ciuhandrule, e greu să dau exemple, mergand prin diverse locuri am avut bafta să observ nişte sculpturi in lemn de autori necunoscuţi care chiar m-au impresionat, şi asta pentru că le-am putut observa din unghiurile care mi-au plăcut mie.
nu ştiu cand am spus că muzica nu transmite nimic, depinde ce muzică, şi chiar de-aş fi zis (adică nu plec de la premiza c-ar fi exclus) imi rezerv dreptul să-mi schimb opinia, pentru că ar fi păcat să nu renunţăm odată şi odată la părerile care le-am avut candva.
Dacă mă gandesc bine, muzica era in sec 16-18 apanajul aristocraţiei (baştanilor) cu bani. Deci o artă la fel de "nevalabilă" precum vede colegu sculptura şi azi...
la vremea respectivă aş fi susţinut sus şi tare că muzica nu este o artă, din fericire sunt scutit de acest lucru pentru că n-am trăit(din fericire) acele vremuri.
asta nu inseamnă că arta plastică nu poate progresa, cand s-or face tablouri pe bandă rulantă printr-un procedeu tehnologic de copiere a originalului, sculpturi in aceeaşi manieră, poate că atunci mi-aş schimba părerea.
desi descriu scene banale, cotidiene.
corect, dar contează mai mult cum sunt descrise, de-asta sunt faine amintirile sau simfonia alpină a lui ştraus.
din moment ce o artă nu e accesibilă, ea trebuie să placă unui număr mai restrans de indivizi, de-aia nu-mi prea place barocul, pentru că nu mă regăsesc deloc in acele cercuri aristocratice atat depedeve spiritual cat şi material.
de-aia imi place muzica de orgă a lui bach şi in general muzica pentru orgă din respectiva perioadă - pentru că e făcută a fi cantată in locuri publice pentru o mare varietate de oameni.
desigur asta e doar o constatare, nu vreau să justific plăcerea cu ajutorul destinaţiei unei compoziţii.
chiar mă intreb ce-ar fi făcut un mare ştab d-al bisericii d-atunci dacă sculptorul ar fi infăţişat o scenă biblică in genul lui klimt, cu siguranţă pe langă scatoalcele de rigoare başca bani henţ ar fi dat comanda altui parlit care musai trebuie să se conformeze "normelor"
nu vedeţi că in general picturile din bisericile catolice sunt in acelaşi stil, la fel şi in bisericile răsăritene?
ei bine, o să ziceţi că şi muzica trebuia să se supună aceloraşi rigori cerute de inaltele feţe bisericeşti. nu-i chiar aşa, odată pictezi o biserică şi o inzestrezi cu ţ statuete, pe cand muzica poate fi schimbată.
zice el o bălărie, dar măcar merge cu ea pană in panzele albe
n-aş zice că-s dispus să merg pană-n panzele albe, şi n-aş zice nici că-i bălărie. dacă lucrurile ar fi fost clare nu m-aş mai obosi catuşi de puţin. tocmai asta-i frumos, că nu sunt.