la diversele articole din presa, emisiuni, bloguri sau alte minunatii prin care cate o somitate d'asta de-a noastra se adreseaza maselor
Cum am ajuns sa imi placa Vali Vijelie?
Cineva, Joi, 20 August 2009, 19:21
(Pentru Domnul Simonca)
Cu siguranta ca toti am auzit de acest personaj, chiar daca nu i-am ascultat vreodata muzica infecta. Domnul Vijelie are mult aplomb la romani. La cei mai multi, bineinteles. Scurs dintr-o societate croita dupa faptura lui, Vali Vijelie canta la paragheliile cu nunti si botezuri din tara asta fara sa plateasca un ban la stat. E, cum s-ar zice si dupa culoarea pielii, la negru. Pentru autoritati, maneaua nu cotizeaza. Nu cred ca aceasta reprezinta pana la urma problema mea sau a noastra, cei care nu lucram in administratia de stat.
Vali Vijelie s-a incununat ca regele muzicii de pahar, iar, pe langa faptul ca este tare agramat si fara scoala, Vali, fireste, are o imagine foarte buna despre el insusi. Ii plac masinile de lux, casele mari, excursile scumpe, ca tot omul. Poate de aceea unele posturi ii dedica lui si celor de teapa sa emisiuni intregi. Este grobian si sincer. Marlan si simpatic, in sensul smecheresc al cuvantului. Multi simpatizeaza cu firea lui din topor, perfect nesfeluita, cu felul frust in care s-a realizat in viata. Desi cat se poate de troglodit, Vali, epitom al intregului norod, este, cum s-ar zice, un hedonist de mare calibru: si nici nu ascunde ca ii plac banii, banii care aduc bunuri mobile si imobile, conturi uriase si imense satisfactii in plan personal. Gagici si bairam!
Nu incape nici cea mai mica indoiala ca Vali V. reprezinta, din punctul de vedere al domniilor Patapievici, Liiceanu, Mircea Mihaies et al., omul de gloata, individul decerebrat si degradat al umanitatii noastre tarzii. Sa nu fim de acord cu rictusul lor chinuit atunci cand ne confruntam cu tipologia de mai sus?
Ca domnul VV sunt multi, pe o treapta mai inalta a scarii abjectiei, in politica romaneasca. Sunt numerosi demnitari ce, in ciuda unui vocabular mai cizelat si a catorva idei de buzunar iscusit alese, impartasesc valori foarte asemanatoare cu domnul Vijelie. Ii zic domn, deoarece daca putem sa zicem "domnul Mazare", presupun ca domnul Vijelie nu suna a sacrilegiu.
Floarea intelighentiei romanesti se intovaraseste, data fiind conditia slujbelor la stat pe care le detin, cu politicieni de teapa lui Vijelie. Vanghelie, Vadim, Becali, ma intelegeti la cine ma refer? Doar domnii TRU si Cristian Preda, adevarate somitati in spatiul nostru intelectual, nu sunt intamplator colegi cu domnii enumerati mai sus. Cu ceva noroc, ar fi putut fi colegi si cu domnul Vijelie in Parlamentul Europei.
Dar ramane un aspect, un pinten in calcaiul lui Ahile: daca le citesti cartile, articolele, publicatiile, etc. intelectualilor-politicieni – acesti filosofi, erijati utopic in regi – un rigid simt al demnitatii ultragiate, al moralitatii intransigente, al elevatiei culturale care isi asuma merite nemaipomenite transpar din discursul lor. Dupa cazul de anahoreza culturala din "Zbor in bataie sagetii", dupa vocea moralist-inchizitoriala, fara nuante, fara ocolusuri din "Apel catre lichele", dupa articolele vitriolante si dure ale altora din acelasi grupuscul select, prezenta fizica a unor insi ca domnii Vijelie, Vanghelie, Vadim ar trebui sa trezeasca fie oroarea, fie resemnarea in fata turpitudinii pana si unui fidel cititor al operelor domnilor Patapievici, Liiceanu, TRU, Tismaneanu, Preda &Co. Conform nivelului de asteptari al acestor respectabili domni, orice partizanat cu oameni dubiosi si nuli pare a fi exclus.
In realitate, lucrurile ne pun serios pe ganduri. Aici simtim pintenul care stapunge carnea virgina. Stim ca intelectualii pot construi, tese si prepara palate de concepte, broderii de haine, festinuri de teorii si principii, iar, in viata reala, intelectualii sa fie homeless, dezbracati si cu burta goala. Aspira si ei, ca tot omul, la exact aceleasi lucruri ca domnul Vijelie, insa cu mai mult rafinament, subtilitate, in numele unei morale de vorbe, de fapt, ce mai tura-vura?, vor si ei ce are domnul Vijelie, dar pe merit.
Si atunci se aciueaza pe langa mari fete in stat, si, cu profunzimea inscrutabila a mestesugului limbii, ocupa pozitii inalte, de consilieri, presedinti de institute, sefi de cancelarii si tot asa. Ani intregi. Doua mandate, in situatia cea mai optimista. Suficient timp ca sa facem plinul.
2000 de euro de la Universitate, 10000 de la Parlamentul Europei, 30000 drepturi de autor, cateva mii datorita prezentei la televizor intr-o emisiune fara rating, sute de diurne, etc. plus beneficiul de a face networking la nivel inalt. Totul in numele principiilor, pentru Zeus!
Case, masini, burse, execursii platite de stat, conturi grase, dincolo de fatada! Principii si valori, aici, pe scena!
Recunoasteti similitudinea, in esenta, cu domnul Vijelie?
Dar luati aminte un fapt: Vali Vijelie nu se ascunde, nu pozeaza, nu apara valori. El este simplu, din popor. Masca lui nu exista. Mitocania grotesca si sinceritatea primitiva ii tin loc de persona.
Intr-un fel, nu ne poate pacali. Si nici nu vrea sa o faca. Nu dezamageste, fiindca nu detine stachete. De fapt, distreaza. E inofensiv. E ghidus, e de panarama, e omul din spatele principiilor si a fanteziilor retorice livresti. E ca ei, dar, prin comparatie, fara suprastructura!
De aceea poate domnul Vijelie mi-a devenit un pic simpatic. Nu insa si muzica lui.