Muzica secolului Ics Ics

[bruno]

A ascultat careva din voi simfoniile lui Karl Amadeus Hartmann??
Am citit undeva un articol extrem de elogios la adresa lui care chiar m-a facut curios.

[colegu]

nope,n-am ascultat,
in schimb acum m-a prins liviu dí£nceanu cu 7 zile(trombonul este super)

[eliz]

A ascultat careva din voi simfoniile lui Karl Amadeus Hartmann??
Am citit undeva un articol extrem de elogios la adresa lui care chiar m-a facut curios.

am ascultat eu cele 8 simfonii compuse de el dar probabil nu prea te intereseaza parerea mea. ideea e sa nu te pui sa asculti daca nu iti place Webern si Stravinsky, altfel s-ar putea sa sfarsesti cu o luxatie de timpan. e adevarat omul are ceva nou si chiar si frumos (de exemplu prima parte din Gesangs-Szene) pana se aud primele "zgomote" vocale.

nu prea inteleg cum poate fii catalogat simfonistul secolului de unii cata vreme exista un Gorecki contemporan cu el care a adus ceva nou in muzica clasica , reusind in acelasi timp sa ii pastreze harmonia si tonalitatea.

[ghionoiul]

am ascultat eu cele 8 simfonii compuse de el dar probabil nu prea te intereseaza parerea mea.

Eliz, fratele meu, am auzit că la Ţăndărică se pune in scenă Mizantropul de Moliere şi se organizează selecţie pentru rolul titular. Eu zic să incerci...

[bruno]

@eliz
Mersi mult de sugestii. Daca toate posturile tale ar semana cu asta cred ca ti-as simti chiar lipsa.

[colegu]

măi elizule,ce faci,mi-l compari pe górecki cu d-alde webern sau stravinski?
n-au nicio treabă unul cu altul,dacă tot vrei polonezi comparabili cu ăia doi (mai precis cu primul - austriacul) - witold lutosławski.
dar polonezul górecki e comparabil cu modernişti mai soft - rautavaara,hovhaness,harisson,arvo pí¤rt,filip glass etc..
de fapt nici stravinski nu prea are ce căta langă webern,sunt două lucruri opuse,da chiar, ce treabă are debussy cu şí¶nberg?
am descărcat eu nişte simfonii de hartman,incă nu le-am ascultat,dar acum chiar sunt curios,mai curios decat m-a făcut wikipedia!

[Ciuhandru]

[quote="colegu"]
de fapt nici stravinski nu prea are ce că]

Mi-ai luat vorba din gura

[eliz]

Mi-ai luat vorba din gura

pai este simplu. muzica atonala ii uneste, desi Stravinsky a compus si muzica tonala.

http://en.wikipedia.org/wiki/Atonal_music

http://www.laphil.com/resources/piece_detail.cfm?id=464

[colegu]

asta este fix vax,n-au absolut nicio treabă.
după mine toată muzica este atonală,n-am inţeles şi nici n-am să inţeleg care-i şpilu cu tonalitatea, din moment ce do major este identic cu la minor.

şi apoi,stravinski sună intr-un mod(la inceput este un soi de clonă debussy) iar webern este o clonă(proastă) şí¶nberg.
că mai sunt şi excepţii(la webern) e partea a 2-a.

[eliz]

asta este fix vax,n-au absolut nicio treaba.
dupa mine toata muzica este atonala,n-am inteles si nici n-am sa inteleg care-i spilu cu tonalitatea, din moment ce do major este identic cu la minor.

daca tot este do major la fel cu la minor hai sa ascultam muzica generata aleator, fara armonie si tonalitate. ce rost are sa ascult beethoven ca ma pun si imi trag niste note pe portativ si le ascult. ce este pt tine muzica ? da-mi cea mai simpla si lipsita de sentiment definite care iti vine in minte (asta ca sa nu spui ca muzica este zgomot care gadila urechea intr-un mod placut)

imi amintesc ca aveam 10 ani cand am invatat prima data game. eram doar un pusti, si nu cunosteam deloc teorie muzica, gen tonalitati-atonalitati si alte prostii. dupa ce proful mi le-a aratat care sunt, fara sa ma uit la clape era extrem de usor sa imi dau seama cand greseste o nota. pur si simplu gamele in major sunau perfect armonios si o simpla jumatate de nota in sus sau in jos duce la distrugerea armoniei. nu se poate explica logico-matematic de ce 2+una note cantate impreuna suna mai bine decat 2+alta nota. asa suntem construiti sa percepem sunetele. de ce suntem asa nu imi mai bat capul sa raspund.
faptul ca mintea umana are un tipar dupa care percepe sunetele face ca o melodie de la Abba sa stea pe primul loc in top cu saptamanile si nu o linie melodica generata intamplator cu aceleasi note. tot ce iese din "tipar" suna inarmonic, atonal. este foarte simplu.

aici gasesti o definitie mai elaborata a atonalitatii, precum inca vreo cateva articole interesante (cel putin mie asa mi s-au parut):
http://www.dovesong.com/centuries/Atonality.asp
se pare ca s-a si scris o carte "Schonberg's Error". am citit niste pareri despre ea pe amazon.com . din cate am vazut nu exista pareri de mijloc. poti fii ori cu ea ori impotriva ei.

[ghionoiul]

Hmmm... tre' să recunosc că, in ciuda incoerenţei ce caracterizează exprimările elizului, explicaţia cu tonalitate-atonalitate e atat de simplă şi de clară incat pană şi colegu o poate pricepe Eu n-aş fi avut răbdarea asta, dar sper că eliz l-a lămurit cat de cat pe coleg, aşa, ca de la inginer la fizician.

[colegu]

offf, nota e doar o vibraţie de o frecvenţă specificată!(mai sunt şi armonicele,dar nu intru in detalii)
toate gamele tonale, minore şi majore au aceleaşi note,care-i şpilu?
nimeni nu a spus că muzica atonală inseamnă tehnici aprofundate de randomizare.
şi exact aia e muzica - zgomot plăcut urechii,de fapt nu urechii ci creierului.

disonanţe există şi in muzica tonală.
muzica tonală este o eroare - in fiecare tonalitate triada de bază se schimbă,dar notele care pleacă de la triada de bază sunt la fel - e vorba de 12 note,nimic mai mult,de fapt 12 frecvenţe permise,şi in orice tonalitate sunt absolut ACELEAŞI frecvenţe. din moment ce frecvenţa nu se alterează e vorba de aceleaşi sunete chit că suntem in do major,la minor,la diez,si bemol,fa diez etc..(la tonalitate mă refer)
da sigur,cand pe portativ in tonalitatea si bemol apare o notă pe prima bară,e clar că ea nu sună la fel cu nota poziţionată in acelaşi loc in tonalitatea re diez,dar asta nu inseamnă că in re diez nu există un loc pe portativ unde să obţin acelaşi efect ca-n tonalitatea si bemol.
tonalitatea e o mare eroare, de fapt nu spune absolut nimic, la bază nu stă tonica ci nota, frecvenţa!!!
ca să nu mai spun că tonalitatea e un caz particular al atonalităţii.
eu pot compune fără a folosi un portativ,ci doar specific nişte frecvenţe.
asta inseamnă că n-am cum să compun concertul pt vioară de sibelius in această manieră? e na?
şi atunci, care-i şpilul muzicii tonale?
că se face economie de bemoli şi diezi pe partitură?haida de.
şi vorba ghionoiului, că-i uşurez munca interpretului? ete vax.
ceea ce cantă violonistu sunt "frecvenţe" ,şi mă indoiesc că pune el degetu exact unde-i frecvenţa de ţ de herţi ,poate-l pune la ţ-1 herţi - şi s-a dus dracu toată "tonalitatea"

da-ţi-mi un cantec simplu,fără polifonii şi etc scris intr-o anumită tonalitate
eu ii modific tonalitatea, şi notele pe portativ şi-o să vedeţi că rezultatul final este absolut acelaşi!!

[Ciuhandru]

Daca incepem iarasi cu discutii despre care-i mai breaza, tonalitatea sau atonalitatea, nu mai sfarsim pana la Judecata de Apoi. Parerea mea este ca amandoua sunt la fel de artificiale, iar cine nu crede, mearga in natura si asculte, si de i se va parea ca paraiele susura-n la minor, cascadele tuna-n do major, privighetorile viersuie-n mi minor si greierii taraie-n fa major, asa sa fie, desi eu unul ma-ndoiesc foarte. Ba zic inca mai mult, ca nu va gasi nicaieri in natura viori, trompete sau piane, fiindca toate acestea-s nascociri omenesti, adica "artificiale", care pe latineste insemneaza tocmai "lucru facut de un artist", prin opozitie cu "natural" care vrea sa zica "facut de natura", sau de Dumnezeu, adaug eu ca un bun crestin. De unde urmeaza ca muzica, fie ea tonala sau atonala, este "artificiala" de la inceput pana la sfarsit, ca de altminteri orice arta. Ceea ce ma emotioneaza pe mine pana la lacrimi in concertul pentru clarinet de Mozart nu-i la majorul in care a fost scris, dupa cum nici in concertul pentru vioara de Berg nu-i atonalitatea din care l-a zamislit. Hai mai bine sa ne bucuram fiecare de ceea ce-i place si sa-i lasam si pe altii sa faca la fel.

[colegu]

la sunetele din natură am un singur dubiu, nu cred că-i vorba de oscilaţii armonice,că dacă ar fi,atunci e categoric muzică atonală.
de exemplu,atunci cand pică o piatră pe asfalt,sunetul işi schimbă tonalitatea şi apoi devine distorsionat,pană se stinge,nu-i un sunet curat.aici e clar că nu-i vorba de oscialţie armonică.

eu spun doar că ideea de tonalitate este vax,toţi compozitorii "tonali" operează cu 12 sunete, terţa minoră sau majoră sunt doar lăbărie teoretică - un vax artificial.
din fericire nu omul a născocit sunetul,omul doar a inventat instrumente.

eu mă bucu de ce-mi place,dar aici e vorba de altceva.
recunosc,n-am pregătire in domeniu, da să-mi explice dom'le cineva cu carte.
alina cucu s-a căznit,nu zic nu,dar tot nu mi-a arătat unde mă inşel.
tot ce contează e tonul(nota),armonicele şi tempo-ul.
tonalitatea este fix frecţie.

[ghionoiul]

colegule, a spune că tonalitatea e fix frecţie este perfect echivalent cu a spune că formula lui Galilei v pătrat egal v zero pătrat plus 2 a x e o băşină (pardon de expresie, vorba lui Pavel din interviul de aseară...) trasă de un moş senil, avand in vedere viziunea complexă deschisă mai nou de Einstein. De fapt discuţia asta s-a mai purtat, dar tu ţii morţiş să devii mai interesant decat eşti

[AlexN]

Colegule, daca explicatiile pe care le-ai debitat vin de la un fizician, trebuie sa recunosc ca m-ai dezamagit rau...

Eu sunt undeva pe la parerea Eliz-ului, si anume faptul ca mintea omeneasca (vedeti, nu folosesc cuvantul creier, care este mult prea visceral) este construita in asa fel, incat sa "rezoneze" la anumite insiruiri de frecvente (note). Lucrul asta mie mi se pare absolut fascinant!!!...

In rest, da, nu exista epoca de creatie mai buna ca alta. Fiecare are insa o epoca care i se potriveste cel mai bine.

[ghionoiul]

Dezvolt ideea cu tonalităţile. Sigur că mi bemol din gama si bemol major e totuna cu mi bemol apărut accidental in tonalitatea fa diez minor, dar inţelegerea muzicală a omului este mult uşurată de aceste "pattern"-uri şi de aceea le folosim. O tonalitate e un sistem coerent de a scrie muzică, aşa cum forma unui corp omenesc e o modalitate uşor de inţeles de a exprima ceva in pictură. Evident, putem picta fără forme convenţionale, precum Kandinski şi putem compune precum Schonberg. Nu zic acum că aceste manifestări sunt mai valabile sau mai puţin valabile, zic doar că ele au apărut ulterior, mult după primele manifestări artistice spontane ale omului, care plecau de la forme convenţionale uşor de inţeles.
La urma urmei şi podeaua orizontală folosită in arhitectură e tot o formă convenţională. Poate că peste cateva sute de ani, cand gusturile arhitectonice vor evolua la nivelul la care au evoluat deja gusturile in muzică, pictură sau poezie, vor exista clădiri cu suprafeţe dispuse după unghiuri aleatoare, in care oricine intră trebuie să prezinte certificat de Spiderman

[colegu]

ideea de 12 tonuri distincte nu e aiurea,ghionoiul a zis bine, e vorba de "patternuri"
dar dpdv muzical mi diez fa diez si bemol etc(ca tonalităţi) sunt acelaşi lucru.
eu la asta mă refer cand zic că tonalitatea e frecţie.

iar asta cu mintea omului care rezonează doar la anumite frecvenţe e iarăşi trasă de păr.de fapt, e vorba de interval, intervalul trebuie păstrat, tocmai de aceea poate interpreta un bariton o linie de soprană.

Colegule, daca explicatiile pe care le-ai debitat vin de la un fizician, trebuie sa recunosc ca m-ai dezamagit rau...

fizica e un domeniu atat de vast, şi din fericire acustica mă interesează prea puţin, başca nu-s fizician.

ghinoiule, formula lui galilei nu-i o băşină, insă se poate aplica numai intr-un interval limitat de viteze, şi nu pentru orice corpuri.
arta in schimb nu este o formulă.

şi voi plecaţi de la o premiză falsă - că muzica atonală conţine tot spectrul de frecvenţe posibile.nu-i aşa.
liszt a compus pentru pian, o bagatelă fără tonalitate.
cum vine asta?
şi la fel, există o grăma de variaţiuni pentru pian atonale.
ce inseamnă atonal - adică nu se pleacă de la aşa zisa terţă majoră sau minoră(n-am un portativ ca să arăt da deh) ci fiecare notă are importanţa ei.

muzica tonală face doar economie la diezi şi bemoli.
şi apropo de wikipedia, am văzut la nu'ş ce concert de berg(muzică atonală - ct pt vioară) pe partitură un becar, din moment ce e muzică atonală, ce draci inseamnă becarul ăla acolo?
mă rog. eu recunosc că-n ceea ce priveşte teoria muzicală sunt antitalent,bată sau cum vreţi, dar vă las pe voi să-mi explicaţi şi să-mi arătaţi că mă inşel.

pe scurt, din semiton in semiton sunt 12 note posibile.indiferent de caţi bemoli sau dieji sunt trecuţi inainte pe portativ tot cu 12 sunete distincte avem de-a face.
aşadar, ce aduce nou tonalitatea?
exceptand economia de diezi bemoli şi becari(practic orice astfel de semn schimbă tonalitatea compoziţiei, pentru că intr-o compoziţie riguros _tonală_ nu ar trebui să existe acele semne) şi serviciul pe care-l faci interpretului nu văd care-ar fi beneficiile muzicii aşa zis tonale.

deja am lungit-o rău de tot,in orice caz,intr-o tonalitate riguroasă nu avem decat 7 note, pentru că intervalele dintre note sunt fixate, semitonurile sunt pe poziţii fixe.,orice alteraţie schimbă tonalitatea chiar şi pentru o singură notă.
ce să ne mai complicăm cu asta? avem 12 tonuri şi le folosim pe ălea.

[ghionoiul]

Ţi-aş desena, să inţelegi mai bine, dar sunt antitalent total
Nu există nici o contradicţie intre tonalitate şi accidenţi (diezi, bemoli). Chiar dacă tonalitatea e do major, un si bemol se poate intercala foarte firesc intr-un acord care intervine normal in curgerea logică melodiei "tonale". Muzica tonală nu inseamnă că o piesă scrisă formal in do major conţine da capo al fine exclusiv acorduri şi pedale de do major. Dacă ar fi aşa, ar fi o plictiseală mai mare decat cei mai stupizi contemporani ai lui Mozart (de fapt ar fi un fel de "minimalism" )
Muzica tonală inseamnă, după inţelegerea mea, că orice notă sau secvenţă de note poate fi susţinută (virtual sau chiar faptic) de un acord standard (tonică majoră sau minoră, dominantă, septimă mare sau mică etc.) aparţinand oricăreia dintre cele 24 de game tonale cunoscute (12 majore, 12 minore). Avem destule exemple in muzica "tonală" unde la un moment dat nici nu ştii in ce tonalitate te afli - ai dat chiar tu un exemplu din Liszt, iar Wagner abundă de astfel de exemple, ba pană şi la Mozart găseşti destule astfel de pasaje, in special in secţiunile de dezvoltare care preced reexpoziţia, vezi ultima parte din simfonia 40 - insă, cum spuneam, arată-mi un punct pe portativ şi eu iţi spun care e acordul in acel punct. In plus, acordurile astea virtuale se succed intr-o inlănţuire cat de cat firească.
La muzica atonală sunt rare momentele in care poţi identifica un astfel de acord virtual. Notele sunt dispuse in aşa fel incat nu respectă nici un pattern - de fapt sunt randomizate. Şi nu văd nici o contradicţie in faptul că apare vreun becar pe portativ, pentru că nu scrie nicăieri că muzica atonală e compusă doar din diezi şi bemoli. Dacă omul tocmai folosise un fa diez şi imediat avea nevoie de un fa natural, e musai să pună becarul.
Similar, muzica tonală nu face economie de diezi şi bemoli. Chiar ii foloseşte din plin - exemplu: nocturnă in re bemol major de Chopin. Atata că, pentru uşurinţa notării, ii pune in capul portativului, iar pe parcurs nu pune decat ce se modifică suplimentar. Tocmai pentru că există un pattern !

E mai clar ? Că eu am cam obosit

[Ciuhandru]

Singura gama lipsita de bemoli si diezi este do major. Toate celelalte le contin.

[colegu]

am avut vaga impresie că pricep,pană la acordurile alea virtuale...

[AlexN]

Ma alatur si eu intelegerii Colegului si adaug niste intrebari prostesti.

Tot n-am priceput ce inseamna o lucrare intr-o nota anume (simfonia X in fa diez major). Si de ce gama do major nu contine bemoli si diezi? (cum ati zis ca se cheama, accidenti?!)

[ghionoiul]

@colegu: acord virtual e un acord care nu se cantă efectiv, nu e trecut in partitură, dar pe care ţi-l imaginezi tu, il auzi tu cu urechile minţii, in timp ce se cantă linia melodică. De exemplu, Preludiul la unison de Enescu nu conţine nici un acord (acompaniament) care să susţină linia melodică, dar, dacă vrei, poţi "auzi" la un moment dat acordul corespunzător. Asta am vrut să zic cu "acord virtual".

@alex: re minorul in care e simfonia a 9-a de Beethoven nu e o NOTĂ, ci o TONALITATE, sau GAMĂ. Adică acea simfonie este scrisă folosind patternul tonal re minor. Gama re minor este aceasta: re, mi, fa, sol, la, si bemol, do.
Gama do major nu conţine nici un diez sau bemol pentru că notele sale de bază sunt exclusiv note naturale: do, re, mi, fa, sol, la, si.
ASta nu inseamnă că ACCIDENTAL nu pot interveni note precum fa diez in GAMA do major sau si natural (becar) in GAMA re minor.

[AlexN]

Bun, si ce inseamna ca o simfonie e scrisa intr-o anumita tonalitate? Cum adica folosesc patternul tonal re minor? Ca doar nu folosesc doar notele alea. Si de ce gama re minor contine si bemol si nu un normal si?

[ghionoiul]

Că o lucrare e scrisă intr-o anumită tonalitate inseamnă că acordul principal al acelei tonalităţi - acordul de tonică - revine periodic. Muzica se desfăşoară in jurul acelui acord de tonică, depărtandu-se mai mult sau mai puţin de el, dar intorcandu-se mereu la el.

Ca să explic ce e acordul de tonică pe inţelesul tuturor: Simfonia Eroica de Beethoven - primele 2 acorduri, cu care se deschide simfonia, sunt acorduri de tonică in gama mi bemol major (in care dealtfel e scrisă simfonia). Cred că o exemplificare mai clară nu se poate.

Absolut toate gamele majore (do major, re major, si bemol major etc) respectă exact aceleaşi intervale intre notele consecutive din gamă. Adică: in gama do major primul interval (intre do şi re) este de un ton (1 ton = 2 semitonuri), următorul interval e tot de un ton (re-mi), apoi un semiton (mi-fa) şamd. Similar, si bemol major incepe cu un interval de un ton (si bemol - do), apoi incă un ton (do-re), apoi un semiton (re-mi bemol) şi tot aşa.

Cu alte cuvinte, toate gamele majore sună la fel, sună "a gamă majoră", fiind de fapt acelaşi unic "pattern" de succesiuni de intervale, dar cu puncte de pornire diferite, anume TONICILE, in fapt sunete de frecvenţe diferite.

Similar cu patternul de gamă minoră, a cărui diferenţă fundamentală faţă de gama majoră este terţa mică de la inceput faţă de terţa mare la gama majoră (terţă mică: do-mi bemol in gama do minor, terţă mare: do-mi in gama do major).

Din această translaţie către diverse puncte de pornire ale aceluiaşi pattern de succesiuni de intervale rezultă necesitatea de a "accidenta" notele de bază (do, re, mi, fa, sol, la, si, toate naturale, in fond nişte convenţii) după cum o cer "enteresele".

S-ar mai putea pune intrebarea: bine, dacă toate gamele majore sunt la fel, de ce nu scrie toată lumea in do major ? N-am putea asculta "Eroica" in do major in loc de mi bemol major ? Ba da, o putem "translata" in do major fără probleme. Toată simfonia ar suna cu o terţă mică mai jos, dar linia melodică ar fi 100% aceeaşi. Problema ar fi că soundul ar fi destul de diferit, chiar şi pentru o ureche de neprofesionist. "Eroica" nu ar mai suna deloc eroic in do major Multitudinea tonalităţilor folosite de compozitori nu e lucru intamplător, aşadar.

[Ciuhandru]

Domnilor, cunostintele mele de teorie muzicala sun putine, dar macar cum e cu gamele majore stiu sa explic. Asadar:

Secventa celor 12 note dintr-o octava este urmatoarea:

do-do diez-re-mi bemol-mi-fa-fa diez-sol-la bemol-la-si bemol-si

Intervalul dintre 2 note din secventa (intre care nu mai exista nimic intermediar) se numeste semiton, iar doua semitonuri fac un ton complet.

O gama majora se cosntruieste pronind de la o nota oarecare si urmand patternul

ton-ton-semiton-ton-ton-ton-semiton.

Pentru do major avem, pornind de la do:

do-re-mi-fa-sol-la-si-do

Pentru re major:

re-mi-fa diez-sol-la-si-do diez-re

Sper ca e clar, daca nu, nu

PS De ce mi bemol major e potrivit pentru "Eroica", do minor pentru "Destin" si fa major pentru "Pastorala" nu mai stiu sa explic. Cert e ca aceeasi melodie in mi major suna cu totul altfel in si minor, asa dupa cum bine a precizat Ghionoiul.

[AlexN]

[quote="ghionoiul"]Toată]

Da, asta e cel mai usor de inteles, este intr-adevar foarte intuitiv (cel putin pentru mine). Restul informatiilor trebuie sa le mai procesez si voi reveni cu intrebari. Trebuie sa recunosc ca stiinta tranzistoarelor imi pare in aceasta clipa mult mai simpla...

@Ciuhandru: te-as ruga sa explici si conceptul de gama minora. Nu de alta, dar imi place cum ai explicat cu alea majore si am inteles. Ramane problema cu cele minore

[Ciuhandru]

@Ciuhandru: te-as ruga sa explici si conceptul de gama minora. Nu de alta, dar imi place cum ai explicat cu alea majore si am inteles. Ramane problema cu cele minore

Cu placere as face-o, dar... nu pot pentru ca nu stiu E ceva mai complicat decat cu cele majore si inca n-am inteles pe deplin cum se face. Am sa studiez in continuare problema si - daca si cand voi intelege - , va spun si voua cu draga inima.

[colegu]

do major este acelaşi lucru cu la minor
do re mi fa sol la si
(terţă mare = 4 semitonuri)
la si do re mi fa sol
(terţă mică = 3 semitoane )
mi-a explicat mie ceva alina, dar sunt destul de panc şi am uitat, şi nici ştiinţa tranzistoarelor nu mi se pare mai floare la ureche)

N-am putea asculta "Eroica" in do major in loc de mi bemol major ? Ba da, o putem "translata" in do major fără probleme.

dacă tot suntem aici atenţiune:
do re mi fa sol la si do
mi bemol fa sol la bemol si bemol do re mi bemol

deci atunci cand portăm din tonalitatea mi bemol major in do major face şi următoarele ajustări la partitură(ca să sune la fel)
unde vedem mi pe partitura cu originală portăm la mi bemol in tonalitatea do major
unde vedem la respectiv si, le "bemolăm" la fel in tonalitatea do major.
deci aceeaşi lucrare in mi bemol o să fie plină de bemoli(nu la inceputul randului in dreptul cheii) ci pe portativ , in tonalitatea do major.
sunetul, după părerea mea, va fi absolut la fel.
ia zi ghinoiule, mă inşel?
pt că dacă nu mă inşel, inseamnă că am dreptate, şi dacă nu, unde greşesc?

[Ciuhandru]

[quote="colegu"]do major este acelaş]

Dupa cat ma duce pe mine capul nu e deloc acelasi lucru, pentru ca te rog sa observi ca "do re mi fa sol" din la minor sunt cu o octava mai sus decat omoloagele lor din do major.