Acu vaz ca sunt nascuta in aceeasi zi cu nenea freud
(aoleu, era sa zic "sa traim"
)
Poate am exagerat folosind cuvantul "scuipat".. Scriu un pic acum despre critici, apoi o sa fac sapaturi, ca nu stiu sa-ti dau un raspuns complet, corect, amanuntit, doar din memorie
desi in mare stiu ce vreau sa zic.
Ideea e ca i s-au adus multe critici (evident ca e tata lu psihanaliza, e neindoielnic, dar scolile si increngaturile s-au separat - sunt scoli freudiene, neofreudiene, gigicontriste sau independente - fondate pe idei complet noi).
Freud a fost "acuzat" intre altele de obtuzitate, subiectivism, incarcatura autobiografica mare care ar fi schimbat ponderea unor idei in opera.
Jung de exemplu spunea despre Freud ca odata ce ajunsese la o idee sau concluzie, refuza cu obstinatie sa si-o mai schimbe. P-orma, expertii in etnografie, antropologie si nu mai stiu ce au combatut unele idei din Totem si Tabu, ca fiind inaplicabile universal, oricarei civilizatii.
Se mai critica rolul exagerat pe care-l da complexului castrarii ( si nevrozelor ce se trag din acesta.. Eu tind sa cred ca F a fost influentat puternic de societatea patriarhala in care traia.. complexul castrarii, dupa parerea mea, n-ar fi ceva inerent psihicului uman ci consecinta unei inegalitati sociale)
Ce-ar mai fi: s-au ridicat unii carcotasi sa critice rolul major, aproape majoritar, pe care Freud il acorda activitatii psihologce/mintale in aparitia si structura nevrozei, ignorand factorul biologic, organic (care e important de fapt, mai ales la nevroze care se afla la limita patologicului).
In sfarsit, Freud sustinea ca emotiile revelate in cadrul analizelor sale coerspund neaparat unor evenimente trecute si care, la momentul cand au survenit, au jucat un rol traumatic (si acum doar se invie traumatismu' respectiv). Cu alte cuvinte, dupa el, "amintirea" ar fi ceva real, imuabil, capabil sa modifice starile psihologice ulterioare intr-un sens si mod determinat. Or, au obiectat altii (pe buna dreptate) , memoria este reconstructia “dialecticaâ€Â
