Intelegerea muzicii clasice

[colegu]

vax...rautavaara simfonia a 3-a,e serialista pana in maduva oaselor iar "sound"-ul e profund bruknerian.
eu zic ca totul depinde,si fara a spune ca muzica clasica n-are nici o treaba cu secolul 19 sau 20,ci cu secolul 18 - cum a zis ghionoiul - de fiecare caz in parte.

si eu detest formalismul si modernismul de dragul noului,doar asa,ca scop in sine.insa chiar si la contemporanii nostri,romani mari compozitori de muzica spectrala am gasit niste bucati foarte muzicale.
sigur,sunt cateva pasaje si la ní¸rgí¥rd de si pe mine ma doare capul si de abia astept sa trec la urmatorul muvment,dar per total muzica acestuia e superba.
mai mult ma doare capul de la bach beethoven sau mozart...(nu de la tot,dar lucrarile de camera nu le pot suporta)
se schimba treaba cu muzica de camera din secolul 20,cvartetele lui bartok,shostakovici sau cvintetul cu pian de atterberg..

[ghionoiul]

Colegu iar baga in fata gusturile lui, mai mult decat dubioase pentru majoritatea ascultatorilor obisnuiti
Ideea e ca nu poti baga cu basculanta toata muzica secolului 20 la categoria "decadenta", "serialista" sau mai stiu eu cum. Sunt de acord ca e mult mai greu de digerat ca Schubert, dar la urma urmei si Wagner, si Brahms si altii au fost acuzati la vremea lor - de catre unii pentru care muzica nu mai avea ce spune dupa Beethoven - ca "violeaza" muzica...
Timpul e un bun judecator, are dreptate Alex. Numai ca, slava Domnului, cred eu ca a trecut destul timp de cand marii muzicieni ai sec. 20 si-au prestat capodoperele, deci pot fi judecate obiectiv. Nu vad de ce ar mai trebui sa asteptam un secol ca sa putem judeca obiectiv Pinii lui Respighi. Sau Sateasca lui Enescu (aici e drept ca tre' sa mai treaca un secol ca sa fie atat de cunoscut pe cat il indreptateste valoarea muzicii, dar asta e altceva).

[colegu]

fie ca vreti fie ca nu rautavaara e cel mai tare..
cu atat mai mult cu cat e contemporan!
sigur,asa cum teoria stringurilor sau fizica solidului sunt mai absconse si mai greu de digerat comparativ cu mecanica niutoniana,asa si cu muzica contemporana..
pt un cunoscator(adica eu) e mult mai placut sa asculti un serialist(fie el si schí¶nberg/schoenberg) decat un hí¤ndel,haydn,beethoven usw..
si mie mi-a placut muzica clasica,si asta pentru ca n-aveam nici o idee despre cea contemporana.dar cu timpul gusturile mi s-au schimbat...
si nu cred ca o compozitie strict formalista poate fi si frumoasa in acelasi timp(vedeti late stravinski, desi si la acesta mai sunt scapari)
si nici minimalismul repetitiv al lui philip glass nu-l apreciez..aceeasi si aceeasi tema in orice compozitie...cvartete de corzi,lucrari pentru pian,concertul pt vioara toate pleaca de la aceeasi tema..si au ceva frumos totusi dar repetitia e agasanta.

in sensul asta bach e o exceptie,intrucat e cel mai modernist dintre barocari
aici fiecare cu ce-i place..

[ghionoiul]

Hmmm... imi vine in minte o alta chestie acuma. Bun, modernistii sunt nemaipomeniti, colegu e in freza dupa ei. Dealtfel nu se poate nega ca tipii astia turmentati si chinuiti ai secolului 20, chiar 21, sunt mult mai aproape de structura noastra umana decat Mozart&Co. Avem aceleasi angoase, aceleasi valori culturale (TV, Internet, Coca Cola, ambuteiaje...). Cu toate astea, Mozart isi pastreaza prospetimea dupa mai bine de 200 de ani, ceea ce ii doresc si lui ní¸rgí¥rd, da' ma cam indoi. Evident, muzica lui Mozart sau a altora ca el nu e atat de savanta ca a lui Stravinski, e si normal, e o chestie de evolutie tehnica la fel ca in oricare domeniu. Ceea ce face distinctia e originalitatea.
Originalitatea pare sa fie cheia de bolta a succesului in arta, indiferent de epoca. Mozart a fost original la vremea lui si a ramas nemuritor. Astazi, dupa cateva secole de evolutie in muzica, pare tot mai greu sa fii original. De aceea, contemporanii nostri, in cautarea originalitatii, frizeaza uneori hilarul, alteori mai au si succes. Alternativa ar fi sa compui intr-un stil verificat, dar fumat demult, ceea ce iarasi e inacceptabil.
Cred ca aici e motivul pentru care e nevoie de perspectiva temporala asupra artistului: originalitatea. Numai dupa cel putin o generatie se poate decanta.

[Bregner]

Ca sa nu fiu inteles gresit, eu am facut de fapt o paranteza la o replica mai veche a postului, in care am vrut sa intaresc ideea ca de serializare, matematizare, intelectualizare n-au scapat, pe langa melodia propriu-zisa, nici celelalte elemente constitutive ale discursului muzical.
Dar bineinteles ca asta nu s-a intamplat la toti compozitorii si toate stilurile, evident secolul XX este un caleidoscop stilistic si de mijloace de expresie. Daca unii au fortat pana la extrem artificialul, uneori tot ei au dat inapoi si au revenit (chiar Schí¶nberg, a carui Noapte infrigurata, printre altele e absolut geniala)
Fireste ca gustul personal al fiecaruia este cel care ne orienteaza in primul rand in selectia muzicii pe care o ascultam, dar nu trebuie sa facem din subiectivism un titlu de glorie (vezi colegul numit "Colegu", care sunt convins ca e baiat bun, dar face pe durul si vrea sa ne convinga ca el nu mai agreeaza de nici un fel sonoritati clasice - asta imi aduce aminte de interviul cu Glenn Gould in care spunea ca greseala lui Mozart a fost ca a murit prea tarziu), chiar daca de fata cu noi insine vom fi sinceri si nu ne vom putea pacali ca ne place curate sau cutare compozitor/stil, indiferent ca stim, ca am citit, sau ca suntem convinsi ca e de valoare. Nici eu personal nu ma impac deloc cu muzica naiva si angelica a lui Mozart, in schimb in Bach ma regasesc (pentru mine e muzica in sensul absolut al cuvantului, ceva ce depaseste sfera asocierilor concrete si chiar a afectivitatii umane, e o muzica ce nu depinde nici de vremea de afara, nici de umanitate, istorie etc, asa ca Bach nu e un compozitor baroc, asta tine de contingent - ca atunci s-a nascut, el este universal pentru toate timpurile si toate epocile, si niciodata nu s-a mai atins in muzica nivelul ala de perfectiune, ci doar s-au incercat mijloace noi de expresie, dar cu degradare treptata a continutului spiritual). Sigur, nu inseamna ca alti compozitori nu au facut muzica extraordinar de buna si de frumoasa, nu inseamna ca dupa Bach nu trebuia sa se mai faca muzica, dar ei sunt undeva mai jos, din varf catre baza piramidei. Apropo de tipare componistice, Wagner este cel care se apropie cel mai mult de discursul melodic al lui Bach, cu torentul neintrerupt al liniei melodice - melodia infinita. Iata ca m-am enervat si nu m-am abtinut sa-l apar pe Bach, mi s-a parut ca este desconsiderat pe acest forum si bagat la gramada cu Hí¤ndel, Mozart, Beethoven si altii.

P.S. Va recomand, pentru cei care nu ati ascultat, Sonata a 7-a pentru pian de Prokofiev (de preferat in interpretarea de anvergura monumentala a lui Sviatoslav Richter). Veti vedea ca este destul de "clasica" din anumite puncte de vedere, forma muzicala este a unei sonate tipice, tratarea temelor se face la fel ca si in perioada anterioara, melodia este si ea, daca vreti, cantabila sau fredonabila (in sensul larg al cuvantului, si dupa ce o asculti mai mult), desigur, usor ironica in stilul specific al lui Prokofiev, (dincolo de o masca a grotescului, muzica este profund umana si impetuoasa), iar ritmul este percutant, un dinamic toccato (vezi partea a III-a), cu alte cuvinte totul e serios, nimic nu e gratuit. Nu stiu daca mi se permite sa dau un link catre site-ul meu personal, unde am uploadat muzica si partitura, dar o sa incerc. Prokofiev - Sonata 7

[colegu]

salve bregner..
sonatele lui prokofiev sunt superbe!eu am integrala cu yefim bronfman si sunt incantat de executia acestuia.
ca fapt divers,pentru bach am un respect profund,pt ca din cauza lui am inceput sa ascult muzica asta..dar acum cu atata contemporanism mi-e greu sa alternez un concert de prokofiev cu o suita orchestrala de bach..
poate doar interpretata la chitara clasica..
revenind la prokofiev,cred ca cea mai faina sonata e a 6-a..desigur dupa gusturile mele,a 7-a parca prevesteste jazz-ul,cel putin ultima parte...
oricum e sarcastica si-i pe gustul meu,dar parca mai profunda e a 6-a
acel ritm sacadat din ultima parte - absolut superb.

[AlexN]

Avand in vedere ca Prokofiev a murit in 1953, nu prea inteleg cum putea el sa prevesteasca jazz-ul... Jazz-ul mare (epoca big band-urilor) se termina cam in aceeasi perioada.

[colegu]

habar n-aveam chestia asta

[Bregner]

salve bregner..
sonatele lui prokofiev sunt superbe!eu am integrala cu yefim bronfman si sunt incantat de executia acestuia.
ca fapt divers,pentru bach am un respect profund,pt ca din cauza lui am inceput sa ascult muzica asta..dar acum cu atata contemporanism mi-e greu sa alternez un concert de prokofiev cu o suita orchestrala de bach..
poate doar interpretata la chitara clasica..
revenind la prokofiev,cred ca cea mai faina sonata e a 6-a..desigur dupa gusturile mele,a 7-a parca prevesteste jazz-ul,cel putin ultima parte...
oricum e sarcastica si-i pe gustul meu,dar parca mai profunda e a 6-a
acel ritm sacadat din ultima parte - absolut superb.

Salut, Colegu!
Am ramas placut suprins, o data de tonul pozitiv, a doua oara de faptul ca ai ascultat foarte multa muzica, eu am cam avut un "registru" limitat la Bach si inca putin peste, dar mi-ai starnit interesul enorm. Eu abia l-am descoperit pe Prokofiev, cu adevarat, si abia astept sa imi bag nasul putin printre sonatele lui de pian, pentru inceput.

E adevarat ca o suita orchestrala sau un brandenburgic n-ar prea merge alternate intotdeauna cu orice, dar un Kleine Harmonische Labyrinth sau Variatiuni canonice pentru orga - zic eu ca sunt suficient de abstracte ca sa se desprinda de epoca si sa treaca "dincolo". Genul concertistic si Suitele pt. orchestra sunt mai putin profunde, e normal.

Eu sunt proaspat intrat la Conservator si abia astept sa mai schimbam impresii despre muzica.

Astept sa-mi spuneti daca obisnuiti sa mergeti pe la concerte prin Bucuresti (care sunteti), eu de multi ani ascult numai muzica "la conserva".

Ciao.

[colegu]

eu numai la conserva ascult...si asta pt ca la mine la malu marii se canta numai lucrari arhicunoscute(ca sa vina public)
iar eu sunt foarte selectiv de la o vreme cu ce ascult ....de ce m-as duce la eine kleine nachtmusik daca nu-mi place de nici o culoare.

revenind,eu cand vine vorba de contemporani, ma cam atac(vorba vine),pt ca iubesc muzica secolului xx,chiar si pe schí¶nberg(apropo,e noapte transfigurata nu infrigurata - strauss - tod un verklí¤rung - moarte si transfiguratie, verklí¤rte nacht schoenberg)

apropo de conservator,la ce sectie esti?

numai bine.

[Bregner]

eu numai la conserva ascult...si asta pt ca la mine la malu marii se canta numai lucrari arhicunoscute(ca sa vina public)
iar eu sunt foarte selectiv de la o vreme cu ce ascult ....de ce m-as duce la eine kleine nachtmusik daca nu-mi place de nici o culoare.

revenind,eu cand vine vorba de contemporani, ma cam atac(vorba vine),pt ca iubesc muzica secolului xx,chiar si pe schí¶nberg(apropo,e noapte transfigurata nu infrigurata - strauss - tod un verklí¤rung - moarte si transfiguratie, verklí¤rte nacht schoenberg)

apropo de conservator,la ce sectie esti?

numai bine.

Si pe mine, orga lui Bach m-a adus catre muzica, acum catva timp.

Sorry, Noapte infrigurata, intr-adevar, mai lipsea putin sa scriu Noapte furtunoasa

E foarte bine ce faci, prea putina lume acorda credit muzicii contemporane, la modul nedrept. Personal, in afara stilurilor mai "neoclasice", n-am insistat pana acum cu muzica secolului XX, decat incidental (simfoniile lui Sostakovici, putin Hindemith, a carui armonie mi-a placut, Berg - Concertul pentru vioara, care s-a lasat foarte greu de patruns - simteam frumusetea dar nu intelegeam mesajul, adica era prea mult emotio si prea putin ratio, si e bine sa fie din ambele ingrediente) si din asta am inteles ca trebuie sa parcurg mai serios drumul pana acolo, si in orice caz, nu ma grabesc.
De-asta m-am si inscris la Conservator, ca sa studiez cum a evoluat muzica pana azi. Acum sunt la Pedagogie, dar la anul vreau sa dau la Muzicologie (nu am fost suficient de pregatit).

Recomanda-mi ceva din contemporani (sec. XX), cam ce asculti tu si ai avut personal dovada unei muzici adevarate.

[AlexN]

Bregner, vezi ca exista o pagina de discutii pe tema muzicii secolului XX. Acolo a facut Colegu recomandari de tot soiul de compozitori (si pe care eu, desigur, nu m-am grabit sa-i ascult).

Eu nu inteleg nevoia de muzica abstracta. Tot asa cum nu pricep orice forma de arta abstracta. Poate ca am eu o viziune limitata, centrata prea mult pe romantism, asupra acestor probleme... In fine.

E, in general cam toti ascultam muzica de la "conserva". Oricum, cand prind ceva care ma intereseaza prin programele concertelor din Bucuresti, ma duc. Din pacate, chestia asta se intampla cam rar. Evident, in calitate de wagnerian inrait, cel mai mult sufar de lipsa unor astfel de reprezentatii... Prin urmare, sunt slabe sanse se ma vedeti pe la Opera.

[colegu]

muzica prin natura ei e abstracta,asa ca...
majoritatea insa o abstractizeaza prin folosirea unui formalism riguros...
dar acest formalism nu exclude automat frumusetea unei compozitii.
simfonia psalmilor a lui stravinski l-a dat pe spate pe marele admirator de mahler - nimeni altul decat sostakovici..
dar acelasi stravinski a compus si balarii de o rigurozitate in forma care i-a dat pe multi pe spate...

[AlexN]

Ce spune un francez despre francezi :

Franta nu e muzicala din nascare. Se canta prea putin in jurul leaganelor ei. Micul francez se vede indata inrolat in tabara furnicilor, nu a greierilor. Crescut in cultul rezonabilului, e neincrezator fata de melodiile noptatece care tulbura sufletele si n-au de a face cu inteligenta. De aceea nu accepta cu placere decat muzica diurna, dichisita si frivola, care-l relaxeaza fara sa-i tulbure tabieturile, ii confirma gustul pentru ordinea prestabilita si se potriveste cu putinele derogari de la “spiritul de geometrieâ€Â

[Ciuhandru]

Si cum il cheama pe acest francez ?

[Ciuhandru]

[quote="AlexN"]Crescut in cultul rezonabilului, e neincrezator fata de melodiile noptatece care tulbura sufletele si n-au de a face cu inteligenta. De aceea nu accepta cu placere decat muzica diurna, dichisita si frivola, care-l relaxeaza fara sa-i tulbure tabieturile, ii confirma gustul pentru ordinea prestabilita si se potriveste cu putinele derogari de la “spiritul de geometrieâ€Â

[AlexN]

Pai tocmai, fragmentul e in contextul aparitiei misterioase a lui Berlioz in universul francez, un creator 75% german mai degraba... Ca el au mai fost cativa rataciti, dar se vrea subliat faptul ca poprul francez se pare ca are o deficienta la capitolul muzica. Mi-e greu sa comentez, eu nu sunt francez... si nici n-am cunoscut prea multi, iar azi e oricum dificil sa mai faci astfel de analize, intr-o vreme in care muzica inseamna cu totul altceva.

[ghionoiul]

Alex, you are beating the fields at heavy !
Cum adică Berlioz e "mai degrabă german", cand ştim cu toţii că ceea ce caracterizează muzica germană e rigoarea formei, iar Berlioz işi băga picioarele in tot ceea ce inseamnă formă şi reguli ? Nu de alta, dar avea o educaţie muzicală cam precară, pe care incerca s-o compenseze doar prin talentul său, incontestabil dealtfel.
Altă dudă: "poporul francez are o deficienţă la capitolul muzică" ! Serios ? Atunci cum se face că barocul a stat practic in 3 naţiuni - nemţi, italieni şi francezi ? Ştiu, o să răspunzi că pe tine te lasă rece barocul, dar asta nu reduce cu nimic meritele preclasicilor Şi ce ne facem cu "deficienţi" de tipul Saint Saens, Franck, Faure, Chausson, Debussy, Ravel... ?

[colegu]

deci pana la urma forma-i buna...numa schonberg si webern sunt naspa..

berlioz owns!!
cat despre generalizarea cu francezii no comment,noroc cu nemtii care-s cei mai tari.
bine ca l-ea dat la fund rapidu sa-i mai potoleasca.

[ghionoiul]

Bun, or fi nemţii cei mai tari, dar de aici şi pană la "francezii sunt deficienţi" is ceva parleazuri cam inalte de sărit...

[colegu]

eu sunt de acord cu tine,eram ironic in remarca de mai sus

[Ciuhandru]

pop0rul francez se pare ca are o deficienta la capitolul muzica.

Aferim, monsieur Alex!

[AlexN]

Eu ma bucur ca va dati cu parerea si v-am oferit motiv de comentarii iar forumul a iesit putin din amorteala Va reamintesc totusi ca citatul cu pricina nu-mi apartine. Cu tot Berlioz-ul si Debussy-ul si Ravel-ul, tot mi se pare ca francezul ce face acest comentariu are dreptate. El se refera si la public (ca vad ca termenul popor v-a indus rau in eroare), la faptul ca Franta sec. 19 a fost in general ostila muzicii (a se vedea de exemplu tratamentul aplicat lui Berlioz, Wagner, etc), dar si la faptul ca, statistic vorbind, numarul de compozitori francezi autentici este mai mic decat cel german... Berlioz n-o fi el riguros, dar este german in spirit si in temele alese, spre deosebire de conationalii sai contemporani.

[Ciuhandru]

Franta sec. 19 a fost in general ostila muzicii

Asta este o afirmatie complet neadevarata, indiferent cui ar apartine. Cel mult se poate spune ca publicul francez a fost ostil fata de un anumit gen de muzica, acela care-ti place tie, dar asta nu inseamna absolut deloc ca "Franta" a fost ostila muzicii "in general".

statistic vorbind, numarul de compozitori francezi autentici este mai mic decat cel german

"Sa le numaram, coane Fanica: doua la primarie, doua la scoala de fete..."

Lasand gluma, la o parte, cum definesti un compozitor "autentic"? E Wagner mai "autentic" decat Debussy, sau Brahms decat Faure, sau Bach decat Rameau? Din ce puncte de vedere si dupa ce criterii?

Pentru mine unul nu e deloc evident de ce o muzica "cetoasa", "nordica" si "noptateca" este a priori mai "autentica" si mai valoroasa decat una "luminoasa", "sudica" si "solara". Nu vreau sa supar pe nimeni, dar resping ca fiind limitata si deformatoare aceasta cantonare in perimetrul restrans al unui anumit romantism de esenta teutonica, considerat, in mod eronat si absolutist, ca fiind singurul "autentic" si aceasta desconsiderare a altor orizonturi si optiuni culturale.

[ghionoiul]

Eu ma bucur ca va dati cu parerea si v-am oferit motiv de comentarii iar forumul a iesit putin din amorteala

Bravos, nea Alex ! Ia-te de mană]images/smilies/angel.gif[/img]

Acuma o dai cotită, că de fapt era la şto, că stai să vezi că numai sec. 19, că romantismu' ... Fii, dom'le, bărbat şi măcar susţine-ţi aberaţia pană la capăt !

Dacă tu crezi că un popor care are, statistic vorbind, mai puţini bramşi, vagneri, brucneri, betoveni şi rihardştrauşi decat nemţii e deficient muzical, inseamnă că toate popoarele Terrei cu excepţia nemţilor sunt deficiente muzical şi că cheia (sol) a adevărului muzical e ingropată sub poarta Brandenburg

[AlexN]

Cel mult se poate spune ca publicul francez a fost ostil fata de un anumit gen de muzica, acela care-ti place tie, dar asta nu inseamna absolut deloc ca "Franta" a fost ostila muzicii "in general".

Din moment ce nici tu, nici eu n-am apucat sa vedem cu ochii nostri situatia, trebuie sa-i credem pe cuvant pe diversii scriitori (francezi, germani dar si romani - vezi Emanoil Ciomac) care au trait mai aproape de acele vremuri, au cunoscut mai mult si s-au documentat mai bine.

Lasand gluma, la o parte, cum definesti un compozitor "autentic"? E Wagner mai "autentic" decat Debussy, sau Brahms decat Faure, sau Bach decat Rameau?

Aici esti super tare! Cu exceptia lui Rameau (care habar n-am cine e), tu ai insirat numai compozitori autentici! Comparatia la care ma refeream ii lua in discutie pe unii precum Meyerbeer, Spontini, Cherubini si altii cu care n-are rost sa-mi incarc memoria.

Pentru mine unul nu e deloc evident de ce o muzica "cetoasa", "nordica" si "noptateca" este a priori mai "autentica" si mai valoroasa decat una "luminoasa", "sudica" si "solara".

Aici ai dreptate. Gustul si optiunea personala joaca un rol important in formarea unei astfel de aprecieri.

[ghionoiul]

Cu exceptia lui Rameau (care habar n-am cine e), tu ai insirat numai compozitori autentici!

Raportez supus că Rameau este şi el un compozitor cat se poate de autentic, in ciuda faptului că n-ai auzit tu de el

[Ciuhandru]

Aici esti super tare! Cu exceptia lui Rameau (care habar n-am cine e), tu ai insirat numai compozitori autentici! Comparatia la care ma refeream ii lua in discutie pe unii precum Meyerbeer, Spontini, Cherubini si altii cu care n-are rost sa-mi incarc memoria.

Draga prietene, ai dat-o-n bara in stil mare... Vorbeam despre compozitori francezi. Meyerbeer era evreu german, nascut langa Berlin. Cherubini si Spontini erau italieni. Faptul ca au activat la Paris nu schimba cu nimic realitatea ca nu erau francezi.

Dar, sa revenim la subiect... Fiind eu in completa ignoranta cu privire la Guy de Pourtales, am purces a cauta niscaiva informatii despre dansul si prima care mi-a cazut sub ochi a fost ca domnul respectiv era... elvetian! Asta schimba un pic datele problemei.

Eu insa ma feresc de declaratii pausale la adresa unui popor, indiferent cine le-ar face si, mai ales, daca respectivul apartine acelei natiuni (ceea ce oricum nu e cazul lui Pourtales). Ca sa va dau un exemplu, nu cred ca se poate nega faptul ca Schopenhauer era un bun cunoscator al realitatii germane din vremea lui. Si totusi, cu putin inainte de a muri si in prezenta mai multor persoane, face urmatoarea declaratie: "Dispretuiesc poporul german din cauza prostiei sale infinite si rosesc la gandul ca-i apartin". Sa-l credem pe cuvant?

Spui ca Berlioz este german prin teme si inspiratie. Ia hai sa-l luam la bani marunti si sa vedem ce teme germane abordeaza:

1. Simfonia fantastica. Nu e nimic specific german in ea, ca tematica.
2. Harold in Italia. Inspirata de un lung poem al englezului Byron, are ca subiecte natura, oamenii si muzica Italiei.
3. Romeo si Julieta. Inspirata de englezul Shakespeare, subiect italian.
4. Opera "Benvenuto Cellini". Are ca subiect viata celebrului sculptor florentin.
5. Opera "Troienii". Nu poate fi legata tematic de Germania decat daca acceptam ca Fritz-ii se trag din Hector.
6. Copilaria lui Christos. Nimic germanic.
7. Damnatiunea lui Faust. Asta da, este de inspiratie germana clara si evidenta.

Asadar, din 7 lucrari, una singura este "germana" ca tematica si inspiratie, adica 14 %. Suntem departe de acel 75 % propus de tine...

[ghionoiul]

Ai uitat de Grande Messe pour les Morts, care scade contribuţia germanismului la 12,5%.
Şi oricum, mie din toată damnaţiunea aia de inspiraţie germană cel mai mult imi place marşul Rákoczi

[AlexN]

Ok, am inteles, te refereai la compozitori francezi. Eu am luat-o per global.

Pourtales provine dintr-o straveche familie franceza si si-a trait viata prin Franta, totusi, pentru care a si luptat pe front in Primul Razboi Mondial. Sunt de acord totusi ca fiecare om (inclusiv oameni mari precum Schopenhauer) are ideile lui pe care le putem sau nu impartasi.

Este corect ceea ce ai zis privind temele, ele sunt de inspiratia cea mai diversa. Nu la asta m-am referit insa. M-am referit la spiritul sau germanic, atat de diferit de contemporanii sai (Ghionoiule, nu ma lua iarasi cu rigoarea formei care, stiu, lipseste cu desavarsire...). Desigur insa, faptul ca acest spirit germanic a fost "implementat" pe un francez, a condus la unicitatea lucrarilor lui Berlioz.