Richard Wagner

[AlexN]

Domnilor, duminca (25 iulie) incepe Bayreuther Festspiele! Transmisiunea in direct a marelui mister scenic PARSIFAL incepe la Radio Romania Muzical la ora 16.50 si va dura pana aproape de ora 0.00.

Celelalte spectacole sunt programate astfel. Orele de transmisiune la radio inca nu le cunosc, voi reveni cand le voi afla...

26 iulie - Tannhí¤user
27 iulie – Das Rheingold
28 iulie – Die Walküre
30 iulie - Siegfried
1 august - Gí¶tterdí¤mmerung
2 august – Der fliegende Hollí¤nder

[ghionoiul]

Festivalul a inceput. Aseara am ascultat Parsifal. Ceea ce am auzit eu la radio a fost frumos, dar se pare ca ceea ce s-a vazut pe scena a fost cel putin socant, pentru ca dupa acordul final au izbucnit fluieraturi si huiduieli. Ma rog, nu ne putem pronunta in necunostinta de cauza.
"Coloana sonora" a fost OK. Ar fi fost exceptionala, dar dupa parerea mea Parsifal (Endrik Wottrich) si Kundry (Michelle de Young) au tras in jos nivelul. In pauza de dupa actul 2 din studio s-a bagat un fragment de arhiva, cu scena cu Parsifal si Kundry. N-am prins de la inceput, ca m-am dus sa imi iau niste apa, si nu am auzit cine canta. Insa mi s-a parut cu mult peste nivelul celor doi solisti din spectacol. Abia la sfarsit am aflat: era vorba de o inregistrare mai veche, pur autohtona: Magdalena Cononovici si Cornel Stavru...
In rest, au fost evolutii impresionante, in special Robert Holl in Gurnemanz si, bineinteles, magnificul Pierre Boulez la pupitrul fantasticei orchestre a Bayreuthului.

[ghionoiul]

Mor de oftica ca azi pierd Tannhauser, fiind la serviciu pana tarziu.
Revenind la Parsifal si la discutia mai veche despre Domingo, tre' sa mentionez ca aseara, in momentul intrarii in scena a lui Parsifal, in primul act, gandul m-a dus involuntar la Domingo. Si asta pentru ca intrarea destul de jalnica facuta de dl. Wottrich nu amintea de loc de baietandrul neinfricat care este Parsifal, ci mai degraba de un pensionar blazat. Pe cand Domingo reusea sa ma convinga ca este un Parsifal adevarat: tineresc, avantat. In plus, in actul 2, in scena revelatiei lui Parsifal, vocea de tenor dramatic a lui Domingo, "calita" in belcantoul italian, mi se pare ca se potriveste in context mai bine decat majoritatea heldentenorilor germani specializati in Wagner. Doar in actul 3, unde Parsifal este deja un initiat intelept, mi s-a parut ca vocea lui Wottrich suna cat de cat potrivit. Dar si aici performanta sa este net inferioara lui Domingo (cum spuneam, pana si Stavru se descurca mai bine).
Incerc sa fiu cat se poate de obiectiv si sa ma debarasez de preferintele personale. Totusi, avand in vedere ca Parsifal nu e chiar Siegfried, cred ca putini tenori germani tipici pot egala prestatia lui Placido Domingo in acest rol.

[AlexN]

Este, intr-adevar, o foarte buna intrebare! Oare ce-a fost pe scena la Parsifal?! Oricum, eu nu sunt de acord cu montarile moderne care se tot fac. De curand am vazut un “Rheingoldâ€Â

[ghionoiul]

Intr-un interval de timp destul de scurt am ascultat si Bayreuth in direct, si am si vazut pe Mezzo productiile cu Tetralogia. Intr-adevar, pe Mezzo au fost tot spectacole de la Bayreuth, dar din '92, cu Barenboim la pupitru. Fata de varianta de anul asta, s-au pastrat in distributie Graham Clark (Mime) - o voce minunata pentru acest rol si o interpretare actoriceasca de exceptie - si Philip Kang (Fafner). Siegfried a fost Siegfried jerusalem, iar Wotan - John Tomlinson.
Si eu am fost un pic surprins de regia spectacolului. Costumele nu mi s-au parut atat extravagante, cat austere, dar si deplasate temporal. Asta e o tendinta generala in teatru, sa imbraci personaje de acum sute sau mii de ani in costume cat de cat moderne, sau cel putin atemporale. Mai surprins am fost de austeritatea decorurilor, la limita simbolismului elisabetan (mai ramanea numai sa agate de plafon o tablita pe care sa scrie "asta e o stanca"). As fi inteles o astfel de viziune la Opera Romana, unde posibilitatile tehnice sunt mult inferioare celor de la Bayreuth.
Pe ansamblu insa, sunt incantat ca am putut sa si vad spectacolul, nu numai sa il ascult. Aici, Alex, nu sunt de acord cu tine. Dramele lui Wagner sunt facute pentru a fi vazute si ascultate, nu numai ascultate, ca nu e teatru radiofonic. Oricat de bine ai sti pe dinafara opera si ai urmari desfasurarea ei cu libretul in mana tradus si in romaneste daca ai chef, mult mai mare efect are urmarirea vizuala a unui moment in care, sa zicem, Wotan se pregateste sa raspunda intrebarii lui Mime - care e rasa iubita si prigonita in acelasi timp de Wotan - in timp ce orchestra anticipeaza raspunsul intonand leitmotivul Walsungilor.
Si daca ti se pare ca ceea ce ai vazut e un dezastru, incearca sa cauti impresii si recenzii la recentul Parsifal. Eu am vazut niste poze. Pe scena apar negri cu trei frunze in jurul braului si femei cu tzatzele goale. Macar de ar fi unele faine...
Publicul de la Bayreuth vede in fiecare an aceleasi cateva spectacole. E de inteles ca vrea de fiecare data ceva nou. Sigur, e discutabil modul in care unii regizori aleg sa aduca noul. Dar eu nu ma astept ca cineva sa faca o regie ca pe vremea lui Wagner (desi aud ca Tetralogia care e in scena de vreo 4 ani e destul de clasica) numai pentru ca eu nu am vazut niciodata Tetralogia pe scena.

[AlexN]

Da, sunt absolut de acord, si interpretarea scenica spune multe. Chiar in week-end am vazut putin din Goetterdaemmerung-ul de la Bayreuth dat pe Mezzo. Dar, totusi, as prefera una clasica.

Referitor la spectacolele de anul asta de la Bayreuth, pe site-ul festivalului sunt date poze de la spectacole.
http://www.bayreuther-festspiele.de

Cred ca au si versiune engleza, nu m-am uitat... Oricum, la "Spielplan" sunt date unele detalii, inclusiv poze cu interpretii si scurta lor biografie. Mai sunt date si poze din spectacol.

La Parsifal se spune ca "pozele nu sunt inca disponibile"!!! Acum, dupa ce spui tu ca ai vazut, incep sa inteleg si de ce...

Cat priveste posibilitatile "enorme" ale Operei Romane, as prefera sincer sa vad macar operele wagneriene in concert... Uite, un Tristan, care are actiunea scenica aproape inexistenta, ar fi ideal... Dar cine sa cante?!

[ghionoiul]

Pai daca tot vrei sa asculti Wagner in concert, atunci ce treaba mai avem cu Opera Romana ? Mai degraba as vedea un Tristan sau orice alta opera facut de Filarmonica, ca aia barem au orchestra. Daca prind unul-doi solisti invitati ca lumea, restul e umplutura si gata un Wagner in concert de calitate !

[AlexN]

Asa e, am avea un super-concert, da' cine sa-l faca? Ca niste cantareti buni wagnerieni se aduc pe bani seriosi...

Dar stai linistit, cand voi fi eu bogat (probabil in alta viata) voi sponsoriza eu opere wagneriene in concert...

[ghionoiul]

Alexule, daca te mai plangi de inscenarea Tetralogiei vazuta pe Mezzo, atunci afla ca tot pe Mezzo am vazut acum cateva zile Othello, intr-o montare de la opera din Berlin. M-a dat pe spate, ce sa zic... Othello si Desdemona stateau pe marginea piscinei si sorbeau din cate o margherita cu umbreluta, Jago era la costum si cravata, ca si ambasadorul venetian dealtfel, care avea si un diplomat in mana. Prin actul 3, Othello, nervos nevoie mare, ameninta pe toata lumea cu un pistol. Othello si ceilalti marinari purtau uniforme de marina militara, in timp ce Casio, dupa degradare, a aparut in niste blugi mulati fain pe picior. Nu mai zic ca prin actul intai Desdemona, in loc sa fie acea femeie pura pe care o stim, era de o lascivitate naucitoare, se freca de Othello mai ceva ca o stripteuza de la bar.
Pe langa montarea asta, Tetralogia de care discutam e traditie curata ! Acolo am simtit ca e un spectacol Wagner, pe cand Othello asta nu mi-a placut deloc, desi era cantat civilizat. Intr-adevar, uneori exagerarile regiei te fac sa te intorci cu spatele si doar sa asculti, daca nu cumva iti piere cheful si de asta.

[AlexN]

Mai Ghionoiule, ce sa zic... M-ai lasat mut cu relatarea despre Othello. Asa ca nu ma mai plang de montarile cu Tetralogia difuzate pe Mezzo :yD

Ma plang in schimb de altceva: de prezenta deosebit de redusa a wagnerienilor pe acest forum. Recunosc ca mi-ar face mare placere sa putem discuta si cu niste specialisti. Vad ca si dl. Mircea ne-a parasit si am ramas numai noi doi

De curiozitate, am vizitat niste forumuri wagneriene germane. Din pacate, cunostintele mele nu prea avansate de germana imi permit sa inteleg in mare despre ce se discuta, dar nu pot posta nimic.

Oricum, am vazut ce discutii se poarta acolo si trebuie sa recunosc ca am fost placut impresionat. Oamenii chiar se preocupa.

[ghionoiul]

Lasa, Alex, nu fi trist ! Da-i dracu' de nemti, ce stiu aia ? Uite aici, la noi, forumuri de Parazitii si BUG pe care se inghesuie lumea ca la carnatii moca ai lui Sechelariu !
Daca totusi nu te paraseste entuziasmul de a invata germana si nici nu se termina vesnicia pana atunci (vorba lui Mark Twain...), poate imi faci si mie cate un rezumat semestrial :lol:

[PeerGynt]

Sa stii ca ar fi o idee sa traduc cate ceva din ce se vorbeste pe acolo!!! Sa vedem cum stau cu timpul!

[AlexN]

Sa stii ca e o idee sa traduc cate ceva de acolo!!! Sa vedem cum stau cu timpul!

[AlexN]

Aseara am fost la PARSIFAL!!! Evident, nu in Bucuresti, ci la Bayerische Staatsoper din Muenchen!...

Nationaltheater - Bayerische Staatsoper se gaseste in Max Joseph Platz si a fost deschis in 1825. Arhitectura cladirii este in stil clasic si adaposteste o mare sala de spectacole, dar si un adevarat labirint de coridoare si sali prin care, trebuie sa recunosc, m-am cam ratacit pana am gasit unde trebuia sa ajung. Fiecare etaj are propria garderoba. Distributia bogatiei este descrescatoare de jos in sus: jos stau bastanii, adica aia care au platit 200 euro biletul si vin cu Mercedes-ul. Pe masura ce urci si biletele devin mai ieftine, incepi sa vezi si amestecatura turistica, dar si germani normali.

Oricum ar fi insa, toata lumea era imbracata elegant si... sala era plina!!! Nu stiu daca am vazut 5 locuri din alea scumpe libere, iar lojele si balcoanele erau si ele pline!

Avand in vedere ca am platit doar 9 euro, pe langa faptul ca am stat aproape 6 ore in picioare (mai putin in pauze), am vazut mai putin de jumatate de scena. Si deoarece regizorul a avut magnifica idee ca actiunea sa se desfasoare predominant pe partea dreapta a scenei, rezulta ca, in cea mai mare parte a timpului, eu (si ceilalti din zona) n-am vazut absolut nimic! Asa ca pot spune ca am ascultat “Parsifalâ€Â

[ghionoiul]

Nu pot decat sa te invidiez. Mi-as dori teribil sa ajung si eu sa vad un spectacol Wagner. Deocamdata pare insa o placere interzisa.
Intr-adevar, orchestra condusa de Fischer pare cel mai bun lucru care poate exista intr-un spectacol Wagner, dar totusi ar fi frumos ca toate celelalte componente ale spectacolului sa respecte macar spiritul lui Wagner, daca nu vestimentatia vremii, pentru ca o opera de Wagner e un spectacol total si integrat. Daca as vedea-o pe Traviata in bikini si pe Alfredo pe Harley Davidson m-ar deranja mult mai putin decat astfel de extravagante intr-o montare de Wagner.
Oricum, felicitari si multumiri pentru ca ne-ai impartasit si noua (adica mai mult mie, dupa cum se vede pe aici...)

[eusuntcelcesunt]

Salutare! Nu am apucat sa citesc toate posturile despre monumentalul si magnificul Wagner dar pot spune ca-mi place foarte mult fiindca il simt ca e profund si ca era suparat rau cand compunea. Adica avea el o suparare existentiala si asta se simte in lucrarile lui .

[ghionoiul]

Si cam care crezi tu ca ar fi supararea existentiala a lui Wagner, ca m-ai facut curios ?...

[AlexN]

Probabil ca Cel-care-este-cel-ce-este vrea sa spuna ca muzica lui Wagner, in comparatie cu Mozart, suna suparata. Si eu mi-l imaginam pe Wagner, cand eram mai mic si nu stiam mai nimic despre el, ca un tip invaluit in ceturile de dincolo de timp ale Walhallei.

Cu siguranta Wagner era mistuit de mari framantari interioare. De altfel, de-a lungul intregii sale vieti a oscilat intre diverse tendinte si din aceasta pricina filozofia lui este incoerenta. Privit de departe, e greu de inteles cum crestinul initial, cel capabil sa scrie o poveste atat de sfanta precum Tannhaeuser, s-a convertit apoi la religia pagana a lui Wotan, pentru ca apoi sa migreze spre budism (Tristan), iar spre finalul vietii sa incerce sa uneasca toate religiile pamantului sub nebunul curat Parsifal.

De altfel, se pare ca spre finalul vietii Wagner daduse intr-un catolicism destul de maladiv si avea comportari stranii, de neimaginat la revolutionarul de la 1848... Poate ca aici Nietsche avea dreptate, Wagner devenise corupt de glorie si stilul aristocrat de viata. Mesajul din Parsifal, luat la bani marunti, pare destul de ambiguu. Recunosc, nu am citit inca libretul in romana (pentru ca nu l-am gasit), iar lectura in germana nu e deloc facila, mai mult de 50% din text nu l-am inteles.

In schimb muzica... muzica!... Orice pacate a avut Wagner, orice confuzii de ordin filozofic si dramaturgic, toate sunt spalate si rascumparate de catre cea mai frumoasa si nepamanteana muzica pe care un muritor a lasat-o vreodata semenilor sai!...

[eusuntcelcesunt]

AlexN, ai spus-o tu mai bine decat mine! Poate ca nu e cea mai frumoasa si nepamanteana dar cu siguranta este frumoasa si cat se poate de pamanteana si cu certe influente de ordin mistic si chiar ezoteric. Sunt convins ca a avut cel putin cateva contacte, de genul viziunilor si viselor cu lumile nepamantene(lumile celeste, ingeresti, etc.).

[colegu]

hehe,se pare cí£ nu sunt singurul wagnerit de pe-acilea,ceea ce nu poate decat sí£ mí£ bucure

totuºi,vreau sí£ adaug cí£ interpretí£rile actuale a operelor lui wagner nu sunt chiar de colo...ºi mí£ refer la interpretí£rile avantgardiste,pe care eu unul le gí£sesc chiar captivante...
prefer o brünhildí£ slabí£ Ã‚Âºi subí¾ire imbrí£catí£ extravagant,sau niºte fecioare ale rinului complet dezbrí£cate ºi fí£rí£ Ã‚Âºunci decat un laurií¾ melchior supraponderal interpretand un bí£ieí¾as minune - siegfried...
ceea ce mí£ deranjazí£ in unele interpretí£ri contemporane este ridiculizarea lui alberich ºi a lui mime...
pí£i spre deosebire de mime,alberich chiar nu e un pí£mpí£lí£u.bine,cí£ nici mime nu e e partea a doua,dar totuºi personajul negativ are rolul lui ºi indiferent cí£-l imbraci in costum sau il laºi gol puºcí£ Ã‚Âºi il trimií¾i in spaí¾iu nu poí¾i sí£-i modifici aura de personaj negativ intr-una de flecar de 3 lei...

apoi,ce naiba a avut wagner in cap cand a bí£gat acele replici acelei nenorocite de pí£sí£rici a pí£durii....
de ce ii dorea rí£ul pasí£rea aceea nenorocití£(scuzaí¾i limbajul) lui sigfried?
de ce l-a indemnat sí£ ia inelul ºi casca?adicí£ de puterea lor ºtia da de blestemul lui alberich nu?

eu faza asta n-am iní¾eles-o....
apoi,ce pí£rere aveí¾i de uverturile polonia,columb,faust etc..? sau de muzica pt pian ori operele de inceput?
eu unul gí£sesc cí£ prima operí£ a maestrului e foarte reuºití£.
ºi dací£ mí£ gandesc bine,nici actul 5 din rienzi nu e rí£u.

[AlexN]

Mie unul nu-mi plac montarile avangardiste... Deja ma trec fiori reci cand ma gandesc la spectacolul cu Tannhaeuser (la care sper ca ma voi duce) cand imi imaginez regia. Daca va fi in stilul celei de la Parsifal, cred ca voi prefera un loc in picioare de unde sa nu vad nimic, ci doar sa ascult muzica divina a Vrajitorului. Dar asta nu voi sti decat dupa spectacol, nu?

[ghionoiul]

apoi,ce naiba a avut wagner in cap cand a bí£gat acele replici acelei nenorocite de pí£sí£rici a pí£durii....
de ce ii dorea rí£ul pasí£rea aceea nenorocití£(scuzaí¾i limbajul) lui sigfried?
de ce l-a indemnat sí£ ia inelul ºi casca?adicí£ de puterea lor ºtia da de blestemul lui alberich nu?

Ei, asta-i buna ! Ce treaba avem noi sa judecam intentiile lui Wagner ? O sa stam acum sa-i plangem de mila lui Siegfried, ca moare ca Fat-Frumos-din-lacrima rapus miseleste de capcaunul Hagen? Eu apreciez rezultatul artistic - o drama muzicala reusita, chiar daca finalul este - aparent ! - pesimist.

Si, ca reprezentant al clanului pasaresc, te rog sa te exprimi mai frumos despre suratele mele din padure ;-)

[colegu]

da de ce sa nu-l judecam(na ca ma abtin de la diacritice)pe wagner?
e si el om ca noi toti.si in nici un caz nu-l judec pe omul wagner,care sa fim cinstiti are la "bube"...

eu unul am totusi o ipoteza cu privire la pasaroiul acela...
dar asta nu e decat o speculatie,si se leaga mai mult de personajul mitologic loki sau loge,in varianta wagneriana...
loki e un maestru al intrigilor,si multiplele sale transformari in animale din mitologia nordica imi dau de gandit cum ca acea waldvogel e insusi loki.
nu avea nici un sens ca inelul sa ramana pe mana uriasului cel mort transformat in mai stiu eu ce dragon.
da bineinteles eu doar speculez
siegfried si-a luat teapa de la brunhilde,de la wotan si de la toata lumea,hagen a infaptuit doar o formalitate....

tot legat de inel,ce versiune(completa sau incompleta) recomandati?
fara solti daca se poate

[AlexN]

Eu incep prin a recomanda varianta Solti - Birgit Nilson - Wolfgang Windgassen. Mie mi se pare exceptionala.

Revenind la problema pasaricii din padure, eu as spune mai degraba ca este una dintre infaptuitoarele Destinului. Destinul lui Siegfried este sa moara si, prin moartea sa si a zeilor, sa reinstaureze ordinea in Univers. Aurul trebuie purificat de focul apocatastazei din finalul Amurgului Zeilor, poarta prea multe pacate (in primul rand pacatele lui Wotan), pentru a putea fi pur si simplu returnat Fetelor Rinului. O data cu Siegfried si Brunnhilde, intreaga lume veche se stinge. In urma raman doar oamenii, oamenii liberi, si o singura mostenire: iubirea. Siegfried isi indeplineste menirea in felul sau tragic, el nu este nascut pentru a deveni Imparat al Lumii, ci pentru a rascumpara greselile lui Wotan.

[colegu]

pai...hm...in afara de solti?
si totusi,e greu sa judeci lucrarea lui wagner neluand in considerare intreaga mitologie nordica..
ce pacate are wotan de rascumparat?
eu unul n-am nimic ce sa-i reprosez,ba chiar ii compatimesc frustrarea...cei drept insusi frustrarea aceasta a fost transformata in leitmotiv de compozitor - stia el ce stia!

[AlexN]

Ce pacate are Wotan? Are cel putin unul si greu: "afacerea" dubioasa cu ridicarea Walhallei. O promite pe Freia drept plata Uriasilor, apoi, sub presiunea zeilor, refuza s-o mai dea. Ce nu inteleg eu de fapt este cum de i-a venit s-o ofere tocmai pe Freia! Wotan ar trebui sa fie renumit pentru intelepciunea sa (ca doar de aia si-a dat un ochi) si mi se pare cel putin dubios ca nu i-a trecut prin cap ca dand-o pe Freia, zeii vor imbatrani. Sa fie oare o eroare a lui Wagner? Voi ce stiti despre aceasta problema?

Apoi fura Aurul Rinului de la hot si il foloseste drept moneda de schimb. Wotan face toate acele lucruri pe care tocmai el n-ar trebui sa le faca, fiind un garant al legilor inscrise pe sulita sa.

[ghionoiul]

Eu nu sunt familiarizat cu mitologia scandinava pe care Wagner o adapteaza in Tetralogie, nu cunosc zei nordici (parca am auzit ceva de unu' Odin - e totuna cu Wotan ?), asa ca nu ma pot exprima in cunostinta de cauza.
Totusi eu cred ca, indiferent de cum apar acesti zei in mitologia originala, Wagner vrea sa le dea o anumita alura, foarte bine definita, in Inel. Dealtfel Wagner amesteca cu dexteritate Valhalele cu Nibelungii ca sa-i iasa lui schema, si anume o capodopera noua si originala. Wagner ii numeste "zei" pe Wotan&Co., insa ii creioneaza exact ca pe niste oameni dintre cei mai obisnuiti, asa cum au fost ei dintotdeauna: orgoliosi, invidiosi, lacomi, lasi, delasatori. Wotan, capetenia zeilor, pare mai degraba seful unui stat sud-american (hai sa nu fiu rau zicand Romania): aparent el are puterea, in realitate camarila il conduce pe el, iar el e prea slab sa faca ordine in haosul ce domneste in tara sa.

[colegu]

hehe,dar sub povata cui se gandeste wotan sa fure aurul de la hot?
cumva maestrul loge?
adevarul e ca wotan le-a promis-o pe freia fiind convins ca uriasii nu vor putea ridica cetatea..si in legenda nici nu pot in termenul stabilit,pt ca tot loki se deghizeaza intr-o iapa in calduri iar calul uriasilor nu mai vrea sa lucreze,ghiciti oare de ce?

wotan e mult mai destept decat pare,iar wagner nu avea cum sa includa toate detaliile in amaratul preludiu la tetralogie - das rheingold...

[AlexN]

Corect, Loege il sfatuieste, dar decizia tot lui Wotan ii apartine.

Wotan apare cu adevarat constrans de catre ceilalti de-abia in Walkiria, caci acolo isi amesteca femeia coada si tot planul lui legat de Siegmund se duce pe apa Rinului... Din aceasta clipa Wotan este intr-adevar condamnat la disparitie, el si toti zeii, iar Fricka nu a fost capabila sa intuiasca acest lucru.

Wotan e cam acelasi lucru cu Odin, intr-adevar. Iar Inelul este o compilatie de mitologie nordica si medievala, maiastru alcatuita de catre Vrajitor.

[ghionoiul]

De fapt mitologia scandinava, concatenata cu episoade din Cantecul Nibelungilor, constituie doar un pretext pentru ca Wagner sa-si transmita propriul mesaj, destul de diferit de cele originale. Mesajul, care se clarifica abia in finalul din Gotterdammerung (fara umlauturi, sa moara colegu de ciuda), este acela ca puterea imensa a dragostei, impreuna cu sacrificiul de sine si cu focul purificator (nu neaparat la propriu) pot dezlega orice blestem, pot innoi lumea, o pot mantui (parca seamana cu ceva cunoscut, nu ?).
Mi s-a parut interesanta ideea regizorala din montarea de la Bayreuth de prin '91 sau '92 cu Barenboim, pe care Mezzo a vehiculat-o recent: imediat dupa scena prabusirii in flacari a Wallhalei, pe muzica aceea de o serenitate coplesitoare si de o frumusete ireala, intra in scena niste personaje mute: oameni obisnuiti ai zilelor noastre, in haine obisnuite de strada, care par sa duca cea mai normala viata cu putinta. Isi intorc cu totii privirea spre doua personaje care intra si ele: un baietel si o fetita, tinandu-se de mana tandru si nevinovat. Pe langa aceasta ultima imagine, maretia gaunoasa a lui Wotan paleste parca.