exact, şi simfoniile lui şuman la fel de "catchy" sunt.
oricum nu-mi amintesc să-i fi denigrat nici pe robert şi nici pe felix.
de obicei la betoven nu pot să stau să ascult o simfonie cap coadă.in schimb mendelson şi şuman te acaparează de la inceput la sfarşit.
acu se "derulează" concertul pentru violocel de şuman, meserie curată.
de fapt dacă e să fim cinstiţi, sunt cateva segmente unde felix stă in frunte indiscutabil.
octetul - e practic clasic, oricine descoperă muzica pentru un ansamblu de 2 cvartete tre să inceapă cu lucrarea lu felix.
concertul pentru vioară - e deja din repertoriul clasic, aproape orice orchestră din valea dealului are cate o inregistrare cu sus numitu concert
lidurile fără cuvinte - taica felix e inventator de formă aici.
muzica pentru orgă - se vede că bach şi-a pus amprenta, felix e doar un bach romantic(in sensul de profunzime), dar fără a intra la categoria clonă(aşa cum intră brams
)
visul unei nopţi de vară - e clasic şi punct, scherzourile fac toţi banii.
marşu nupţial - există 2 astfel de marşuri - al lui felix şi-al lui wagner, ambele la fel de populare.
părerea mea, altfel il guşti pe felix după ce comuţi de la şostakovici şi salonen.
e tipul clasic de compozitor de demult fără a fi invechit.
cert e că pe ordinea de zi a downloadurilor e o ediţie completă a operei lui felix.(dacă există )
edit: acu mi-am amintit, acu ceva vreme voiam să ascult pentru ultima oară scenele din faustul lui gí¶te de şuman, spre a-l şterge după ce se termină audiţia. e de prisos să spun că n-am reuşit să şterg de pe hard lucrarea.
de curand acelaşi lucru s-a intamplat, acelaşi rezultat