Mergem cu cortul?

[pacha]

Sod-"in conditiile in care io n-am nimic "

Da bani ai?

[jeorj]

ca idee, din ce bagaje am luat eu cu mine ar fi cam urmatoarele:
rucsacu o trebuit sa-l cumpar ca sa-l inlocuiesc pe ala de l-am pierdut de curand. mo costat 2 milioane jumate
ca si incaltari, car cu mine bocancii de munte cu o vechime de peste 15 ani(numa io ii am de vreo 8 ani) care inca sunt buni. cred ca se pot gasi de cumparat la second hand cu vreo 3-4 sute de mii.
slipii si slapii sunt obligatorii in echipamentul meu, indiferent de loc, sezon si conditii meteo.
niste tenisi de saptjdemii pe care i folosesc cand am de mers prin apa(rauri, canioane, pesteri....) si care pot sa ma tina si doi ani.
ar mai fi vreo 2-3 tricouri pe care le spal cu schimbul, 3-4 perechi de cirapi, 2 perechi de pantaloni scurti(short sau bermude) o pereche de blugi de duminica sau pentru cand e foarte frig afara, un plovar si ceva care sa tina de ploaie(foita de fas)
ca vesela am o tigaie, o farfurie din tabla, o cana din tabla, o lingura si un cutit.

cortul cred ca o participat la ultima lui iesire, ca so desirat din toate cusaturile, si o inceput sa treaca apa prin prelata daca ploua mai mult timp.
sacul de dormit pe care l-am pierdut nu am mai avut bani sa il inlocuiesc, asa ca am luat o patura.

pentru orice eventualitate am luat o folie de plastic(de fapt un sac de vreo 200 litri) care o fost foarte util pe timp de ploaie. nu cred sa coste mai mult de 15-20 de mii. eu l-am gasit ratacit pe acasa.
trusa de baie compusa din periuta-pasta de dinti, sapun, prosop, bic.

cam asta ar fi un inventar aproape complet al rucsacului meu. restul inseamna mancaruri si beuturi achizitionate la fata locului.
alte maruntisuri: lanterna frontala cu bateriile de riguare, harta rutiera, pix...
o lanseta cu molineta de riguare plus mici accesorii pentru dat la peste(carlige, plumbi, plute...etc)

cam asa e tot ce imi vine in minte momentan.

ce imi lipseste ar fi cum am zis, sacul de dormit, cortul care trebuie inlocuit, un izolator termic "neopren", eventual un primus pentru gatit. si inca multe altele care nu au legatura cu subiectul:D


ps. nu stiu cand o sa am timp sa continui cu descrierea traseului parcurs. poate cand trec pe acasa. daca nu uit

[pacha]

Mah,jeorj,vezi ca miercurea viitoare trec prin Sibiu.A inceput sa-mi placa la Craiova.

[Necko]

pacha, si pina cind stai la sibiu? te prinde si ziua de duminica?

jeorj

[gaga]

culmea culmilor jeorj, io care plec cu cortu numa pe uichend am ashea:
rucsacu (ciordit de prin alte case), neopren (aprox 100mii luat din hatzeg), sac de sormit (de fabt saci, unii mosteniti, unu carat din italia ca mi la facut una cadou ca ia nu mai uzeaza), cort (luat din zarnesti cu fo 500mii, de doo persuane da incap 3 lejer), periutze si alte alea care ocupa un protofel nu le mai pun. si musai o censerva de incalzit la foc, de fasule cu carnatz.

deci sub un mileon totu

[Necko]

ce mijto !

daba, da de ce nu mai foloseste aia sacu de dormit? ca io am frut sa le cunpar la boraci cite unu si sub 1 milion bucata nu se epsista. scunp al naibi!

[gaga]

or fi deastea mai moderne, subtiri ca punga si care te incalzesc instant, astea-s dealea antice si zdravene de te trag la fund cand pici in strei

[SOD]

Sod-"in conditiile in care io n-am nimic "

Da bani ai?

auzi bai nene, da tie iti place s-o sugi?

[SOD]

pasha tata, daca e ceva, ramane cum am zis inainte.

[older]

ca io am frut sa le cunpar la boraci cite unu si sub 1 milion bucata nu se epsista. scunp al naibi!

am luat io din carfur acu' fo doo saptamani cu 400 mii sac de dormit (cica rezista la -5 grade). la mare am avut unul identic, de imprumut, si am durmit cu iel afara, pe plaja... asa ca io zic ca am facut o afacere bunicica...

[jeorj]

io care plec cu cortu numa pe uichend am ashea:
rucsacu (ciordit de prin alte case),

nu obijnuiesc:D

neopren (aprox 100mii luat din hatzeg)

inca nu i-am simtit nevoie.....ca sa zic asha, chestia aia cu energia telurica o fi avand freun sambure de adevar.] sac de sormit (de fabt saci, unii mosteniti, unu carat din italia ca mi la facut una cadou ca ia nu mai uzeaza)[/quote] eh nu toata lumea se najte cu lingurita de ....oaresce in gura:D

cort (luat din zarnesti cu fo 500mii, de doo persuane da incap 3 lejer)

asta depinde de cum tii norocul.

io care plec cu cortu numa pe uichend am ashea........deci sub un mileon totu

deh, cinej permite sa dea un milion pe uichent, iji permite:P

pe de alta parte bagaju descris de mine erea pregatit pentru a face fata la vreo 3 sactamani de hoinareala in diverse conditii: si la munte si la mare, si pe soare si pe ploaie(sau ninsoare) si oricum erea vorba de vechituri achizitionate pe cont propriu fara mosteniri si alte alea. adica dupa cum zicea SOD, ce costuri sunt dincolo de zero. singura investitie pe care a trebuit sa mi-o permit o fost ruptsacu fara de care nu puteam cara toate celelante.

si ca veni vorba o fost vorba de un sfert din toata cheltuiala acestui tur. alt sfert o insemnat mancare, transport, cazare........ iar restul beutura

mda, recunosc am cheltuit cam mult pe cazare si pe mancare~p



ps. pacha, sunt prin sibiu miercurea asta(adica maine, daca despre asta era vorba) asa ca......

[Djinn]

am luat io din carfur acu' fo doo saptamani cu 400 mii sac de dormit (cica rezista la -5 grade).

din carfur, loat p-ala la fro 500 de mii ca arata mai bine. Ierea si unu la 400 si ceva. Amandoua ziceau ca de la 0 la -5 grade ierea zona rosie. Deci cred ca la -5 grade tre sa mai pui niste pulovere pe tine, nu poti sa te bazezi numa pe sac

[pacha]

Auzii ca e prin Cluj ceva magazin care vinde echipament de hoinareala (nou) la preturi fara concurenta.Pt. club au luat baietii un cort de 6 persoane la 1.500.000 lei.de fapt e un ansamblu de 3 corturi.20 kg.in total.L-am montata la munte si arata bine.

[gaga]

jorjele, gigiell, pentru asta te zic sa jtii ca nu io am afut mosteniri d'astea, io-s fata finutza de otel da te zic lu uomu sa jtii:

eh nu toata lumea se najte cu lingurita de ....oaresce in gura

asa sa jtii

[zambo88]

Vino in Tapolca(Ungaria/Judeţul Veszprém)
Carneval Baloane va fi in orasul Tapolca 16-17.septembrie
2006.
Foarte mult baloane atatuie,nişte dansatoare şi clovn,
mult concert,bal la aer liber...
Tu ştiţi a vedea fotografii:
http://www.lufikarneval.hu/index.php?name=galeria
Mulţumesc!
If you want to know more information send an e-mail for
me:srpski@freemail.hu
If you need I send a map too!!!
Come here,because it will be the first in Europe!

[jeorj]

Asadar sa continui serialul de intamplari ale deplasarii mele prin tara cu autostopul.
Ultima oara am ramas undeva la iesirea din oradea catre cluj.
Dupa vreo doojde minute de asteptat in soare, timp suficient ca sa se usuce macar marginea tricoului ce so udat de la slip, o oprit un camion de cluj.
Am urcat bucuros ca nu am stat exagerat de mult in soare, si de faptul ca omu avea pe scaune niste perinite antijeg care puteau fi intoarse pe partea ailanta ca sa nu se prinda soferu(sau eventualul urmator client de autostop) ca eu am udat locu sub mine.
Dupa ce am cerut (ca de obicei ) aprobarea de a deschide o bere, am inceput sa discutam despre una-alta, si din vorba in vorba i-am explicat intentiile mele de a ajunge in Padis. Auzind soferul despre chestia asta mi-a povestit ca si el a umblat intr-o vreme destul de mult pe munte dar ca a trebuit sa renunte din cauza responsabilitatilor familiale. Am inceput sa discutam de diverse cluburi pe care le-am intalnit pe tot felu de munti, si dupa descoperirea unor cunostiinte comune am tras inpreuna concluzia ca nucleul grupului cu care a umblat cel mai mult pe munti o fost acelasi cu care am umblat eu cel mai mult dar dupa ce el a abandonat muntele. Adica el s-o lasat cam cu un an inainte sa cunosc eu grupul respectiv.
Normal ca am inceput sa barfim pe diversi sau diverse indivizi si individe, care ce-o mai facut, cu cine o mai facut pe unde o mai umblat, diverse intamplari cu personaje cunoscute de amandoi, asa ca drumu o trecut foarte repede.
Ajunsi in Huedin ne-am despartit ca niste prieteni vechi, asa ca nici nu a vrut sa auda de plata ci mi-a urat succes in continuare.
A urmat o noua pauza de internet si de alte beri foarte binevenite la scrierea de mailuri si alte comentarii.(mai ales dupa atata caldura)
Din huedin am prins relativ repede o prima mashina care m-o dus vreo doua zeci si ceva de km. I-am dat la om 2 lei de o bere si am continuat asteptarea. In scurt timp un nou camion, care m-o mai dus vreo 15 km. Auzind shoferu de excursia mea o fost asa incantat ca daca nu ar fi fost asteptat de patron la firma m-ar fi dus el mai departe. Si nu a vrut sa ia nici un ban.
Mai departe a trebuit sa merg pe jos o bucata de drum ca sa ajung la o intersectie intr-un sat unde erau mai mari sansele de ocazie. Ajuns acolo, caldura si rucsacul greu si-au spus cuvantul. O noua aprovizionare cu beroase si spirtoase, atat la pachet cat si la botu calului.
Dupa ce celulele deshidratate si-o revenit, am indraznit sa-mi incerc din nou norocul, care nu s-o lasat asteptat prea mult : o dubita cu patru feciori hotarati, care mergeau la pescuit cu scule multe, inclusiv barca de fibra de sticla. Printre diverse glume pe care le faceau intre ei intr-un fel oarecum cifrat(din care totusi m-am prins ca se refereau si la mine), am aflat ca drumu lor trece prin apropiere de destinatia mea asa ca nu mai era riscul sa nu ajung la locul dorit in acea seara.

Pe drum am oprit sa capturam niste pestisori pe care aveau de gand sa-i foloseasca de momeala, asa ca le-am dat si eu o mana de ajutor atat ca mana propriu-zisa cat si ca know how lucru care le-a mai crescut increderea in persoana mea. Dar cand m-au intrebat cum de am curaj sa merg de unu singur printre oameni straini, daca le-am raspuns ca am in general foarte mare incredere in oameni si ca oricum nu am mare lucru de pierdut, au inceput din nou glumele. Ba ca-s haimanale si ca o sa vad io, ba ca-s pocaiti, ba ca cutare e nu stiu ce renumit cantaret, ba ca is batausi. Oricum vazand ca totul are tenta de gluma, nu m-am lasat mai prejos si am intrat in joc si am raspuns la glume cu tonu potrivit. Pana la urma au renuntat la joc si mi-au spus la modul serios ca intradevar doi dintre ei sunt cantareti de muzica de pocaiti veniti din Canada sa-si viziteze neamurile si sa-si petreaca concediul aici in romania.
Intrucat se intuneca si eu oricum nu stiam sigur unde e locul unde vroiam sa ajung, mai exact cabana lui pacha care nu stiam daca o sa o gasesc sau nu, am renuntat pe seara aceea si am continuat drumul pana la destinatia finala a glumetilor mei insotitori si anume lacul Belis – Fantanele, la coada lacului.
Pus cortul(eu ca ei or dormit in duba), ciugulit ceva rapid si pregatit de culcare pentru ca urma o trezire foarte matinala si oricum s-a facut destul de tarziu. Deci dupa o zi destul de lunga, cu multi chilometri parcursi pe caldura torida, si cu o baie serioasa de dimineata si o noapte anterioara destul de obositoare, mosu ene so asezat cu toata greutatea pe pleoapele mele asa ca am intrat in economie de vedere. Noaptea o mai fost tulburata doar de un cal care pastea prin apropiere si cand i-am auzit tropaitul langa cort o trebuit sa emit un sasait ca de sharpe, ceea ce l-o catapultat la vreo cateva sute de metri dinstanta. In continuare noapte buna .
Va urma…

[Klura]

La Fantanele pe partea cu hotelul sau pe partea cealalta cu vilele?
Lacul e imens si peisajele minunate...Pcat ca e atat saracie intr-o zona in care turismul ar putea sa insemne mult.

[pacha]

Ai dreptate.S-ar putea asfalta vreo patru benzi si s-ar putea construi cateva mii de viloaie(la noi nu e mult bun simt in constructii) si sa vezi ce peisaje frumoase ar ramane de pus in valoare.
Serios vorbind,saracia si pustietatea (relativa) pastreaza inca locul.

Vorbeste de celelalt capat,probabil a ajuns la Smida.

[jeorj]

asa-i pacha. pe langa Smida. de fapt sunt doua localitati cu G pe acolo, cred ca am stat in Giurcuta de sus da nu sunt sigur.

[pacha]

V-ati oprit pentru ca s-a terminat drumul ?

[jeorj]

nu cred ca so gatat drumu, da stia unu din feciori zona, si o zis ca acolo e bine
adica dupa giurcuta de sus mai urma si giurcuta de jos banuiesc.
oricum nu am vazut daca mai era drum sau nu ca nu m-o interesat.io aveam interesu sa vin inapoi nu tot inainte.

[Klura]

Am ajuns pe partea lacului unde este hotelul vechi. Acolo totul era neschimbat de vreo 30 de ani...Probabil cineva a pus ochii sa cumpere locatia, da' trebuie mai intai sa justifice banii putini cu care o va cumpara. Pe partea cealalta se vedeau niste vile simpatice. Am ajuns in sat in Fantanele si de acolo am coborat spre lac. Am stat in vilutele de pe malul lacului, dar e loc si pt. campare in curte. Va pot indica un nume si un tel.
Saracia se justifica prin dezradacinarea suferita de localnici cand Ceasca a hotarat ca acolo se va face lacul. I-a stramutat pe sateni pe deal si a inundat tot. Singura constructie ramasa in picioare e Biserica din fostul sat pe care localnicii superstitiosi nu au vrut sa o darame. Cand se deschide barajul si niv. apei coboara, se ridica turla bisericii din mijlocl apei. Localnicii au multe povesti interesante despre asta...
In mom. de fata amaratii traiesc practic din vanzarea lemnului la care le da dreptul legea, a fructelor de padure si a ciupercilor.

[jeorj]

continuare...
Joi 3 august 2006
Dimineata, cand so luminat de ziua pescarii inraiti erau deja demult treji(ca o pus ceasurile sa sune mai devreme decat trebuia ). I-am ajutat sa puna barca la apa, am cerut si pentru mine ceva momeli, ca sa dau si eu cu batu in balta asa intr-o doara, le-am urat traditionalul « cacat in traista », si dusi au fost. Trebuie sa remarc ca m-o impresionat motorasul electric ce tinea loc de vasle. Foarte silentios si facea servici destul de bun. Adica so indepartat de mal cu viteza destul de mare tinand cont de dimensiunea barcii, de greutatea bagajelor si de gabaritul pasagerilor transportati.
Ramas singur, am lansat momeala, am facut un pic de foc si mi-am incalzit o conserva de fasole cu costita ca sa am motiv sa am motiv sa ma incalzesc cu o palinca de bihor.
Nu am prea avut trasaturi. Dar am prins totusi cativa bibanei(noroc cu pestisorii prinsi cu o zi inainte) si un clean miculut. La alti pescari care s-au mai perindat prin zona am putut vedea ceva cleni seriosi in juvelnic, adica erau unii si peste kilogram deci peste era in balta. Dar probabil ca nu prin zona mea.
Cand soarele si palinca o reusit sa ma supraincalzeasca, am lasat pescuitu si am pornit intr-o tura de traversare a lacului. In lat, ca in lung are vreo doozesiceva de km si nu aveam destul timp la dispozitie .
Pe malul celalant am dat de unu din pocaitii mei care statea de veghe pe o stanca pe langa vreo trei bete. Amicii lui erau plecati cu barca in alta parte. Si in juvelnicu lor se lafaiau vreo cativa cleni frumosi.
Din nefericire s-o ascuns soarele printre nori si nu mo mai tras ata sa ma intorc tot inot la cort. M-am hotarat sa astept pana se intorc barcagii. Asa ca am pornit la plimbare prin padure unde am gasit vreo cativa galbiori si niste vinetele.
Intre timp o aparut pe lac o chestie interesanta. O pluta cu care traversau localnicii de pe un mal al lacului cand aveau de mers in satu de pe partea astalalta sau invers. In mijlocul plutei era un fel de scaun, pe care sedea vaslasu(in cazu asta vaslasa). Niste vasle lungi erau folosite pentru deplasare. Pluta propriuzisa era o cutie de scandura, de vreo 5 metri lungime, vreo 3 latime si juma de metru grosime. In interior cutia era burdusita cu pet-uri goale.(a nu se citi animale de casa da? ). in felul asta oamenii evitau sa ocoleasca lacul pe o distanta de 15-20 km.

In cele din urma au venit si amicii cu barca si ne-am intors la masina. Am strans bagajele(eu si cortu), le-am lasat lor pestii prinsi de mine ca oricum nu prea aveam ce sa fac cu ei, si ne-am pregatit de plecare. Oamenii aveau de gand sa merga intr-un loc de langa(sau din) localitatea Smida unde era gata amenajat un loc de gratar si erau si lemne ca sa poata praji pestele.
In drum spre locul respectiv, adica inainte ca Somesul cald sa se uneasca cu lacul, oamenii s-au oprit sa vada daca sunt ceva pescari pe rau iar eu m-am hotarat ca era timpul ca drumurile noastre sa se desparta.
De acolo am pornit din nou cu ruscacul in spate spre Ic ponor adica destinatia mea. O dacie o venit din urma, o oprit si m-o dus mai departe pana unde am vazut ca scrie Ic ponor. Dupa ce am bajbait pe la o tabara de copii cu numele asta, cateva case locuite care erau ca un sat, un fost canton silvic ce purta aceeasi denumire, am fost indrumat de niste drumeti ca si mine spre un loc cu case de vacanta unde s-ar putea sa gasesc ceea ce cautam. Inca vreo 2 km de mers pe jos si am ajuns la cabana lu pacha pe care am recunoscut-o din poze. Din pacate nu era nimeni pe acolo.
In apropiere era si casa padurarului, dar si acesta era plecat. Doar un localnic, care banuiesc ca era ceva ajutor de padurar astepta ca sefu sa apara. Am intrat in vorba si am aflat ca am ajuns la locu care trebuia. Adica il stia pe pacha si pe colegii lui, si mi-a zis ca o sa vina cu siguranta in weekend (noi fiind intr-o zi de joi).
Cum-necum, am hotarat sa raman si sa vad ce se va mai intampla. Am instalat cortul undeva pe marginea raului (ulterior aveam sa aflu ca prin locu ala era un cuib de vipere ), si am plecat la plimbare prin padure in cautare de ciuperci. Nu am gasit decat cateva, de pescuit m-am abtinu ca mi se rupsese varful batului pe de o parte, si oricum era langa cort un panou mare pe care scria ca pescuitul este strict interzis. Dar tot mai mare era ispita, ca doar nu pune nimeni panou cu pescuitul interzis in locuri unde nu sunt pesti, asa ca un pic tot m-am bagat cu mainile pe sub bolovani, dar nu am insistat prea mult ca sa nu stresez fauna locului.
A urmat aprovizionarea cu lemne, facut focul, facut o portie de cartofi prajiti cu slanina si un sos din ceapa calita si ciupercile gasite in ziua aia(drese cu niste cimbrisor, usturoi si branza topita) mancat si dormit ca urma o noua zi cu o deplasare spre cabana Padis.
Va urma…

[jeorj]

4 august 2006
Ziua urmatoare dupa ce am mancat resturile de la cina am plecat spre padis pentru a face inlocuirea alcoalelor ce so evaporat.
Singur pe coclauri neumblate cam de mult timp(de cand o fost exploatare forestiera) am incercat sa-mi amintesc cat mai multe din amanuntele descrierii traseului, pe care le-am primit prin bunavointa ajutorului de padurar care a aparut si de dimineata prin zona.
Vazand atata smeuris prin zona, nu poti sa nu te gandesti la o intalnire tetatet cu vreun urs care tocmai o iesit din postu negru. Fostele drumuri forestiere erau cu gramada, fiecare dupa legea lui, asa ca orientarea o fost relativ complicata.

Dupa cateva reveniri din drumuri care se infundau, am ajuns in cele din urma in saua care reprezenta reperul principal pe traseu. De acolo urma sa mai merg pe poteca hotilor, da care o fi aia?
Am traversat pe curba de nivel o bucata de cativa km printr-un genocid de fagi si brazi pentru a ajunge in cele din urma la zona unde imi imaginam eu ca incepe acea poteca fantoma. Negasind nici o poteca care sa apara mai principala decat celelalte, am luat eu un azimut aproximativ dupa cum imi imaginam eu directia corecta si am taiat din nou pe curba de nivel. Iarba mare, bolovani, smeurisi, trunchiuri cazute de copac mai mult sau mai putin putred, totul intr-o salbaticie pe care numai vechile urme facute de utilajele forestiere o mai poluau din cand in cand.

Cu timpul cerul o inceput sa rostogoleasca pe sus niste bolovani din ce in ce mai mari si din ce in ce mai aproape si din ce in ce mai nervosi. Unii scoteau scantei, altii de-a dreptul flacari.
Iar galagia ce o faceau ajungea sa-ti amorteasca pentru cateva clipe timpanele.
Am considerat ca e cazul sa ma grabesc asa ca ajungand la o urma de drum ce parea totusi mai recenta am inceput sa cobor pe el in pas saltat cu grija sa nu cad in ogashul, pe care apa slobozita din cer l-a sapat cu timpul in mijlocul drumului, care devenea din ce in ce mai adanc pe masura ce coboram.
In cele din urma de sus au inceput sa cada stropii pe care agitatia de sus ii promitea. Pe dealul de vizavi se vedeau un drum si niste « cladiri » ca sa le zic asa.

Cand am ajuns la drum, o fost destul de dificil sa aleg in ce directie sa merg ca sa ajung totusi la cabana padis, ca stiam ca sunt pe drumul corect dar totusi nu recunosteam peisajul. Am decis sa merg spre case ca sa intreb acolo pe eventualii oameni pe care i-as fi intalnit.
Ploaia era din ce in ce mai intensa. Deja foita mea de fost fash era uda leoarca si eu pe sub ea, ca nu mai era de mult impermeabila iar folia de plastic nu am avut inspiratia s-o iau de la cort.
La un moment dat apare o masina si le fac semn sa opreasca. De la pasageri am aflat ca ma indrept in directia buna si ca mai am vreo 20 de minute pana la destinatie, minute pe care le-am parcurs printr-o ploaie mocaneasca constanta.
In sfarsit am ajuns la cabana dar nu am intrat ci am mers spre un bar unde stiam ca erau preturi mai mici si unde isi beau tabieturile zilnice localnicii. Din pacate baru era inchis asa ca a trebuit sa ma adapostesc la un alt local din apropiere.

Aici, gramada de alti oameni care se adaposteau de ploaie. Ca si ciudatenie, 80% din populatia terasei si a crajmei vorbeau orice alta limba numa romana nu. Se vorbea ceheste, ungureste, engleza, germana si ce stiu eu ce alte limbi.
Mi-era si frica ca nu pot sa cer o palinca ca nu ma pot intelege cu barmanu. Am apucat totusi sa-mi comand bautura si sa ma asez la o masa cand, afara, apa din nori so prabusit brusc pe pamant. Nu mai vedeai la cativa metrii din cauza potopului.
Conversatiile din zona si ploaia de afara te duceau cu gandu la o combinatie de turnu babilonului si arca lu noie. Adica toata lumea se minuna, fiecare pe ce limba stia, de dezlantuirea apelor din ceruri.
Bucurosi de protectia acoperisului, oameni necunoscuti au incercat sa isi comunice parerile catre cei din jur, cautand diverse mijloace de comunicare aflate la indemana.

Montaniarzi care plecasera spre vre-un obiectiv si i-a prins ploaia prin zona, biciclisti care si-au lasat restul de bagaje undeva in vale si aveau de gand sa traverseze o buna bucata de munte pe cat posibil tot pe bicicleta, urmand sa se reintalneasca cu bagajele pe partea cealalta a muntelui, soferi pe care vremea rea si lipsa de vizibilitate i-a obligat sa faca o pauza de condus printre serpentinele si gropile drumului destul de rau, localnici adunati la una mica discutand despre bietele lor animale pe care nu au apucat sa le puna la adapost, povesteau fiecare pe limba lor sau alte limbi pe care eventual le cunosteau, toate astea pe un fundal muzical care abia se auzea din cauza ploii torentiale, in decorul hainelor atarnate la uscat oriunde era posibil, de catre cei mai ghinionisti surprinsi de ploaie. dar peste tot acel zumzet, in pofida umezelii care a combinat mirosuri de sudoare, se auzeau din diverse colturi ale localului rasetele, semn ca lumea reusea sa se bucure de viata in ciuda intemperiilor naturale.

Ce simpla e comunicarea intre oameni atunci cand exista acel liant numit spirit uman. Prin semne, prin desene pe hartie, folosind cuvinte pe care le-au auzit poate doar in vis dar totusi oamenii reuseau sa se inteleaga intre ei si sa se bucure de aceasta intelegere.
In cele din urma valul de ploaie a trecut iar cei mai grabiti dintre oaspetii intamplatori ai localului si-au vazut in continuare de ocupatiile lor anterioare.
Eu mi-am luat beuturile comandate ca sa imi ajunga pentru eventualul sfarsit de saptamana si am pornit spre locul unde mi-am lasat cortul.
Urmand traseul pe care l-am vazut destul de bine pe harta pe care am imprumutat-o de la unul din cehi, am urcat pe un varf din apropiere de unde urma sa vad valea unde trebuia sa ajung.

Un foisor inalt, in care trebuia sa ai sange in tine ca sa te sui(sau macar o cantitate destul de mare de alcool in sange, cazul meu) din cauza ca erau foarte putrede lemnele din care era construit, mi-a permis sa vad imprejurimile destul de bine. Aproape ca se vedea si cabana lui pacha.
Binenteles ca traseul de coborare ales a fost aproximativ acelasi ca cel de la venire, in sensul ca tot asa m-am ratacit. De data asta in loc sa cobor pe o parte a muntelui am coborat pe cealalta. Asta insemnand vreo 7-8 km de drum forestier de parcurs in plus, in conditiile unui nou val de ploaie care a inceput pe cand ma apropiam de drumul forestier.
Si a fost ploaie, si a fost drum, si a fost seara, si a fost noapte si a fost somn.

[jeorj]

sambata 5 august 2006
Ziua urmatoare a inceput cu incercare de a face focul cu lemne ude, reusita dupa lungi eforturi, pregatit ciupercile ce le-am gasit pe drumul din ziua anterioara, din pacate a trebuit sa ma multumesc cu o masa mai saracacioasa din cauza unui vizitator nepoftit care o profitat de absenta mea si m-o lasat fara paine si slanina. Nu am apucat sa termin preparativele ca o inceput ploaia.
Am mancat ciupercile in faza in care erau, stand ghemuit in cort si privind cu ciuda la ploaia de afara. Am mai lenevit cateva ore in cort bucuros ca totusi cortul mai rezista intemperiilor. Dar plictisit de atata singuratate am luat pet-ul de bere si am hotarat sa merg in vizita pe la vecini. Si am inceput cu colegul lui pacha care aparuse in dupa-amiaza anteriora cu nevasta si copilul si cu care am apucat sa schimb niste vorbe. Din nefericire nu au raspuns la apeluri. Asa ca mi-am indreptat atentia catre tabara de corturi din apropiere.
Tabara era bine organizata. Oamenii veniti cu catel cu purcel de aproape doua saptamani, trebaluiau prin « bucataria de vara » construita din cateva corturi din alea de crashma in aer liber, si ii durea la basca de ploaia care nu mai voia sa se domoleasca. M-am bagat si io in seama cu un « buna ziua », mi s-o raspuns si lumea si-o continuat trebile ca si cand n-as fi existat. Vazand ca lumea se pregateste de mancare si nevrand sa las impresie ca m-as fi autoinvitat la masa, mai ales ca era departe de mine acest gand, m-am retras tiptil catre cortu meu singuratic si batut de ploaie, unde m-am apucat de supt cu indarjire din petul de 2l de skol.
Dupa vreo 20 de minute aud afara o voce : « hei omu, ia arata-ti fatza un pic ». initial am crezut ca e ajutoru de padurar, dar de fapt era sefu taberei de corturi, un domn la vreo 60 de ani, care venise sa ma invite la tabara ca doar no sa stau singur in cort toata ziua.
Dupa ce am fumat pipa pacii sub forma sticlelor schimbate intre noi, pentru degustare, ne-am asezat la masa, noi astia care nu prea aveam de lucru, ca inca mai erau destui care mai trebaluiau pentru finalizarea preparativelor de potoale.
Din vorba in vorba, si din pahar in pahar(aveau o tuica de vreo cinzesiceva de grade de toata minunea), am apucat sa ne cunoastem mai bine.
Ei erau din Cluj si erau oarecum o familie. Adica sefu cu nevasta-sa, copii lor cu familiile de riguare si ceva prieteni de familie. Adica vreo treizeci si ceva de persoane cu tot cu copiii provocatori de diverse sunete si replici din partea parintilor.
Oricum i-am impresionat, cu povestile despre ce-am facut si ce mai aveam de gand in concediu.

Deodata, fara preaviz, m-am trezit cu un blid de ciorba in fata. Incercand sa ma scuz ca nu am venit sa mananc, sefu mi-a taiat-o scurt: “ia mai scuteste-ne de mofturi dinastea ca doara si noi suntem oameni de munte adica esti ca si de-al nostru, shapoi o zeama calda face bine pe vremea asta. Si mai ia o tuica ca-i buna inainte de masa ». Vrand nevrand(dar mai mult vrand ) am mancat ciorba de legume cu carne de pui care era excelenta mai ales dreasa cu niste mujdei care era pregatit pentru gratar, un ardei iute si niste smantana ce incurca circulatia pe masa.

Modul de organizare a mesei era ca la inpinge tava : adica care cum avea un pic de timp sau chef, megea cu blidul la bucatareasa de servici, iar dupa ce termina de mancat se ridica de la masa sa-si continue treburile si sa faca loc la altii. Asa ca era forfota permanenta. La scurt timp dupa ciorba o venit si prajelile de pe gratar. O pulpa de pui, o bucata de carnati de casa, o felie de ceafa de porc si o portie zdravana de cartofi natur mi-o rotunjit apdomenu de parca as fi inghitit o minge de fotbal.

Dupa ce toata lumea si-o facut plinu s-o mai domolit si forfota din tabara. Unii s-au retras prin corturi sa-si faca siesta in pozitie orizontala, altii sa-si convinga odraslele ca numa daca dorm dupa masa vor creste mari ca cutare sau cutarescu, iar restu lumii s-o asezat la masa pentru a indesa mai bine mancarea ingurgitata cu ajutoru a diverse lichide aducatoare de buna dispozitie.
Mai un banc, mai o scamatorie cu carti de joc, mai o povestioara cu sau fara perdea in functie de continut (ca au mai ramas si ceva copii printre noi), si in scurt timp m-am integrat complet de parca faceam parte din grup dintodeauna.

Catre seara s-a oprit in sfarsit si ploaia asa ce ne-am putut bucura de admosfera unui foc de tabara, cu cantece, bancuri, povesti si distractie ajutate permanent de beuturi diverse. Si uite asa o zi care incepuse cat se poate de mohorata s-a finalizat intr-un mod atat de placut.

[jeorj]

Duminica 6 august 2006
A sosit si ziua plecarii spre Cluj. Convins fiind ca printre atatea masini cate au cei cu tabara, voi gasi si eu cu rucsacu meu vreun locsor ca sa putem calatorii pana la destinatie, asa ca nu mi-am facut griji cand masina prietenului lui pacha o trecut pe langa mine cu 2 locuri libere.
Dupa un timp, necesar pentru uscarea cortului si consumatul unei conserve cu o felie de paine ce am pus-o deoparte de cu seara, m-am apucat sa impachetez. Cand am terminat bagajul am pornit catre prietenii ce mi-i facusem cu o zi inainte pentru a cauta mijlocul de transport. Dar surpriza mare. Toate masinile erau incarcate peste capacitate. Ziceau oamenii ca sunt cu o masina mai putin decat cand or venit, dar numaru de persoane este acelasi. Si oricum si la venire erau destul de incarcate. Si una cate una au trecut prin fata mea masinile intradevar supraincarcate. Daca la masinile mici am inteles ca era imposibil, la o duba metzan benz de 6 tone nu am vrut sa cred asta. Asa ca l-am oprit pe sofer ca sa vedem ce e de facut, ca sa pot ajunge si io macar intr-o zona mai circulata unde sa pot sta cu ceva shanse la ocazie. Ne uitam amandoi in duba si era destul de descurajant la prima vedere. Chiar la usa din spate stateau frumos aliniate vreo 6 biciclete(ca doar oamenii venisera pentru concediu complet), pealaturi vreo cativa saci cu gunoaiele adunate in timpul sederii in tabara, iar mai incolo ocupat spatiu aproape pana la tavan cu diverse lazi goale, saltele, si multe altele.
Pana la urma, io cu insistenta ca ma descurc sa imi gasesc un loc, el ca cu siguranta ma asfixiez de la mirosurile gonoiului, asteptand sa vina si celelalte masini ramase ca sa vedem daca totusi nu e vreo alta solutie mai buna, in cele din urma am cazut de acord. Asa ca am pus rucsacul peste biciclete iar eu m-am catarat dincolo de sacii de gunoi instalandu-ma boiereste pe stratul de saltele de burete. Si in scurt timp am ramas in bezna.
Cu chiu cu vai am m-am deplasat pana la rucsac sa scot harta ca sa am activitate in continuare, desi puteam foarte bine sa si dorm in leganatul bland al masinii. Noroc ca aveam lanterna frontala in borseta asa ca pana la urma am reusit sa ma instalez comod cu lanterna pe frunte ca sa imi fac planuri pentru urmatoarele zile.
In primul sat a oprit soferul, sa vada daca mai traiesc si sa inapoieze doua lazi de bere pe care le luase de la crajma cu imprumutul.
Vazand ca sunt bine merci si ca putem continua drumul, n-o mai comentat nimic si am plecat mai departe nu inainte de a ma aproviziona si eu cu niste beri, ca o sticla ramasa accidental intr-una din lazi mi-o tot facut cu ochiul pe drum dar nu am vrut sa abuzez de bunatatea oamenilor pana la limita nesimtirii.
Asa ca din nou in bezna, singur dar cu berea la indemana. Oricum daca pentru un claustrofob drumul respectiv ar fi insemnat un cosmar, pentru mine o fost mai mult decat boerie. Adica io cred ca am calatorit mai comod decat toti ceilalti iar planurile pe care mi le faceam cu harta in fata si cu berea in mana deveneau din ce in ce mai roze.
La vreo 20 de km inainte de cluj, o noua oprire de data asta pentru regruparea intregii gashti. Oamenii doreau sa stea la un restaurant sa manance ceva pentru a sarbatorii sfarsitul concediului intr-un mod placut. Idee cu care am fost intrutotul de acord.
Din pacate, timpul de asteptare pentru a beneficia de serviciile ospatarilor s-a prelungit asa de mult incat soferul dubei a hotarat sa se desparta de restul lumii si sa plece acasa. Ca mai avea si alte lucruri de facut. Neavand incotro, adica multumit ca totusi am in continuare masina pana in cluj, mi-am luat ramas bun de la restul lumii si am plecat mai departe. La scurt timp am ajuns, si m-am despartit si de sofer si de familia sa.
Intai am intrebat lumea de prin zona de un internet cafe, si am cautat ceva de ciugulit ca mi se facuse intre timp foame si sete.
Pus telefon la incarcat, ca dupa atatea zile prin pustietate si-o dat duhu (oricum se pare tine tot mai putin acumlatoru de va trebui sa-l abandonez in curand), si inceput vanatoare de informatii despre variante posibile de cazare. Un prieten, mi-o spus de o prietena ca sta singura in apartament de 4 camere si mi-o dat numaru iei de telefon. Am sunat, am fost acceptat, o venit o prietena de-a prietenei de m-o cules din internet cafe si am ajuns la loc de odihna.
Aici am hodinit vreo 2 zile (si nopti ) calare pe internet unde am apucat sa scriu nustiu cate pagini de povestire da care s-o evaporat intr-o fractiune de secunda fara nici o explicatie. Chestie care mi-o taiat avantul scriitoricesc de am intarziat atata cu descrierea pataniilor.
In acest timp o noua intalnire forumistica : io cu pacha, care mi-o prezentat Clujul vazut de ochii unui localnic cu experienta. Din pacate bere o trebuit sa beau doar io ca el erea pe langa ghid turistic, si conducator de umbrela si conducator auto.
Seara, o intalnire cu alti prieteni, povesti, beri, potoale pe la restaurante(io fiind oaspete am halit pe gratis ).
Marti 8 august, spre amiaza, m-am despartit de primitoarea mea gazda sa plec catre Bicaz. De ce trebuie sa fie despartirile atat de deprimante?:( Dupa atata confort, o scazut destul de mult avantul de aventurier, mai ales ca la ora aia burnita destul de insistent prin cluj. Un trolebus m-o transportat pana la iesirea spre Gherla.
Deoareshce inca mai ploua, iar eu stateam destul de prost cu moralul, am intrat intr-o crajma din zona ca sa mai remediez putin situatia. Lucru care s-o si intamplat. Adica dupa vreo suta doo de tarie, moralu si-o revenit si ploaia s-o oprit .
Asa ca am luat iara ranita in spinare si la drum.
Bucata urmatoare de drum o fost destul de lunga dar cu detalii mai putine pe motiv de neuroni intrati in greva. Adica m-o dus cineva pana la bifurcatia spre dej si spre reghin unde o oprit pentru ceva motive mai mult sau mai putin tehnice, acolo erea un autobus care tocmai se pregatea sa mearga catre nustiu ce localitate inspre reghin lucru cu care am fost si io de acord, iar cand m-am dat jos acolo unde autobusul merjea in alta parte, ierea o masina cu o doamna shoferitza, barbatsu pe post de instructor in ale shoferiei si copilu care tocmai isi rezolva ceva probleme de-ale beshicii provocate de la prea mult ceai.
Asa ca din exces de politete sau ce stiu io din ce alte motive, o acceptat sa ma ia si pe mine dupa ce o facut o gramada de manevre printre bagajele lor din masina in asa fel incat sa incap si io cu rucsacu in brate.
O buna bucata de drum am parcus cu oamenii respectivi, pe un drum foarte linistit, cu peisaj frumos, din care o parte l-am pierdut pe motiv de ce ziceam mai devreme de neuroni, mai ales ca oamenii o vrut si iei sa opreasca se bea o cafea ceva(doamna), un suc(copilu) si o tarie ceva(domnu, al carui exemplu l-am urmat si io de vreo doua ori ). Asa ca, cu lacunele de riguoare, filmu o ajuns la capitolul Toplita. Modalitatea de negociere a pretului o fost cea mai eleganta in ceea ce priveste autostopul.
Adica ceva de genu : « cat ma costa ?…….ce sa va coste domle, doar daca ii dati ceva la copil sa se bucure si el un pic ». normal ca am dat mai mult decat aveam de gand
[paranteza]
Hehehe ce amintiri mai am de aici de la Toplita, cand tot asa plecat cu autostopul catre o tinta anume stateam la ocazie intr-un sfarsit de toamna, incaltat in pantofi cu gaurele, in zapada pana peste glezne……
[/paranteza]
Nu stiam pe ce ruta sa merg in continuare ca sa am sanse mai mari sa prind masina spre Bicaz, ca deja se apropia seara si nu prea eram dispus sa innoptez prin zona aia. asa ca am intrebat localnicii. Da unde se putea face cel mai bine acest lucru daca nu in birt. Alta portie de tarie, aflat informatiile de riguare si iesit la ocazie spre Gheorgheni.
Nu am asteptat mult si o venit masina. adica un romandiesel cum nu am mai vazut de dinainte de .......
In Gheorgheni in schimb am stat mult si bine. Totusi intr-un tarziu o oprit o masina cu trei tinerei din pascani, care aveau drum in directia aia. De fapt erau si ei in concediu si vizitau coltul ala de lume. Cheile bicazului le-am vazut in lumina amurgului combinata cu ceata alcoolului.
Seara am ajuns totusi in localitatea Bicaz unde am gasit un internet café cu o crasma in apropiere. din pacate nu o acceptat cucoana de la internet sa intru cu berea in mana ca cica nu e un exemplu bun pentru pustanii care se impuscau de zor pe Counter Strike.
Am montat cortul undeva pe malul bistritei si somn de voie.

[jeorj]

In dimineata de miercuri 9 august 2006 m-am trezit pe malul raului fara prea mult chef de nimic. Asa ca am lenevit prin zona, cate o baie in rau desi era destul de mica apa, plaja, mancat din conserve ca nu aveam pofta de gatit, incercat o dresatura cu ceva palinca si bere.
Dupa ce am reintrat in parametrii normali am decis sa merg in Piatra Neamt sa ma intalnesc cu un personaj de-l cunosteam doar dupa mesajele de pe net. De asemenea mai vroiam sa ma vad cu sefu taberei din padis, care cand o auzit ca am de gand sa ajung pe aici o zis ca musai sa-i fac o vizita, ca iel desi e din cluj lucreaza in Piatra. O zis ca-i simplu sa-l gasesc. Ma duc la firma cutare de langa casa de cultura din centru orasului si intreb de domdirector:D.
Dupa vre-un sfert de ceas de asteptare vine un camion incarcat cu piatra care opreste si e de acord sa ma duca pana la destinatie daca am destula rabdare ca mai mult de 20km/h nu poate merge. M-am consolat cu ideea si am pornit. Pe drum m-am gandit sa vad daca omu de pe net e disponibil. Sun, raspunde, « eu sunt jeorj ……ce zici de o intalnire dupaamiaza in Piatra Neamt, sa stam la o bere pe langa casa de cultura», « ok, da-mi un bip cand ajungi ».
Ajung in sfarsit in piatra, gasesc casa de cultura, ma asez linistit la terasa din fata institutiei cu o halba in fata si dau bipul respectiv.
Dupa cateva minute ma suna de pe un numar necunoscut « sunt eu, unde esti », « in fata casei de cultura la terasa de acolo cu o bere in fata. », « pai fa cu mana ca sa stiu care esti ». pana sa termine de zis, am observat pe cineva la vreo 10 metri distanta, cu celularu la ureche si care dupa mimica parea ca vorbeste egzact ce auzeam eu in telefon. Am facut cu mana, salut, salut, ia o bere, nu beau ca-s cu mashina si oricum tre sa merg la servici. Isi ia omu o apa minerala si ne asezam la masa.
Povestim noi ce povestim, mai mult eu, el aproape deloc (normal ca apa nu prea te dezleaga la limba ) si cand i-am spus ca am de gand sa urc pe Ceahlau, o inceput sa imi dea diverse indicatii despre ce-i de vazut pe acolo si cum se ajunge mai convenabil. Informatii pe care le-am gasit foarte utile.
In cele din urma, s-o scuzat omu ca trebe sa plece la trebi si la revedere. Dupa ce-am terminat si cea de a nu stiu cata bere, am intrat si la firma lu dom director. Din pacate se pare ca s-o terminat programu si paznicu o zis ca sa viu ziua urmatoare pana la ora 11. Am abandonat ideea, asa ca am cautat un internet ca sa mai iau legatura cu lumea. Acolo (la internet cafe) am avut surpriza sa gasesc o doamna foarte amabila care a putut sa imi prezinte geografia locului cu tot ce insemna atractie turistica in judetul neamt. Si aici am discutat despre Muntele Ceahlau, si mi-a prezentat site-ul pe care l-a publicat pe net referitor la obiective turistice din zona. Am discutat despre diverse amanunte pe care mi-i le-a prezentat mai bine decat orice ghid turistic pe care l-am intalnit pana atunci.
Incarcat cu asa un volum informational (inclusiv o copie dupa o harta a muntelui ceahlau obtinuta pe gratis) m-am indreptat din nou catre localitatea bicaz si de acolo, deasupra barajului, unde este organizat un fel de ministatiune, care cuprinde casute, minihoteluri, moteluri, hoteluri plutitoare pe lac etc.
Neavand motiv sa platesc vreunu din serviciile pe care le ofereau localnicii am preferat sa imi asez cortul intr-o poiana pe marginea drumului, situata visavis de casute. Era destul de tarziu asa ca m-am pus la culcare avand ca vecini doar doua mashini cu dormitor, bucatarie si baie incluse .

Va continua povestirea ….. dar poate ar fi mai bine pe jurnal propriu(asta pentru adiministratori si moderatori)