consoarta are un haschi de aproape un an şi, pentru că il văd cel puţin o dată pe săptămană, imi permit să-i fac o scurtă caracterizare. este un cuţ foarte incăpăţanat care, printre altele, nu ascultă decat dacă ii iese un avantaj (de obicei, să consume ceva ce ii place) şi se răzbună in cel mai nasol mod cu putinţă (face pişu şi căchiţ unde te aştepţi mai puţin). ii place să fie cocoloşit (rezistă şi o oră la mangaiat, mai ales pe burtică ). ce am scris mai sus este o caracterizare făcută la modul general, deoarece am discutat cu mai multe persoane care au haschi, dar şi din ce am sesizat la cuţu lu consoarta.
să trecem acum la particularizări. fiind primul care am luat-o in braţe pe Iris, pe mine mă ascultă destul de mult. in momentul in care mă vede, sare pe mine ca să ne jucăm. am rămas plăcut surprins cand a ascultat comanda "Şezi!". nefiind unul care să ştie ce să facă ulterior, am ignorat-o, dar mi-a spus o foarte bună prietenă că trebuie si-l feliciţi pe cuţ cand răspunde la comenzi. de atunci, il mangai de fiecare dată cand face ce ii spun (adică in permanenţă
) .
acum nu mai face in casă decat foarte rar. cere singurică afară, nu prea se mai sperie de maşini şi se joacă frumos cu ceilalţi cuţi. culmea este că s-ar juca la fel şi cu pisicile, dacă ele nu ar fugi.
dacă imi mai aduc aminte, mai scriu. concluzia este că trebuie să ai foarte multă răbdare cu haschi, deoarece cand işi dă seama că a făcut ceva ce nu este bine, continuă pană cand o pedepseşti. la inceput se speria cand ii arătau un ziar (o revistă ) făcut (ă ) sul, pană cand a realizat că nu o doare. s-a apelat la un băţ, pe care cand il prindea "nesupravegheat" il rodea. a trecut şi prin faza in care era ameninţată cu lesa, de acre se speria că făcea zgomot pe care nu-l cunoştea. după aceea, lua lesa şi se aşeza la uşă, dandu-ţi de inţeles că vrea afară.
mănancă orice, inclusiv ardei iute, usturoi, ceapă (mai ales ceapă ).