Relaţia patron-angajat în România şi aiurea

[o_tzestoasa]

Ieri am avut si eu parte de o sedinta, cel putin uimitoare. Eu lucrez in departamentul de marketing, la o companie italiano-americana, destul de maricica si de cunoscuta. Politica firmei? Nu angajeaza decat oameni cu experinta pt ca asa nu se investeste in tranninguri, ii ademeneste cu salarii bunicele si ii expoateaza la maxim. Iar daca ai "iesiri" gen tzake, iti deschid prieteneste usa si te invita sa-ti cauti altceva de lucru (in UE dau pe unde te duce pe tine capul). Se merge pe ideea ca esti privilegiat ca lucrezi aici. Nu intereseaz ape nimeni fidelitatea ta fata de firma, pt ca balta e plina de forta de munca si proaspetii absolventi care ingroasa randurile somenrilor in fiecar an, sunt gata oricand sa te inlocuiasca, chiar daca esti angajatul model. Nu iti convine un lucru cat de mic? Ia-te si du-te. Asta e principiul. La job-ul anterior, s-au investit bani multi in pregatirea angajatilor, tranninguri platite, lectii de italiana, de dictie, soft. Rezultatul? pentru un salar mai bun, 30 de angajati au parasit firma in decurs de o saptamana, cu toate ca patronii i-au implorat sa nu plece. Deci? care e varinta ideala? Din pacate, putini angajati pun fidelitatea fata de firma inaintea salariului grasut.

[tzache]

kant emir, era varianta a treia, insa cu cateva modificari pe ici, pe colo

Aveti dreptate, si tu, sin ella, insa doar uarecum, ca sa zic asa.

te vaiti ca o baba, pleaca in plm si gaseste-ti alt loc de munca daca te crezi tare

aiu, ma cred tare acolo unde lucrez. in alta parte as deveni tare in tinp. eu, aici, dupa juma de an de-abia am trimis la tipar caiete machetate si montate corespunzator.
Acuma sint bazat.
Daca nu eram bazat, azi dimineatza, cand am cerut sa fiu platit la lucrare (pe partea de Educatie, adica caiete machetate) si salariu fix, (pe partea de Marketing) plus orele suplimentare aferente - deci sa ajung sa fiu platit dublu (triplu chiar, daca as lucra cat am lucrat in ultimele luni) - nu mi s-a aratat usa (cum relatezi tu, tzestuaso, ca se intampla la tine). A fost un zambet tot tinpul, foarte receptiva, nu ma contrazis cu nimic.
Am discutat o juma de ora. La inceput despre faza de aseara si s-a lamurit problema. Mi s-a dat dreptate, acolo unde a fost cazul, insa am fost rugat sa fiu mai maleabil si sa inteleg capacitatea noii "colege de adaptare la ritmul de lucru si am inteles unde am gresit si eu. Fusesem prea carcotas.
"Ce vreau sa mai discutam (aici s-ar putea sa ne ia mai mult timp). Consider ca nu sint platit corespunzator. Vreau sa stiu in ce masura se poate renegocia contractul meu, in sensul de a mi se schimba modalitatea de plata..." and shit. I-am dat concret niste sume fixe si un anumit volum de lucru. Nu a putut sa-mi dea un raspuns pe loc, pentru ca firma este patronata de "flying dutchmen". In doo saptamani voi primi un raspuns. "Insa eu te-as ruga (cu ochii in pamant), daca se poate (ochi in ochi), sa ramai pana la sfarsitul anului...." Mi-a placut ce am auzit, insa parca m-a durut si mai mult. E trist cand se intampla asa, ce sa zic. In fine, sa vedem acum cu ce oferta vin ei in doua saptamani. Conditiile mi le-au pus, am fost tare pe pozitii, si nu accept negocieri ulterioare. In momentul de fata iau "a couple of hundred iuros" (asta ca fapt divers)

Ce am postat eu aseara...va rog sa puneti pe seama supararii. Am inteles perfect ce ati spus fiecare.

Aveam oricum de gand sa imi renegociez salariul. Insa faza cu directoarea de marketing (cu care am discutat azi omeneste si am ajuns la un numitor comun, recunoscandu-ne ambii greselile) pusese capac. Si cand i-am cerut bani de doo, trei ori mai multi, ma asteptam sa-mi spuna "nu-ti convine salariul? la revedere, drum bun!"

Desi nu ma consider de neinlocuit, se pare căcam sint, in momentul de fata. Acuma, daca mi-or da cu flit mai incolo, cand sh-or face rost de un "back-up" mai ieftin, ramane de vazut. Desi este greu de crezut in conditiile in care cu chiu cu vai au angajat un part-timer pe partea de Educatie (caietele se macheteaza in PageMaker, si foarte putini mai folosesc in ziua de azi programul asta de machetare text). In doo luni au reusit sa aduca un om.

Sint un om, din greseli invat. Sint inca mic, neexperimentat, desi lucrez (in domeniu, asta tot ca fapt divers) de la 17 ani. Am vazut unde am gresit, sper sa nu mai fiu privit ca babyface de acum incolo aci unde lucrez. Daca nu, greseala asta n-o s-o repet. Adica n-o sa cant Stigma, o sa cant Vama Veche. Stai, ca tre sa fiu mai explicit: no sa mai cant "Stiu ca sint fraier...", ci "Am fost un fraier..."

Deci, concluzionand, relatia dintre angajator si angajat difera de la caz la caz, in functie (in primul rand) de caracterul angajatorului si de cel al angajatului. Nu este ceva batut in cuie. Facand o comparatie cucum sint eu tratat aci, si cum este tratat "a buddy of mine" dtp-ist in holanda, la aceelasi institut, da-mi voe sa te contrazic, in special pe tine, sin ella, referitor la covrigii aia. Insa depinde de om. Adica de patron. Unii chiar apreciaza munca. Noroc sa ai!

Multumesc pentru atentia acordata, apreciez tare mult si sa stiti ca intr-o anumita masura m-ati ajutat.

[baixinho©]

"Insa eu te-as ruga (cu ochii in pamant)

imi dai voie să]trebuie[/B] (făcute), niciodată trebuiesc (făcute).

[tzache]

cum sa nu-ti dau voie? crezi ce vrei.
si m-am gandit mai bine la faza respectiva ca tot ai mentionat-o: isi unbla la pielitele de la unghii. Plus privirea in jos, pentru mine a insemnat enorm. Fu, insa, duar un paliativ.

Uite vezi tu, asta se invata in timp. Ce ai reusit tu e mare lucru. Nu oricine e in stare de asa ceva. Esti bazat, tata. Si ai incredere in tine. Te doare la bascheti ca te da afara. Pentru ca in primul rand, stii ca nu te da afara
Exemplul tau imi dovedeste ca increderea in sine este un atribut de care ai nevoie neparat, mai ales cand ejti bazat pe o meserie. Acuma depinde si de ce dobitoci de sefi dai... La tine in redactie e important ca al de sus are cap.

Sint insa curios daca te-ar durea la bascheti in cazul in care te-ar concedia. Crecă te-ar durea la başcheţi, pentru ca ti-ai gasi imediat si instantaneu de lucru. Adica... taximetristi sint destui si dobitoci, uamini cu pregatire ca a ta nu prea, daca intelegi ce vreau sa spun.

Concluzionesc: Meserie, tupeu, dar si indulgenta.

Interesant

post scriptum: trebuie pregatite materiale promotionale, da trebuiesc can se zice? sau nu se zice?

[baixinho©]

Pentru ca in primul rand, stii ca nu te da afara.

trebuiesc can se zice?

pentru că in primul rand ştiu sigur că nu răman pe străzi! din 2.400 de meserii cate sunt in Bucureştiul ăsta, s-o găsi una şi pentru mine. asta in cel mai rău caz. pot să mă laud puţin? mersi. am oferte de la trei posturi de televiziune, dar le refuz de fiecare dată cand mi se fac propunerile (deci pot să plec in orice secundă - de asta m-a şi bufnit rasul cand m-a ameninţat aia că "poate nu mai veniţi dumneavoastră la ziar"). ce-i drept, şi pentru că vreau să-mi termin facultatea. in fine, hai c-o dăm in diverse şi deviem de la subiect.

ps: nu se scrie niciodată. este verb impersonal.

[kant emir]

post scriptum: trebuie pregatite materiale promotionale, da trebuiesc can se zice? sau nu se zice?

ma bucur pentru mica ta victorie ( " insa ziua de azi merita (pentru mine) mentionata. Sint foarte mandru de mine." - conteaza sa crezi in succesul tau, dada!)
puteai sa spui asa:
" insa ziua de azi trebuie - nu trebuieste - (pentru mine) mentionata. Sint foarte mandru de mine."
si io sa comentez asa:
"trebuie - nu trebuiesti - sa crezi in succesul tau"

[sin ella]

[quote="stefan"]Legea "noastră]
Sigur ca nu . Cand zic “acasaâ€Â

[eyewitness]

se pare ca incet, incet, discutia a deviat de la axa angajator(patron)-angajat la axa sef - subaltern si de la aprecieri generale la cazuri concrete. nu ie rau, merje si asa

[sin ella]

pai eyewitness, exemlpe concrete au fost si in primul post al lui stefan ca sa nu mai vorbim de primul tau post. in ce priveste subiectul principal, mda am cam deviat pe ici pe colo si anume in locurile esentiale. mea culpa, is cam , da ma iertati voi, nu ?

[eyewitness]

sin pateco, nu ai inteles nuanta. daca discutia se focalizeaza la sef-subaltern ma simt nevoit sa ma retrag . atat fane cat si io am incercat sa plecam de la particular ca sa putem generaliza. ca nu am reusit asta este cu totu alta poveste

[sin ella]

nu ai inteles nuanta.

si te mira treaba asta ?

ma simt nevoit sa ma retrag

nu te retrage. mai stai un picutz

ca nu am reusit asta este cu totu alta poveste

poi da, la cat v-ati straduit , ca numai trasi de maneca v-ati indurat sa scrieti.

[eyewitness]

sin pateco , reiterez :

nu ie rau, merje si asa

ps: "s"-ul din semnatura e "s" sau "sh" ?

[stefan]

Păi sin ella, să-ţi explic situaţia pe scurt, că e tarziu. E o firmă de afară, mică, 20 de angajaţi. Au un produs (X), ceva clienţi. íŽi cumpără firma1, mai măricică. După cateva ii cumpără firma 2, care e o măgăoaie multinaţională. Firma 2 nu prea are in ofertă produse din gama lui X, ei fac altceva, aşa că nu bagă prea multe resurse in proiect, care şi-aşa dpdv al codului era varză. O vreme nu mai adaugă feature-uri, doar repară bug-uri, şi alea critice.

La un moment dat vor să vandă produsu, dar cumpărătorii nu se pot angaja să ofere suport 24/7, ori ăştia nu-şi pot permite să lase ditamai clienţii (un fabricant german de maşini printre ei) cu funduleţu in baltă. Aşa că se apelează la ferma de negri Z din Romania, care e gata să preia orice proiect de cacao partenerii "de afară" ii oferă. După atata timp, şi cu contribuţia multor programatori incompetenţi, codul ăla a ajuns o varză, oricine dintre parteneri n-are curaj să se apropie de el decat dacă e musai. E nevoie să fie cineva din echipa veche (un nene care face "maintenance" de vreo 4 ani), ca să lămurească pe fraierii din Romanica.

Noi cu "partenerii" suntem parte dintr-o echipă; unele bug-uri le mai rezolvă şi ei. Numa ca e o diferenţă: ăia la 16:30, maxim 17 au rupt uşa, iar unii de-abia ajung la 10:30.

[eyewitness]

facand aptstractie de postu lu fane de mai sus din care n-am priceput decat o iota, respectiv semnatura , incerc o reintuarcere la relatia patron-angajat. in mare sunt 3 tipuri de "relatii".



1/ firme ale caror patroni nu sunt cunoscuti de catre angajati si care prin adunarea actionarilor aleg un presedinte care are unda verde in intreaga activitate a firmei si care raspunde direct in fata actionarilor. relatia patron/angajat este zero.



2/ firme ale caror patroni ocupa si functii de conducere in acele firme(presedinte, dir general, dir executiv etc) unde relatia patron/angajat exista doar prin filtrul sistemul ierarhic, contactele directe dintre baza si varful piramidei fiind fuarte reduse spre inexistente insa orice cadru de conducere si decizie din organigrama firmei care raspunde in fata directorului general (patronu) se poate considera tot angajat deci la acest nivel exista contact direct patron/angajat dar numai la nivel de conducere



3/ firme ale caror organigrama, datorita specificului activitatii, elimina sectoarele intermediare si unde patronu coordoneaza activitatea inplicandu-se direct in toate sectoarele, distanta dintre baza si varfu piramidei ierarhice fiind f scurta sau inexistenta. in acest caz relatia patron/angajat este f stransa (este cazu firmei la care lucrez)



ma voi opri doar la puntu 3.



una dintre marile probleme ale sistemului economic si administrativ de la noi si nu numai, este lucrul cu oamenii atat ca sef cat si ca patron. orice firma este o entitate fuarte eterogena de caractere pe care de multe ori, patronul sau sefu, gresit dupa parerea mea, incearca s-o omogenizeze in ideea clara si declarata(dar gresita zic io), ca firma trebuie sa scuata profit. se pleaca de la premisa ca toti sunt egali in fata patronului si trebuie tratati ca atare. multi patroni (sefi) nu inteleg ca exista mari deosebiri intre angajati. unii angajati sunt mai productivi, altii mai putin. unii au probleme personale, altii mai putin. unii au o diploma "solida", altii nu. unii au experienta mai multa, altii mai putina. tratarea tuturor din prisma egalitatii, mie personal mi se pare o eroare.

avantajul pe care il ofera sistemul 3 de relatii patron/angajat mentionat mai sus este faptul ca patronul, ca factor de decizie principal in firma din toate punctele de vedere, este in contact direct si permanent cu angajatii si poate evalua, fara filtre inutile, activitatea fiecarui angajat in parte, avand toate parghiile si metodele de a orienta angajatii spre ceea ce-si doreste atat printr-un sistem de bonificatii cat si prin aplicarea unor metode coercitive. traind in mijlocul angajatilor, muncind alaturi de ei, un patron poate, in scurt timp, sa cunoasca toate problemele angajatilor, neajunsurile, nevoile, satisfactiile etc si poate loa decizia corecta. isi poate face o idee corecta despre aportul fiecaruia in realizarea profitului firmei si a-i recompensa sau penaliza just si obiectiv.


o alta problema a patronilor este necunoasterea unor notiuni elementare de ergonomie, o stiinta de mare actualitate in alte tari dar care la noi este f putin cunoscuta. crearea conditiilor de munca propice, ambientale si de confort duse la macsim este de o importanta majora. telul suprem al patronului ar trebui sa fie ca angajatul sa se simta la locul de munca mai bine ca acasa, creindu-i atmosfera si starea sufleteasca ideala pentru ca acesta sa dea ce ie mai bun din el. ma distreaza cand aud de la altii ca multe firme isi angajeaza IT pentru a limita accesu la net al angajatilor. personal o consider cea mai mare tampenie si cretinitate. nu comentez mai mult pentru ca iar as divaga spre cazuri concrete.


un alt aspect al tipului 3 de relatii atunci cand patronul se afla in mijlocu angajatilor este ca fara eforturi deosebite angajatii incep, incet, incet, sa "simta" firma ca pe o familie. relatiile dintre patron si angajat cat si cele dintre angajat si angajat capata noi dimensiuni si semnificatii. telul fiecarui patron ar trebui sa fie ca angajatu sa fie "dependent" sufleteste de firma. exista momente in viata angajatilor cand singuru om din lume caruia ii poate cere ajutoru este patronu. o suma de bani pentru o nunta, o inmormantare, un avans la procurarea unei masini etc solicitata patronului cu titlu de inprumut ranbursabil din salariile viituare, nu ar trebui refuzata de catre patron. zile libere, concedii mai lunji, o pila pe undeva sunt deasemeni binevenite. a-l ajuta pe un angajat atunci cand ii arde buza este deja o relatie umana, prieteneasca si depaseste stadiul relatiei patron/angajat. din esperienta pot afirma ca din acel moment acel angajat va fi implicat sufleteste in firma si va fi alaturi de patron si la bine si la rau mult tinp. in concluzie , personal consider ca , apropierea intre anagajati si patron(sefi) sau intre angajati si angajati nu se poate realiza prin metode de tipu "team building". este o metoda de a forta nijte relatii interumane care in mod normal trebuie sa vina de la sine

poi da, la cat v-ati straduit , ca numai trasi de maneca v-ati indurat sa scrieti

sin pateco, mi-ai rupt maneca, asa ie mai bine?

[sin ella]

iubi, si . revin mai tarziu ca acum nu am vreme.

[kant emir]

oftopicu: (bun de sters !) da ce patzishi, aiule? ca vad ca ai scris intr-un post mai mult decat obisnuiesti sa citesti in 10 - 15 (posturi)

[eyewitness]

nu me-am dat seama bre, m-a loat valu(esclus tzunami), promit sa nu se mai intanple

[memetshot]

bre da dupe ma voi opri doar la puntu 3. a luat-o razna rau
inainte scria ca la regulament: la doo trei randur enter...dupa care a inceput la 6-7
ochila te pomenesti ca in curand scri frun eseu dasta intreg (fara spatii mari)

[eyewitness]

duten plm

[Djinn]

ian tacetzi, bre, ca are dreptate. Nu tre sa i se limiteze angajatului accesu la net si alte distractii

(si la partea cu "legarea" angajatului de firma are dreptate).

Mi-e prea lene si alte alea sa caut acu unde nu are dreptate.
Da' io zic ca-n momentu in care firma creste in asa hal incat patronu-director nu mai poate avea contact direct cu toti angajatii, trebe neste petreceri, beute, etc cu scopul ca sa se vada toti la ochi. E usor sa fii apropiat de angajat cand firma e mica, pentru ca poate intra direct la tine daca are o problema sau vreo nelamurire, insa in momentul in care cumpania creste-copacel intervin si alte elemente intre patronu-director si angajat (= za so-called middle managers ).