useru_X
hai ba n-a avut nimeni teava si cornete?
Eu! eu am avut! Ii spuneam „automat” si avea doua tevi; i-am pus niste maniere faine, si semana cu al soldatilor germani vazuti de mine prin filme. Si asta nu e tot. aveam si „teren” special pentru asa ceva. Eu locuiam pe atunci in Anina, mai exact, colonia Crivina zisa si Anina II. Acolo se construia o termocentrala si o parte din muncitori erau cazati in niste camine din lemn cu un etaj, numite „Lotru”- era un fel de adresa, Lotru 1, Lortu 2…. Erau lungi… cat un camin studentesc si aveau pe fiecare nivel 2 randuri camere asezate „spate in spate”, iar dupa ce au gatat termocentrala, muncitorii au plecat lasandu-le pustii. Mai tarziu au inceput sa le demonteze, iar noi, copiii, ni l-am adjudecat pe ultimul care avea sa fie demontat si, am facut din el „harta” de „Counter Strike”. Bataliile se dadeau la parter, etaj si in pod…A fost nebunie mare… am spart geamurile, am scos usile din tatani, am facut gauri in pereti ca sa putem folosi si cealalalta jumatate a caminului, apoi am facut gauri in tavan ca sa putem trage/sari din pod in camerele de la et1 si, din camerele de la etajul 1, la parter.
Eram vreo 20-30 de draci, si eram toti profesionisti: foloseam cioburi de oglinda gasite pe la bai ca sa vedem cine este dupa coltz si ne „acopeream” unii pe altii. Odata m-am ascuns intr-un closet si il urmaream pe unu gras prin gaura unde fusese odata clanta. Cum asta se apropia de mine, mi-am zis sa fac ca in filme, adica sa dau cu piciorul in usa si, profitand de elementul surpriza, sa-l „impusc”. M-am dat in spate, am luat vant, apoi am dat tare cu piciorul in usa care se deschidea in exterior. In loc sa-l vad pe ala inlemnit de spaima, il vad trantit jos, tinandu-si mana la nas.
. Am avut si un „Baix” printre noi. Zece tevi avea mitraliera aluia, dar mai mult sufla in gol.
Inainte de „harta” asta de CS, am folosit o alta „harta”, la fel de faina ca si asta, mare, cat un stadion de fotbal: depozitul de materiale al santierului. Erau tot felul de chestii gigantice pe acolo: tevi drepte si curbe, role mari cu cabluri electrice si sarme, corniere, grinzi, foi de table, si mai stiu eu ce dracovenii care trebuiau montate la termocentrala, iar noi misunam printre, prin, si pe sub ele, ca sobolanii. Alte „harti”: padurea si groapa in care erau depoziate resturi metalice si fierul vechi. A fost frumos… cu materiale gasite la groapa de gunoi ne-am construit cazemate in padure si carturi ce aveau rulmenti in loc de roti.
De ce oi fi ales eu facultatea de mecanica? Trebuie sa va spun ca echipele nu se alegeau dand cu banul si alegand: „eu pe ala, eu pe ala”. Faceai parte din echipa care avea „sange” la fel ca al tau. Colonia era „impartita” organizatoric in „Constructorul” si „Montajul”. Primii construiau, ceilalti montau ce construiau aia si, cred ca era o rivalitate intre ei, ca isi facusera echipe de fotbal in timp: „Constructorul”-„Montajul”. Pe ploaie sau soare, in fiecare duminica jucau fotbal si nu de multe ori i-am vazut imbrancindu-se. Rivalitatea asta a intrat si in randul copiilor -eu eram „constructor”.
„Automatul” a fost ultima mea „arma”. Inainte de el am avut: prastie (nu cu cracana) cu cauciuc alb-folosit in electicitate ca izolator, din cate am inteles, sau cu cauciuc verde -de la masca de gaze (aproape pensionar, nu stiu ce legaturi mai avea bunicu cu armata, ca era chemat adesea la „trageri”, si aveam o gramada de masti din astea), prastie cu alice (am folosit-o putin fiindca sarma pe care o foloseam pentru alice era greu de indoit, apoi mai era si enervanta, ca imi trageam adesea cu alicele in mana), prastie primitiva ce arunca pietre mari (si mai putin folosita), arc din lemn de alun cu sageti din papura, „stelutza” de metal, cum vazusem in filmele cu luptatori ninja, „stelutza cu ac” (dop de plastic cu „lamele” ce avea infipt la un capat un ac de cusut, iar la celalalt 4 chibrituri intre care puneam un stabilizator de hartie), „rozeta” (un robinet in care imi introduceam degetele degetele) si bata de alun, frumos pirogravata de mine cu care faceam ravagii in buruieni si ma duelam.
Pocnitori, am avut la fel ca voi. Ca a lui Kesu, cu suruburi, nu prea foloseam, fiindca trebuie sa ai podea dura ca sa pocneasca, iar eu, pana la 14 ani am avut sub talpi numai pamant. Foloseam din alea cu injectoare de la masini. Cele mai bune, ziceam eu, erau injectoarele cu seria formata din combinatii ale ultimelor litere ale alfabetului, fiindca pocneau din prima: WX, XY.. nu mai tin minte cate litere erau, trei, parca. Pocnitorile cu carbid n-am prea folosit ca se impregnau hainele cu mirosul ala si, daca ma simtea mama, luam bataie, ca mi se interzisese sa umblu cu de-alde astea.
Mai era un tip de pocnitoare: legam la capetele unei sarme un dop de plastic „cu lamele” si un cui. Umpeam gaura dopului cu „fosfor” de la chibrituri, fixam cuiul in gaura dopului si, tinandu-le de sarma, loveam cu cuiul intr-o piatra.
Pocnitoarea cu injector o numeam „diuza”. Era a mai tare dintre toate si era sa-l mutilez pe unu, poate chiar sa-l omor... Tocmai o terminasem de construit, am bagat fosfor in ea, dar n-a pocnit. Am facut asa de mai multe ori dar n-a mers. In fine, m-am lasat pagubas; am zis ca o sa-mi fac alta mai tarziu. Am iesit cu ea in mana pe drum unde am intalnit un tov de joaca. Mi-a trecut prin minte sa-l sperii. M-am dus la el, i-am pus-o sub nas si am apasat. Asta a fost „pe faza” si a aplecat capul, si bine a facut, fiindca chiar atunci a pocnit aia si a sarit cuiul la vreo 20m. Dupa asta am ras amandoi, ca doi idioti ce eram. Cand ma gandesc acum la ce s-ar fi putut intampla, ma apuca groaza.
Inconstientule!
Am mai avut si capse pentru bolturi; am gasit intr-o lada o cutie plina si le-am pocnit pe toate pe partie.
Am scris „partie”? Cand am vazut prima data schiori la tv, mi-am zis ca vreau sa schiez ca aia. Am luat doua scanduri din acelea, din care se fac garduri, si doua ciomege ciobanesti si m-am dus cu varu-meu pe buza unei vai. M-am asezat pe ele dar nu m-am urnit deloc.
Hai sa mai termin, ca m-am intins la vorba, ca de obicei. Data viitoare o sa va povestesc cum am dat foc la 2 sire de paie.
O sa aduc in discutie niste lucruri care v-au scapat:
* Biscuiti „Eugenia” nu ati mancat? Eu le mancam doar crema; biscuitii ii aruncam.
* Am vazut ca vorbeati de bomboane „Cip”. Eu nu stiu de alea… Dar stiu de ciocolata „Cipiripi”, de la sarbi. Era neagra cu o dunga alba in mijloc Asta e ciucalata ciucalatilor, fratilor. Milka e nimic pe langa ea! O mai exista asa ceva?
* Intrebare de baraj: care-i cea mai veche amintire pe care o aveti?
A mea, cea mai veche…. are legatura cu un cocos. Imi amintesc ca umblam prin curte si am prins o gaina alba care manca boabe. Asta a inceput asta sa caraie si, in clipa urmatoare am vazut iesind de sub lemne o namila de cocos care a venit intins la mine si mi-a sarit in cap. Eram mai mare decat el cu un cap de om, dar asta a fost momentan, fiindca odata ajuns langa mine s-a indreptat din „sale” intocmai ca in poza si, intr-o clipita ma privea in ochi. Noroc cu bunicu care era prin preajma, ca ma manca ala de viu. A venit in fuga, l-a luat de pe mine, l-a tintuit la pamant si i-a luat gatul cu briceagul.
Anul urmator am mai vazut prin curte un cocos care semana perfect cu el si eu am crezut multa vreme ca a inviat.
* O poza cu voi, cand erati mici, aveti? Ia uitati una cu mine…
. Si inca una, cu clasa…, eu sunt ala de jos, „taiat”, iar ala din stanga-jos, stanga voastra, e Tzutzu. Voi cum aratati?
Nu aveţi permisiunea de a vizualiza fişierele ataşate acestui mesaj.
de kant emir » Mie Sep 20, 2006 12:54 pm 
Se pare ca lumea geme de cretini, indiferent de perioada istorica.
.
mi l-am dat in a 2-a poza
-------------------- 