eu aş asocia mandatul titanului (cu r, nu cu t) cu simfonia a 9-a, semnată şostakovici. ei bine, nu atat de grandioasă pe cat s-ar fi aşteptat nişte unii, dar mai mult o băşcălie. desigur, nu putem compara sarcasmul lui dimitrie cu umorul de tip "hăhăhă" semnat goldăn şpriţ.
ca şi acompaniament, aş rămane tot la dumitru, şi-l văd pe geoană interpretand remarcabil un fragment dintr-un oratoriu, ce poartă titlul cantecele pădurii, cu două amendamente
primo, geoană nu vine din codru
secundo, abnegaţia cu care fredonează hiturile "pionierii plantează pădurile" şi "tinerii comunişti merg inainte" rivalizează evident cu partitura recitată (mascat) de către "independentul" oprescu.
mai am un amendament, pentru că e evident că mai sus numiţii solişti vor să treacă peste următoarea mişcare dictată de şostakovici, adică "o plimbare-n viitor", protagoniştii noştri inlocuind viitorul cu trecutul, nu că titanul n-ar face in esenţă acelaşi lucru. (cu r nu cu t, şi cu a nu cu i
)
deşi nu perturbă mult peisajul politic, nati meir işi face simţită prezenţa cu un cantecel din setul de lieduri semnate dsch, care e intitulat cam aşa "viaţa bună" opus şaptejnoo. remarcabil interpretat după un alt lied "cantec despre sărăcie"
desigur, ambele liduri trebuiesc coroborate cu ironia tipic şostakoviciană, care in cazul de faţă se citeşte aşa - la mititica
viaţa e bună(duet cu iustin covei) şi,
cantec despre săracia cauzată de moştenirile alea fabuloase(prolog semnat de corneliu vaccin - bălăceanca - tudor)... ceva in genu.
de pe plaiurile cu oi, domnul gigi işi face nesimţită prezenţa printr-un alt opus şostakovician - tăunul, opus nooş-şapte, din care aş aminti mişcarea "festivalul folk" - prăşitul şi cum s'adună oile la strungă. in ultimul caz se intrezăresc reminiscenţe flutureniene, cand cu vizita titanului (cu r) pe plaiurile bucovinei, cand cu aranjamentul floral sub formă de oi.
oprescu, vine puternic in scenă, interpretand baletul dsch-ian "epoca de aur" opus 22, nostalgic şi in acelaşi timp virulent faţă de grangurii vechi cu carnet de partid. poate poate inghite cineva găluşca.(ca să nu folosesc expresia "a pune botu", adjudecată totuşi de elena udrea - donşoara nuţi de la cotroceni, opus 29 dsch)
antonescu e un caz mai special, şi interpretează remarcabil două opusuri şostakoviciene dintre care amintim:
1. prefaţă la ediţia completă a operelor mele, opus 123, cu singurul amendament, ş-anume: care opere? :?
şi 2.
povestea unui patriciu ş-a servitorului , opus 36
cert e un lucru, muzica de ansamblu se cantă sub tonurile cantatei "soarele răsare deasupra patriei mumă" opus 90, dsch.
a se inlocui astrul cu criza economică. să ştim o treabă
deci, 100% şostakovici.