revenirea din hibernare

cea mai culta dintre ele, asa numita muzica clasica

Moderator: ghionoiul

Mesajde ghionoiul » Lun Aug 10, 2009 2:22 pm

„Hojotohoâ€Â
Picus canus
Avatar utilizator
ghionoiul
 
Mesaje: 1359
Membru din: Vin Mar 12, 2004 12:00 am

Mesajde AlexN » Lun Aug 10, 2009 3:09 pm

Absolut corect ;) Atata doar ca daca ne luam dupa taica Tankred Dorst si viziunea sa samuraica asupra walkiriilor, Eliana nu e foarte departe de adevar, chiar daca chineza nu seamana cu japoneza decat in scris :p
Schmiede, mein Hammer, ein hartes Schwert!
Avatar utilizator
AlexN
Junior Member
 
Mesaje: 632
Membru din: Mar Apr 27, 2004 11:00 pm

Mesajde eliana » Lun Aug 10, 2009 8:01 pm

:oups: din seria "daca dadeam un google intelept ma numeam".


:D
Avatar utilizator
eliana
Administrator
 
Mesaje: 1939
Membru din: Dum Iun 14, 2009 11:00 pm
Custom user title: αλαξανδρα

Mesajde Humbert » Mie Aug 26, 2009 1:38 pm

Salut! Si eu sunt un amator de muzica culta si mi-ar placea sa particip la discutiile de pe acest forum.

Si eu sunt fan Richard Wagner, cu toate ca l-am descoperit relativ recent, dupa ce am obtinut o inregistrare a tetralogiei. Deocamdata am ascutat doar Inelul si Tristan si Isolda, pentru ca lucrarile sunt lungi iar programul din pacate nu prea imi permite. Tristan am ascultat-o recent, intr-o interpretare transmisa de la festival, ca tot a fost pomenit mai inainte. Nu pot spune ca executia m-a impresionat dar orchestra si interpretii s-au achitat. La asta a mai contribuit si suportul media, care cu siguranta nu a transmis toate detaliile.

De fapt aici intervine o problema a inregistrarilor dramelor wagneriene: lipsa unui
suport adecvat, care sa ofere o receptie cat mai fidela. Orchestratia complexa cere claritate si o desfasurare ampla in spatiu, conditii care, dupa parerea mea, sunt satisfacute cu greu de suportul CD cu 3 canale, mai ales ca interpretarile consacrate sunt din timpul erei analog. Ca interpretare prefer Karajan, a carui abordare cere o claritate a inregistrarii dar care din pacate nu e satisfacatoare, mai ales in spectrul frecventelor joase. Ma chinui sa deslusesc tesatura muzicala cu castile date la maxim si bricoland la egalizator.

Am vrut si eu sa ascult varianta lui Thielemann a Inelului, am inteles ca e o executie reusita a partii instrumentale, dar ca solistii sunt sub asteptari. Insa in ceea ce priveste regia, orice punere in scena in sens traditional dramatic, adica cu scena, costume, lumini samd., mi se pare ridicola.
Avatar utilizator
Humbert
Junior Member
 
Mesaje: 80
Membru din: Mar Aug 25, 2009 11:00 pm

Mesajde colegu » Mie Aug 26, 2009 10:24 pm

dacă te referi la inelul cu karajan, deşi decent ca şi muzică, e o abordare foarte diferită a partiturii, iar in comparaţie cu altele pare ciudată. are tempi lenţi puşi d-aiurea că aşa vrea herbert. şamd
in schimb, tristan cu karajan chiar e foarte fain, alături de versiunea lui bí¶hm şi furtwí¤ngler, da aici sunetu e cam naşpa.

bine-ai venit, vezcă ne găseşti şi pe merluc.ro - oscilăm de colo colo da acu stem cam plictisiţi (cel puţin io) dpdv spiritual - muzical :D
http://colegu.no-ip.org/muzica/ - de la rautavaara la nørgård....
un computator fără windoze e ca o prăjitură cu ciocolată fără muştar
Avatar utilizator
colegu
Junior Member
 
Mesaje: 1021
Membru din: Lun Mai 09, 2005 11:00 pm
Localitate: dhaka

Mesajde ghionoiul » Joi Aug 27, 2009 9:46 am

colegu scrie:oscilăm de colo colo da acu stem cam plictisiţi (cel puţin io) dpdv spiritual - muzical :D

Desigur că onorabilul nostru coleg vorbește, ca intotdeauna, in nume propriu.
Picus canus
Avatar utilizator
ghionoiul
 
Mesaje: 1359
Membru din: Vin Mar 12, 2004 12:00 am

Mesajde Humbert » Joi Aug 27, 2009 1:01 pm

Inelul lui Karajan este intr-adevar aparte. Dar nu am ascultat pana acum alta varianta in care muzica sa ma fascineze intr-atat. Viziunea orchestrala este extrem de rafinata ce nu putea fi executata de alt ansamblu decat de orchestra stelara a filarmonicii din Berlin. Chestia cu tempii nu mi se pare prea relevanta, pentru ca aici vorbim de o drama muzicala, nu de o lucrare pur instrumentala. Discursul simfonic aici este subordonat dramaticului, muzica trebuie sa fie consistenta cu povestea, si mi se par acceptabile abaterile de la rigorile partiturii daca pot crea o anumita atmosfera. Asta bineinteles cu conditia ca dirijorul sa foloseasca aceste artificii in mod consistent, cea ce se intampla in cazul acesta. Viziunea artistica e unitara, am senzatia ca ascult o singura opera de 14 ore in 4 sectiuni.

Dar ceea ce imi place cel mai mult la inregistrarea aceasta sunt vocile, pe care le gasesc (in mare) foarte expresive in special Alberich si Mime. Spre exemplu scena de dupa omorarea dragonului, cand Mime incearca sa il convinga pe Siegfried sa bea supa aceea otravita, este "jucata" in sens teatral de Gerhard Stolze. O alta scena care m-a marcat este chemarea nibelungilor de catre Alberich in Rheingold, in care ti se face parul maciuca. Momentul e foarte bine calculat de cei doi (Karajan si Kelemen), culminand cu urletul nibelungilor.

Stiu ca varianta lui Solti e mult mai populara dar sincer nu ma atrage deloc desfasurarea aceea de forte, efectele flatulente ale alamurilor si castul de mosi si babe. Se canta cu patos, se poate distinge foarte bine tesatura muzicala insa asa cum zicea Voltaire, a spune totul inseamna a deveni plictisitor.
Avatar utilizator
Humbert
Junior Member
 
Mesaje: 80
Membru din: Mar Aug 25, 2009 11:00 pm

Mesajde colegu » Joi Aug 27, 2009 1:51 pm

ghionoiul scrie:Desigur că onorabilul nostru coleg vorbește, ca intotdeauna, in nume propriu.


păi aşa zisei in paranteză. hai să trăejti, a 4-a de brams dedicaţie specială de la conu şubert :D


cat despre inel, dacă nu-ţi place solti (nici mie, din cauză lu hotă) mergi pe mana lu karl bí¶hm.
http://colegu.no-ip.org/muzica/ - de la rautavaara la nørgård....
un computator fără windoze e ca o prăjitură cu ciocolată fără muştar
Avatar utilizator
colegu
Junior Member
 
Mesaje: 1021
Membru din: Lun Mai 09, 2005 11:00 pm
Localitate: dhaka

Mesajde ghionoiul » Joi Aug 27, 2009 2:00 pm

Domnu' Humbert, in primul rand țin să salut apariția unui nou fan wagnerian prin peisajul altfel sărăcăcios in materie, că vorba ceea: cu cat mai mulți, cu-atat mai culți.
Remarc de asemenea și consistența comentariilor, cu mult deasupra nivelului â€Â
Picus canus
Avatar utilizator
ghionoiul
 
Mesaje: 1359
Membru din: Vin Mar 12, 2004 12:00 am

Mesajde Humbert » Vin Aug 28, 2009 2:23 pm

Chiar daca am ascultat de la a la z varianta lui Karajan si a lui Boulez, din inregistrarea lui Solti am ascultat complet "Aurul Rinului" si in rest pe sarite, iar din ciclul lui Janowski mici extrase (mai mult nu am putut obtine) care mi-au confirmat opiniile din recenzii, ca fiind o abordare fara atitudine, fara sa o privesc asta ca pe un aspect negativ. De multe ori compozitia e umbrita de personalitatea dirijorului/interpretului care prin virtuozitate si diverse artificii iti distrage atentia de la intelesul intrinsec al partiturii. In fine, chestia asta se intampla si in cazul celor 2 cicluri (Herbie si Solti) si nu suna rau deloc, dar e bine ca exista si varianta in stare pura.

In rest netul e plin de informatii si recenzii despre inregistrarile dramelor wagneriene, asa ca nu mi-a fost greu sa imi dau seama ca o inregistrare live din '55 cu Keilberth nu are cum sa concureze cu cea a lui Barenboim din '92 la capitolul sunet, cu toate ca si cea din urma tot live e, deci nu are cum sa fie "top notch" raportat la posibilitatile tehnicii de azi. Nu sunt nicidecum un perfectionist in ale sunetului, dar mi se pare ca in cazul unei asemenea dimensiuni orchestrale, fiind vorba si de o drama muzicala ce, in viziunea mea, necesita o captare cat mai buna a spatiului scenic, se pierde mult prin inregistrare. Asa ca n-am de gand sa imi torturez urechile cu inregistrarea mono a lui Moralt, oricat de buna ar fi. Daca ar exista un transfer de pe cilindrul de ceara a unei variante cu Bulow, ai aprecia acea inregistrare? Mie mi se pare ca sunetul este o dimensiune a interpretarii, dupa cum ai pomenit si tu de acea cizelare a sunetului in studio. Am precizat anterior ca nu ma uit la opera, adica imagine+sunet, ci prefer numai inregistrarile audio. De aceea mi separe ca sunetul trebuie sa descrie cat mai bine ce fac personajele, in maniera teatrului radiofonic, evident fara abuzuri si efecte de prost gust.

In ceea ce priveste partea vizuala mi se pare ca lumea tine cu dintii de canoanele prafuite ale teatrului liric. Mi se pare ridicol sa o pui pe interpreta Brunhildei sa calareasca precum o walkirie, cand saraca femeie a studiat canto toata viata ei. La fel calul zburator Grane nu e nici cal si nici zburator. Siegfried pe care mi-l imaginez un vlajgan musculos si impulsiv, constati ca e un nene cumsecade cu un pic de burtica iar Wotan care ar trebui sa fie o prezenta impunatoare e un om cu statura modesta care agita un bat mai mare ca el. Daca urmaresti varianta dvd cu Boulez o sa constati ca aurul Rinului este compus din poleiala de ciocolata si este adus uriasilor intr-o punga de genul celor in care se vinde porcul de Craciun samd.. Toatea astea taie din farmecul povestii dar oricare productie ar fi e imposibil sa se satisfaca si interpretarea muzicala si partea aceasta vizuala. Aici ar putea interveni cu succes cinematografia, ca o extindere a Gesamtkunstwerk-ului lui Wagner. Mijloacele exista cu siguranta iar pelicula este croita pentru fantezie. Eu imi imaginez un film de animatie in stilul ilustratiilor lui Rackham, sau generat pe calculator in genul filmului Beowulf. Proiectiile ar avea loc in cinematograf cu o sonorizare adecvata.

Despre interpretarea lui Solti nu am dezvoltat prea mult in postul precedent. Nu as incadra-o nicidecum la rebuturi si nu contest valoarea interpretilor. Nilsson are performante vocale mai bune ca Dernesch si Windgassen reuseste un Siegfried mai bun ca Jess Thomas. Dealtfel pot sa spun ca prefer scena fauririi sabiei in varianta lui Solti, cu un Siegfried ferm si orchestra puternica, exact asa cum trebuie. Jess Thomas e chiar melancolic in aceasta scena lipsita de energie la Karajan. La fel, un plus la Solti este calitatea buna a sunetului, ce ar putea concura cu ciclurile mai recente, semn ca nu s-au schimbat prea multe in domeniu in ultimii 50 ani, si efectele de teatru radiofonic. Dar per ansamblu vocile mi se par statice si imbatranite, comparativ cu corpul de interpreti ai lui Karajan, care sunt dinamici si au un timbru luminos. La capitolul orchestra Karajan e mai subtil si asta mi se pare mai interesant.
Avatar utilizator
Humbert
Junior Member
 
Mesaje: 80
Membru din: Mar Aug 25, 2009 11:00 pm

Mesajde ghionoiul » Vin Aug 28, 2009 4:45 pm

Interesantă ideea cu prelucrarea cinematografică a Inelului, imi amintesc că și Alex a ridicat-o la un moment dat. Sunt perfect de acord că tehnica cinematografică modernă ar permite o inscenare mai verosimilă și mai spectaculoasă decat majoritatea punerilor in scenă pe care le vedem in ziua de azi. Probabil insă că asta ar implica niște costuri nejustificate și care nu se pot recupera prin punerea pe piață a producției, amatorii de Ring fiind oleacă mai puțini decat cei de Lord of the Rings.
Pe de altă parte văd o stranie contradicție intre acest tip de aspirație artistică și citatul pe care l-ai dat ceva mai inainte și cu care sunt intrutotul de acord:
insa asa cum zicea Voltaire, a spune totul inseamna a deveni plictisitor.

Răman la părerea că dramele lui Wagner iși au locul tot pe scena Operei, intr-o montare care să solicite moderat imaginația spectatorului. Adică, mai explicit, aș fi gata să inghit un Siegfried cu burtă pe post de Siegfried cu mușchi, nu și un Walther von Stoltzing care manjește tot ce prinde cu tempera pe post de aspirant la titlul de maestru cantăreț.
Sau imi pot imagina ce vreau eu doar ascultand sonorul, cum insuți ai spus. In acest caz trebuie insă să ne ferim de tentația de a da o mică pauză imaginației doar pentru a vana diferențe tehnice intre Karajan și Solti (tentație căreia recunosc că ii mai cad și eu pradă). Și că pomeneai de cilindrul de ceară, fii convins că l-aș asculta cu mare interes pe Bulow, dacă ar exista o asemenea inregistrare :D Muzica, in general, se adresează minții și inimii, nu urechii, deci nu mă dau la o parte de la inregistrări mono, că nu-mi pică rangul.
Picus canus
Avatar utilizator
ghionoiul
 
Mesaje: 1359
Membru din: Vin Mar 12, 2004 12:00 am

Mesajde irina8082 » Sâm Aug 29, 2009 11:09 am

asa, si pe restu' de doi insi i-ati invitatara? :D

salutare la lume.
Avatar utilizator
irina8082
Junior Member
 
Mesaje: 356
Membru din: Joi Feb 08, 2007 12:00 am

Mesajde eliana » Sâm Aug 29, 2009 2:17 pm

salutare celor nou veniti si re-veniti.


pai ne gandeam ca poate se aude din om in om. :)
Avatar utilizator
eliana
Administrator
 
Mesaje: 1939
Membru din: Dum Iun 14, 2009 11:00 pm
Custom user title: αλαξανδρα

Mesajde colegu » Dum Aug 30, 2009 2:02 pm

deci căcamaş pe reclamele lu peşte, huo mă şi scuze de limbaj da-s exasperante :D
deci arta e subiectivă şi cu asta basta - fiecare dintre noi stem stimulaţi diferit, şi avem o afinitate mai mică or mai mare la diverse răcnete sau strigături, şamd. d-aia unii-l preferă pe herbert von "coca cola" in detrimentul lui karl "metronom" bí¶hm. e o chestie de gusturi şi cu asta basta.

dacă e să rămanem pe tăramul dramei muzicale, apăi eu sunt fanul declarat şi convins al interpretărilor live, unde toate găselniţele inginereşti şi recosmetizările post-inregistrare sunt păstrate la un nivel minim. muzica devine astfel, pe cat posibil, mai săracă in şituri artificiale.
per ansamblu cu tot hans hotăru lu peşte inelu lui solti e peste cel cu karajan, deşi, redarea stereo e de toată jena - deh, erau şi inginerii de sunet la inceputuri aşa că se scuză. pană acu am rămas plăcut surprins de inregistrarea lu neuhold, chiar dacă săracă in volum - ceea ce e enervant, sau de clasicul bí¶hm, care rămane ză fărst ciois.
in schimb karajan reuşeşte o performanţă remarcabilă cu cantăreţii, chiar dacă in locul filarmonicii din berlin avem de-a face cu orchestra de stat din dresden, ca să nu mai pomenesc de varianta super marfă a elveţianului varviso. pe gustu meu, deşi domingo nu-i cine ştie ce, mai e şi inregistrarea lu jochum. asta că tot abătu ghionoiu atenţia la von ştolţingul manjitor cu tempera.


apropo de filme şamd, e o inregistrare video, in care soliştii fac pleibec, cu inelul nibelungilor in varianta lu karajan. adică coloşa stewart ăla chiar are meclă de wotan, iar duduia responsabilă cu merele de aur are o prestanţă scenică şi-un look acceptabil. din păcate n-am văzut decat aurul rinului. un montaj decent dpdv video se găseşte in varianta lu james levine şi orchestra din new york, numa că acolo sunetu e praf, adică tempi lăbărţaţi (nici chiar ca celibidache) te-adorm pe scaun. io parcă prefer varianta lu boulez, muzica e niţel mai p-acolo.
http://colegu.no-ip.org/muzica/ - de la rautavaara la nørgård....
un computator fără windoze e ca o prăjitură cu ciocolată fără muştar
Avatar utilizator
colegu
Junior Member
 
Mesaje: 1021
Membru din: Lun Mai 09, 2005 11:00 pm
Localitate: dhaka

Mesajde Humbert » Dum Aug 30, 2009 7:17 pm

Salutare si tie eliana!

Imi pare bine sa vad ca forumul prinde viata.

Ceea ce vroiam sa spun in legatura cu calitatea inregistrarilor este ca in cazul muzicii simfonice se pierde din materialul sonor (si e pacat, mai ales ca vorbim de Wagner). Motive cantate in surdina, anumite efecte de percutie nici n-ai stii ca sunt acolo ascultand doar inregistrari asa vechi. La fel se poate intampla daca compari experienta live cu auditia unui mp3 sau flac. Ca sa nu vorbesc de diversitatea timbrala, ca in fond asta ne atrage in principal la lucrarile simfonice, ce intr-o inregistrare mono e un ghiveci omogen, de parca ar fi un singur instrument.

Si eu as fi ascultat interpretarea lui Bulow, dar numai cu scop de documentare si oricum, parerea mea e ca nu ar fi putut concura cu Ring-urile moderne consacrate.

Mie imi plac efectele acelea de teatru radiofonic, desi in cazul Inelului lui Solti sunt intr-adevar "sitoase", ceea ce e scuzabil avand in vedere posibilitatile tehnicii multimedia de la vremea aceea. Solti a fost un avantgardist din punct de vedere al montarii operelor destinate discului. In Elektra spre exemplu, o interpretare extrem de reusita, atmosfera de groaza din sanul familiei de nebuni e amplificata de urlete terifiante, ropote de cai si rasul diabolic al Clitemnestrei. La fel in cazul operelor germane ale lui Mozart, dar aici sunt folosite pentru a spori efectul comic.

Aceste procedee sporesc experienta ascultatorului dar intr-adevar sunt complementare interpretarii, adica mi-ar placea sa le gasesc si in alte seturi dar nu este un criteriu de selectie.

Mi se pare ciudat ca desi Solti le folosea pe atunci, acum cu toata explozia multimedia arta interpretativa nu se prea inghesuie sa ii exploreze potentialul. Pai ce n-ar fi dat Mahler sa aiba instrumente sintetizate pe calculator si cu toate astea tot mai vezi pe DVD pe unu' care isi rupe spinarea dand cu barosu-n podea in a sa simfonie a 6-a. Eu as merge mai departe si as aplica filtre anumitor instrumente sau as edita un numar urias de viori, ca tot vroia Mahler asa.

Rheingold-ul video al lui Karajan ca abordare e destul de aproape de ce mi-as dori eu sa vad. Proiectul a fost un dezastru pentru compania producatoare si a fost oprit in cele din urma. Asta pentru ca nenea Karajan s-a ocupat de tot proiectul iar cum regia nu prea are nimic in comun cu arta dirijorala nu i-a prea iesit.
Avatar utilizator
Humbert
Junior Member
 
Mesaje: 80
Membru din: Mar Aug 25, 2009 11:00 pm

Mesajde Humbert » Lun Aug 31, 2009 12:21 am

Humbert scrie: auditia unui mp3 sau flac


Ma gandeam de fapt la inregistrari stereo cu sunet decent :D . Specific asta
ca sa nu se faca vreo confuzie.
Avatar utilizator
Humbert
Junior Member
 
Mesaje: 80
Membru din: Mar Aug 25, 2009 11:00 pm

Mesajde ghionoiul » Lun Aug 31, 2009 9:20 am

Humbert scrie:Ca sa nu vorbesc de diversitatea timbrala, ca in fond asta ne atrage in principal la lucrarile simfonice, ce intr-o inregistrare mono e un ghiveci omogen, de parca ar fi un singur instrument.

Să am pardon, coane Humbert, ce-are stereofonia cu diversitatea timbrală ? Tare mă tem că incurci niște borcane. Din cate mă pricep eu la teoria sunetelor, e suficient ca inregistrarea să aibă un spectru de frecvențe cat mai larg pentru a surprinde mai bine diversitatea timbrală.
Humbert scrie:sau as edita un numar urias de viori, ca tot vroia Mahler asa.

Eeeei, asta deja sună a concurență acerbă pentru colegu ;) Adică matale chiar crezi că Mahler, dacă ar fi avut posibilități tehnice, n-ar fi fost altceva decat un Mike Oldfield, Jean-Michel Jarre sau Vanghelis (artiști altminteri cat se poate de onorabili in domeniul lor) ?
Picus canus
Avatar utilizator
ghionoiul
 
Mesaje: 1359
Membru din: Vin Mar 12, 2004 12:00 am

Mesajde Humbert » Lun Aug 31, 2009 12:55 pm

Avantajul stereofoniei este profunzimea spatiala a sunetului, dar banda nu este mai mare. Practic sunt 2 semnale in loc de unu. Insa eu acolo ma refeream la inregistrari istorice unde tehnica nu permitea o fidelitatea prea ridicata (caci nu e vorba numai de frecventa ci si de amplitudine), si unde timpul si-a pus si el amprenta.

ghionoiul scrie: Adică matale chiar crezi că Mahler, dacă ar fi avut posibilități tehnice, n-ar fi fost altceva decat un Mike Oldfield... ?


Nu, nu cred asta si nu vreau sa fac concurenta nimanui :P . Dar sunt convins ca si-ar fi dorit sa introduca instrumente electronice in orchestra, cel putin la percutie. In partituri specifica un efectiv foarte mare de coarde iar ceea ce sugeram eu ar fi avut doar valoare de experiment. Orchestra europeana are farmecul ei si resurse inepuizabile (nu sunt de acord cu sintagma "ceea ce s-a putut spune s-a cam spus" pentru a scuza impasul de astazi in care se gaseste compozitia) fiind rezultatul unor perfectionari de sute de ani, care ar trebui continuate, iar aceste experimente ar explora posibilitatile muzicii electronice si modul in care poate fi adusa in zona simfonicului. Ca sa fim sinceri, John Cage si prietenii nu au adus nimic valoros din acest punct de vedere.
Avatar utilizator
Humbert
Junior Member
 
Mesaje: 80
Membru din: Mar Aug 25, 2009 11:00 pm

Mesajde colegu » Lun Aug 31, 2009 7:18 pm

Humbert scrie:Aceste procedee sporesc experienta ascultatorului dar intr-adevar sunt complementare interpretarii, adica mi-ar placea sa le gasesc si in alte seturi dar nu este un criteriu de selectie.

Mi se pare ciudat ca desi Solti le folosea pe atunci, acum cu toata explozia multimedia arta interpretativa nu se prea inghesuie sa ii exploreze potentialul. Pai ce n-ar fi dat Mahler sa aiba instrumente sintetizate pe calculator si cu toate astea tot mai vezi pe DVD pe unu' care isi rupe spinarea dand cu barosu-n podea in a sa simfonie a 6-a. Eu as merge mai departe si as aplica filtre anumitor instrumente sau as edita un numar urias de viori, ca tot vroia Mahler asa.

Rheingold-ul video al lui Karajan ca abordare e destul de aproape de ce mi-as dori eu sa vad. Proiectul a fost un dezastru pentru compania producatoare si a fost oprit in cele din urma. Asta pentru ca nenea Karajan s-a ocupat de tot proiectul iar cum regia nu prea are nimic in comun cu arta dirijorala nu i-a prea iesit.

regia raingoldului e cat se poate de ok. proiectul a fost un dezastru pentru că pe discul cu wagner - raingold nu scria - "mega clasix - greităst clasical hiţ" şi nu cuprindea nici anotimpurile de vivaldi şi nici ala ţurca semnat moţart.

o altă bilă neagră la inelul lui solti se duce pentru redarea spectrului jos de frecvenţe, da, ştim, orchestra din viena e renumită pentru secţiunea corzilor, da de ce, păcatele noastre, timpaniştii se aud in surdină?

am ascultat o inregistrare din anii 50 a tanhí¤userului cu george london in rolul bărbatului cinstit rămas cu buza umflată-ntru amor, şi cu kempe la pupitru. ce superb ropoiau timpanii-n uvertură şi nu numai. mai mare dragu să-i asculţi, numa că, sunetu e de 3 parale chioare. din păcate.
aş putea spune că acea versiune este "top notch" la capitolul interpretare, cel puţin din punctu meu de vedere e cea mai faină redare a operei, cu un singur amendament, inregistrarea naşpa. eheee, ce fain de cei care-au asistat live la celebra interpretare. başca live, fără trucajele şi efectele date de postprocesare editare şi tralala .
http://colegu.no-ip.org/muzica/ - de la rautavaara la nørgård....
un computator fără windoze e ca o prăjitură cu ciocolată fără muştar
Avatar utilizator
colegu
Junior Member
 
Mesaje: 1021
Membru din: Lun Mai 09, 2005 11:00 pm
Localitate: dhaka

Mesajde colegu » Lun Aug 31, 2009 7:24 pm

Humbert scrie:

Nu, nu cred asta si nu vreau sa fac concurenta nimanui :P . Dar sunt convins ca si-ar fi dorit sa introduca instrumente electronice in orchestra, cel putin la percutie. In partituri specifica un efectiv foarte mare de coarde iar ceea ce sugeram eu ar fi avut doar valoare de experiment. Orchestra europeana are farmecul ei si resurse inepuizabile (nu sunt de acord cu sintagma "ceea ce s-a putut spune s-a cam spus" pentru a scuza impasul de astazi in care se gaseste compozitia) fiind rezultatul unor perfectionari de sute de ani, care ar trebui continuate, iar aceste experimente ar explora posibilitatile muzicii electronice si modul in care poate fi adusa in zona simfonicului. Ca sa fim sinceri, John Cage si prietenii nu au adus nimic valoros din acest punct de vedere.

să-l lăsăm pe mahler cu ce-ar fi vrut să facă dacă şi cu parcă.
slavă cerului, componiştii actuali şi-au dat in petec fără număr cu inserţiile electronice, care mai de care mai frumoase şi inspirate or mai şitoase şi penibile. e plin spectrul simfonic şi nu numai de compoziţii cu asemenea inserţiuni, de la duduia kaija saariaho pană la arne nordheim, şamd.
cat despre efectele electronice la percuţie nu pot decat să dezaprob total. percuţia sună foarte bine exact aşa cum e, o chitară electrică ar mai merge băgată intr-un concert clasic, da percuţia - de la timpani pan la marimbă e bun-aşa cum e. in viziunea mea, zet iz, şi mă enervează teribil inginerii de sunet care trec pe planu doi başii, şi scot in faţă secţiunea corzilor că aia place la public.
asta, din păcate, devine o altă dimensiune a muzicii la conservă, abilitatea sunetiştilor de-aşi băga picioarele in compoziţie. păi frate, in sală-ţi saltă păru pe spate ropotul timpanilor din legendara lui tubin, pe unele sidiuri zici că trece personalul de băicoi la dooj kilometri depărtare.
ar mai lipsi un asemenea "montaj" la a 11-a de şostakovici, asta ca să facem de baftă măcar juma de simfonie, dacă nu toată.
http://colegu.no-ip.org/muzica/ - de la rautavaara la nørgård....
un computator fără windoze e ca o prăjitură cu ciocolată fără muştar
Avatar utilizator
colegu
Junior Member
 
Mesaje: 1021
Membru din: Lun Mai 09, 2005 11:00 pm
Localitate: dhaka

Mesajde Humbert » Mie Sep 02, 2009 5:05 pm

colegu scrie:percuţia sună foarte bine exact aşa cum e, o chitară electrică ar mai merge băgată intr-un concert clasic, da percuţia - de la timpani pan la marimbă e bun-aşa cum e.


Pai cine a pomenit de modificarea sectiunii de percutie? Eu vorbeam de a introduce in sensul de a adauga, a alatura noi instrumente celor existente. Asta nu inseamna ca xilofonul, glockenspiel-ul sau timpanii sunt fiare vechi. Dar procedeele electronice ar oferi anumite efecte de care instrumentele clasice nu sunt capabile si am dat ca exemplu a 6-a lui Mahler unde consider ca ar fi potrivite pentru a marca loviturile Destinului sau pentru a inlocui acele talangi din afara scenei. Si ca sa imi intaresc argumentatia am sa imi permit sa dau un citat din Wikipedia in legatura cu acest subiect:

The sound of the hammer, which features in the last movement, was stipulated by Mahler to be "brief and mighty, but dull in resonance and with a non-metallic character (like the fall of an axe)." The sound achieved in the premiere did not quite carry far enough from the stage, and indeed the problem of achieving the proper volume while still remaining dull in resonance remains a challenge to the modern orchestra.


colegu scrie: slavă cerului, componiştii actuali şi-au dat in petec fără număr cu inserţiile electronice, care mai de care mai frumoase şi inspirate or mai şitoase şi penibile. e plin spectrul simfonic şi nu numai de compoziţii cu asemenea inserţiuni, de la duduia kaija saariaho pană la arne nordheim, şamd.


Aceste insertii au loc in contextul ermetic al muzicii contemporane si noi, de aceea nu consider ca ofera raspunsuri legate de adaptarea instrumentelor electronice la discursul simfonic. Arta se adreseaza oamenilor in general, nu numai unor grupuri restranse de specialisti.

colegu scrie: asta, din păcate, devine o altă dimensiune a muzicii la conservă, abilitatea sunetiştilor de-aşi băga picioarele in compoziţie


Parerea mea este ca postprocesarea este necesara deoarece sunetul captat pe banda isi pierde din vitalitate sau apar inconsistente legate de amplasarea microfoanelor. Atunci aceste "machiaje" devin inerente dar oricum, toate procedeele de "face lifting" aplicate inregistrarii ar trebui facute sub supervizarea interpretului. Auditia live a unei interpretari foarte reusite este un lux ce putini si-l pot permite, asa ca pana la aparitia acelui player ce ne-ar varsa fluxul sonor direct in lobii temporali pentru a retrai experienta live eu zic ca postprocesarea este binevenita, chiar daca uneori duce la rezultate regretabile.
Avatar utilizator
Humbert
Junior Member
 
Mesaje: 80
Membru din: Mar Aug 25, 2009 11:00 pm

Mesajde colegu » Mie Sep 02, 2009 6:19 pm

Arta se adreseaza oamenilor in general, nu numai unor grupuri restranse de specialisti.

ţi se pare ţie că fac parte dintr-un grup restrans de specialişti? ba din contră. şi cu toate astea diger de nu ştiu cate ori mai degrabă un nordheim decat suport să suport supliciul aferent audiţiei unei lucrări de moţart
http://colegu.no-ip.org/muzica/ - de la rautavaara la nørgård....
un computator fără windoze e ca o prăjitură cu ciocolată fără muştar
Avatar utilizator
colegu
Junior Member
 
Mesaje: 1021
Membru din: Lun Mai 09, 2005 11:00 pm
Localitate: dhaka

Mesajde om_fericit » Mie Sep 02, 2009 7:08 pm

da, basi-ar Livu pula-n mata, ca data trecuta, dupa banare a devenit zeu. ai citit ce-am scris si te-ai destepat un pic kakamir cu ochi ce esti!

[SIZE="7"]debaneaza-ma fututi mortii ma-tii de idiot congenital![/SIZE]
da ma tata am auzit si de virgula, punct si litera mare..da dau click mai greu pe ele pe intuneric.
Avatar utilizator
om_fericit
Junior Member
 
Mesaje: 143
Membru din: Dum Oct 09, 2005 11:00 pm

Mesajde ghionoiul » Joi Sep 03, 2009 10:54 am

Humbert scrie:Pai cine a pomenit de modificarea sectiunii de percutie? Eu vorbeam de a introduce in sensul de a adauga, a alatura noi instrumente celor existente. Asta nu inseamna ca xilofonul, glockenspiel-ul sau timpanii sunt fiare vechi. Dar procedeele electronice ar oferi anumite efecte de care instrumentele clasice nu sunt capabile si am dat ca exemplu a 6-a lui Mahler unde consider ca ar fi potrivite pentru a marca loviturile Destinului sau pentru a inlocui acele talangi din afara scenei.

Păi cand autorul inșiră pe trei randuri o descriere cam cum i-ar suna lui bine toroipanul ăla, mă tem că nici o sintetizare electronică nu ar putea scoate sunetul pe care Mahler, auzindu-l din mormant, să-l ștampileze cu eticheta â€Â
Picus canus
Avatar utilizator
ghionoiul
 
Mesaje: 1359
Membru din: Vin Mar 12, 2004 12:00 am

Mesajde eliana » Joi Sep 03, 2009 11:41 am

colegu scrie:ţi se pare ţie că fac parte dintr-un grup restrans de specialişti? ba din contră.


mah:nesigur: tu cu cine crezi ca vorbesti?:baby:

ia mai zi o data cum e cu timpul ala care nu exista si e doar o iluzie? sau cu teoremele alea nepronuntabile?

:D: :D:

la modul foarte serios, o discutie cu tine ar putea contine asta:
5.6704x10^-8 W/(m^2 K^4) (watts per square meter per kelvin to the fourth)
daca nici asta nu presupune existenta unei mici doze- (pornim de la premisa ca e mica) de exclusivism fie el si computational, daca nu intelectual- nu stiu ce altceva ar fi necesar ca linie de demarcatie suficienta.


exemplul meu este calculul pentru constanta Stefan-Boltzmann, si e pur ilustrativ. :D
Avatar utilizator
eliana
Administrator
 
Mesaje: 1939
Membru din: Dum Iun 14, 2009 11:00 pm
Custom user title: αλαξανδρα

Mesajde AlexN » Joi Sep 03, 2009 4:47 pm

Si inca o data, cum ai ajuns tu la valoarea asta a constantei?
Schmiede, mein Hammer, ein hartes Schwert!
Avatar utilizator
AlexN
Junior Member
 
Mesaje: 632
Membru din: Mar Apr 27, 2004 11:00 pm

Mesajde irina8082 » Joi Sep 03, 2009 6:42 pm

da nu cred ca o ajuns ea. :ce:
Avatar utilizator
irina8082
Junior Member
 
Mesaje: 356
Membru din: Joi Feb 08, 2007 12:00 am

Mesajde colegu » Joi Sep 03, 2009 6:47 pm

AlexN scrie:Si inca o data, cum ai ajuns tu la valoarea asta a constantei?


da atata e constanta aia bre, notată σ şi are legătură cu radiaţia corpului negru. a nu se confunda cu k
http://colegu.no-ip.org/muzica/ - de la rautavaara la nørgård....
un computator fără windoze e ca o prăjitură cu ciocolată fără muştar
Avatar utilizator
colegu
Junior Member
 
Mesaje: 1021
Membru din: Lun Mai 09, 2005 11:00 pm
Localitate: dhaka

Mesajde Humbert » Joi Sep 03, 2009 6:56 pm

[quote="ghionoiul"]Păi cand autorul inșiră pe trei randuri o descriere cam cum i-ar suna lui bine toroipanul ăla, mă tem că nici o sintetizare electronică nu ar putea scoate sunetul pe care Mahler, auzindu-l din mormant, să-l ștampileze cu eticheta â€Â
Avatar utilizator
Humbert
Junior Member
 
Mesaje: 80
Membru din: Mar Aug 25, 2009 11:00 pm

Mesajde eliana » Joi Sep 03, 2009 7:35 pm

AlexN scrie:Si inca o data, cum ai ajuns tu


Alex, dragule, deci stii ca eu te respect tare mult, da? Ca esti baiat destept.

Dar e vorba de o constanta. Care are aceeasi valoare mereu. Si au descoperit-o baietii aia destepti a caror nume si spune: Stefan-Boltzmann. :n:


iaodi, are dreptate irina. si colegu'. :D


buna seara tuturor.
Avatar utilizator
eliana
Administrator
 
Mesaje: 1939
Membru din: Dum Iun 14, 2009 11:00 pm
Custom user title: αλαξανδρα

AnteriorUrmătorul

Înapoi la Filarmonica

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 4 vizitatori

cron