rameti

[jeorj]

Prima oara cand am ajuns acolo era intuneric. Asta se intampla in urma cu destul de multi ani. Autobuzul a oprit in fata unei porti mari. Ne-am coborat cu rucsacii si cei care stiau unde trebuie sa ajungem au pornit imediat la drum grabiti sa ajungem la locu de corturi. Aveam de mers doar cateva minute. pana sa coboram din autobus, folosind diverse lichide alunecatoare pe gatlej, ne-am "incalzit" suficient ca sa nu ne mai intereseze peisaju, din care oricum nu vedeam nimic ca era bezna, nici macar noroaiele prin care calcam.
Am ajuns la un foc de tabara inconjurat de cateva corturi printre care ne-am instalat si noi. Seara s-o terminat cu ceva mancare rece la lumina lanternelor si focului, alte beuturi, ceva cantari si somnusor.
Dimineata, cand cei mai matinali si-au parasit asternuturile pentru a intampina o noua zi de munte am iesit si eu din cort ca sa vad unde am ajuns. Norocu meu ca nu prea purtam palarie, ca cu siguranta imi cadea din cap. Eram la baza unui perete de stanca de vreo cateva sute de metri inaltime ce se termina intr-un cer de un albastru incredibil. Asta o fost primul meu contact vizual cu rametul.
De atunci am fost de zeci de ori si de fiecare data m-am bucurat de frumusetea locurilor, desi multe lucruri s-au schimbat.

Pentru a ajunge la Manastirea Rameti este un drum de 17 km(sau 19, nu mai stiu exact) care porneste de la indicatorul "Spre Manastirea Rameti" din centrul localitatii Teius(era sa zic tecuci:D), care se afla pe soseaua dintre Alba Iulia si Cluj Napoca. Pana la Teius se poate ajunge cu trenul, iar de acolo sunt autobuze(pentru cei care nu merg cu masina proprie).
Manastirea beneficiaza de un decor excelent datorat spectaculoaselor chei ale manastirii formate din doi versanti (de o parte si de alta a vaii). Peretii de stanca reprezinta un paradis pentru amatorii de alpinism.
In general turistii care nu cunosc zona se opresc aici sau cel mult la cabana rameti care este la vreo 2 kilometri mai sus. Mai recent din locul unde am pus prima oara cortul, s-a construit un drum care urca, pornind de la baza stancii din dreapta raului, spre satul Rameti aflat pe culmea muntelui de deasupra manastirii, sat specific zonei, cu casele raspandite pe dealuri, unde inca mai poti vedea case cu acoperisuri de paie. De sus din satul rameti ai o vedere splendida asupra intregului masiv al muntilor Trascau si nu numai. Dar pentru drumu asta trebuie masina de teren sa una de care sa nu-ti para rau:D, ca nu-i de cea mai buna calitate(mai este un drum mai bun care ajunge acolo pornind din aiud).
Revenind la cheile manastirii, drumul de pe partea stanga a raului,continua pe vale in sus unde gasim crajma lu nea Aurel, iar mai incolo, pe dreapta cum ziceam, cabana Rameti.

Pentru cei mai curiosi, si dornici de a respira aer de munte drumul continua tot pe stanga raului, printre casele(sau vilele) de vacanta ale diversilor fericiti posesori de terenuri din zona. Dupa vreo 4-5 km de mers drumul ajunge intr-o poiana, foarte bun loc de tabara de corturi, sau de parcare a masinii pentru cei veniti cu autovehicolul, care vor totusi sa mearga mai departe. Pe unele harti rutiere drumul de masina continua dar realitatea este alta.
De aici incep cheile rametului, un canion foarte spectaculos, ajuns rezervatie naturala. Curiosii fara echipament dar cu putina bunavointa pot ajunge sa vada un portal interesant la mica distanta de intrarea in chei. Cheile pot fi parcurse pe doua trasee, amandoua cu un oarecare grad de dificultate. O varianta ceva mai usoara (pe care de obicei o prefer vara pe motiv de caldura si iarna pe motiv de inghet) este pe firul apei. Pe alocuri, pentru a ajuta la trecerea pasajelor dificile, sunt cabluri legate de peretii care se apropie foarte mult (2-3 metri) unde apa este adanca uneori si peste 2 metri. vara prefer sa merg chiar prin apa(incaltat ca sa nu ma ranesc de pietre), ca in general nu depaseste genunchii. Iarna in schimb cand se formeaza pod de gheata totul devine mult mai simplu.(din pacate n-am reusit niciodata sa ajung pe timp de iarna, dar am vazut niste poze splendide unde apa prelinsa de pe peretii de stanca formeaza draperii de gheata de zeci de metri inaltime.
Alta varianta de traversare a cheilor este pe versantul din dreapta unde poteca marcata (pealocuri necesitand un minim de pregatire de alpinism), urca printre stanci, pentru a ocoli acele portiuni de pereti verticali.
Amandoua traseele se intalnesc din nou la terminarea cheilor, de unde pana in centrul satului Cheia mai sunt doar cateva minute de mers. satul Cheia mai e format din cateva familii care mai traiesc viata ca inaintasii lor din urma cu sute de ani. Fara curent electric, fara drum de acces auto. Totusi la bisericuta din sat, o data pe an, de paste , localnicii vin de peste dealuri in haine de sarbatoare, se descalca de cismele de cauciu cu care au invins noroiaiele sau zapada tarzie, se spala pe picioare in paraul din fata bisericii si intra cu papuci curati pentru sfanta slujba a invierii. dupa slujba insira la un loc merindele preparate de fiecare din ei, scot din desagi sticlele cu tuica si vin si se incing la o masa de sarbatoare, bucurosi ca au mai iesit o data din iarna.
Despre alte frumuseti din rezervatia Cheile Rametului, daca nu gasiti pe alte sit-uri cu specific montan mai pot veni cu amanunte.

[nbm]

f frumoasa descrierea, gigielle.
aveam postata pe undeva o imagine cu manastirea (ma rog, cu bisericile manastirii ramet). nu e ea de cea mai buna calitate, da' cred ca apucati sa va faceti o imagine.
poate are gigiell unele mai bune

[jeorj]

e aleasa bine imaginea. cu stanca in spate. se putea si cu celalalt versant. io nu mai stiu daca am poze cu manastirea ca nu ma prea pasioneaza. s-ar putea sa fac rost de o poza asemanatoare dar in care sa apar si eu cu parapanta pe deasupra stancilor:D. am decolat de pe stancile alea si am aterizat.......intr-o masina~p
mo costat doo sute reparatia(masinii nu a mea) acu vreo 7-8 ani:D

[pacha]

Binisor Gigielle,mi-a placut.Si mi-ai dat si o idee.Sa fac la iarna o vizita in chei.Fui si iarna aceasta dar nu mi-a trecut prin cap ideea.