Tiberiu Cezar Sicosan, joci sah ca o cizma!
Scris: Vin Mar 12, 2010 2:14 am
m-am tot uitat prin topicele de deasupra (ca n-avea rost sa rascolesc; daca totusi o sa fie necesar, ne-om descurca noi sa facem vreo unificare de threaduri) si n-am vazut nimic din ce ma intereseaza pe mine
anume: figuri (si figuranti) din viata politica (in primul rand, dar nu neaparat), oameni care nu se incadreaza in peisaj, dar, din nefericire (pentru ei si imaginea lor) nici nu vor sa iasa din cadru
in seara asta (ca-mi sta pe creier inca din discutiile si disputele televizate din campania recentelor tururi prezidentiale):
Mircea Diaconu
pampam
necontestat actor de succes (fara sa exageram cu "stralucit" ori "carismatic", avem de-a face cu un actor indiscutabil bun; un actor care are locul lui, pe care n-o sa i-l ia nimeni niciodata) in peisajul romanesc, omuletul s-a trezit (un soi de hodoroncus-troncus-preparatus) in politica; ce anume cauta el acolo? nu stim, ca nici lui nu pare sa-i fie prea clar, insa:
l-a gasit fermitatea, l-a gasit barbatia, l-a gasit priceperea - judeca, intelege, stie, promoveaza, condamna, se agita, ia pozitie, se enerveaza, pune la punct pe toata lumea (incluzand aici nu doar colegii de breasla - si nu ma gandesc la breasla actoriceasca, ci la trocusoara in care clefaie atatea raturi - ci si pe ziaristii care-l sacaie cu intrebarile lor nesuferite)
toata ziua il vezi la tv, si mereu e nervos si (mai ales) ferm
intrebarea mea este: de ce naiba nu sta acasa? sa se duca in parlament cand are parlamentul program, sa voteze ce e de votat - sau sa se abtina, treaba lui! - dar sa nu mai deschida si gura; si-ar conserva imaginea de artist, chiar si de intelectual (de ce nu? cred ca-i si place), de ce ar mai vrea el; oare nu-si da seama ca se face de ras? oare nu-si da seama ca e caraghios? daca o sa-si aminteasca cineva de el peste cateva decenii, nu cred ca o sa spuna "aaa, diaconu, ala care a care a scos romania din criza, sau ala care a eradicat coruptia, sau ala care a rezolvat problemele invatamantului si ale sanatatii", ci o sa se gandeasca la personajele pe care a stiut sa le faca vii si credibile - de ce nu lasa si contemporanilor posibilitatea de a-l (numai si numai) aprecia in domeniul in care a dovedit ca se pricepe? de ce trebuie sa se mai faca si de bascalie - ce-si imagineaza, ca il asteapta vreun viitor (pentru care trebuie sa lupte) cu fotolii de ministri, vreo sefie de partid sau alta functie importanta? nu-l asteapta nimic, aventura lui politica o sa inceteze odata cu mandatul actual
au mai incercat si altii (ma gandesc la oameni care au ajuns sa se afirme si sa straluceasca, sau macar sa se faca stiuti prin preocuparile lor artistice, exclusiv culturale; si nu ma gandesc la un adrian paunescu - asta se simte minunat in politica, are obrajorii tabaciti - sau la un vadimache, pentru care abia preocuparile literare au fost straine si nepotrivite; ma gandesc la Plesu, la Nicolae Manolescu), s-au stropit nitel de zoaie dar au priceput la vreme ca n-au ce sa caute pe-acolo si s-au retras discret, s-au intors la lucrul lor (nici macar n-au tinut sa faca parada de ingretosarea cu pricina!) si gata
asta nu se lasa pana nu spune si el, pana nu se implica si el, pana nu balacareste si el (desi, daca-l intrebi, pun pariu ca zice ca noo, nici vorba!) pe-acolo, ca doar e plin de masculinitate si vigoare
anume: figuri (si figuranti) din viata politica (in primul rand, dar nu neaparat), oameni care nu se incadreaza in peisaj, dar, din nefericire (pentru ei si imaginea lor) nici nu vor sa iasa din cadru
in seara asta (ca-mi sta pe creier inca din discutiile si disputele televizate din campania recentelor tururi prezidentiale):
Mircea Diaconu
pampam
necontestat actor de succes (fara sa exageram cu "stralucit" ori "carismatic", avem de-a face cu un actor indiscutabil bun; un actor care are locul lui, pe care n-o sa i-l ia nimeni niciodata) in peisajul romanesc, omuletul s-a trezit (un soi de hodoroncus-troncus-preparatus) in politica; ce anume cauta el acolo? nu stim, ca nici lui nu pare sa-i fie prea clar, insa:
l-a gasit fermitatea, l-a gasit barbatia, l-a gasit priceperea - judeca, intelege, stie, promoveaza, condamna, se agita, ia pozitie, se enerveaza, pune la punct pe toata lumea (incluzand aici nu doar colegii de breasla - si nu ma gandesc la breasla actoriceasca, ci la trocusoara in care clefaie atatea raturi - ci si pe ziaristii care-l sacaie cu intrebarile lor nesuferite)
toata ziua il vezi la tv, si mereu e nervos si (mai ales) ferm
intrebarea mea este: de ce naiba nu sta acasa? sa se duca in parlament cand are parlamentul program, sa voteze ce e de votat - sau sa se abtina, treaba lui! - dar sa nu mai deschida si gura; si-ar conserva imaginea de artist, chiar si de intelectual (de ce nu? cred ca-i si place), de ce ar mai vrea el; oare nu-si da seama ca se face de ras? oare nu-si da seama ca e caraghios? daca o sa-si aminteasca cineva de el peste cateva decenii, nu cred ca o sa spuna "aaa, diaconu, ala care a care a scos romania din criza, sau ala care a eradicat coruptia, sau ala care a rezolvat problemele invatamantului si ale sanatatii", ci o sa se gandeasca la personajele pe care a stiut sa le faca vii si credibile - de ce nu lasa si contemporanilor posibilitatea de a-l (numai si numai) aprecia in domeniul in care a dovedit ca se pricepe? de ce trebuie sa se mai faca si de bascalie - ce-si imagineaza, ca il asteapta vreun viitor (pentru care trebuie sa lupte) cu fotolii de ministri, vreo sefie de partid sau alta functie importanta? nu-l asteapta nimic, aventura lui politica o sa inceteze odata cu mandatul actual
au mai incercat si altii (ma gandesc la oameni care au ajuns sa se afirme si sa straluceasca, sau macar sa se faca stiuti prin preocuparile lor artistice, exclusiv culturale; si nu ma gandesc la un adrian paunescu - asta se simte minunat in politica, are obrajorii tabaciti - sau la un vadimache, pentru care abia preocuparile literare au fost straine si nepotrivite; ma gandesc la Plesu, la Nicolae Manolescu), s-au stropit nitel de zoaie dar au priceput la vreme ca n-au ce sa caute pe-acolo si s-au retras discret, s-au intors la lucrul lor (nici macar n-au tinut sa faca parada de ingretosarea cu pricina!) si gata
asta nu se lasa pana nu spune si el, pana nu se implica si el, pana nu balacareste si el (desi, daca-l intrebi, pun pariu ca zice ca noo, nici vorba!) pe-acolo, ca doar e plin de masculinitate si vigoare