Muzica secolului Ics Ics

[ghionoiul]

[quote="colegu"]do major este acelaş] Nu e acelaşi lucru, pentru că do major e gamă majoră, iar la minor e gamă minoră. Folosesc aceleaşi 7 note de bază: do, re, mi, fa, sol, la, si, e adevărat, dar gamele sună total diferit. Una e "veselă", alta e "tristă", foarte simplist vorbind.

[quote="colegu"] deci atunci cand portă]Nu ai inţeles. Nu rescriem partitura scoţand bemolii de la inceputul portativului şi punandu-i de mană ori de cate ori apare un mi bemol, iar sunetele să rămană de fapt neschimbate ! Nu asta inseamnă portare din mi bemol major in do major !
Portare inseamnă că toate sunetele mi bemol vor fi inlocuite cu do (o terţă mică mai jos), toate fa-urile cu re, sol-urile cu mi natural şamd. Toate sunetele simfoniei vor fi date cu o terţă mică mai jos, deci se va schimba frecvenţa de bază a sunetului ! Acuma ai priceput ?

Practic, acest lucru se poate face fără probleme dacă simfonia ar urma să fie interpretată de un sintetizator midi. Insă, dacă am vrea să dăm partitura Eroicei translatată cu o terţă mică mai jos unei orchestre, vor fi probleme. Pentru că o vioară care lua la un moment dat sol de jos (coarda liberă cea mai gravă a viorii), nu poate canta mai jos de această notă şi deci n-ar putea scoate sunetul mi aflat cu o terţă mică mai jos ! Presupunand că am rezolva această problemă prin redistribuirea sunetului către alte instrumente sau - şi mai brutal - prin reacordarea tuturor instrumentelor cu o terţă mică mai jos (deşi la unele instrumente e practic imposibil, de exemplu la flaut), tot vom avea un rezultat care va suna total diferit de originalul in mi bemol major.

[colegu]

Nu ai inţeles. Nu rescriem partitura scoţand bemolii de la inceputul portativului şi punandu-i de mană ori de cate ori apare un mi bemol, iar sunetele să rămană de fapt neschimbate ! Nu asta inseamnă portare din mi bemol major in do major !
Portare inseamnă că toate sunetele mi bemol vor fi inlocuite cu do (o terţă mică mai jos), toate fa-urile cu re, sol-urile cu mi natural şamd. Toate sunetele simfoniei vor fi date cu o terţă mică mai jos, deci se va schimba frecvenţa de bază a sunetului ! Acuma ai priceput ?

păi asta nu mai e portare, e o cu totul altă compoziţie.
eu tocmai la asta mă refer - vreau ca sunetele să rămană total neschimbate - şi asta pentru a demonstra că pot face absolut aceeaşi muzică in tonalitatea de bază - do majorul!!

explică-mi care e diferenţa dintre la minor şi do major, aceleaşi sunete sunt in fond.
tocmai asta e problema, eu văd totul relativ la frecvenţă , la notă, pentru mine tonalitatea nu are niciun sens - decat acela de pattern.
dar asta nu are niciun efect pt că rezultatul tot "frecvenţa" il dă.

portarea cum o inţelegi tu poate fi folosită ca şi tehnică variaţională - o temă in do major portată apoi in toate tonalităţile posibile.
dar nu asta este ceea ce nu pricep eu.

ci de e aceeaşi succesiune de "frecvenţe" au alt filing cand se schimbă tonalitatea
să ne imaginăm secvenţa do mi bemol din tonalitatea do major cu secvenţa do mi din tonalitatea mi bemol major.
amandouă notele au acelaşi efect, care-i diferenţa totuşi?
care-i tonalitatea de fapt şi de drept pentru acest motiv de 2 note?
după părerea mea, mi bemolul pentru că sunetele nu sunt alterate.

[Ciuhandru]

[quote="colegu"]secvenţ]

Mi bemol nu exista in do major

[ghionoiul]

[quote="colegu"]portarea cum o inţ]Cam asta face Bach in Clavecinul bine temperat-continental: ia o temă şi o trece prin toate tonalităţile posibile. Mă rog, asta nu e tocmai artă, e mai mult studiu tehnic.

[quote="colegu"] ci de e aceeaş]Nu. Aceeaşi succesiune de frecvenţe va suna mereu la fel, indiferent in ce tonalitate iţi intitulezi simfonia. Cat despre feeling, e posibil să fie altul ! Pentru că:

[quote="colegu"] să] Trecand peste inexactitatea de exprimare, e vorba de 2 note, aceleaşi, da ? Dacă lucrarea e in do major, succesiunea do-mi bemol e un element surpriză, pentru că in mod normal mi bemol nu are ce căuta in gama do major. Feelingul ar putea fi unul de bruscă incruntare, de intristare, deoarece in locul aşteptatei terţe mari care guvernează o gamă majoră ne trezim cu o terţă mică !
Aceeaşi succesiune do-mi bemol in gama mi bemol major reprezintă un fel de "intoarcere acasă", pentru că mi bemol e tonica, e "căminul" gamei mi bemol major. Dar e o intoarcere cam tristă, fără glorie, că vine prin relativa do aflată dedesubt, la distanţă de o terţă mică, precum cantecul cucului...

De fapt o tonalitate e un sistem de referinţă din mecanică. Lucrurile care la modul absolut se intamplă la fel, se văd diferit din sisteme de referinţă diferite. Aceeaşi poziţie absolută a Pămantului faţă de Soare noi o putem percepe ca pe un apus, şi ne intristăm (e un clişeu, dar e unul de exemplificare), dar australienii o văd ca pe un răsărit şi se bucură.

[Ciuhandru]

[quote="ghionoiul"] De fapt o tonalitate e un sistem de referinţ]

Inspirata analogie.

[colegu]

nu, e exact acelaşi lucru, şi de ce nu există mi bemol in do major?
aa hai să-i spune re diez, e mai bine aşa?
şi cum poţi spune că do re diez sună caş in do major şi in mi bemol sună mai natural, ca o "intoarcere acasă", cand de fapt şi de drept e vorba de absolut aceleaşi sunete!
e exclus să am in do major secvenţa aia de note?

e clar, cand le auzi eşti tentat să spui - da, asta-i tonalitatea mi bemol major, eşti sigur de acest lucru?
poate că compozitorul a dorit forţarea do majorului, e exclus?

[Ciuhandru]

Colegule, despicarea firului in 4 devine obositoare, zau asa. Pai o simfonie nu cuprinde numai "do re mi" ci mii de secvente de note, fiecare cu raporturile, acordurile si combinatiile lor. Tie ti se pare ca secventa de 5 biete note "do-mi bemol-fa-si bemol " suna la fel in orice gama, dar nu tii cont de toate celelalte note. Probabil ca daca ai avea un prieten priceput cat de cat la cantatul la pian, ti-ar putea demonstra practic de ce aceasta secventa suna intr-un anumit mod in do major si in cu totul altul in si minor.

Pana la urma, poti avea orice parere doresti, intemeiata sau nu pe fapte. Daca tu crezi ca gamele majore si minore sunt niste frectii si n-au nici o importanta, adica "Eroica" ar suna la fel de bine in la minor ca si-n mi bemol-majorul original, sau "Patetica" in fa major ca si-n si minor, n-ai decat. Realitatea insa te contrazice.

[colegu]

ciuhandrule nu m-ai inţeles
in tonalitatea DO MAJOR secvenţa DO RE # sună IDENTIC cu secvenţa DO MI din tonalitatea MI Bemol MAJOR!!(in ambele cazuri intervalul e de 3 semitonuri)
deci eu nu las aceleaşi note, şi le plimb prin diferite tonalităţi, pentru că aici e clar că sună diferit, şi asta ţi-o pot arăta şi la chitară, nu numai la pian.
dar eu modific notele in funcţie de tonalitate, tocmai pentru ca rezultatul să fie ABSOLUT ACELAŞI!

e vorba de 12 tonuri, nici mai mult, nici mai puţin, tonalitatea are rol doar de pattern!

nu mă lua că-s multe note şi multe tonalităţi, exemplul meu e cat se poate de bun, dacă merge la 2 note merge şi la restul, ţi-am spus, dă-mi o partitură(relativ simplă ca să nu pierd prea multă vreme) tonală şi eu ţi-o portez in absolut orice tonalitate vrei tu şi rezultatul va fi fix acelaşi!
contează că-i zic si sau do bemol, do sau si diez? e vorba de o frecvenţă şi numai una(simplist vorbind)

deci, in afară de ideea de "pattern" sistemele tonale mi se par absolut inutile din moment ce putem trăi foarte bine numai cu do majorul.
am spus, arătaţi-mi unde greşesc.

am o partitură in tonalitatea do major unde imi apar numai la-uri
şi aceeaşi partitură in mi bemol major in care imi apar numai la bemoli.
dacă aş canta respectiva chestie la chitară, ar trebui să ciupesc o coardă astfel incat "outputul" să fie de fix 110 herţi in ambele cazuri.
şi acelaşi lucru e valabil pentru absolut orice notă, pentru că in orice tonalitate există MAXIM 12 sunete posibile, care au corespondent in absolut fiecare tonalitate posibilă.
ce-i aşa greu de priceput părerea mea?
am spus, poate mă inşel, arătaţi-mi unde? dacă nu, atunci care e diferenţa dintre tonalităţi? pt că dpdv auditiv e vorba de absolut aceleaşi frecvenţe(simplist vorbind)

eu nu despic firu in patru, vreau să MI se explice care-s diferenţele alea mari şi bengoase, şi de ce apelează compozitorii la diferite tonalităţi din moment ce in final tot aceleaşi sunete se pot scoate.

baftă steaua!!

[ghionoiul]

[quote="colegu"]in tonalitatea DO MAJOR secvenţ]Vrei să spui secvenţa DO MI BEMOL din gama mi bemol major, da ? că dacă spui MI, eu inţeleg mi natural, chit că ne aflăm in gama mi bemol major.

[quote="colegu"] dar eu modific notele in funcţ]Păi hotărăşte-te: ori le modifici, ori sunt aceleaşi sunete şi obţii acelaşi rezultat ?!
Mie mi-e clar că ţie nu ţi-e nimic clar Dacă pui de mană un bemol in faţa lui mi atunci cand scrii in gama do major, pentru a obţine acelaşi sunet ca sunetul desemnat de bulina de pe prima linie a portativului in gama mi bemol major, nu inseamnă că modifici nota cu nimic ! Şi in mi bemol major era tot un mi cu un bemol in faţă, doar că bemolul era MULT mai in faţă, şi anume in capătul portativului. Diferenţa e doar de convenţie de notare intre game, dar acelaşi sunet (aceeaşi frecvenţă) va avea bulina in acelaşi loc pe verticala portativului şi va avea in faţă acelaşi "accident", dacă e cazul.

[quote="colegu"]deci, in afară]Eroarea ta constă in aceea că percepi o tonalitate doar ca pe o convenţie de notare muzicală, şi nu ca pe un sistem de referinţă bazat pe o tonică. Tu n-ai decat să transcrii Eroica in do major (aşa cum inţelegi tu această transcriere, adică eliminand cei 3 bemoli din capătul portativului şi punandu-i de mană acolo unde este nevoie). Insă rezultatul nu e o ERoică in do major, aşa cum am descris-o eu intr-un post anterior, ci EXACT aceeaşi Eroică de Beethoven, doar că scrisă intr-o convenţie de notare a la colegu. E ca şi cand ai scrie cuvinte romaneşti cu litere chirilice...

íŽţi mai dau un exemplu: motivul DSCH, repetat in mai multe lucrări ale lui Şosta. Intr-un fel are feelingul in Cvartetul nr. 8 in DO minor, unde secvenţa DSCH se vede ca: Relativa Subdominantei - Relativa majoră - Tonică - Sensibilă, şi alt feeling este in Simfonia 10 in MI minor, unde sună ca: Dominanta Relativei Majore - Sensibilă - Subdominanta Relativei Majore - Dominantă.
Creasta Pietrei Craiului se vede diferit de pe Omu faţă de cum se vede de pe vf. Păpuşa din Iezer. Şi totuşi e aceeaşi creastă a Pietrei Craiului...

[colegu]

da corect, notarea e o convenţie, sunetul NU! sunetul e natural şi e acelaşi.
nu mă interesează cum se vede piatra craiului de pe masivul omul sau din valea dealului, contează că piatra craiului e exact aceeaşi!
fiecare o percepe diferit, dar e vorba de absolu acelaşi lucru, şi asta n-are absolut nicio treabă cu "tonalitatea".
exact, e chestia de convenţie - şi mi se pare o convenţie stupidă.
exact, o să am eroica a la colegu,şi o să sune exact ca a lui betoven,de ce ar fi convenţia lor mai bună decat a mea?
de ce e alfabetul latin mai bun decat cel chirilic?
de ce sunt cifrele arabe mai bengoase decat cele romane?
din moment ce descriu intocmai aceleaşi lucruri.
poftim eu renunţ şi la portativ şi la sistemul de buline bastonaşe şamd, eu scriu in cuvinte, sau eventual cu tab - instrumentistu să vadă exact unde poziţionează degetu, şi tempoul să fie dictat de 5 buline,1 lent şi 5 foarte rapid.
pot să mă screm şi eu să scot un sistem mare şi tare,nu fac nimic, totul e o convenţie - şi e o convenţie cretină - aşa văd eu sistemul tonal(numai din punctul de vedere al convenţiei)

fraţilor, sunetele sunt exact aceleaşi indiferent de cum le notăm, de ce să ne chinuim in ţşpe feluri de tonalităţi cand una bună le include pe toate?

[ghionoiul]

Boooonnn... deci am reuşit intr-un tarziu să te fac să inţelegi ce este aceea o tonalitate, atat ca sistem de referinţă sonor cat şi ca convenţie de notare. Trecem la pasul următor.

Ca să te fac să inţelegi de ce convenţia cu notarea in diverse tonalităţi e un lucru bun (cel puţin in muzica tonală, nu musai la SChonerg şi gaşca lui), ar trebui mai intai ca tu să realizezi care este esenţa sistemului tonal - anume echilibrul definit de opoziţia dintre tonica unei game, care are rolul de "putere", şi dominantă, care e un fel de "opoziţie" (exemplu: in gama do major, do, respectiv sol), precum şi faptul că restul notelor din gamă aparţin fie puterii, fie opoziţiei. Asta cel puţin in principiu, deoarece jocurile politice oferă intotdeauna posibilităţi nelimitate de combinaţii, inclusiv de coaliţii intre putere şi opoziţie. Şi in politică, şi in muzică.

Ei bine, eu nu am cum să-ţi explic chestia asta. Dacă urechea ta percepe tonica intr-o linie melodică, bine. Dacă nu, n-am ce-i face. E ca şi cu percepţia gravitaţiei. Orice om e conştient că, dacă se suie intr-un copac, nu se poate indepărta pur şi simplu de trunchi undeva, la o inălţime de 2-3 metri şi să rămană acolo, suspendat in aer. Şi un copil işi dă seama că gravitaţia il va aduce inapoi pe sol (nu pe ăla de pe portativ...), inapoi la "tonică". Ştim cu toţii că aşa e oranduită lumea şi conştientizăm gravitaţia. Cu oranduirea unei tonalităţi lucrurile sunt similare, chiar dacă nu la fel de perceptibile pentru toată lumea.

Atenţie ! Eu nu spun aici că sistemul tonal, cu muzică scrisă in diverse tonalităţi de Bach, Schubert sau Rahmaninov, e mai bun ca ăla atonal al lui Webern şi Schonberg. E la latitudinea fiecăruia să decidă acest lucru. Fiecare işi poate alege dacă preferă să trăiască pe Pămant, supus gravitaţiei, sau undeva in Cosmos, in deplină imponderabilitate.

Dacă urechea şi simţul tău muzical te ajută să percepi existenţa acestui camp gravitaţional in muzică, argumentul in favoarea utilităţii convenţiei de notare in game este deja evident.

[Ciuhandru]

Ceea ce Colegul pare a nu intelege este ca odata ce-ai ales o tonalitate si te-ai instalat in ea de cateva masuri bune, daca introduci o secventa de note straine de acea tonalitate efectul va fi straniu, neasteptat, ambiguu sau chiar disonant, in timp ce aceleasi note in tonalitatea care le e proprie vor suna confortabil, cuminte si conventional.

Mai mult, evident ca se poate scrie Concertul lui Sibelius in conventia Colegului, in fond la fel de valabila ca oricare alta. Dar tot in re minor ar rezulta, pentru ca tonalitatea e data de relatiile si raporturile reciproce dintre note, care raman aceleasi indiferent de conventia de notare. Fie ca e scrisa pe portativ cu indicatia presto, fie ca e scrisa pur si simplu in cuvinte si cu 3 puncte, secventa "do diez-mi bemol-fa diez-si bemol" tot straniu ar suna in do major, datorita accidentilor care sunt niste intrusi.

[ghionoiul]

Dar tot in re minor ar rezulta, pentru ca tonalitatea e data de relatiile si raporturile reciproce dintre note, care raman aceleasi indiferent de conventia de notare.

Asolut corect ! Colegule, incearcă]
soll ich atmen,
soll ich lauschen?
Soll ich schlürfen,
untertauchen?
Süss in Düften
mich verhauchen?
In dem wogenden Schwall,
in dem tí¶nenden Schall[/i],
premergătoare climaxului muzical al bucăţii. Aici există momente in care secvenţe gen la-la diez-si sună acum in ţ major, iar la măsura următoare in ş major, şi asta doar datorită schimbării ingenioase a acordului care le susţine.
Intamplător - sau nu ? - Moartea Isoldei are (totuşi) ca tonalitate de bază si major - o tonalitate impuţită cu 5 diezi la cheie, dar cu o capacitate formidabilă de a transmite emoţii foarte puternice (vezi şi Trioul op. 8 de Brahms in aceeaşi tonalitate, una dintre lucrările mele favorite la Brahms).

[colegu]

corect, asta am vrut să şi zic, accidenţii ăia sunt de fapt nişte intruşi şi modifică tonalitatea.

Ceea ce Colegul pare a nu intelege este ca odata ce-ai ales o tonalitate si te-ai instalat in ea de cateva masuri bune, daca introduci o secventa de note straine de acea tonalitate efectul va fi straniu, neasteptat, ambiguu sau chiar disonant, in timp ce aceleasi note in tonalitatea care le e proprie vor suna confortabil, cuminte si conventional.

nu, asta este absolut okei, după ce stau măsuri bune intr-o tonalitate, unde există preponderent nişte note cu relaţiile de rigoare, atunci cand o schimb brusc se va vedea, pentru că introduc note cu alte rapoarte.

dar ce te faci cand schimb tonalitatea pe traseu din do major in la minor?
incep acu să inţeleg ce zice ghionoiul, că in primul caz "mă intorc" la do in al doilea mă intorc la "la" şi e o diferenţă cam mare intre ele.

mi-a plăcut comparaţia ghionoiului cu pămantul şi imponderabilitatea. in muzica tonală,dacă porneşti de la do major, poţi ajunge pe parcurs la re minor, mi bemol major sau mai ştiu eu ce,dar in final tot la do cobori.in atonalitate fiecare ton beneficiază de aceeaşi greutate, şi deci nu va fi nicio predominanţă majoră.

insă in ceea ce priveşte disonanţa, se prea poate s-o atingi printr-o randomizare barbară exclusiv intr-o anumită tonalitate.de exemplu(pt do major) inchipuiţi-vă
do si re do fa mi do si fa sol(s-ar putea să sune bine, nu bag mana-n foc)

apropo, ce inseamnă notaţia sfertu de notă = 45.
oricum in orice caz mi-am dat seama că mai mult sau mai puţin vorbesc bălării, mă scuzaţi, sunt un ageamiu care nu vrea să-şi recunoască incompetenţa .
pe de altă parte vreau şi io să pricep cum stă treaba cu muzica scrisă că poate imi dau seama şi-mi explic de ce-mi plac anumite compoziţii in detrimentul altora.

[AlexN]

Da, eu sunt complet pierdut in spatiul vectorial al notelor, mi-este foarte greu sa inteleg explicatiile Ghionoiului sau ale Ciuhandrului, fara sa si aud despre ce e vorba... asa ca renunt sa mai pun intrebari. Poate gasesc pe net vreun curs insotit si de ceva midi-uri, ca tot asa cum "Dumnezeu a creat imaginea pentru ca prostul sa priceapa ideea", se poate vorbi si despre sunet (sau cel putin atunci cand faci teorie muzicala).

O intrebare totusi @Ghionoi: cum adica "acordurile care insoţesc acele note"? Ce inseamna de fapt acord atunci?

[Ciuhandru]

O analogie potrivita, cred eu, este note muzicale-litere si tonalitati-limbi. O aceeasi secventa de litere, sa zicem "colegul" suna bine in "tonalitatea" romana, relativ bine in tonalitatea "franceza" si absolut aberant si nelalocul ei in tonalitatea "maghiara". In toate cazurile, literele sunt aceleasi, dar contextul este complet diferit.

[ghionoiul]

Citind cele scrise de coleg imi dau seama că, totuşi, simte ce inseamnă un sistem tonal, o tonalitate. In acest caz e foarte uşor să adaug ultima explicaţie cu care rămăsesem dator.
Convenţia notării muzicii intr-o anumită tonalitate este utilă pentru că uşurează mult inţelegerea partiturii. Pe de o parte, văzand de la bun inceput 2 diezi la cheie (fa şi do), orice cititor al partiturii va şti că avem de-a face cu re major sau si minor (lucru care va rezulta efectiv din context). Ca atare, interpretul işi va "seta" mental sistemul tonal astfel incat să perceapă re-ul ca pe tonică. Ştim de la bun inceput că toate fa-urile care vor apărea in partitură vor fi by default fa diez, cu excepţia fa-urilor notate in mod expres cu becar (ceea ce, in cazul de faţă, e un accident). La fel cu do. In felul ăsta, evităm ca partitura să abunde de diezi puşi "de mană" după convenţia colegului şi ca atare va fi mai uşor de citit, va fi mai user-friendly. Nu mai zic că economisim spaţiu pe hartie, deci salvăm pădurea

Secvenţa inventată de tine do si re do fa mi do si fa sol, deşi nu conţine nici un accident, poate suna la prima vedere aiurea chiar şi in do major. Depinde insă de duratele notelor - putem inventa mii de combinaţii. De asemenea, putem aplica tehnica lui Wagner şi să ataşăm in background nişte acorduri interesante, şi ar putea ieşi o super-temă de super-simfonie. Asta dacă ne pricepem. Cum nu ne pricepem, ne dăm cu părerea de pe margine

Notaţia sfertu de notă = 45 inseamnă că sfertul de notă (pătrimea) are o frecvenţă de 45 pe minut. Cu alte cuvinte durata unei pătrimi este 1.333 secunde. E o metodă de a defini ritmul, mai puţin poetică decat Andante con poco meno mosso, sau Langsam, feierlich aber doch nicht zu schlappenden schnell, dar mult mai exactă

@Alex: gandeşte-te la acordeon. Fiecare buton din ăla negru de pe burduf e un acord standard (gen tonică majoră, tonică minoră, dominantă cu septimă...) transpus in toate gamele posibile. Ţiganul "virtuos" care mangaie claviatura cu mana dreaptă ştie instinctiv pe ce buton negru să apese ca să obţină acordul potrivit, care merge cu secvenţa de note cantată la un moment dat. Mai mult, ţiganii cu multe nunţi la activ ştiu la fel de instinctiv că o secvenţă poate fi acompaniată mai intai cu un acord, iar la repetiţie cu alt acord, obţinand un efect variaţional interesant. Acordeonul, după cum ii spune şi numele, e instrumentul care materializează fizic teoria de care vorbeam eu.

[Ciuhandru]

Simplu spus, un acord inseamna doua sau mai multe note cantate simultan, de exemplu ca atunci cand apesi clapele pianului cu toate degetele unei maini. Cu asta, insa, intram iar pe un teren minat, pentru ca unele acorduri sunt consonante (adica gadila urechea placut) iar altele sunt disonante (adica zgarie aceeasi ureche).


Off-topic: de doua zile forumul asta a luat-o razna, merge din 3 in 3 ore cate 5 minute. Ce se-ntampla, nene moderatorule?

[AlexN]

Din pacate, eu tot n-am inteles, ma mai gandesc.

Pana acum credeam ca de fapt exista doar o amarata de succesiune de note (frecvente), dispuse la anumite distante (de frecventa) intre ele -tonuri si semitonuri-, ca asa suna "melodios" creierului uman. Iar succesiunea asta de note consecutive este impartita in game de cate opt note (unde notele terminale (do-urile) fac parte si din gama urmatoare) pentru ca sa se usureze citirea-scrierea lor... Dar m-am inselat...

Problema cu standardizarea adusa in discutie de catre Colegu este corecta, dar doar in principiu. Standardul da puterea, asa ca n-are nici o importanta cat de eficient este, atat timp cat toata lumea il cunoaste si-l foloseste. Cine a zis ca procesoarele Intel au fost cele mai bune la vremea cand au acaparat piata? Nu erau. Cele de la Motorola erau mai bune. Dar dintr-un motiv sau altul, Intel a devenit standard si acum majoritatea specialistilor cunosc arhitectura Intel si se raporteaza la ea. Evident, fiecare poate inventa ce procesor doreste... nici nu e mare branza, avand uneltele actuale de proiectare. Dar daca nu-l compatibilizezi cu soft-ul existent, la ce bun ca-l folosesti doar tu si trei amici buni de-ai tai?

La fel si in muzica... partitura "colegu" si muzica compusa de el si scrisa in acest fel ar fi citita doar de catre Colegu. Ar fi o pierdere incalculabila pentru restul omenirii sa nu aiba acces la aceste creatii, doar pentru ca sunt scrise in limbaj nestandard...

[colegu]

Da, eu sunt complet pierdut in spatiul vectorial al notelor

nu eşti singurul, btw
ghionoiule ai foarte mare dreptate cu priceperea, şi cu notele alea inşirate de mine.
am luat spre exemplu notele care formează motivul lui tristan, nişte note de 3 lei,iar dacă le canţi aiurea iese o varză..ce să mai d'aia il iubim noi pe wagner, dacă se pricepe se pricepe.

incep să inţelegi ce spui tu cu notele alea de fundal. acum ascult finalul din tristan dar la pian, ca să-mi dau mai bine seama..ideea e că mana dreaptă cantă o chestie, iar stanga pe alocuri parcă acompaniază.mai ales la crescendo-ul acela do si do re mi re do si si la.(asta cantată la mana dreaptă, mă rog s-ar putea ca notele să nu fie fix astea, dar seamănă mult, adică sper că-ţi dai seama despre ce vorbesc)

ciuhandrule, de parcă suntem ontopic acu',de la muzica secolului xxx am ajuns la lecţii
de clasa a 3-a de teorie muzicală
şi da, şi eu m-am săturat de cat de des imi apare că servăru e bizi ăt ză măumănt

[Ciuhandru]

Simplu spus, un acord inseamna doua sau mai multe note cantate simultan, de exemplu ca atunci cand apesi clapele pianului cu toate degetele unei maini. Cu asta, insa, intram iar pe un teren minat, pentru ca unele acorduri sunt consonante (adica gadila urechea placut) iar altele sunt disonante (adica zgarie aceeasi ureche).

[ghionoiul]

Bun, dacă tot batem campii pe Muzica secolului XX cu teorie şi solfegiu, cu Intel vs. Motorola şi cu server busy all the day, am şi eu o intrebare in aceeaşi ordine de idei: mai ţine careva cu Steaua ?...

[Ciuhandru]

[quote="ghionoiul"]Bun, dacă]

Evident... pai mai bine repetent in Liga Campionilor decat premiant in Liga lu' Mitica...

[AlexN]

Aha, bun, deci acord in teoria muzicala inseamna altceva decat profanul "acordurile melodiei" cu sensul de insiruire de note.

[ghionoiul]

Aha, bun, deci acord in teoria muzicala inseamna altceva decat profanul "acordurile melodiei" cu sensul de insiruire de note.

Hehehe, categoric ! Şi in plus, cum mai spuneam, acordul nu e musai să se audă fizic, poate să fie şi implicit, "virtual". De aia noi, wagnerienii, putem fredona sub duş Moartea Isoldei, pentru că auzim in minte şi restul muzicii, adică acordurile, in timp ce de inganat inganăm doar o banală şi insipidă inşiruire de note cu mulţi accidenţi. Cine ne-ar auzi ar zice că ne doare ceva.

Ciuhandru, Steaua e repetentă in CL şi nu altundeva tocmai pentru că a fost premiantă in Liga lu' Mitică. Nu mai intru in detalii cum a luat premiul, ca să nu primesc galben pentru offtopic repetat.

[Ciuhandru]

Aha, bun, deci acord in teoria muzicala inseamna altceva decat profanul "acordurile melodiei" cu sensul de insiruire de note.

Insiruirea de note reprezinta "melodia" , care este data de desfasurarea pe orizontala a notelor pe portativ. Acordurile, care dau armonia, reprezinta verticala partiturii, adica notele care la un moment dat rasuna simultan (sau aproape). Daca iei o partitura care are, sa zicem, numai 5 instrumente: vioara, viola, flaut, trombon si pian, atunci notele cantate de fiecare instrument in parte sunt scrise pe 5 portative situate unul sub altul, cu specificatia instrumentului in stanga portativului. Daca iei un o nota oarecare pe portativul viorii, de exemplu, si duci prin ea o linie verticala, aceasta va intersecta celelalte portative in alte note. Ei bine, aceste note, care se canta simultan, reprezinta acordul de la momentul respectiv.

[ghionoiul]

Daca iei o partitura care are, sa zicem, numai 5 instrumente: vioara, viola, flaut, trombon si pian,

Combinaţia asta sună a Carnavalul animalelor

[Ciuhandru]

De fapt, portativele pentru pian vor fi doua: cel de sus pentru mana dreapta si cel de jos pentru stanga.

Ghionoiule, din ce spui deduc ca si pe Dinamo o asteapta aceeasi soarta la anu'

[ghionoiul]

Chestia cu perpendiculara ridicată pe portativ in punctul la bemol e bestială... In mod sigur un inginer ca Alex o va pricepe

Edit: Ciuhandrule, măcar Dinamo ar fi dat un amărat de gol de onoare, că Niculescu dădea gol din lovitura liberă

[Ciuhandru]

[quote="ghionoiul"]Chestia cu perpendiculara ridicată]

Ghionoiule, daca ridici o perpendiculara pe portativ obtii fix nimic, sau cel mult o linie care te va lovi in nas

[quote="ghionoiul"]
Edit: Ciuhandrule, mă]

Ma tem de greci chiar si cand fac daruri... si nu mai e mult pana diseara.