din moment ce-am rămas dator cu niţcai explicaţii, profit de ocazie să revitalizez niţeluş tredul, aşa cum i-am promis ghionoiului (sanchi, ii mai promisesem şi elianei cum că vin, aşa că n-ar fi prima dată cand incalc promisiunea, spre ruşinea mea
)
aşadar, ca o scurtă introducere, vioara intai(recte moa
) a cvartetului de pă clasice, concertează, cu normă intreagă la filarmonica marea neagră, in decursul zilelor săptămanii (alea de luni pană cand incepe we-ul, cam aşa, maxim ora 17 după masa, ca să ne ţinem de convenţii, dar nelimitandu-se la asta - atribuţiunile de violonist principal implicand de asemenea şi recitaluri pe durata we-urilor, d-asemenea, la malu mării, dar nu e vorba de asta aicişa)
de asemenea, acelaşi violonist (sanchi, sunt la fel de violonist ca şi mutu), participă la cursuri de perfectare profesională şi la filarmonica george enescu de prin cătunul măgurele, pe durata fiecărui we, ceea ce face ca timpul petrecut pe meleagurile damboviţene să nu se rezume propriu zis la perioada convenţională a we-ului ci să se intindă pană luni, marţi etc..
avand in vedere tipul de contract după care-mi primesc şi eu garla de bani pe şaptişpe ale lunii, trebuia să mă conformez telefonului ş-anume s-ajung in cţa nainte de vreme, cu intarzierea de rigoare
.
trebuie să menţionez, in vraiştea asta de idei fără cap şi coadă, că deşi ziua de muncă implică 8 ore pe zi (reduntantă exprimare) şefu nu-mi cere explicit prezenţă cat eficienţă. ceea ce se cheamă că pot lucra şi sambăta şi duminica - asta din convingeri pur personale că nu mă obligă nimeni, şi la fel de bine se cheamă că pot să imi iau liber marţea, joia, lunea, miercurea sau cine ştie cand. numai că, in curand tre să plec să concertez pentru vreo paişpe zile pe meleagurile petterssoniene ceea ce se cheamă că niţcai trebi devin oareşcum presante acilişa, (la mare adică bre), iar şefu acu deja e plecat pe plaiurile lui şevşcenko deci intrevederea trebuia să aibă loc luni.
gata, că mă intind la vorbă, să trec la brams.
prinsoarea cu ghionoiu fu următoarea: deoareşce dorinţa mea de-a mă revanşa c-o bere nu fu suficientă (adică ce, ghionoiu e om de-o bere? - sau ce? poate e vorba de bürger sau de noroc la sticlă d-aia fără număr )se pusă problema "băgatului sub masă" care implică următoarele. dacă bag pe ghionoiul sub masă acesta din urmă va admite că brams e o clonă şubert, iar eu voi incuviinţa, dacă in schimb (ceea ce este evident) voi fi eu primul intrat sub masă, voi declara sub incuviinţarea ghionoiulu, ş'anume că şuber e de fapt clonă brams!! lucru cu care apriori nu pot fi decat de acord. adică, orice om ştie că in fapt şubert a trăit naintea lui brams, iar din moment ce l-a clonat pe acesta, implicaţiile logice sunt cat se poate de evidente
gata, acu tre să recuperez cu cititu, că un rezumat cum că filarmonica bucşaru, după un rateu de zile mari semnat in proprie poartă, a reuşit să dovedească orchestra glasgowiană pe propriul teren