de Buddha » Lun Mar 26, 2007 8:56 am
Draga Irina,
Am citit ultima ta postare si incerc sa-ti raspund eu la cateva chestiuni.
Beethoven ?
Un romantic.
Muzica lui?
Exact cum a spus Alex(parca): face trecerea de la Clasicism la Romantism.
..."Baroc", "Preclasicism", "Clasicism", "Romantism", "neoclasicism", "postromantism"..etc... acestea sunt compartimentari scolastice facute de economisti in ale muzicii, pentru a crea o ordine, o ierarhie. Este o "punere la sertare"...daca vrei. Nu au insa nimic a face cu vreun "adevar artistic".
Lumea a asteptat mii de ani ca sa se ajunga la mijloacele muzicale prin care compozitorii s-au exprimat. Ele puteau sa apara mai devreme sau mai tarziu.
Dar au aparut "atunci" si "acolo"...Odata cu instrumentatia si alegerea sistemului tonal ideal, imediat au iesit la iveala "din pamint, din iarba verde" compozitorii:...Bach, Mozart, Beethoven, Chopin, Brahms, Wagner...etc...in alta epoca i-ar fi chemat X-ulescu, Popescu, Johnson, etc...
Muzica scrisa de ei a existat intotdeauna in "Creierul Universului". A stat doar la pinda si a asteptat sa apara momentul propice. Daca nu exista nu ar fi putut fi scrisa. Deci, cate genii ca ei nu au ramas neexprimati in atitea milenii...fara macar sa banuiasca ce puteri aveau.
(Te rog sa citesti, daca ai ocazia, jurnalul lui Delacroix, in care pictorul reproduce discutiile sale cu Chopin)
Apoi, fiecare opera e asociata fie cu o epoca anume, fie cu o Revolutie, fie cu
un "curent", fie cu o tragedie, fie cu o muza, etc...este frumos asa si mai pe intelesul tuturor. Cand oamenii au o reprezentare, inteleg mai usor o opera muzicala.
(Oamenii, de ex., se apropie greu de pictura lui Van Gogh.Dupa ce-i cunosc viata(din lecturi) lucrurile incep sa se schimbe. Asa s-a intamplat si in cazul meu.)
La fel si cu muzica. Dar muzica reprezinta ceva prin ea insasi, dincolo de epoca in care a fost creata. Dar, cum am mai spus, e frumos sa te gandesti ca a fost scrisa in cutare impejurare, ca a urmat cutare curent, ca a fost influentata de x sau y, inspirata de printesa x, etc...
Cand ne gandim la o opera sau la o simpla melodie,facem imediat asociatii in minte, ne evoca amintiri de neuitat (dureroase sau fericite), fiindca ele ne apartin noua si numai noua. Plasarea in spatiu si timp tine de natura umana.
Muzica nu e constienta de asta si nu e constienta de sine. Ca si timpul, a carui existenta nu exista decat in noi, fiindca viata ne este masurata...
Nu-ti cumperi sau fabrici cantar decat daca vrei sa cantaresti ceva.
Daca nu cantaresti nimic cu el, devine un simplu obiect nefolositor.
Ai amintit de Mozart si de Goethe.
Dupa ce a vizionat "Rapirea din Serai", Goethe a scris lui Schiller ca este fenomenala si ca asa ceva nu se va mai putea scrie niciodata.
Dupa ce a vizionat "Nunta lui Figaro", a scris lui Schiller ceva asemanator.
Dupa "Don Juan", la fel.
Dupa audierea "Flautul fermecat" a scris lui Schiller ca si-a propus sa scrie un libret care continua Flautul.Apoi l-a abandonat datorita disparitiei lui Mozart care "nu putea fi inlocuit de nimeni"...
La rindul sau, Wagner a numit opera Flautul Fermecat:"Un pas prea gigantic pentru Arta" iar despre ultimele simfonii ale lui Mozart a spus:
"Trilogia finala il ridica pe Mozart deasupra tuturor artelor, maestrilor si secolelor"
Wagner nu a creat opera. El a creat celebra "Teatrologie". Contrar lui Mozart in opera caruia poezia trebuia sa fie "sora ascultatoare a muzicii", la Wagner era invers:textul avea prioritate. El a inceput ca scriitor, ca dramaturg.
Pentru mine, Mozart si Wagner sunt cei mai mari compozitori de opera.
Dar sunt foarte diferiti, evident.
Hermann Hesse a scris si el in "Lupul de Stepa" ca "dupa Mozart nu mai e nimic de ascultat in muzica". In fantezia sa, totusi, Mozart il atentiona sa asculte atent si pe altii, si i-a dat ca exemplu pe Brahms si Wagner.
Ceea ce ai spus tu, Irina, ca toate operele seamana intre ele la Mozart...Muzica lui este o capcana. Este secretul geniului lui Mozart.Sunt oameni care, dimpotriva, afirma ca de fiecare data cand asculta aceeasi lucrare au senzatia ca o asculta pentru prima oara, asa de proaspata li se pare, de fiecare data este alta. Cu atit mai putin li s-ar parea ca toate seamana.
Deci contrariul a ceea ce simti tu.