kant emir scrie:ce treaba are dezamagirea de dupa cu ce a fost frumos?
Are, pt. ca asha cum se observa mai sus, am facut o anumita comparatie intre dragoste si deziluzia, dezamagirea, regretul de dupa. Ca sa faci o "investitie" (deshi termenul nu e tocmai fericit ales atunci cand vorbim despre dragoste) trebuie cel putin sa-ti amortizezi investitia aia. Eh, asta presupune ca frumusetea verbului "a iubi" sa balanseze durerea verbului "a regreta".
Eh, tocmai lucrul asta nu se intampla. Poate nu la mine si poate nici la tine ci la
o mare parte a oamenilor care la sfarshitul unei relatii raman marcati/impresionati/blocati tocmai in acest aspect final. Nimeni nu mai rememoreaza momentele frumoase ci traieste cu regretul unei relatii sfarshite inainte de a fi inceputa sau terminata intr-un mod trist.
Ai putea spune: "bine, dar mereu omul retine ultimele intamplari" si-ti voi spune: "
nu!" aducand ca argument oamenii care pierd prietenii (ca notiune) si care totushi raman cu amintiri in primul rand frumoase si apoi cu regrete. E un alt aspect, sensibil diferit de cel la care ne referim.
Cu alte cuvinte, concret, atunci cand ai iubit o fata/baiat cu care ai petrecut totushi clipe frumoase iar "relatia" se sfarsheste tragic, vei ramane in primul rand cu regretul lucrurilor pe care nu le-ati fi facut impreuna, cu regretul cuvintelor pe care nu le-ai spus sau pe care trebuia sa le spui si in al doilea rand cu sentimentul de "acum ma simt prost gandindu-ma" ca, in stupida si egoista mea dragoste, am creat unele momente "jenibile" pt. ea sau ca am intins uneori coarda prea mult. Toate astea nu le vezi atunci cand
trebuie ci atunci cand nu mai e nimic si de aia afirm si voi afirma ca ocazia si privilegiul de a iubi o persoana minunata va fi eclipsata de amarul final, ca sa o zic intr-un mod poetic...
kant emir scrie:ce mai conteaza ce simtzi cand ie gata, consumat, baut, fumat, digerat etc? nemultzumirea (cauzele, justificarile nu inporta frumpic) ulterioara nu mai poate schimba nimic din bucuriile trecute, ce-ai trait e bun trait, nutz mai ia nimeni inapoi
Poate ca ar fi cu adevarat asha in momentul in care ai avea o relatie superficiala. Se intampla sa "crezi" ca ai o relatie, o relatie in care dragostea este reprezentata 100% de futai si de limbile pe gat pe care i le mai dai in vreun bar, la o pizza. Atunci poti intr-adevar sa spui: "ce a fost a fost, nu regret nimic, mergem mai departe". Cand
iubesti si pierzi o persoana pierzi in primul rand sperantze, vise, poate chiar un viitor pe care ti l-ai fi vazut alaturi de ea/el. Nu cred ca poti sa treci ushor peste aspectul asta si nu cred ca starea de beatitudine de la inceput poate sa balanseze pierderile astea care, deshi banale, sunt poate cele mai importante pt. un om.
kant emir scrie:(egzenplu: ai castigat la loterie, [...]cateva ceasuri am trait o bucurie pe care nu mi-o mai ia nimeni inapoi, no?)
Comparatia e prost facuta pt. ca lucrurile sunt mult mai delicate (dpdv sufleteste) decat in cazul unui eventual castig la loterie.
Cum spuneam mai sus. Exemplul cu loteria il "atashez" unei relatii bazate strict pe "investitie-profit". "Timp/bani/efort fizic - futai/placere/am cu cine sa ies".
Sigur, comparatia e potrivita pt. zilele noastre unde dragostea s-a algoritmizat, optimizat sau mai ushor spus...s-a pragmatizat.
Ar trebui sa nu mai simtzim nimic unii pt. altzii pt ca, intr-un final, sa fim...fericiti ... cu totii.
