Pagina 1 din 1

O lume,nebuna...nebuna(in care traim)

MesajScris: Lun Ian 18, 2010 8:36 pm
de carleta
M-am gandit eu si m-am rasucit si am ajuns la concluzia ca ar trebui sa avem acest topic in care sa povestim intamplari reale , din cotidianul nostru absurd ...intamplari culese din lumea nebuna in care traim
Nu vi se pare ca pe zi ce trece suntem tot mai mult atinsi de un soi de nebunie ?
Cineva,undeva,intreba pe un topic , ce este normalitatea universala ...eu cred ca normalitatea , in ziua de azi, tinde sa fie , starea de nebunie generala ....Dincolo de nenorocirile , crimele si actele antisociale, ce se intampla tot mai des , pana si faptele comice , au accente de paranoia sau schizofrenie ....
Asa ca aici, puteti sa dati exemple din viata voastra sau din auzite ...
Am sa incep eu , cu un scurt pasaj din viata si nebunii mei ...

Azi la servici:

Apare la mine , o doamna in varsta ( ca sa nu zic : o "altfel" ramolita ) , care am apreciat a avea cel putin 150 de ani ...cunoasteti genul , sunt sigura : fosta mare doamna la vremea ei ( posibil sotie de ofiter sau asa ceva ) ...paltonas din lana si sunt convinsa ca daca o zgaltaiam mai tare ieseau moliile din el ...palarie shic , pusa peste o peruca neagra si penibila , ce-i statea stramb ( probabil ca in autobuz , cineva o lovise si se strambase ) ....pantofi cu toc gros , proaspat lustruiti ...pe fata zbarcita , isi deserase niste sprancene negre ca pana corbului ( in ton cu peruca ) si cred ca'i tremurase mana , pentru ca nu erau deloc egale ....si cel mai sexy , era rujul roz -electric, ce putea fi folosit ca reper din avion ...un ruj care depasea cu mult buza superioara , atingand narile si care se intindea peste ceea ce se numeau dinti , dar erau doar o proteza ingalbenita ...
Aceasta minunata doamna , venise intepata si vioaie si cu un ton din varful buzelor imi spune :
-Vreau in audienta la presedintele institutiei ...
Eu ...calma si obisnuita cu aceasta cerinta , ca un purtator de cuvant , amabila , ce sunt , am raspuns politicos si zambind dragals :
-Audientele sunt suspendate , doamna ...
-Zaaaaaaaaaaau ???..dar de cand asta , draguta ?
Ador apelativele astea gen "draguta ".."domnita"..."duduita"...'donshoara" asa ca am strans din dinti si am raspuns :
-Din ianurie, doamna ..de atunci s-au suspenda audientele ...
-Si eu cum de nu stiu ??..pentru ca sunt foarte bine informata !!!
In gand ii spuneam :si eu de unde , pana mea , sa stiu de ce nu sti , ?!?!?
dar zambind ..i-am raspuns cu celebra :
-Asta este !!!..Ce sa facem ?
Si am continuat :
-Pot sa va ajut cu ceva ?
- Pai....se rascoieste baba ...eu vroiam sa stiu cand sunt audinte, pentru ca vreau sa discut,chestii importante!
Am simtit ca un glont prin creier si Eu'l meu interior zbiera cat putea :"Ce , puii mei , sa fac ?"
Si de aici a inceput o intreaga aventura pentru nervii mei intinsi la maxim , sa conving baba ca nu are cum sa se inscrie in audienta daca nu imi spune ce si cum , i....si ea cu tirul de intrebari pe mine ...si eu amabila , dar simteam ca iau foc ....si turuia baba , de nu o mai puteam opri ....Incercam sa o conving ca mai bine croseteaza niste botoshei la nepoti ....decat sa streseze limile...
Intr-un final , "doamna", nervoasa la culme ,uita ca e o mare doamna si scuipa printre proteza galbejita si rujul roz-electric-sidefat :
-Esti o proasta !
In primul moment m'am uitat la ea cu o privire care ar fi putut sa o pulverizeze , dar in final ,indoctrinata de sloganul " cetateanul este stapanul nostru ", am zambit dulcel si i'am zis :
-Sa stiti ca prea desteapta nu sunt ..aveti dreptate doamna ......

ps.am fost rea :hades:

Re: O lume,nebuna...nebuna(in care traim)

MesajScris: Mie Ian 27, 2010 3:23 pm
de Brahma
No bine, hai sa scriu si eu ceva din real life.

M-a trimis mama ceva mai devreme sa duc gunoiul, indatorire dificila si care nu admitea amanare. Ca sa nu care cumva sa uit ceva si sa fac faimosul drum de doo ori am pus-o sa verifice si frigiderul. Proasta idee pentru ca si-a amintit de batonul de salam pe care mi l-a luat in urma cu cateva zile ca sa-mi mai fac si eu ca omul un sandvish dimineata inainte de cafea...
Zice "Nu l-ai mancat." Acuma era ditamai afirmatia si cu dovada pe dinaintea ochilor, nu puteam sa neg nimic, ca orbul gainilor nu m-a lovit pana acum. Zic "Cand expira?", cu un ton inocent si calm..."Peste doua zile." Gandind in spiritul logic al omului cu cap pe umeri am concluzionat ca nu pot sa-l mananc pana atunci si ar fi bine sa-l dau la animalutele de pe langa bloooc. Toate bune si frumoase. Mi-am bagat asadar picioarele in cizme, paltonul pe umeri si hai, agale asa, printre fulgii de zapada. In jurul meu liniste si masini. Unde dracu's cainii? (adica din 5-6 nu se vedea nici un varf de coada de caine)
Am mers eu pana la locul cu pricina, arunc punga de gunoi, pastrez punguta cu salamul taiat felii (sa nu le fie prea greu sa-l rontaie) si fac cale-ntoarsa. Ma sucesc, ma-nvartesc, cand ajung la scara blocului vad o mana de blana neagra...Eh bine ca dintre toti tocmai tu-ti scosesi dantura la vedere! Asta fiind un caine mic (de statura numa'), negru, al dracu lucru mare, galagios si urat! Si cu gura-nchisa el e tot cu dintii pe-afara. Ii arunc o felie de salam. Se uita la mine, se uita-n jur, se face ca ploua cand era clar ca ninge. Il las si ma duc la magazin. Ma-ntorc, observ ca mancase. Ma hotarasc sa-i dau si restu si ma las usurel in jos sa nu-l sperii cu statura mea impozanta. Se apropie si ii aliniez mancarea dupa cum nimeresc (adica i-am aruncat-o si arunc ca o fata, deci nu puteam sa-i fac vreun model din felii de salam in zapada). Cum stateam eu asa si faceam treaba asta nobila gandindu-ma de cate ori m-a latrat pramatia apare vecinuta mea de etaj.

Ea : - Nu le mai da mama de mancare. Da-i naiba ca s-au adunat toti aici.
Eu : - Pai le dau ce drac sa le fac, sa nu ma mai latre seara cand vin acasa...
Ea : - Si crezi tu ca nu te mai latra?
Eu : - Sincer nu cred, da' macar sa ma latre cu burta plina, n-or simti si nevoia sa ma muste.

Si din una-n alta ii iau o plasa s-o ajut pana sus ca-i inghetasera mainile si e batranica si incepem sa urcam treapta dupa treapta. Cica pe la 3 dimineata a crapat caloriferu' din scara si se facuse o mini-inundatie si abur pe scara de era sa nu-si mai dea lumea seama la trezire unde se afla. Desigur, eu dormeam bine mersi. Zic "Cine stie, or fi umblat copii astia la calorifer..." (ca era oprit sa nu care cumva sa platim prea mult).

Ea : - Eh, copii, tot careva de pe scara.
Eu : - Daca n-or fi avut ce face. (doar nu toti dorm noaptea..)
Ea: - Eu sunt batrana, da...parca n-as mai sta in blocu asta, numa....(si se opreste pana sa zica "specimene")

Si ajungand la etajul nostru imi multumeste si-i urez o zi calduroasa. Si ma gandeam : daca dumneata, la 70 de ani nu-i mai suporti pe astia, eu la varsta mea ce sa mai zic? Apai cred ca de-aia nici n-am mai zis nimic si am intrat in casa...

Re: O lume,nebuna...nebuna(in care traim)

MesajScris: Mie Ian 27, 2010 4:20 pm
de viXen
Real life

Crize la la televizor ca se platesc despagubiri lui Nutu camataru!
Pai sa-i plateasca! ca i-au pierdut dosarul! e logic si legic cum zicea un coleg! Ia uite ce descoperire au facut jurnalistii, ca daca nu respecti legea, trebuie sa platesti, fata de oricine!
Ce mirare! Ca trebuie sa respecti legea?

aaa, ca la noi trebuie hotarare CEDO?? ia hotarare CEDO!

Si daca mai aud de Fe Me II si milionul de someri ma apuca nervii!