Thread pentru locomani

[kant emir]

si de-ai stii cum musteste forumul de prostie!.... sunt ca pestele-n apa acolosha.

tare

si un "i" in plus, domnu' creanga

scuza-ma, iti raspund alta data. acu am treaba

a, nu te deranja

[Invincible]

corecteaza asta, ca vad ca n-ai ce face:
"ia ma tralalalan tralalala mea!"


"Ma presus decat Creanga", Uitucimea Ta! nu ma confunda cu "nimicul" ala!



am corectat

[Invincible]

Na, sa-ti fie bucuria mai mare, si timpu mai petrecut cu folos: corecteazaasta



http://www.locomania.ro/showpost.php?p=180218&postcount=14
cacamas pe Bucurestiu tau!

[Invincible]

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-5302965-fiul-jurnalistului-sorin-rosca-stanescu-mircea-stanescu-fost-gasit-impuscat-cap-politia-confirma-moartea-acestuia.htm#loginPanel

Iote Moshulica, se poate; itii mai aduci amnite ce zicea tipul ala deghizat in mr. Blue? cum ca avem nevoie de niste dereglati care sa faca pe zustitiarii si lucrurile se vor aseza pe fagasul lor. e si asta un inceput...
titluri d-astea, cu capii FSN-ului in ele, as vrea sa vad de-acum inainte.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Mierloi, corectasi ce-ti dedei?

[Invincible]

http://www.locomania.ro/showpost.php?p=180303&postcount=8052

Deci si la noi veni criza. Aveam conced pana in 12 si, ieri fusai sunat sa ma teleportez indata pentru noi ordine care in doo cuvinte ziceau asa: trimite toata lumea in conced fara plata pana la intai de februarie!

S-acu ii execut p-astia in hartzoage.

Mosule, daca ramai fara demancare pe timpul crizei, imi fac pomeni cu tine la restaurantu meu, un numar de ori..... cate clone imi stii pe nume.


Si mai scrie aici cu Gabriela Oribiloasa; ignora Mierloiu' si aberatiile lui!

[Invincible]

Oribile, nana, mai facem vreun concurs/expozitie?
Eu sunt pe termenate, am scris pana acum 7 pagini mari. Am scris 3 zile, 70% din timp la betzie, c-atunci imi umbla cate toate prin cap. Mai am incheierea de facut si de potrivit niste propozitii. Sa-mi spui daca ai pus ceva la cale ca, desara, maxim maine, as vrea sa postez.



Tocma' ce vazui discutia ta elevata cu Pishky si-ti spun ca astfel de discutii se gasesc si in povestire.


Ia zi-mi, iti place cum incepe?

Satuletul Locomania, odinioara proprietate a unui boier poreclit Foca, numit astfel din pricina fapturii sale durdulii (adevaratu-i nume a ramas necunoscut) si care astazi e in stapanirea unui oarecare boier dedat la bautura si cam vatamat la minte, e asezat pe povarnisul unui deal gol, rupt de sus pana jos de o rapa grozava care, cascandu-se ca o prapastie, serpuieste, mancata si spalata de ploi, chiar prin mijlocul lui despartind bietul catun mai tare decat un parau — caci peste un parau poti cel putin sa asezi o punte.

[Haggis McMutton]

Imi place cum incepe. Super. Posteaza tu aici sa-l faci de rusine pe kant emir ca tu esti mai bun decat Creanga. O sa te citesc cu mare placere. Nu cred ca se mai face concurs.

[Invincible]

Fix 35.432 carecatere cu spatii. asta inseamna 3.5 pagini.

Cat despre concurs... in anm, parca ati fi varu-meu, niste fricosi.

Ori de cate ori ii propuneam lu varu-meu sa mergem la furat de cirese din livada CAP-ului, se infoca la vorba si mergea cu mine dar numai pana in apropiere, pana la tuturoaie, unde spalau muierile camasile. De-acolo nu mai facea un pas. Mi-a facut faza asta de multe ori lasandu-ma sa ma aventurez de unul singur prin livada, iar ciresele parca nu mai aveau gust bun cand le mancam singur.

Ultima data, cand am ajuns la tuturoaie, l-am apucat de mana si am incercat sa il tarasc in livada; nu s-a lasat, s-a pus pe ciuci ca sa nu-l pot urni. asa m-a enervat frica aluia ca l-am luat la bataie A luat-o la fuga spre casa plangand, iar eu dupa el, aruncand cu pietre.

Asa as face si cu voi...

[om_fericit]

Satuletul Locomania, odinioara proprietate a unui boier poreclit Foca, numit astfel din pricina fapturii sale durdulii (adevaratu-i nume a ramas necunoscut) si care astazi e in stapanirea unui oarecare boier dedat la bautura si cam vatamat la minte, e asezat pe povarnisul unui deal gol, rupt de sus pana jos de o rapa grozava care, cascandu-se ca o prapastie, serpuieste, mancata si spalata de ploi, chiar prin mijlocul lui despartind bietul catun mai tare decat un parau — caci peste un parau poti cel putin sa asezi o punte. Cateva rachite firave coboara cu sfiala in lungul coastelor ei nisipoase; fundu-i uscat si galben ca arama e captusit de lespezi uriase de piatra argiloasa. Privelistea intr-adevar nu-i vesela si totusi oamenii din partea locului cunosc bine drumul spre Locomania; vin acolo cu placere si destul de des.
Chiar in capatul rapei, la cativa pasi de locul unde in cepe ca o crapatura ingusta, se afla o casuta patrata, singurica, despartita de celelalte. E acoperita cu paie si are cos de fum; una din ferestre, ca un ochi ce privegheaza, da asupra rapei si, in serile de iarna, luminata dinauntru, se vede de departe prin pacla opaca a gerului, clipind trecatorilor ca o stea calauzitoare. Deasupra usii e batuta in cuie o scandurica albastra; acolo e o carciumioara, ce-i zice „La bufetul garii", loc unde se aduna lumea cu draga inima.
Bautura, fara indoiala, nu se vinde mai ieftin decat pretul stabilit, totusi carciuma e cu mult mai cautata decat toate locurile de acelasi fel din imprejurime. Pricina e carciumarul — Crash Hover.
Crash Hover, altadata flacau sprinten, rumen si cu parul cret, acuma peste sama de gros, incaruntit, cu obrazul inecat in seu, cu ochii mici lucind de o bunatate vicleana si cu fruntea grasa, brazdata de o retea deasa de creturi subtiri ca ata, locuieste de mai bine de douazeci de ani la Locomania. Crash Hover e dibaci si destept ca cei mai multi crasmari. Fara sa fie nici prea indatoritor, nici prea vorbaret, are darul sa atraga si sa tie la el musteriii care se simt oarecum bine ne langa tejghea, sub privirea linistita si prietinoasa, desi iscoditoare, a acelui crasmar flegmatic. Are mult bun-simt; cunoaste foarte bine felul de a trai si al boierilor, si al taranilor, si al targovetilor; in imprejurari grele ar putea si dea sfat potrivit, insa, ca om prudent si egoist, se tine mal bine deoparte si doar prin aluzii departate, facute parca fara nici un fel de intentie, isi aduce musteriii — dar numai pe cei la care tine — pe calea adevarului. Se pricepe la tot ce-i de pret si interesant pentru un taran: la cai, la vite, cherestea, caramizi, blide, manufactura, pielarie, cantece si dansuri. Cand n-are musterii, sade in usa crasmei, trantit ca un sac la pamant, cu picioarele aduse sub dansul si schimba vorbe prietinoase cu toti trecatorii. A vazut multe in viata lui: a vazut petrecandu-se zeci si zeci de boiernasi care veneau sa cumpere de la el „agheasma", stie tot ce se petrece in sat si totusi nu flecareste, si nimeni nu si-ar putea inchipui ca el cunoaste chiar si ceea ce nu banuieste cel mai patrunzator politai. Se multumeste sa taca, sa zambeasca si sa manuiasca paharelele. Crash Hover e insurat si are si copii. Nevasta-sa, o targoveata vioaie, cu nas ascutit si privire agera, in vremea din urma s-a ingreuiat la trup, ca si barbatu-sau. El se bizuie in toate pe dansa, iar banii ii tine tot ea sub cheie. Betivii, scandalagiii se tem de dansa: nu-i poate suferi; castig putin si zarva multa. Ii sint mai degraba pe plac cei tacuti si posomoriti, Copiii lui Crash Hover sunt inca mici si e placere sa te uiti la mutrisoarele istete ale acestor copii sanatosi.

Pe o zi de iulie nesuferit de calda, urcam incet, cu cainele dupa mine, rapa de la Locomania catre crasma numita „La bufetul garii". Soarele ardea pe cer cu turbare parca; te fierbea si te cocea neinduplecat; vazduhul era plin de o pulbere inecacioasa. Corbii, cu penajul lor lustruit, cascau pliscul si se uitau jalnic la trecatori, cerand parca mila; numai vrabiile isi pastrau voia buna si, zbarlindu-si penele, ciripeau si se alungau pe garduri mai vioi decat oricand, ori zburau toate odata din colbul drumului, trecand ca niste nourasi cenusii peste canepistile verzi. Ma chinuia setea. In apropiere nu se afla apa. Vroiam sa cer lui Crash Hover un pahar de bere sau de braga.
Drept vorbind, Locomania n-are infatisare atragatoare niciodata, dar impresia este deosebit de trista cand soarele infocat de iulie inunda cu razele lui nemilostive totul: acoperisurile de paie pe jumatate risipite; rapa adanca si imasul ars si colbait pe care ratacesc disperate gaini slabe cu picioare lungi, iazul negru ca ars si nins de puful gastelor, marginit de gloduri pe jumatate uscate si cu digul pravalit, alaturi de care, se indeasa jalnic una in alta un cardisor de oi, abia sufland si inabusindu-se in arsita, si plecandu-si cu resemnare capetele cat mai adanc, asteptand sa treaca, in sfarsit, parjolul.
Cu pas trudit m-am apropiat, in sfarsit, de locuinta lui Crash Hover, starnind, cum se intampla de obicei, uimirea copiilor care ramasera holbandu-se la mine cu gura cascata, si in acelasi timp mania canilor, ce se arata prin latraturi asa de furioase si de ragusite, de parca s-ar fi rupt in ei maruntaiele ca pana la urma se inecau abia tragandu-si sufletul. Deodata, in pragul carcimei aparu un om inalt cu capul gol, imbracat c-un suman de aba si incins c-un brau rosu pe sub pantece. Dupa infatisare parea sa fie un slujitor boieresc. O padure de par carunt i se ridica valvoi deasupra obrazului uscat si incretit strajuind o chelie lucioasa. Chema pe cineva, scuturand cu graba din amandoua mainile care i se intindeau mai departe decat ar fi vroit el, semn ca apucase a inchina cateva paharele.
— Hai, vino incoace, bolborosea el, inaltandu-si cu greutate sprancenele stufoase. Hai, Blink, hai! Of, cum te mai tarai, frate, zau asa! Nu-i frumos, frate draga! Oamenii te-asteapta si tu de abia te misti... Hai mai repede!
— Iata, vin, vin, rasuna un glas spart si, de dupa casa, din dreapta, aparu un om scurt, gros si schiop.
Avea pe el un strai de postav destul de curat, tras numai pe o maneca; o cusma inalta cu fundul ascutit, palita pe sprancene, dadea fetei lui rotunde si umflate o expresie vicleana si batjocoritoare. Ochii mici si verzi ii fugeau in toate partile, pe buzele-i subtiri avea mereu un zambet stapanit si nefiresc, iar nasul, lung si ascutit, inainta indraznet, cumpanindu-se ca o carma de luntre.
— Iata ca vin, draga, urma el schiopatand catre carciuma. De ce ma chemi?... Cine m-asteapta?
— De ce te chem? ii zise cu mustrare omul cu mantaua de aba. Of, Blink, caraghios mai esti, frate; te chem la carciuma si tu inca ma intrebi: de ce? Pai, te asteapta niste oameni de treaba: Tanase, Shiva si Kantemir de la Merluc. Tanase a pus ramasag cu Kantemir: pe-o oca de bere care pe cine intrece, care are sa cante mai bine, adica... intelegi?
— Are sa cante Tanase? intreba cu interes omul caruia ii zicea Blink. Nu cumva spui minciuni, Piskeshule?
— Eu nu spun minciuni, raspunse cu demnitate Piskeshu. Tu vorbesti intr-aiurea. De buna sama c-are sa cante daca s-a pus ramasag, mai Blink, prostanacule si smecherule!
— Ei atunci, hai sa mergem, desteptule!
— Da, dar mai intai pupa-ma, sufletzele, bolborosi Piskeshu, desfacandu-si larg bratele.
— Ia uite, nu mai poate Esop de dragoste! facu dispretuitor Blink, inghiontindu-l cu cotul; apoi amandoi, aplecandu-se, intrara pe usa scunda.
Conversatia pe care o auzisem trezi in mine o curiozitate vie. De mult ajunsesera pana la mine vesti despre Tanase ca despre cel mai bun cantaret din tinut — si iata, dintr-o data mi se infatisa prilejul ca sa-l ascult intr-o intrecere cu alt maestru. Am grabit pasul si am intrat in carciuma.
Fara indoiala, putini dintre cititorii mei au avut prilej sa vada crasme de tara. Obisnuit, alcatuirea lor e foarte simpla: o tinda intunecoasa si o incapere cu soba, despartita in doua printr-un perete de scandura in dosul caruia n-are drept sa intre nici un musteriu. In acest perete, deasupra unei mese late de stejar, e taiata de-a lungul o deschizatura mare. Pe masa sau tejgheaua asta se vinde bautura. Drept in fata deschizaturii sunt asezate pe polite carafe pecetluite de diferite marimi. In partea din fata a incaperii, destinata musteriilor, sunt cateva banci si mese de lemn. Crasmele de tara sunt aproape toate intunecoase.

[om_fericit]

Cand am intrat „La bufetul garii", in crasma, am gasit adunata destula lume. Dupa tejghea, asa cum se cuvine, ocupand aproape toata largimea deschizaturii, sta Crash Hover, intr-o camasa de stamba colorata si, c-un zambet lenes pe obrajii umflati, umplea cu mana lui grasa si alba doua pahare de rachiu celor doi prieteni care intrasera, Blink si Piskeshu, iar in dosul lui, in colt, langa fereastra, se zarea nevasta-sa cu privirea-i iscoditoare. In mijlocul incaperii statea in picioare Tanase, barbat bine croit, cam de vreo treizeci si doi de ani, imbracat c-un caftan lung de nanchin albastru. Avea infatisarea indrazneata a lucratorilor de la oras si, de buna sama, nu se putea lauda c-o sanatate prea buna. Obrajii supti, ochii cenusii, mari si nelinistiti, nasul drept, cu narile subtiri si mobile, fruntea alba, inalta, cu plete crete si balai date pe spate, buzele subtiri, insa frumoase si expresive — toata fata lui vadea un om pasionat si impresionabil. Era foarte emotionat: clipea din ochi, rasufla neregulat, iar mainile ii tremurau, ca si cum ar fi avut febra; si, intr-adevar, avea febra, acea febra agitata si brusca pe care o cunosc bine toti cei ce au a vorbi sau au cantat in public. Alaturi de el se afla un om de vreo patruzeci de ani, spatos, cu umerii obrajilor lati, frunte ingusta, ochi mici, nas scurt si turtit, barbie patrata si par negru, lucios, aspru ca peria. Expresia fetei lui negricioase cu rasfrangeri plumburii si mai cu sama a buzelor lui palide ar fi putut fi socotita feroce, daca n-ar fi fost atat de calma si ganditoare. Sta nemiscat, plimbandu-si numai domol privirea in jur, ca un taur in jug. Purta un fel de surtuc ponosit cu nasturi lustruiti de arama; grumazul lui de urias era infasurat intr-o basma veche de matase neagra. Barbatului acestuia i se spunea Shiva. Drept in fata lui, pe o banca, sedea rivalul lui Tanase, Kantemir — era un om voinic, mic de stat, cam de treizeci de ani varsta, stricat de varsat si cu parul tuns scurt, cu nasul palit in sus, ochi vioi castanii si barba rara. Sprijinindu-si palmele sub el, privea in jur ager si vorbea fara pasare, bocanind in dusumea cu cizmele-i elegante cu carambi rasfranti. Avea pe el o vesta de postav cenusiu, cu guler de catifea, sub care contrasta puternic marginea unei camasi rosii, strans incheiata in jurul gatului. La o masa in celalalt colt al incaperii, in dreapta usii, sedea un barbat imbracat c-un strai lung, cenusiu, foarte ponosit, c-o ruptura mare pe umar.
Lumina soarelui curgea ca un suvoi galbui printre geamurile prafuite ale celor doua ferestruici, dar nu putea birui intunecimea obisnuita a incaperii: lucrurile erau slab luminate, numai ici si colo. In schimb, inauntru era aproape racoare si senzatia de zaduf si inabuseala imi cazu de pe umeri ca o povara, de cum am trecut pragul.
Sosirea mea — cum am putut baga de sama a cam tulburat la inceput pe musteriii lui Crash Hover: dar, vazandu-l cum ma saluta, ca pe un cunoscut, s-au linistit si nu mi-au mai dat atentie. Am comandat bere si m-am asezat in colt langa taranul cu straiul rupt.
— Ei, hai! striga deodata Piskeshu, dand peste cap un pahar de rachiu si intovarasindu-si exclamatiile cu acele gesturi ciudate, fara de care pesemne nu putea rosti niciun cuvant. Ce mai asteptam? Daca-i vorba sa se inceapa, apoi sa se inceapa!
— Sa incepem, sa incepem, incuviinta Crash Hover.
— Ma rog, sa incepem, rosti Kantemir cu nepasare si cu un zambet increzut. Eu sunt gata.
— Si eu sunt gata, zise Tanase tulburat.
— Atunci, hai, baieti, incepeti, tarai si Blink.
Dar, cu toata dorinta ce si-o aratasera toti, nimeni nu incepea; Kantemir nici nu se ridica de pe banca— toti asteptau parca ceva.
— Incepeti! vorbi Shiva, posomorit si aspru.
Tanase tresari. Kantemir se ridica, isi potrivi cingatoarea si tusi.
— Dar cine sa inceapa? intreba el, cu voce putintel schimbata, pe Shiva, care statea tot nemiscat in mijlocul incaperii, cu picioarele-i groase, larg desfacute si mainile lui puternice cufundate aproape pana la coate in buzunarele pantalonilor.
— Tu, tu sa incepi, Kantemire, balbai Piskeshu, tu, draga.
Shiva ii arunca o privire pe sub sprancene.
Piskeshu mai ingana subtirel ceva, se tulbura, isi intoarse privirile spre un colt al tavanului, dadu din umeri si amuti
— Trageti la sorti, vorbi rar Shiva. Si bautura sa fie pe tejghea.
Crash Hover se apleca, lua gemand de jos ocaua de bere si o puse pe masa.
Shiva se uita la Tanase si-l indemna:
— Hai!
Tanase se scotoci prin buzunare, gasi un banut si-l stranse intre dinti ca sa-l insemne. Kantemir scoase de sub poalele vestei o punga noua de piele, ii desfacu baierile fara sa se grabeasca si, rasturnand maruntis in palma, alese un banut nou. Piskeshu intinse sapca lui veche, cu cozorocul rupt si atarnand; Tanase arunca in sapca banutul lui, Kantemir de asemenea.
— Trage tu, zise Shiva, intorcandu-se catre Blink.
Blink zambi satisfacut, lua cu amandoua mainile sapca si incepu s-o scuture.
O clipa a domnit o tacere adanca; banutii zanganeau usurel, lovindu-se unul de altul. Am privit cu atentie in jur: pe toate fetele era intiparita incordarea asteptarii; chiar si Shiva strangea din pleoape; pana si vecinul meu, taranul cu straiul rupt, isi intindea gatul cu mare curiozitate. Blink isi vari mana in sapca si scoase banutul lui Kantemir: toti rasuflara adanc. Tanase se inrosi, iar Kantemir isi trecu mana prin par.
— Ti-am spus eu ca tu ai sa incepi, striga Piskeshu, ti-am spus eu...
— Hai, hai, nu mai carcai, intrerupse cu dispret Shiva. Incepe, urma el facand semn din cap lui Kantemir.
— Ce cantec sa cant? intreba Kantemir, tulburandu-se.
— Care vrei, raspunse Blink. Care iti trece prin minte, acela sa-l canti.
— Fireste, care vrei, se amesteca Crash Hover, incrucisandu-si incet bratele pe piept. Nu te opreste nimeni. Canta ce doresti, numai sa canti bine; iar pe urma noi o sa hotaram dupa dreptate.
— Se-ntelege ca dupa dreptate, incuviinta Piskeshu, lingand cu limba marginea paharului gol.
— Lasati-ma, fratilor, sa-mi dreg putintel glasul, zise Kantemir largindu-si cu degetele gulerul .camasii
— Hai, hai, lasa dresul, incepe! hotari Shiva plecandu-si fruntea.
Kantemir se gandi o clipa, scutura din cap si facu un pas. Tanase nu-l slabea din ochi...
Dar inainte de a descrie intrecerea, cred ca e potrivit sa spun cateva vorbe despre toate personajelee povestirii mele. Viata unora dintre dansii o cunosteam inainte de a-i fi intalnit la „La bufetul garii"; despre ceilalti am cules informatii mai tirziu.
Sa incepem cu Piskeshu. Numele lui adevarat era [motiv de ban permanent], dar nimeni in tot tinutul nu-i spunea altfel decat Piskeshu, adica Gura-casca, si chiar el insusi isi spunea asa, asa de bine i se potrivea porecla. Intr-adevar, nici un alt cuvant nu i-ar fi caracterizat mai bine chipul lui de prostanac, vesnic mirat. Era un servitor neinsurat si betiv de care de multa vreme stapanii lui se lipsisera si care, desi n-avea nici o slujba si nu primea nici un ban leafa, gasea totusi mijlocul sa chefuiasca in fiecare zi pe socoteala altuia. Avea o multime de prieteni care-l adapau cu rachiu, fara sa stie nici ei de ce; caci nu numai ca n-avea nici un haz cand se afla intre oameni, dar dimpotriva ii plictisea pe toti cu vorbaria lui fara noima, cu felul lui de a se amesteca in toate, gesticuland febril si razand necontenit fara pricina. Nu stia nici sa cante, nici sa joace; de cand era pe lume nu rostise macar o vorba In locul ei, necum o vorba inteleapta: trancanea vrute si nevrute si turna minciuni de inghetau apele — un adevarat Piskeshu. Si totusi nici o betie nu se facea in sat fara ca faptura lui desirata sa nu se strecoare printre cei poftiti, intr-atata erau cu toti obisnuiti cu el si il rabdau ca pe un rau neinlaturat. E adevarat ca oamenii se uitau la dansul cu dispret, dar numai Shiva stia sa-i astampere izbucnirile neroade.
Blink nu semana defel cu Piskeshu. Si lui i se potrivea porecla Blink, adica Clipici, desi nu clipea mai des decat alti oameni. (Se stie doar ca taranii sunt mari mesteri de porecle.) Cu toate silintele mele ca sa aflu cat mai multe amanunte despre trecutul omului acestuia, ramaneau in viata lui, pentru mine, si probabil si pentru altii, umbre, parti scufundate in adancul intuneric al necunoscutului — cum se exprima romancierii foiletonisti. Am aflat numai ca fusese candva vizitiu la o proprietareasa batrana fara copii, ca fugise cu trasura ce-i fusese incredintata, ca nu se stiuse de el un an intreg si ca, incredintandu-se probabil pe pielea lui de neajunsurile si chinurile vietii vagabonde pe care o lauda ori de cate ori i se ivea ocazia, se intoarse de buna voie, insa schiop acuma, si se aruncase la picioarele stapanei. Cu incetul, in rastimp de cativa ani, facand sa i se uite greseala printr-o purtare exemplara, intrase in mila cucoanei, si-i castigase pana la sfarsit increderea deplina, ajungand administrator.

[om_fericit]

Dupa moartea cucoanei, nu se stie cum, iata-l liber, iesit din randul iobagilor, inscris intre targoveti. A inceput sa inchirieze de la vecini pamant pe care cultiva pepeni verzi, s-a imbogatit, si acuma traia huzurind. Era un om cu experienta, care-si pastra cumpatul, nici bun, nici rau, mai degraba prevazator: trecut prin ciur si prin sita, cum se spune, cunoscand oamenii si stiind sa se foloseasca de ei. Prudent si in acelasi timp indraznet ca un vulpoi; flecar ca o baba si totusi spunand totdeauna numai ceea ce trebuie, avand mestesugul sa traga pe altii de limba; de altfel, nu se prefacea ca-i prost, cum fac multi smecheri de felul lui, si i-ar fi fost si greu sa se prefaca: niciodata n-am vazut ochi mai patrunzatori si mai destepti decat „privighetorii" lui mici si vicleni. Niciodata nu se uita simplul la tine — totdeauna te observa si te pandea. Cateodata Blink cantarea in mintea lui, vreme de saptamani, o afacere in aparenta simpla, si dintr-o data intreprindea ceva asa de indraznet, incat parea c-are sa-si franga gatul — cand colo, totul ii izbandea, totul mergea ca pe roti. Avea noroc si credea in norocul lui, credea in semne. In general era foarte superstitios. Nu era iubit pentru ca nu-i pasa de nimeni, insa era respectat Toata familia lui se compunea dintr-o femeie si un singur baiat dupa care nu mai putea si care, crescut de un asemenea tata, avea si ajunga, fara indoiala, departe. „Blink cel mititel seamana cu tata-sau", sopteau de pe acuma batranii asezati pe prispe si sfatuind intre ei in serile de vara; toti intelegeau ce-nsemna asta si nu mai adaugau nici un cuvant.
Despre Tanase si despre Kantemir n-avem a spune prea multe. Tanase, era cu sufletul un artist in adevaratul inteles al cuvantului, iar de meserie, lucrator la fabrica de hartie a unui negustor; in ce priveste Kantemir, a carui soarta marturisesc ca mi-a ramas necunoscuta, mi-a facut impresia unui targovet dezghetat si indraznet.
Dar despre Shiva face sa vorbim mai pe larg. Prima impresie pe care ti-o facea acest om era de forta primitiva, brutala, insa irezistibila. Era croit grosolan. „din topor", cum se spune la noi, insa toata fiinta lui respira sanatate nezdruncinata si — lucru ciudat — infatisarea-i de urs nu era lipsita de oarecare eleganta, datorita poate increderii depline in puterea-i proprie. Era greu de stabilit la prima vedere carei categorii apartinea acest Hercule. Nu parea nici slujitor boieresc, nici targovet, nici notar fara slujba cazut in mizerie, nici boiernas ruinat, amator de lupte cu caini si scandalagiu; nu semana cu nimeni. Nu stia nimeni de unde rasarise la noi in tinut; mergea vorba ca se tragea din clasa taranilor liberi, proprietari, si ca ar fi fost candva slujbas; insa nimeni nu stia nimic precis in privinta asta; de altminteri nici nu aveai de unde sti — nici chiar de la el insusi, caci nu se afla om mai tacut si mai morocanos decat dansul. De asemeni nimeni n-ar fi putut spune exact din ce traieste. Nu se ocupa cu nici o meserie, nu se ducea la nimeni, n-avea legaturi cu nimeni si totusi in punga lui se gaseau totdeauna bani; nu multi, dar se gaseau. Ducea o viata care nu s-ar putea numi modesta, caci n-avea in el nimic modest, ci linistita. Traia ca si cum n-ar fi fost nimeni in jurul lui si intr-adevar n-avea nevoie de nimeni. Shiva se bucura de mare influenta in toata vecinatatea; i se supuneau toti de indata si cu placere, desi el nu numai ca nu avea nici un drept sa dea porunci cuiva, dar nici nu arata o dorinta cat de mica sa i se supuie cei cu care intamplator avea de-a face. Vorbea — si asta era de-ajuns; forta isi are drepturile ei. Nu-i placea bautura, nu umbla dupa femei, iubea cu patima numai cantecul. In el se afla ceva enigmatic — parea ca stapaneste forte uriase posomorate, parca stiind ca, daca le-ar fi lasat sa se dezlantuie, l-ar fi sfaramat si pe el si tot ce-ar fi atins. Poate ma insel, dar sunt incredintat ca in viata omului acestuia se produsese o asemenea explozie, asa incat, scapat cu greu de pieire, experienta il facea sa se infraneze acum, fara crutare, ca in chingi de fier. Mai ales ma uimea la el amestecul de cruzime naturala, innascuta, cu un fel de noblete de asemeni innascuta, amestec pe care nu-l intalnisem la nimeni altul.

Asadar, Kantemir inainta citiva pasi, inchise pe jumatate pleoapele si incepu sa cante intr-un falset foarte ridicat. Avea o voce foarte placuta si dulce, desi putintel ragusita; se juca si o rasucea ca pe un titirez, moduland-o necontenit in rulade si intorcandu-se mereu la notele inalte pe care Ie pastra si le prelungea cu deosebita grija; tacea, apoi dintr-o data relua primul motiv cu un avant pasionant. Ruladele lui erau cand foarte indraznete, cand foarte cu haz. Unui cunoscator i-ar fi facut mare placere: insa un neamt nu le-ar fi gustat. Canta o arie vesela de dans ale carei cuvinte, cat am putut deslusi printre nesfarsitele inflorituri, adaosuri de consoane si exclamatii, erau urmatoarele:

In gradina voi ara
Floare rosie-oi semana
Puica, puiculita mea!

Canta; toti il ascultau cu mare luare-aminte. Dansul simtea, fara indoiala, ca are de-a face cu oameni cunoscatori si cauta sa se intreaca pe sine. Intr-adevar, in partile noastre lumea se pricepe la cantece Multa vreme Kantemir a cantat fara a trezi in ascultatorii lui o emotie prea mare: ii lipsea un cor care sa-l sustie; in sfarsit, dupa o rulada deosebit de reusita, care facuse sa se lumineze chiar obrazul lui Shiva, Piskeshu nu se mai putu stapani si scoase o exclamatie de placere. Toti din jur se inviorara. Piskeshu si Blink incepura in soapta sa-l incurajeze, sa-l indemne si sa-l atate: „Halal... Da-i inainte, ticalosule. Da-i inainte, tine sus, diavole! Mai sus! Mai cu foc, pui de lele ce esti!... Dracul sa-l ieie!" si asa mai departe. Crash Hover, de dupa tejghea, clatina din cap in semn de incuviintare. Piskeshu, in sfarsit, incepu sa tropaiasca marunt, sa bata din calcaie, sa-si salte umerii, in timp ce lui Tanase ii ardeau ochii in cap ca niste carbuni, si tremura tot, ca frunza, cu fata incremenita intr-un zambet. Numai Shiva nu se schimbase la fata si nu se miscase din loc; insa privirea lui atintita asupra lui kantemir se imblanzise putin, cu toateca expresia buzelor ii ramasese dispretuitoare. Incurajat de semnele de placere ale tuturor celor de fata, Kantemir se simti dus ca de un vartej, incepu a revarsa triluri, isi intrebuinta limba si gatul cu atata maiestrie incat atunci cand, obosit, palid si scaldat intr-o sudoare fierbinte, scoase ultima nota, zvarlindu-si indarat trupul, strigatul tuturor celor din jur ii raspunse intr-o explozie de entuziasm. Piskeshu il cuprinse de dupa grumaz inabusindu-l cu bratele-i lungi si osoase; Crash Hover se rumeni la obraz si parca intinerise; Tanase striga ca un nebun: „Bravo, vericule, bravo!" Chiar si vecinul meu, taranul cu straiul rupt, nu se putu stapani si, batand cu pumnul in masa, racni: „Aha! Frumos a mai fost, dracu sa ma ia, tare frumos!" si scuipa intr-o parte, cu convingere.
— O, fratiore, mare bucurie mi-ai facut! urla Piskeshu fara sa slabeasca din stransoare pe Kantemir, care abia mai sufla. Mare placere mi-ai facut, n-am ce spune! Ai castigat mai frate, ai castigat! Hai noroc, a ta e berea! Departe-i de tine Tanase... Asculta ce-ti spun eu: departe... Crede-ma pe mine! (Si iar il strangea pe Kantemir la piept.)
— Dar da-i drumul; da-i drumul, scaiule... se amesteca Blink inciudat. Lasa-l sa se aseze pe banca; nu vezi ca nu mai poate?... Tontule, zau daca nu esti tont! Ce te-nclei asa de om?
— Ma rog, n-are decat sa se aseze, iar eu am sa beau in sanatatea lui, raspunse Piskeshu, apropiindu-se de tejghea. Pe socoteala ta, mai fratiore, adauga el catre Kantemir.
Acesta dadu din cap, se aseza pe banca, scoase din cusma o naframa cu care incepu sa se stearga pe obraz, iar Piskeshu dadu grabnic si cu lacomie paharul peste cap si, dupa obiceiul betivanilor, tusi ragusit luand dintr-o data o infatisare posomorita.
— Frumos canti, frate, tare frumos, zise cu simpatie Crash Hover. Si acuma e randul tau, Tanase; baga de sama, nu-ti pierde firea. Vedem noi acusi care pe care... Da bine mai canta Kantemir, zau asa, tare bine.
— Care nu se mai afla, se amesteca si nevasta lui Crash Hover, privind zambitoare la Tanase.
— Tare bine, repeta incet vecinul meu.
— Da ce-i cu salbaticul asta? striga dintr-o data Piskeshu si apropiindu-se de taranul cu maneca rupta, incepu sa sara, aratandu-l cu degetul si hohotind strident. Ma taranoiule! bine, picior, piatra, salbaticule! Ce cauti aici salbaticule? striga el fara a-si conteni rasul.
Bietul taran fu cuprins de sfiala si se pregati sa se ridice si sa plece cat mai degraba cand, dintr-o data, rasuna glasul de arama al lui Shiva.
— De ce s-amesteca dobitocul asta nesuferit? zise scrasnind.
— Eu, eu nu fac nimica... bolborosi Piskeshu Vroiam numai...
— Bine, tine-ti gura! replica Shiva. Incepe Tanase.
Tanase isi cuprinse gatul cu mana.
— Pai, frate, asta... nu stiu... Chm!... Nu stiu, zau, daca...
— Hai, destul, lasa frica! Sa-ti fie rusine! Ce te strambi? Canta cum vei putea.
Si Shiva isi pleca fruntea, asteptand.
Tanase tacu, se uita in juru-i si-si acoperi fata cu palmele. Toti isi atintira asupra lui privirile, mai ales Kantemir, pe fata caruia, sub obisnuita-i incredere in sine si satisfactia succesului, patrundea fara voie o neliniste usoara.

[om_fericit]

Se rezema iar de perete sprijinindu-si palmele sub el fara insa sa-si mai legene ca inainte picioare. Cand, in sfarsit, isi descoperi fata, Tanase era palid ca un mort –ochii lui abia licareau printre genele plecate. Ofta adanc si incepu sa cante... Cel dintai sunet pe care ii scoase era slab si sovaitor, si parea ca nu vine din pieptul lui ci ar fi patruns din intamplare in odaie, adus de undeva de departe. Nota aceasta tremuratoare ne impresiona ciudat pe toti; ne-am uitat unii la altii, iar nevasta lui Crash Hover tresari atenta. Dupa aceasta nota dintai urma a doua, mai hotarata si mai prelungita, insa tot vibrand, ca o struna care, lovita brusc de un deget puternic, vibreaza cu o ultima tremurare ce repede se stinge. Dupa a doua nota urma a treia si incetul cu incetul, infierbantandu-se si crescand rasuna un cantec melancolic; Ah, multe carari duc pe camp pana la tine, canta el si cu totii incercam o simtire dulce si trista totodata. Marturisesc ca rar am auzit asemenea voce — era usurel ragusita si suna putintel tremurat; Ia inceput paruse chiar ca are ceva bolnavicios. Insa era in ea pasiune profunda si neimblanzita, tinerete, putere si dulceata, si mahnire resemnata care puneau stapanire pe noi, ne prindea de inima, pana in adancul fiintei noastre. Cantecul crestea, revarsandu-se. Tanase era vadit cuprins ca de o betie; sfiala ii trecuse, se lasa cu totul dus de propria-i bucurie; glasul nu-i mai tremura, ci vibra de acea pasiune launtrica abia simtita ce sageteaza sufletul ascultatorului, devenea neincetat mai puternic, mai sigur si mai larg. Imi aduc aminte ca odata, pe inserat, la vremea refluxului, pe tarmul lin si nisipos al marii, care mugea in departare, am vazut un albatros mare, alb; sta neclintit, cu pieptu-i matasos in bataia rasfrangerilor rumene ale apusului si numai cand si cand isi intindea domol aripile-i lungi ca pentru a saluta marea iubita, ca pentru a saluta lumina purpurie a soarelui de pe linia orizontului. Ascultand pe Tanase, imi aminteam de albatrosul acela. Canta, uitand cu desavarsire pe rivalul lui si pe noi toti; dar atentia noastra tacuta si pasionata il inalta ca valul pe un inotator indraznet. Canta si fiecare sunet al vocii lui evoca intr-o amploare mareata ceva scump inimii noastre; ca si cum campia noastra draga s-ar fi desfasurat inainte-ne, fugind in departarile fara hotar. Simteam fierbandu-mi in piept lacrimi ce mi se ridicau in priviri. Hohote de plans inabusite si stapanite ma surprinsera deodata... M-am intors: nevasta carciumarului plangea cazuta pe pervazul ferestrei. Tanase ii arunca o privire fugara si cantarea lui deveni mai dulce si nai armonioasa decat inainte. Crash Hover isi plecase fruntea. Blink se intorsese cu spatele. Piskeshu, cu totul induiosat, statea in picioare, cu gura cascata prosteste. Bietul taran suspina in coltul lui fara a spune nimic, clatinand din cap cu tanguiri nedeslusite, iar pe obrazul aramiu al lui Shiva, sub genele-i de tot coborate, se rostogolea domol o lacrima grea. Kantemir isi duse la frunte pumnul strans si ramase nemiscat... Nu stiu ce ar fi putut risipi starea asta jalnica a tuturor, daca Tanase n-ar fi contenit dintr-o data c-o nota inalta, extrem de ascutita, ca si cum i s-ar fi sfasiat glasul. Nimeni nu scoase o vorba, nimeni nu se clinti; toti parca asteptau sa-l mai auda cantand. El deschise ochii, mirat parca de tacerea noastra plimba in juru-i o privire intrebatoare si intelese ca biruinta era a lui...
— Tanase, rosti Shiva, punandu-si mana pe umarul cantaretului, si tacu fara sa mai spuie alt cuvant.
Stateam toti ca fulgerati de o adanca uimire. Kantemir se ridica domol si se apropie de Tanase.
— Tu... ramasagul... l-ai castigat... vorbi el cu greutate si se napusti pe usa afara.
Plecarea aceasta repede si neasteptata paru ca rupe vraja. Toti dintr-o data incepura a vorbi zgomotos si vesel. Piskeshu sarea in sus scotand tipete nearticulate si-si vantura bratele ca niste aripi de moara; Blink, schiopatand, se apropie de Tanase si prinse a-l imbratisa; Crash Hover se ridica si declara solemn ca plateste si el un rand de bere; Shiva radea c-un ris bun, pe care nu m-as fi asteptat sa-l vad inflorind pe fata Iui; taranul cel sarman repeta neincetat in coltul lui, stergandu-si cu palmele ochii, obrajii, nasul si barba: „Of, frumos a fost, Doamne! Al dracului sa fiu daca nu-i asa!" Iar nevasta lui Crash Hover, cu obrajii in flacari, se ridicase iute si disparuse. Tanase se bucura de izbanda lui ca un copil; toata infatisarea i se prefacuse; mai ales ochii ii scanteiau de bucurie. Ceilalti l-au dus catre tejghea; el chema langa el pe taranul care se bocea si trimise pe baietelul crasmarului sa caute pe Kantemir, pe care de altminteri nu l-a mai gasit; si cheful incepu.
— Ai sa ne mai canti! striga Piskeshu, vanturandu-si larg bratele. Ai sa ne mai canti pana diseara!
Am aruncat o ultima privire catre Tanase si am iesit. Nu vroiam sa mai stau; ma temeam sa nu-mi stric impresia.
Zapuseala, ca si mai inainte, era de nesuferit. Parea intinsa la fata pamantului ca un strat gros si greu.Totul tacea. Era ceva deznadajduit si coplesitor in tacerea adanca a naturii istovite. M-am dus pana la un sopron cu fan si m-am culcat pe un maldar de iarba de curand cosita si totusi aproape uscata. Multa vreme n-am putut atipi, multa vreme mi-a sunat in urechi vocea staruitoare a lui Tanase. In sfarsit, caldura si truda biruira, si ma cufundai intr-un somn de plumb. Cand ma desteptai se intunecase — iarba risipita in juru-mi imprastia o mireasma patrunzatoare si incet-incet se umezea de roua; printre crapaturile acoperisului stricat vedeam scanteind slab stele palide. Am iesit. Amurgul se stinsese de mult si din lucirea lui nu mai ramasese decat o dunga alba pe zare; in vazduhul nu demult infierbantat de zaduf, cu toata racoarea serii, mai stapanea destula caldura, si plamanii tanjeau dupa o adiere racoroasa. Nici o suflare de vant, nici macar un nour; cerul se boltea curat, pretutindeni de un intuneric straveziu in care luceau bland stele fara numar, abia vazute. In sat se aprindeau lumini; din crasma din apropiere, puternic luminata, iesea o harmalaie nelamurita in care mi se parea ca deslusesc glasul lui Tanase. Ropote de ras se dezlantuiau din cand in cand. M-am apropiat de fereastra, lipindu-mi obrazul de geam. Vazui o priveliste prea putin placuta, desi plina de viata si culoare: toti erau beti, toti in frunte cu Tanase. Cu pieptul desfacut, acesta sta pe o banca si, inganand ragusit un cantec de dant destrabalat, mangaia si ciupea alene strunele unei chitare. Paru-i umed de sudoare ii cadea in vite pe obrazu-i palid. In mijlocul carciumei Piskeshu, cu desavarsire desurubat si fara manta, juca facand salturi dinaintea taranului cu strai cenusiu. Si taranul la randul sau se trudea sa bata, sa sara si sa framante podeaua cu picioarele-i slabite din incheieturi, razand fara noima in barba-i stufoasa, dand din brate, ca si cum ar fi vrut sa spuie; „Fie ce-o fi" Nimic mai de haz decat figura lui. Cu toate silintele ce facea sa-si tie ochii deschisi, pleoapele grele se impotriveau si abia i se zarea printre ele privirea invaluita si blanda. Era in starea deosebit de placuta a omului cu desavarsire ametit, cand trecatorul ce-l intalneste, vazandu-l, ii spune numaidecat: „Noroc, vere!" Blink, rosu ca racul, cu narile in vint, ranjea intr-un ungher c-o infatisare batjocoritoare. Numai Crash Hover isi pastra netulburat linistea, asa cum se cuvine unui carciumar. In incapere se mai adaogisera cateva mutre noi, dar pe Shiva nu i-am mai vazut.
M-am intors de la fereastra si cu pasi repezi am coborat colina pe care e asezata Locomania, Din vale incepe un ses larg. Inecata in ceata inserarii care cadea in valuri dese, intinderea aceea dreapta parea nesfarsita, topindu-se departe in zarea intunecoasa. Umblam repede pe drumul din marginea rapei, cand, deodata, departe in ses, rasuna glasul unui copil:
— Invincible!... In-vin-ci-ble-e-e...!
Acel glas subtire avea in el incapatanare si deznadejde, cu o intonatie de plans, prelungind si iar prelungind cea din urma silaba a cuvantului.
Vocea tacu putine clipe, apoi porni iarasi, plutind curata in aerul neclintit si parca somnoros. Cel putin de treizeci de ori a strigat numele lui Invincible. Deodata, tocmai din partea cealalta a sesului, se inalta un raspuns abia inteles:
— Ce-e-e-i?
Glasul copilului striga numaidecat, cu graba bucuroasa:
— Vino aicea, drace-e-e!
— Da de ce-e-e?
— Vino sa te bata ta-ta-ia, se grabi sa dea raspuns glasul copilului.
Celalalt glas nu se mai auzi si copilul porni iar sa cheme pe Invincible. Rasunetele vocii lui din ce in ce mai rare si mai stranse ajungeau inca la urechile mele pe cand se intunecase pe deplin si coteam prin marginea unui crang ce inconjura satul meu, Fanclub, asezat nu departe de Locomania...
„In-vin-ci-ble-e-e...!â€Â

[kant emir]

carevasazica omu cel fericit carel agasa pe zablu si cu invincibilu is aceeash persuana?

bun

or shiva, or fericitu

[Invincible]

Eu postez numa cu Shiva.

Omu fericit, adica mr. Blue, e om cuminte, vorbeste frumos, ce mai... e opusul lui Shiva!

Apoi vad ca nu zisesi nimica de povestire. Ai prins toate dedesubturile?

Iar tu, daraga Gabriela cea Oribila, ce personagiu ai indragit?

[kant emir]

Ai prins toate dedesubturile?

mam straduit, da nam reusit sa cetesc tot


da vesca shiva si cu fericitu inpartashesc acelash aipi si preocupari, asa ca (fiece pasire pre linba ei pere) vino iute co solutie

[Invincible]

Lasa bre omu fericit in pace. Mai foloseste cineva contul asta (al de zici ca-l supara pe Zablu, care Zablu abarnam cine ii). Eu m-am folosit de el ca troienii de calul ala, sa intru in Mocofania.

Avand in vedere mediul ostil al Fanclubului, e loc numa de Shiva aicea.
Fa ce vrai!



http://www.merluc.ro/caterinca/11-jurnal-de-bord-185.html#post135866

[kant emir]

uite cetz propun io, casa fii satisfacut: lasam pe omu fericit satz posteze scripturile care mai tari decat ale lu creanga, da cu promisiunea ferma ca alceva nu mai fece in veci

nimic, nu comentat, nu raspuns la comentariu, nica; daca pacatuejte, dispare dimpeisaj

si ii facem nicu "om nefericit", casa am sio putintica satisfactie


si lasa merlucun pace, ca ie destul balamuc si fara tine

[Invincible]

n-am ce face breh cu omu' fericit. Postai cu el, sa dea mai bine povestirea in primul rand apoi, in al doilea, sa nu zica lumea ca s-a inmuiat distrugatorul.

Despre Merluc, io mam amuzat copios de ce-am gasit in tomberon . Aia minte cu tupeu. Shiva stie....
Te cautam sa vad daca iesti online.
Da ce ebreh cu Kesu ca te-nsjura mai dihai decat pe mine? Va loaratz la 'artza pe Merluc? C-asa am vazut ca face, cand isi ia picioare in spate acolo; se-ntoarna unde se stie protejat si injura.

[kant emir]

nu ti-am cerut parerea despre merluc sau despre activitatea mea de-aiurea

o ultima concesie (pomana!) pe care o primesti tu, ca repeti o gafa grava, si el, ca ii fac hataru fara s-o ceara unde trebe

shanume ii sterg numele real deacolo

(presupun ca pe loco ma injura; te intrebi de ce sa ma injure? de destept ce e, ca si tine dealfel; uite ca o sa va mai lege o similitudine: o sa va am pe ambii pe ignore pe ym)





da, am rezolvat. mare jme, dealfel

[kant emir]

si un consecutiv, special pentru pijke si confratii lui: da, am vazut si pe loco

nimic nou

ramane cum am stabilit

[Invincible]

breh, vorbeam si eu; discutam discutii, ce sari asa?...

Ce-am scris eu despre Merluc ii un apropo; nu trebuie sa-ti cer parerea. Eo ma bucur ca mi se confirma crezurile.
Iar despre kesu te-ntrebam ce-are de-i cu spume la gura pentru a doua oara in 2 saptamani, ca n-am vazut nicio discutie pe merluc (mersul trebilor pe Loco le stiu).

mai scrisesm ceva dar s-a dovedit ca am inteles gresit. am inteles ca i-ai sters contul lui kesu de pe merluc in urma certei de pe-acolo. si nu pricepeam cum de-mi faci mie o favoare... pe urma mi-am dat seama ca te refereai la povestire. Eu nu stiu cum il cheama pe-ala, am dedus din Id-ul Ym. da-l in pl!

Da asa, de dragul contrazicerii, se cade sa modifici lucrarea unui autor fiindca nu-ti cade la inima? Unde mai pui ca are caracter de pamflet...
Ia sa ma uit la regulamentul pentru catei, sa vaz daca scrie ceva despre asta.

11. Nu se admit atacurile. Injuraturile, certurile, atacurile la persoana, etc. nu isi au locul aici. Daca doriti, mergeti sa va refulati nervii pe un sac de box. Daca nu sunteti de acord cu ceea ce a spus o persoana, combateti mesajul cu argumente, nu atacati persoana. Exemplu: la mesajul "HDD-ul Western Digital seria BB e mult mai performat decat seria JB" NU trebuie sa se raspunda cu "Bey tu esti prost, habar n-ai despre ce vorbesti", ci cu un mesaj de genul "Ma tem ca gresesti, este exact invers: seria JB are 8 MB cache, pe cand BB are doar 2 MB cache. Verifica la www.wdc.com".

La punctul asta ma simt cu musca pe caciula dar afost incalcat de atatea si atatea ori, chiar de catre pastorii forumului incat, ar trebui sters.


Si nus ce ma bagi pe mine-n injuraturi cu el. El injura c-asa e el, tourettat din fatare pe cand eu, numai daca ma calci pe coada.
Si nu-mi mai flutura ignoreul pe sub nas, ti-am spus ca nu ma intere sa vb cu mata pe privat; poti sa ma dezignorizezi linistit ca eu nu te mai am in lista (si nici mata pe mine); vorbim destul aicea.




------------------------
Mosule, in anm, iesii afara sa cumpar paine si degerai... Nu l-as da afara din casa nici pe Keshu.
Barem sa ninga la noapte...

[Invincible]

baaaaa... fiv-ar toxinele de ras sa va fie, care ele, toxinele, se depun direct pe organe.

deci cand ai probleme cu glanda tiroida, fie ai un metabolism rapid, fie unul lent. Daca-l ai lent, o sa ai sunci peste sunci.

Shobolansky, ia vezi, daca umbii la glanda cum zic astia, slabesti?
http://prodieta.ro/tiroida_glanda_tratamentul_tiroidei_dieta_tratamente_naturiste_hipertiroidism/

[Invincible]

ahahahaha.. sobolansky, ce forum supertare e lumeaemica.ro...
ia uite.....

Isabelaa
Postat pe: 14 Ianuarie 2009, ora 15:13
Citeaza Raspunde

SALUTARE SINTETI SINGURI SI NESATISFACUTI ATUNCI HAI SO FACEM BAIETIIIIIIIIIIIII
Raporteaza mesajul

hai si tu. e plin de muieri proaste si nefutute

[Invincible]

http://www.locomania.ro/showpost.php?p=181622&postcount=8551

Mosule, lasa prostiile ci citeste ceva mai stiintific.
http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=345814&st=0

[Invincible]

http://www.locomania.ro/showpost.php?p=181665&postcount=8573
http://www.locomania.ro/showpost.php?p=181666&postcount=8574

Deci eu cand am vazut ce-o scris Cr3tzul in primul link am zis in gand: "Iote-l pe Kantemir lobotomizat! "

Brava, Pishky!

[cr3tz]

da mult iti mai place sa ... unde ai scuipat.

[Invincible]

Dragul meu cr3tard, stiu ca nu poti face o simpla conexiune asa ca, iti voi da spre exemplu gandirea unui om normal:
http://www.locomania.ro/showpost.php?p=165004&postcount=3

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
http://www.locomania.ro/showpost.php?p=181806&postcount=84
Mosule, daca e Carl Reh, apoi e si asta in comuna in care, peste 3 ani voi fi prim-gospodar. Treaba e ca, nu stiu daca vinul provine de-acolo ca, ma gandec c-or avea mai multe podgorii

Sa cauti sa cumperi vin de acolo facut in tomna lui 2008. A fost un an excelent!
Unde mai pui ca imi intra si mie un banutz in buzunar...

[Invincible]

Mosule.. vezi ca ti-am adus user nou. si retardu l-o banat.
E de la voi, din Bucuresti si m-am cam folosit de el, ca stii tu, cand e vb de Keshu, tentatia e mare.

uite discutia noastra

-----------------------
------------------
-----------------------
------------------

Nicol: imi analizezi hi5?
Invincible: da...
Nicol: de ce?
Invincible: sa nu cumva sa te dovedesti a fi vreun intrus
Invincible: gen calul troian
Invincible: (am multi dusmani)
Invincible: pe forumuri
Nicol: eu sunt de partea ta
Nicol: am vazut k nu ti-ai facut o reputatie tocmai buna
Invincible: http://www.locomania.ro/showthread.php?p=129760#post129760
Invincible: vezi ultima posatre
Nicol: da
Nicol: dar de ce cu -?
Nicol: -49?
Invincible: e o scara de notare..
Invincible: pe mine m-au votat multi ca fiind certaretz
Nicol: si de aceea esti cu - ?
Nicol: cei buni eru votati cu +?
Invincible: +38 -- ala e cumintelul
Nicol: am inteles
Invincible: apoi n-avea rost sa-l mai puna cu +
Invincible: nu vrei sa te inscrii pe forumul ala?
Invincible:
Nicol: ba da
Nicol: asta incerc s fac
Invincible:
Invincible: sa nu aduci vb ca ma cunosti ca te baneaza imediat
Invincible: vezi ca am poza acolo
Invincible: poate fi vazuta numai daca te inreg
Nicol: ce scriu la referrer
Invincible: poti sa nu scrii nimic
Nicol: gata
Nicol: ms
Invincible: ioana_nicol, ha?
Invincible: vezi ca e acolo un dement- piskeshu
Invincible: cu ala m-am luat eu la injuraturi grele
Nicol:
Invincible: de-aia am reputatia aia
Nicol:
Invincible: mai ales ca multi de-acolo is prietenii lui
Nicol: si pe ce topic intrii u de obicei?
Invincible: si vezi ca multi de-acolo is din bucuresti si o sa caute sa ti-o puna
Nicol:
Invincible: http://www.locomania.ro/showthread.php?p=181872#post181872
Invincible: aici scrii vrute si nevrute
Invincible: in general se posteaza mai rar
Invincible: si nu-i prea duce mintea pe copii
Invincible: nu poti scrie, este?
Nicol: ba da
Nicol: pot
Invincible: mmmm
Invincible: se misca repede baietii]
Invincible: de ob....
Invincible: ia scrie-le acolo "Am ajuns aici prin intermediul lui Invincible! Prezent Keshule!"
Nicol:
Nicol: chiar vrei?
Invincible: da
Nicol: cum pun poza?
Nicol: la avatar?
Nicol: k nu merge
Invincible: ba merge.. trebuie sa fie poza mica
Invincible: max 100x100
Invincible: de dimensiunea pe care o vezi la avatar
Nicol: aha
Nicol: poi si cum fac s o pun acolo
Nicol: k nu e nici browse
Nicol: nimic
Invincible: pai vezi ca tre sa ai acolo....
Invincible: ooo.. nu stiu ce vezi tu acolo
Invincible: ar trebui sa fie
Invincible: dar e vb ca tu nu esti autentificata si cred ca inca nu poti scrie sau pune poze
Nicol: gata
Invincible: aaa..
Invincible: vad ca te-au autentificat
Invincible: inainte nickul tau avea culoare albastra
Invincible: iar acum e negra
Invincible: si poti scrie
Nicol: dap
Nicol:
Invincible: scrie ce ti-am zis
Nicol:
Nicol: scriu
Invincible: sa vad
Invincible:
Invincible: scrie-i mai acum
Invincible: vad ca ti-a raspuns retardul forumuli
Invincible: scrie acolo: M-a pus in garda Invincible, care ii transmite lui Piskeshu : "Prezent Keshule!"
Nicol:
Invincible:
Invincible: stii cum se traduce Prezent Keshule venit din partea mea?
Nicol: cum?
Invincible: "M*e prin simpla prezentza!"
Nicol:
Invincible: doar lu keshu ii este adresata
Invincible: daca iti zic astia ceva pui discutia acolo
Nicol: ok
Invincible: te-o banat
Invincible:
Nicol: da
Nicol: dar de ce?
Invincible: pai nu ti-am spus ca e ratard
Nicol:
Invincible: vrei sa mai scrii?
Nicol: da
Invincible: ok.. o sa incerc ceva
Nicol: ok

[Invincible]

Scatofagul retardat: ioana nicol, morena = ban permanent = cel care imi da la muie prin simpla prezenta

Draga Scato, daca veai un pic de minte te uitai la IP si vedeai ca e de Bucuresti.

Eu am profitat de naivitatea fetei si ti-am dat la muitza, ca doar ma stii, tu esti preferatul meu. N-am crezut ca vrea sa scrie pe Moco.
Eu imi inchipui ca tu crezi acuma ca face parte dintr-un nou plan de-al meu de invadare a Mocofaniei. Nu e, nana, daca vin acolo eu iti iau gura la bulanela, ceea ce pot face si de aici.
Alta e treaba acu: eu ma simt vinovat fata de fata aia si, in consecintza, o sa-ti poruncesc s-o debanezi. altfel, usa forumului se inchide.

Mosule, vezi si tu ce faci, ca eu stiu ca retardul e intr-atat de traumatizat incat, mai bine se sinucide decat sa aiba a face cu mine,
din cate am inteles, fata e din bucuresti, la drept si are niste pretene pitipoance... aia pe care ti-o aratai mai inainte, aia cu picioarele ce-i porneau din gat e prietena cu ea. N-ar fi misto s-aveti prospaturi la intalnirile forumiste? Ia rememoreaza vremile in care venea Titina si ii puneai mana pe tzatze

Asa... deci, daca pana maine, pe vremea asta nu e debanata, se activeaza centrii obsesivi-compulsivi si, aveti promisiunea mea ca nu se va mai inscrie nimeni pe Moco!
Muiuc si Merluc!

(vad ca se repeta cazul Febra )


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Scatofagul retardat: ba, invincible, ca-ti vazui aberatiile zvarcolite pe fc:

a, acum le vazusi?? sau acu facusi si tu legatura? ca stii tu, esti mai lent din fire.

care aberatii fraiere? ca facta nu is eu de fapt? - nu-s eu.
ca nu va poti in chide inregistrarea userilor? -pot. daca nu pot, e mai bine.
aaaa.. stai asa. tu, esti o aberatie.

fata aia indiferent ca e pretena sau clona ta, n-are ce cauta aici,

NU E PRETENA, RETARDULE! daca aveai un pic de minte, vedeai din discutia de pe YM ca abia o bagasem in lista YM. i-au placut postarile mele de pe lumeaemica.ro (in care fut in galci de-ai ca tine) si mi-a cerut ID-ul.
da daca minte nu e -nu e! BOLNAVULE MINTAL!

asa de tare te-am traumatizat? asa e pishky, asa e cand te iei de unul mai inteligent decat tine si-ti incepe a da la muie din toate pozitiile .
START GAME!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

LAPTOASA: cat de greu trebuie sa fie sa nu ai viata sociala.

se cheama insuratoare, laptoaso. Ia zi-mi, nu vrei sa vii pe aici? hai, ca esti tare, aud ca nu te afecteaza injuriile mele. poti sa faci ca pe Moco, ma pui pe ignore ca sa nu te afecteze!
grasana slinoasa!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~
1966, vezi cat de retard e pretenul tau?
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Scatofagul retardat: de asemenea aviz amatorilor numiti: florin, cristi, ioana, yoggy, morphine etc. daca tot sunteti cel care imi da la muie, fiti mai subtili in plm!

~p nu-s eu, retardutz micutz. ce, nu mai ai incredere nici in IP-uri? imi place ca ai devenit paranoic.

[Invincible]

Baaa.. vazui ca-i ziua Laptoasei. Implini 25... iar eu ziceam ca are vreo 32-33.

Brava, Laptoaso!
Iti doresc sa-ti creasca inca 2 tztze, sa ai "viatza sociala" de 4 ori mai mare decat a mea.


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Scatofagul retardat: dupa cum am promis, o sa incep sa sterg niste locomani. pentru fani, va dau cateva zile sa va copiati genialitatile celui care-mi da constant la muie.

n-ar fi bre, mai bine, sa punem de-o intalnire forumista. te las sa-mi cari 10 pumni, cat poti de tare, ca sa ai si tu o satisfactie dupa care, stii tu ce urmeaza...