FanClub Forum

Am tot batut saua sa priceapa iapa, dar aceasta n-a vrut, asa ca deschid eu
Ma simt dator sa incep cu Octetul lui Enescu, prietenii stiu de ce :yD . Tehnic vorbind, nu apartine sec. 20, fiind terminata in anul 1900, dar n-o sa ma impiedic de asa amanunt. Mi se pare o lucrare fenomenala, cu atat mai mult cu cat e opera unui pusti de 19 ani ! Inca se simte influenta lui Brahms - lucru perfect explicabil dealtfel - nu atat in liniile melodice (doar o portiune de cateva masuri in prima parte suna a Brahms), cat in maniera de constructie - ampla, unitara, cu arcuri tematice peste parti, cu folosirea stilului fugat, stapanit cu mare maiestrie. Suflul melodic e tipic enescian insa. Interpretarea cu Kremerata Baltica e absolut dementiala. Evenimente tehnice neprevazute m-au impiedicat totusi sa ascult pana la sfarsit aceasta capodopera, aceeasi prieteni stiu de ce ;a
Pentru cine e interesat, o recenzie mai amanuntita asupra lucrarii, facuta de Pascal Bentoiu, gasiti aici:
http://muzical.srr.ro/anulgeorge_enescu/octet_decoarde.htm

ti-am spus ca sa faci tu threadu ca doar tu ai fost cu ideea hehehe
ce conteaza cand a fost compus octetul...ini nici un caz nu se poate spune ca e de factura clasica sau romantica - e o lucrare total moderna...
poate sa aiba si influente din hildegard von bingen,maniera compozitiei totusi schimba foarte mult lucrurile!!
ultima parte,mai ales partea de vals,este extraordinara!sunt imbinate vreo 4 linii melodice..superb!
ca tot omul am inceput cu rapsodiile,dar acum altele mi se par lucrarile de valoare ale lui enescu...

aaa,dar destul despre enescu...ce parere aveti de paul constantinescu?
lucrarile lui cu iz folcloric nu-s cine stie ce,dar variatiunile bizantine pt violoncel,oratoriu,concertul pt orchestra de corzi,sau concertul pt vioara sunt bengoase

Constantinescu este cel mai mare bizantinolog in muzica universala, ceea ce se reflecta si in lucrarile enumerate de coleg. Mie imi plac mai ales oratoriile, preferatul meu este cel de Pasti. Pe langa varianta originala, vocal-simfonica, exista si prelucrari a capella, unde Madrigalul este ca pestele in apa si realizeaza o performanta unicat.
As mai pomeni si de Concertul pentru pian totusi, desi nu e neaparat de influenta bizantina sau folclorica. Trebuie remarcat ca si Constantinescu, ca si Enescu, foloseste de multe ori folclorul romanesc pentru a extrage un parfum romanesc discret pe care il imprima muzicii sale, fara ca astfel de lucrari sa poata fi catalogate ca fiind tipic "de inspiratie folclorica", precum, de exemplu "Privelisti moldovenesti" de Mihail Jora.

Zice AlexN pe un alt thread:

AlexN scrie:Hm... greu de spus daca imi voi schimba prea curand parerea despre modernisti.

Pai nu te grabeste nimeni

Indiferent cum ii definim, eu ti-as recomanda sa-l abordezi mai sistematic pe Enescu. Daca zici ca nu-ti place muzica de camera poti asculta pentru inceput simfonia intai, eventual si pe a doua, precum si primele doua suite pentru orchestra. Simfonia concertanta pentru violoncel si orchestra ar putea fi si ea o revelatie.

Apropo de retinerea ta fata de muzica de camera: cred ca e aceeasi pe care o aveam si eu intr-o vreme. Ma impresionau sonoritatile ample, chiar eclatante (nu-i totuna cu eclectice ) ale orchestrei, pierzand astfel multe momente magice pe care muzica de camera, cu sonoritati mai discrete, dar intense si interiorizate, le ofera. Sunt convins ca in timp le vei descoperi.

Da, aici cred ca ai dreptate in ceea ce priveste muzica de camera versus muzica simfonica. Doar timpul ne va dovedi!

Tin minte ca odata cineva in varsta mi-a spus ca si ea in tinerete era obsedata de Wagner, dar pe masura ce au trecut anii a devenit fascinata de Mozart.

Simfonia I a lui Enescu o cunosc, imi place in primul rand deschiderea, e absolut magnifica! In rest, sunt bucati care imi plac, bucati care nu-mi plac. Oricum, voi mai studia problema.

Semnalul trompetelor din deschiderea "Eroicei romanesti" (mie nu-mi place acest supranume, apropo...) e celebru, fara indoiala, dar nu trebuie scos din context. Macar din contextul partii intai, care e o demonstratie de maiestrie componistica si in special contrapunctica uluitoare la un tanar de vreo 25 de ani. In plus, e si foarte accesibila si scrisa intr-un stil alert. Obisnuiesc sa spun despre astfel de discursuri muzicale ca "se consuma dintr-o singura suflare". Daca ar fi sa gasesc ceva similar sa zicem la Beethoven, ar fi prima parte din a 5-a, care e la fel de compacta, alerta, coerenta, insa ca maiestrie tehnica si ca bogatie a discursului e net inferioara.

Da, frumos spus. Dupa parerea mea, Beethoven a avut un mare handicap tehnic: lipsa alamurilor de calitate. O orchestra lipsita de suflatori este de multe ori o orchestra lipsita de stralucire. Cu toate astea, este marele merit al lui Beethoven in a reusi sa creeze partituri cu adevarat rascolitoare, cum e Marcia Funebre din Simfonia a III-a (ca tot a venit vorba de Eroica). In contextul acesta, intr-adevar, Beethoven e mai slab decat Wagner sau Enescu.

si wagner a fost nevoit sa inventeze tuba wagner pt leitmotivul valhalei...asa ca nu-i gasiti scuze lu beethoven ca nu erau instrumente de calitate pe vremea lui...
si bach a adus contributii substantiale la "improvement of zi orgue"
totusi,marsul funebru e cu adevarat frumos,dar mie imi place mai mult marsul funebru din simfonia a 5-a de mahler!!ala da mars...inca de la primele riffuri parca se despica ceru "ta ta ta tam..." pacat ca nu pot posta note...

dupa parerea mea,nu exista nici o comparatie intre simfoniile lui enescu si cele ale lui beethoven..n-au nici o treaba una cu alta!

revin ontopic cu muzica secolului 20...
a pus mana pe o opera de-a lui wagner(siegfried wagner) si pot spune ca suna chiar interesant...e oarecum romantica!si predomina,ca si la strauss,partile vocale inalte - soprane si tenori!
spre deosebire de wagner tatal,care punea accentul pe basi..aproape toate ariile consacrate wagneriene sunt destinate basilor!eh..generalizez..
apoi siegfried nici nu a vrut sa adua de nibelungi si alte prostii...el a luat-o pe drumul lui..pacat ca e destul de necunoscut.

Recunosc ca si eu as fi interesat sa ascult niste Siegfried Wagner, macar din curiozitate. Intr-adevar, chiar e necunoscut... dar cum spuneam, din respect si admiratie pentru taica-su, tot as vrea sa vad despre ce e vorba.

A-i cere lui Beethoven sa inventeze instrumente de suflat este ca si cum mi-ai cere mie sa brevetez un procedeu de cultivat porumb! Dar poate ca omul n-avea treaba cu ingineria! Beethoven a compus cu ce-a avut la dispozitie si, in general, a obtinut rezultate magnifice. Probabil ca el nici nu si-a pus astfel de probleme si, daca tot vorbim de originalitate, oricum nimeni nu mai compusese pana la el asemenea lucrari. Deci... sa ne multumim cu sound-ul auster al simfoniilor lui (caci asta e termenul atunci cand faci o comparatie cu orchestra luxurianta a lui Richard Strauss de exemplu).

pai nici wagner nu era arhitect si bayreuthul e recunoscut pt acustica lui..
ma indoiesc ca beeeethoven nu era in stare sa inventeze un instrument.da el era satisfacut de cele prezente...si apoi,beethoven a compus lucrari interesante de camera pt instrumente de suflat...
deci nu-i gasiti scuze pt sectiunea de "brass" din simfoniile lui.

referitor la siegfried wagner,e chiar ciudat sa nu gasesti opere de-ale lui,mai ales ca a compus mai multe decat tacso.

In afara de faptul ca am vazut muzica si am auzit filmul, care (ele doua) se mai si sincronizau de groaza toate tobele de la lampita cu toate tobele de pe ecran (inclusiv flautistul, inclusiv pianistul), la dansuri tematice Violeta scapand un pic caii din Bora-Bora pana-n Tara Oasului (ah, nostalgia!)... in rest, numai de bine. Alex, tu trebuie sa stii mai bine, am auzit ca e deja moda: scot baietii de la naftalina filme mute si plimba ursu din sala-n sala.
Bine, chiar circoteca nu e, ladincontra e lucru mult trudit, las' ca nu vad de ce nu s-ar putea improviza. Oricum face toata lumea un ban cinstit... mi-ar fi placut fi mie, pianist de film mut, dar poate ca mai am o sansa. Cel mai castigat mi se pare Murnau - pelicula isi are frumusetea ei, e din start extraordinar de sonora, muta de ea. Am auzit si de un spectacol de teatru (pantomima) in pregatire, tot pentru muzica XX live, varianta (totusi) inregistrata, sa taie din costuri si disconfort. Va astept sa ma deslusiti.

solaris,frate,ce treaba are asta cu muzica secolului xx?
am citit de 2 ori postul si n-am priceput nimic..poate ca-s io prost..ma rog,am mirosit si eu culoarea soarelui la apus - dimineata devreme care va sa zica...si m-am imbatat pe loc de la gustul dulce al tabloului pictat in ulei de masline aranjat din belsug cu suc de portocale...

mai pe intelesu tuturor daca se poate..ca suntem muritori de rand!

Violeta Dinescu e on topic, XXL in diaspora: a compus o coloana sonora la Tabu si se da live cu proiectia filmului, am crezut ca e mai cunoscut fenomenul.

in afara de fenomenele meteorologice ca fulgeru si crivatul nu prea cunosc altceva

xxl in diaspora e filmul sau lucrarea?coloana sonora la film contemporan cu jenna geimson a compus si howard "whore"(parafrazat dupa celebru compozitor de 3 lei hauard shore,cel ce ia fara rusine din planetele lui holst si baga in coloana de la lotr,si zice ca el e compozitoru...rusiiineeee) ...

da detalii despre stilul compozitiei,nu despre film sau alte alea..
si ca sa ascult opera sunt nevoit sa vad filmul?

adica un exemplu:simfonia a 4-a de lutoslawski dirijata de esa pekka salonen cu filarmonica din los angeles! sau in memoria .... de norgard cu erling modrup la chitara..

edit:
si esti offtopic,intrucat suntem in sexolul xxi de vreo 4 ani si 5 luni,iar topicul e despre secolu' xx...

Vad ca v-ati impotmolit in muzica de film. Eu nu sunt prea priceput la filme, si ca atare nici la muzica de film. Asa ca incerc sa deviez discutia inapoi pe fagas, folosindu-ma de un nene care a compus si destula muzica de film: Aaron Copland.
Desi nu il consider de valoarea unor Bartok, Shostakovici, Respighi sau Enescu, il gasesc pe Copland extrem de interesant. Pe de o parte este primul mare simfonist american (hehe, ce alaturare ciudata de termeni ). Cred ca si singurul, desi ma indoiesc ca n-o sa mai scoata colegu vreunul din maneca ;b
Pe de alta parte muzica sa are alura universala, insa este in acelasi timp si americana, la un nivel cu mult peste cel al simpaticului Gershwin, care lua diverse "tunes" cantate de negri prin baruri si le dadea copy-paste in agreabila Rhapsody in Blue sau in Porgy & Bess (merita amintita totusi notabila si interesanta exceptie din Concertul in fa).
Cum cultura americana inseamna intr-o proportie importanta cinematografie, nu se putea ca muzica lui Copland sa nu fie influentata de aceasta. Si aici nu ma refer neaparat la muzica scrisa pentru filme, ci la picturalitatea muzicii sale. Doar cateva exemple: Music for a Great City, Fanfare for the Common Man, Appalachian Spring si chiar Simfonia a 3-a.
Eu gasesc deosebit de pitoresti - chiar daca nu exagerat de profunde - lucrarile de balet, cat se poate de descriptive. Aproape ca nu mai e nevoie de balet ! Appalachian Spring, Billy the Kid, Rodeo, sunt veritabile incursiuni muzicale in istoria si traditia Americii (atata cat exista :yD ) si isi trag seva din sanatoasa vana a muzicii country, fara a face imitatie ieftina. In acelasi stil oarecum "etnic" se desfasoara uverturile El salon Mexico si Danzon Cubano sau bujuteria corala Las Agachadas.
Absolut originale sunt si suitele John Henry si mai ales Lincoln Portrait, asezonata in ultima parte cu voce de povestitor (eu am varianta cu Henry Fonda, partea muzicala fiind sustinuta de London Symphony dirijata chiar de Copland).

simfonist copland?pai alan hovhaness pe langa copland e ca haydn pe langa enescu
pe copland n-am prea avut timp sa-l descopar...
din repertoriul american,originala mi s-a parut simfonia universului de charles ives..
cei drept ca am ascultat si putin,asa ca nu ma pot pronunta...prin comparatie zet iz..

Mda... ma miram eu
;-)

deci ca fapt divers,simfonist e haydn,care a compus de 3 ori mai multe simfonii cat toate opusurile lui enescu...nu-i nevoie de emoticonuri explicite,decat cand ramai fara cuvinte...
sau gasesti ca definitia data de mine e un soi de "imaginatie bolnava" ...
sa zici mersi ca nu ii zis simfonist unuia care face bete de chibrit..

Pe de o parte este primul mare simfonist american (hehe, ce alaturare ciudata de termeni). Cred ca si singurul, desi ma indoiesc ca n-o sa mai scoata colegu vreunul din maneca

te asigur ca nu l-am scos din maneca.ci de pe atotstiutorul gugal.deci n-o spun eu,o spun altii

numai bine!

Aaaa, scuze ! Autoritatea in materie de muzica clasica a d-lui Google e recunoscuta de cei mai mari specialisti in materie...

Tabu nu e muzica de film, se canta live peste film si e on topic, se canta deja in mileniul doi. Am crezut ca ati mai vazut asa ceva si-mi ziceti cum vi se pare. Deci da, trei fragmente din dansuri sa canta si fara film.

tabu asta e titlu de compozitie?in genul lui salonen - mania?
si se poate canta si fara film?mai precis,exista inregistrari audio cu respectivul "tabu"
si cateva lamuriri poti sa ne dai despre muzica in sine,nu despre film...
cam in ce gen e.compozitor fiind cine?

Aaaa, scuze ! Autoritatea in materie de muzica clasica a d-lui Google e recunoscuta de cei mai mari specialisti in materie

parerea mea despre specialistii in gusturile altora o stii prea bine,asa ca n-o mai spun odata sa-mi arati tu dosul ,sau poate o s-o spun - deci e de 3 lei!acum astept emoticonul

n-a spus nimeni muzica clasica,eu vorbeam de contemporanul hovhaness,daca tu-l gasesti clasic bravo tie!si eu il gasesc pe brahms clasic .... interpretare personala

ma intorc la topi...si am sa vorbesc despre kurt atterberg!suedezul ce spunea ca idealurile sale sunt brahms si reger!am avut o reticenta in a asculta lucrarile lui,apoi daca beecham si strauss l-au dirijat,am spus ca ia sa incerc...
am fost pur si simplu fascinat!muzica lui e cam romantica pentru vremea sa,si cam puerila si lipsita de personalitate in primele opusuri..ca un contrast apar cvartetul de corzi si suita baroc,concertul pentru corn si poemul simfonic raul.
dar cele mai interesante sunt cele 9 simfonii!
fac si fac si tot la atterberg ma intorc..
da trec mai departe la wilhelm stenhammar,conational cu primul,mai precis la concertele pt pian si simfonii!si asta pentru ca era un mare fan al lui wagner bruckner nielsen si sibelius!!interesanta corespondenta din ultimul si stenhammar
ca stil de compozitie un romantic intarziat,un soi de sibelius suedez,dar extrem de modernist in noptile tarzii de vara,opus 33...

numai bine!

colegule, sunt nevoit sa te cred pe cuvant, n-am cum sa te verific, de cand provaiderul sta cu ochii pe tine ca pe butelie... ;-)

ce provaider,ca ultimele 2-3 zile a fost mort total

Hmmm... Sostakovici asta e un fel de clona Mahler, ca sa parafrazez o expresie tare draga unui anumit coleg. Asta nu inseamna ca e un epigon ieftin, insa starile de spirit care-l conduc pe DSCH par a fi tare asemanatoare cu cele ale lui Mahler, amandoi sunt niste contorsionati sufleteste. In fine, asta e senzatia mea dupa ascultarea a 4 simfonii, poate ar trebui sa mai ascult si altceva ca sa-mi fac o idee mai completa.
Asa ca Alex, poti folosi Mahler ca gateway pentru DSCH.
Ceea ce dupa parerea mea ar fi putut lipsi din simfoniile lui Sostakovici fara sa afecteze prea tare esenta muzicii este asurzitorul zgomot de percutie (tobe in special) care te innebuneste printr-a 5-a si mai ales a 7-a. E clar ca intentia e de a transmite o stare de tensiune extrema, dar pentru asta erau deja suficiente sonoritatile oarecum disonante si in fortissimo ale alamurilor. Cohorta de tobe rapaitoare tinde sa transforme tensiunea emotionala in stres psihic in toata regula. E drept ca pe DSCH l-au cam stresat Stalin si ai lui, dar de ce sa ma streseze si el pe mine ?
In rest, de Sosta numai de bine !

tocmai percutia o indragesc atat de tare la dsch!!
este extraordinara,si nu e stresanta nicidecum!
si chiar n-are absolut nici o treaba cu mahler(decat daca stau si ma screm bine de tot poate ca o sa aud si asemanari vagi - si nu ma refer la tipu de asemanare din simfonia a 15-a)...precum bine spuneai,din 4 simfonii chiar nu-ti poti face o parere

te cam pripesti.

referitor la muzica secolului ics ics ics..
l-am descoperit pe jon leifs...superba "simfonia saga" !

colegule, iti amintesc ca 3 din cele 4 simfonii de dsch pe care le-am ascultat au fost sugestia ta Si raman la parerea ca rapaitul ala de tobe nu e nici o scofala, aia poa' sa faca si un prapadit de tobosar de regiment. Acuma e si in functie de dirijor, eu daca as dirija asa ceva as pune oleaca de surdina la tobele alea, sa se mai auda si muzica in pana mea...
Oricum, promit sa ascult si ceva cvartete de coarde, banuiesc ca pe acolo n-a bagat tobe la greu

Am reascultat cele 2 simfonii de DSch pe care le aveam la colectie (a 5-a si a 6-a) si am incercat si eu sa gasesc acea asemanare cu Mahler. Nu spun nu, poate ca in spatele muzicii se gaseste acelasi tip de om contorsionat. Dar vesmantul exterior (adica muzica in sine) nu prea imi pare a fi asemanatoare. In orice caz, Mahler suna mai uman, pe cand DSch suna metalic-sovietic. E clar, sound-ul e altul, precum si epocile si lumile in care au trait cei doi sunt altele! Din punctul asta de vedere nu prea ma declar mare fan DSch... in orice caz, e interesant, merita atentie.

Din punct de vedere al tesaturii orchestrale, DSch nici nu poate fi comparat cu Mahler. La Mahler muzica este atata de densa incat o poti taia cu cutitul! Iar partile de adagio, ce sa mai spunem... Desigur insa, n-am ascultat decat doua lucrari, deci parerea pe care mi-am format-o nu poate fi definitiva. Dar prea curand nici n-o sa descarc altele, caci Karadar-ul merge de rupe: 0.5 kbps in medie...

Evident, m-am referit la structurile emotionale asemanatoare ale muzicii celor doi, nicidecum la vreo asemanare izbitoare a liniilor muzicale in sine. Cand am spus "clona" am facut un spirit de gluma, nu am vrut sa implic ca cei doi ar fi la fel de greu de deosebit pe cat de greu reuseste colegu sa-i deosebeasca pe Schubert si Brahms
Sa mai zic ceva de Sostakovici: mi-a placut extraordinar prima parte, Adagio - tot adagiourile, dragele de ele ! - din Simfonia 11.

Emotionant concertul 3 pentru pian de Bartok. Este un fel de Requiem de Mozart, un testament muzical rămas neterminat (finalizarea ii aparţine lui Tibor Serly). Tot de Mozart si de sonoritatile sale diafane aminteste si muzica aerisita, transparenta a Concertului. E vorba de un Mozart de secol XX, bineinteles, n-are nici o legatura cu Wolferl. Inceputul concertului este pur si simplu uimitor, e altceva decat Bartokul de pana atunci, e un Bartok seren, impacat cu gandul mortii (era deja bolnav de leucemie de cativa ani).
O alta trasatura specifica acestui extraordinar concert este feminitatea. Concertul a fost gandit si scris pentru a fi interpretat de o femeie, si anume chiar sotia lui Bartok, Ditta Pasztory, careia ii si este dedicat. Muzica e gratioasa, delicata, cocheta chiar pe alocuri, fara a cadea in derizoriu.
Bartok a murit fara a fi terminat Concertul. Sotia lui Ditta il tinea de o mana, fiul Peter de cealalta. Nu pot sa imi inchipui scena altfel decat insotita de undeva, de sus, de acordurile acestui Concert de vis.

Emotionant concertul 3 pentru pian de Bartok

ai ascultat cu lipatti? daca da, sunt de acord - emotionant intr-adevar. toate celelalte variante pe care le-am auzit ma lasa rece.

a, si sa nu uit - asculta 2ul, impressive stuff