de genul "A luat o prajitura de pe un platou hercinic", sau imagini cu sonerii care suna singure, cuptoare fantasmagorice, pesti care vin pe robinet, etc; de altfel, dupa primele 5 pagini chiar a inceput sa ma plictiseasca. Poate-s eu insensibil, dar Urmuz mi se parea mai haios. Asta e doar obositor.

N-am avut rabdare sa vad ce s-a intamplat mai departe cu Colin si Chloe. Prea multe platouri hercinice de strabatut .

[aphextwinz]

ce treaba are empirismu' lu' Berkeley cu solipsismul? :con:

[stefan]

Daca tin eu bine minte, Berkeley era unul din putinii filozofi englezi idealisti (eh, irlandez), el ducand conceptia idealista spre extrema (idealism subiectiv). L-am intalnit asociat cu notiunea de solipsism in destule locuri - dictionarul de filozofie coordonat de Anthony Flew (aparut la Humanitas - si astia il bagau la "idealism subiectiv"), daca nu ma insel si in Petit Larousse illustre (editia '93 sau '94, ce am eu acasa). Ce-i drept, nu l-am citit in original.

Acu, google m-a zapacit mai rau. Cel mai tare e articolul de la: http://www.utm.edu/research/iep/b/berkeley.htm - " George Berkeley was one of the three most famous eighteenth century British Empiricists. [...] He was an idealist" - idealist in sensul profan? Un alt articol (http://easyweb.easynet.co.uk/~ursa/philos/berkmeta.htm#solipsism) zice ca omul n-a fost solipsist, dar ca e o confuzie uzuala ; in plus, caracterizeaza teoriile lui ca "idealism subiectiv". Deci?

[aphextwinz]

pe langa faptul ca era un empirist, Berkeley era shi episcop. Ca un bun creshtin, nu putea sa nege Existentza (dincolo de orice mishmashuri cu substantze shi perceptzii).

[Alienor]

Stefan, doua lucruri :
L-am descoperit pe Vian intamplator, l-am citit fara prefete si postfete si cred ca tare bine am facut.. La drept vorbind, ma doare aproape in cot de apartenenta lui la un curent sau altul si la legaturi abracadabrante facute de critici intre fiecare cuvintel al cutarui scriitor si nus'ce curente .. (e o manie a criticilor, asa cum orice chirurg abia asteapta sa te taie, chiar daca de fapt ti-a intrat o scama in ochi ). N-am avut nevoie de vreun context aprioric ca sa-l citesc sau ca sa-mi formez o parere; asa cum pot, incerc sa am ideile mele (a propos de asta, mult laudata "Toamna la Pekin" nu m-a impresionat nici pe departe asa de mult ca Spuma Zilelor). Disecarea si categorisirea nu mi-ar fi servit la nimic in cazul asta, (poate doar ca sa-ncerc sa epatez reproducand cu un aer avizat fraze citite, si nu vreau asta). Tocmai de-aia am scris aici "fara pretentii".. nu stiu unde, cum si de ce sa-l incadrez pe Vian..
Ma rog, tot paragraful asta ca sa-ti spun o chestie: Vian "ti se lipeste de suflet ca marca de scrisoare" sau nu, asta e tot..

"platoul hercinic" nu mi se pare intr-adevar nici mie o gaselnita foarte fericita, cred insa ca e una din exceptii.. Vian e un ludic, ii place sa se joace cu sensurile si sonoritatile cuvintelor (multe sunt greu de sesizat sau de redat in versiuni traduse); or mai fi si exagerari / fortari dar majoritatea poantelor sunt foarte inspirate. De-a dreptul excelente, de un umor delirant fragmentele in care-l ironizeaza pe "Jean Sol Partre" si operele lui: "Boratura", "Finanta si Neonul"/Fiinta si Neantul- si in care ridiculizeaza alunecarea spre ieftin si "popular" a atitudinii publice a lui Sartre si adulatia isterica a fanilor (care, in carte, se bat si se omoara ca sa cumpere de la anticariat macar o scama, un petic din pantalonii sau izmenele lui Partre, devenit un zeu al noii generatii). Citit in franceza, Vian e mult mai curgator si nu ai deloc senzatia ca intalnesti "hac"-uri, galusti greu de inghitit (glumite fortate).
Daca ar fi doar aceste glumite raspandite intr-un textulet bizar, l-as fi putut banui pe Vian de superficialitate. Nu e cazul insa; gandirea lui e ascutita iar poantele sunt sustinute de fraze inteligente si pasaje de o sensibilitate acuta.

Remarcabile sunt imaginile incredibil de crude, puternice, in care infatiseaza (denunta chiar) repere ale societatii moderne (in principal, munca si banii) si dezumanizarea ce le insoteste. Munca lipsita de pasiune, munca de rob, de robot, munca prestata numai pentru a putea trai si consecinta ei - alienarea, mutilarea sufleteasca a omului care traieste intr-un univers sinistru, strain, vid, imbolnavitor (vezi peisajele dezolante, apocaliptice, ale zonelor de fabrici si mine...descrierea directorului de fabrica si a functionarilor)...
Pe urma, felul in care lipsa banilor arunca omul in lumi si realitati grotesti: Colin nu mai are bani, ceea ce transforma inmormantarea lui Chloe intr-o caricatura sinistra: groparii scuipa, injura participantii la inmormantare si arunca scarbiti cosciugul in groapa.

O ultima chestie (puteti sa radeti daca vreti) .. un pasaj din carte la care efectiv mi s-a strans inima ... Camera in care agonizeaza Chloe este/devine o entitate organica, ce se modifica vazand cu ochii, in "faza" cu starea muribundei: pe masura ce Chloe se apropie de moarte, peretii se coscovesc, tavanul scade in inaltime, colturile camerei se apropie, lumnina dispare, geamurile se micsoreaza si devin opace. Atunci, soricelul casei, intr-o incercare disperata de a o ajuta, sterge zilnic cu labutele pacla groasa ce se aseaza pe geamuri, pana cand labutele i se umplu de rani sangerande si trebuie sa umble in carje... Asta ca sa nu mai vorbim de final cand, nesuportand moartea Chloei si durerea imensa a lui Colin, pe care nicicum nu-l poate ajuta, acelasi soricel se sinucide "oferindu-se" unui motan care-i accepta, blazat si plictisit, sacrificiul..

ps- cartea este un love story extrem de sensibil, e si o poveste despre muzica, si-asa mai departe, dar despre acestea, in eventualul part two.

edit : recitind, imi dau seama ca n-am putut evita clisee de limbaj - "repere ale societatii moderne" si altele asemenea suna ca porcu', sorry, n-am gasit alta rima

[gaga]

http://www.fanclub.ro/showpost.php?p=162416&postcount=91
http://www.fanclub.ro/showpost.php?p=168195&postcount=103


scuze de o mica intrerupere, mai sunt doua mici recenzii la cartea asta, le-am cautat si le-am casit, sunt mai vechi si neelaborate ce e drept, dar poate indreptam zilele astea: taman ce am achizitionat niste nuvele de vian.

[Alienor]

Ei, scuzatz, n-am vazut celelalte subiecte Vian..

Am citit la linkurile pe care mi le-ai pus acolo.. A propos de "rusinica".. Vian e greu de tradus.. Traducatorii care nu-s foarte stapani pe cunostinte, subtilitati si care (da, indraznesc sa le cer asta ) nu iubesc autorul pe care-l traduc - caci iubirea asta duce la o intelegere mai buna, ii pune cumva pe aceeasi lungime de unda - mai bine s-ar abtine.. Am cumparat acum ceva vreme o carticica bilingva de poezii a lui Vian.. Titlul original era "Je voudrais pas crever", tradus (neinspirat, zic eu) "n-as prea vrea ca s-o mierlesc" .. Hai sa zic ca inteleg prezenta lui "ca s-o" ca fiind o incercare de redare a glumitelor stil Vian; nu era cazul, dar sa trecem peste. Insa "s-o mierlesc"??? nefericit cuvant, nu sunt deloc de acord .. "crever" s-ar fi tradus mult mai drept si clar prin "a crapa". Nu-s specialista, dar asta-mi zice mie bunul meu simt.. daca vi se pare ca ma insel, sariti cu idei..

[Djinn]

umpic offtopic, ca n-am citit Vian (insa din ce-am vazut p-aci pare interesant asa ca poate in viitor... ): crever = "a crapa" . Care are insa niste sinonime mai "colorate" - "a o mierli" , "a da ortu popii" , "a da coltzu", etc. "N-as vrea sa crap" parca suna umpic cam sec fatza de "n-as vrea s-o mierlesc" . parerea mea :con:

btw, unde se poate gasi "l'ecume des jours" in original? in afara de net... sau Frantza si alte tari in afara Romaniei :rolleyes:

[Alienor]

Ortu popii e deja mult mai bine decat mierlitul probabil ca fiecare din noi face asocieri cand aude un cuvant... Mie, expresia "a o mierli" mi se pare subtirica, ceva intre "de cartier " si "expresie populara".. Iar rezultatul final "n-as prea vrea ca s-o mierlesc" mi s-a parut fortat.. recunosc, e subiectiva treaba..

Cartea nu stiu unde si daca o gasesti aici .. io am luat-o intr-o vacanta de la mama ei, adica de la nenea aia care vand carti vechi sau noi pe malu garlii pariziene Posed versiunea franceza a mai multor carti ale lui B Vian.. daca va fi posibil , technically speaking, ti-o (ti le) imprumut cu placere.

[stefan]

Alienor, nu era vorba de o prefata, ci de o introducere scrisa chiar de Vian. Am pornit de la ea pentru ca reprezenta un fel de "profesiune de credinta" a autorului.

N-am prea gustat glumitzele cu Jean-Sol Partre, desi Chick era haios cand vroia sa cumpere o editie cu coperta facuta din dracu-mai-stie-ce, desi o avea acasa. Nu stiu, m-au cam plictisit. Daca zici ca e mai misto de citit in original, o sa incerc sa fac rost.

afex, pe ce te bazezi cand il bagi la empiristi? E destul de diferit de Locke, de exemplu, ca idei. Vad ca dictionarul lui Flew nu-l baga la solipsism (dar am intalnit alaturarea de destule ori incat sa pot spune cu certitudine ca e un loc comun, chiar daca gresit), dar nici la empiristi. Revin cu citate.

[gaga]

am citit cateva din nuvelele lui Vian scoase de editura univers, pot sa spun ca deja ash recunoaste "stilul vian", leit motivele sale fiind, nenumarati contemporani de ai sai (admirati fireste de dom' inginer vian) si multitudinea de jocuri de cuvinte, mai mult mai putin traductibile. trecerea usoara de la normal la fantastic este deasemenea omniprezenta, umorul negru, personificarea obiectelor, umanizarea animalelor, totul conduce catre recunoasterea facila a scriitorului.

alienor are dreptate cu traducerea, e un numar mare de explicatii aproape la fiecare pagina, desi nuvelele sunt foarte scurte (fane poate ti le dau ca sigur cu astea ai rabdare).

per total mie imi place suprarealismul a la vian, ce ma deranjeaza este epatarea un pic prea fortata prin desa folosire a unor elemente de cultura si nu numai (teatru, film, gastronomie, etc) cu care ar trebui sa fi familiarizat, ceea ce nu este cazul si cu trimiterile la alte scrieri ale dumnealui; mie imi plac cartile de sine statatoare, nu mi se pare corect sa ii citesc toata opera ca asa vrea el.

ambele "critici" le intalnim si la alti scriitori (bulgakov parca trimite din maestrul si margareta la personaje din alt roman ?! iar de epatari ... numai daca ma gandesc la vremea manzului sec al lui CTP am deja o imagine apropiata).

repet (inca odata, vorba cartuarului ) imi place. recomand nuvela Un popa la piscina, inchegata, scurta, geniala, mesajul este foarte clar si pune pe ganduri.
un rezumat complet la final de carte

p.s. daca am gresit ceva prin mesagiu nu va radeti prea tare ca m-am intrerupt de multe ori si ideile mele, desi putine si fixe nu-s intotdeauna stabile

[aphextwinz]

fane, facem o recenzie la Berkeley? :j esse est percipi, ai auzit de dictonu' asta?
dar in timp ce la Locke senzatzia este data de obiect, din natura proprie a obiectului, la Berkeley senzatzia difera de la receptor la receptor.
Berkeley nu se indoieshte de fidelitatea perceptziei, ci de relevantza ei, concluzionand ca toate perceptziile sunt asociate unor idei, iar obiectele fiind o suma de atribute percepute reprezinta shi ele nishte idei. este celebrul experimentul lui Berkeley cu scaunul din cealalata camera (sau cu inchisul ochilor), experiment ce-l anticipeaza pe cel al lui Schrodinger. pentru receptorul din experiment scaunul inceteaza sa mai existe.
dar aceasta obiectzie a lui Berkeley este impotriva materiei, nu a existentzei. pentru Berkeley existentza este data de actziune.
trebuie tzinut cont ca Berkeley diferentziaza realul de imaginar in functzie de catzi receptori cad de acord asupra unei perceptzii. ceea ce este perceput de o singura minte este imaginarul (asta e solipsismul), ceea ce este perceput de mai multe mintzi este realul. obiectele disparute pentru un receptor continua sa existe daca altzi receptori pastreaza legatura cu ele prin senzatzii. Divinitatea la Berkeley este un receptor permanent care pastreaza coerentza lumii asha cum o shtim.

[Alienor]

(cred ca mi-ar placea sa citesc recenzia propusa mai sus, amintirile mele sunt vagi, regasesc intre ele anecdota cu scaunul din cealalta camera si observatia lui Russell, care-l trage de urechi pe Berkeley acuzandu-l de ambiguitate, caci se pare ca foloseste, in argumentele sale, cuvintul "idee" cu 2 sensuri diferite - "ideea" ca act de perceptie al mintii si "idee" definind lucrul perceput, ceea ce ar altera validitatea rationamentului.)

Danone, cred ca n-am citit nuvelele alea, am sa le caut desi la preturile de acum parca as mai astepta, poate le imprumut de la cineva ... Da, repetarea unui stil poate deveni obositoare, de la un moment dat nu mai regasim aceeasi prospetime si vioiciune; valabil probabil si pentru Vian (desi poate ca de cand scria el si pana in zilele noastre numarul mare de scriitori care au abuzat de aceste procedee ne-a dus la suprasaturatie.. ) Pentru el scriitura asta, ca si o parte din faptele de viata, erau o joaca permanenta.. si imi vin aici in minte "Colegiul de Patafizica" infiintat cu Ionesco si altii, pseudonimul cu care semna uneori - Bison Ravi (anagrama numelui sau); publicarea de volume scrise chipurile de un anume Vernon Sullivan si "traduse de Boris Vian", etc;

Stefane, io stiu ce sa zic... daca nu te-a impresionat in mod deosebit, poate ca n-o sa ai o parere radical diferita citind in franceza.... Prima parte a cartii, care te-a plictisit, e mai incarcata de figuri de stil, continuarea e mai curgatoare si, cum spuneam, mai sensibila... Dac-o sa ai versiunea franceza in mana, merita reincercat macar pentru improspatarea francezei si pentru savurarea unor scene pline de subantelesuri (ex: discutiile lui Colin cu Isus - la nunta bogata a lui Colin&Chloe, Jesus sta pe cruce dar se implica, e activ, simpatic si preocupat... la moartea Chloei e plictisit, apatic, isi declina orice raspundere si face o remarca de genul "parca la nunta ai bagat mai multi bani")..

[gaga]

190.000 lei la doar 175 de pagini e un pret intr-adevar
ti-o dau eu daca vrei, nu-i problem.

[Alienor]

Multam, poate o voi lua de la tine daca n-o gasesc in alta parte. Pana una alta, mai mult sau mai putin impinsa de la spate de altii, am de recitit Joyce si Huxley, poate mi se dezvaluie esente, mesaje, structuri, minuni nedescoperite la prima lectura.

[Djinn]

umpic offtopic, dar folositor, zic io

http://www.online-literature.com/aldous_huxley/

huxley online. in original. si mai sunt si altii p-acolo, ofcors. Inclusiv: http://www.online-literature.com/james_joyce/ :yD

Si eu ma gandeam c-ar trebui sa recitesc Ulysses... eu in general nu prea retin cartile decat daca m-a impresionat ceva la ele - fie povestea, fie stilul scriitorului. Ei bine, la Ulysses a fost stilul. L-am citit acu fro 6-7 ani (?), dar deja de ceva timp simt ca se cere recitit cu noi ochi si o minte (sper io ) mai matura.

[stefan]

Saul Bellow - Darul lui Humboldt

Motto(citat aproximativ): "Totusi, pana la 40 de ani am fost un idiot total. Dupa 40 am fost numai un idiot partial, si probabil asa o sa raman" - Charles Citrine, personajul principal din roman

Nu inteleg cum ar putea cineva considera cartea asta splendida, inteligenta, deosebita, demna de premiul Nobel, etc. Cum poate fi simpatic un personaj care se gandeste la citate din Konrad Lorenz despre lupi cand e atacat cu o bata de baseball? Nu mai vorbesc de episodul din buda de la baia ruseasca. In plus, un tip care se considera neadaptat in America, care se plange de imoralitatea avocatilor si a judecatorilor cand acestia il jupoaie de bani, dar care nu e in stare sa-si ajute un prieten care a luat-o razna? Adica un tip foarte american de fapt, cu toata zmiorcaiala lui, un snob rupt de viata reala. Dovada si hepi-endul capitalist. Nush cine poate fi inspirat de impotenta mentala si morala a personajului principal care, pentru a face lucrurile si mai interesante, este un alter ego al lui Bellow.

In plus, cartea este plictisitoare, cu digresiuni lungi si adesea lipsite de sens. Nush cine l-a invatat stilul de a-si aduce aminte in fiecare episod de nspe lucruri nu neaparat legate de context, sa fie Proust?

Nu stiu mare lucru despre Delmore Schwartz, cel care a inspirat personajul Humboldt, dar nu cred ca se poate considera ca e omagiat de mentionarea unor detalii jenante, cum ar fi frica sa paranoica de Ku Klux Klan sau NKVD, modul cum isi trata nevasta, etc. Dar, daca e cu gangsteri, violenta, e si un pic hazlie si se vinde, wtf?

[Djinn]

Ca apa pentru ciocolata - romanul dupa care s-a facut filmul omonim (cronica: http://www.fanclub.ro/showpost.php?p=392152&postcount=2746)

Povestea e telenovelistica, usor plictisitoare, nici stilul autoarei nu prea ma incanta (amintind pe alocuri de romanele roz :p ) insa ce mi-a placut foarte mult a fost modul in care a structurat cartea si a impletit povestea cu 12 retete mexicane traditionale.

Cartea are 12 capitole, cate unul pentru fiecare luna a anului, purtand ca titlu numele cate unei retete; dupa care urmeaza ingredientele, ca la o carte de bucate, apoi povestea, sau continuarea povestii, in care regasim, mentionata din cand in cand, si reteta - nu cu lux de amanunte, dar suficient de bine povestita cat sa ne-o putem inchipui. Iar retetele par a fi foarte savuroase (si foarte picante )