Cum ascultati?

[Vanilla]

Cum ascultati muzica? Lucizi, analitici, narcotici? Cum combinati starile astea? vi se pare ca o partitura ar ajuta sau ar incurca mai mult? Daca v-ati intrebat de ce ascultati, la ce concluzii ati ajuns?

[AlexN]

Salut!

Buna intrebare... Dupa cum ai vazut deja, eu sunt wagnerian inrait. Muzica este ca o vraja, actioneaza ca un narcotic si are (cateodata) proprietatea interesanta de a te azvarli in alta lume. De ce ascult muzica? In primul rand pentru efectul vizual pe care mi-l produce. Suna ciudat, nu? Da, chiar este ciudat... Cand ascult o partitura imi place sa imi imaginez ceva, o actiune.

[sol]

Senzorii intra toti in supraturatie, mai un pic si-ar scoate fum, memoria se activeaza si ea pe toate palierele, mintea-si intepeneste ferm picioarele-n pedale, mainile pe tastatura... am fost anuntata ca se va petrece un eveniment esential, unic, irepetabil, dupa care viata mea o va lua in alta directie, poate, fiindca a aflat, in fine, ceea ce a stat ascuns dintotdeauna.
Poate ca am sa rad, poate ca am sa plang, it's a blind date. Sa zicem ca totusi am tras la sorti aiurea o chestie expirata: schimb placa in clipa in care am vazut ca nu-i de mine, nu toate-s pentru toata lumea.

[sol]

Pare sa existe un acord general cum ca muzica-poveste e mai usor de inteles decat oricare alta. Da, copiii asociaza mersul unei compozitii cu desfasurarea unei povsti, analogia ajuta transferul de sens... astfel copiii ii pot urmari (prin paginile partiturii) pe Petrica, pe Lup, pisica ori rata... Daca insa nu se depaseste aceasta faza, ideea ca muzica este povestibila, parafrazabila, echivalabila cu povestea ei... se poate dovedi paguboasa, franand apropierea reala de fenomenul muzical si dezvoltarea intelegeri acestuia.
Te intrebi atunci daca n-ar fi mai bine sa incepi altfel: cu muzica dansata, ori chiar produsa, pe instrumente - daca nu clasice - doua bete si-un fund de scaun, o muzicuta, asadar ceva ce se poate insusi prin <a face>: toti copii produc sunete in momentul auditiei, observati-i, canta melodia, subliniaza ritmul...
Povestea poate fi si mai putin agatata pas cu pas de un text: atmosfera generala se poate subsuma unui titlu care provoaca imaginatia: Shahrazad, de pilda.
Cea dintai concluzie: muzica este o arta dezvoltata in baza dinamicii sunetului, restul sunt povesti si detalii: daca nu poti intra in joc, nothing else matters, rationalizarea e frectie la piciorul de lemn.

[sol]

Tot ceea ce este viu vibreaza, intra in rezonanta si misca aerul din jur.
Muzica este vibratie organizata dupa o logica proprie, in care secventa este de fapt desfasurarea temporala a unei structuri sonante (initial, virtual...) simultane. Desfasurarea insasi presupune structuri ritmice si puntile dintre ele (inclusiv pauza, linistea, time-out). Sinteza fericita a acestora (si a altor elemente, dintre care foarte importanta schema repetitiilor si modulatiilor) include si melodie... unii spun ca ne putem dispensa de melodie, altii ca nu... Presupun ca trairea unei melodii e o bucurie, sigur ca se poate trai si fara. Asa-zisa intelegere inseamna atunci intelegerea spontana (de aici bucuria derivata) a logicii piesei ascultate si a modalitatii ei de actualizare.
Toate acestea spuse pentru a raspunde intrebarii: e necesara alfabetizarea, muzicala? cum sa incepi?
Ascultand, in primul rand, implicandu-ne in ascultare. Apoi... teoretic, orice mijloc este legitim - google, asistenta la orele juniorilor nostri...
Orice piesa este un studiu de caz al unui muzician cu un nivel oarecare de pregatire teoretica, oferta este infinita: vom rezona cu nivelul corespunzator noua... macar si pentru atat merita efortul investit in alfabetizare.

[AlexN]

Vesnica dilema: cu sau fara melodie? S-ar parea ca se poate si fara melodie, avand in vedere ce reactii si ce extaz traiesc ascultatorii de house. Am impresia ca, de fapt, ritmul ar fi cea mai importanta componenta a muzicii, ea patrunde cel mai bine in creier si produce cele mai clare efecte somatice. Prin urmare, daca exacerbezi ritmul si lasi doar o urma de melodie, se cheama ca faci muzica. Si mai castigi si bani din chestia asta!!!

Revenind la problema compozitiilor contemporane de muzica simfonica care renunta la melodie, dupa parerea mea compozitorii astia n-au nici un viitor. Pe de o parte, iubitorii de ritm pur vor asculta house si latino si mai stiu eu ce (care oricum suna mai bine si mai incitant decat o orchestra dezacordata), iar oamenii normali tot muzica clasica si romantica or sa asculte, caci ea ofera combinatia optima de ritm, melodie si spiritualitate.

O nelamurire am si eu: ce trebuie sa urmaresti atunci cand asculti heavy metal? Eu nu ma prind: cuvintele sunt imposibil de distins, melodia nu cred ca exista, ritmul si el poate fi discutabil, e mai mult un fel de zgomot alb produs de chitara electrica. Ce-mi scapa mie?!

[colegu]

la heavy metal nu-ti scapa nimic alexn
oricum,sunt formatii metal care chiar au melodie,ritm,samd..
ca nu intelegi cuvintele e clar,dar nici la wagner nu inteleg chiar tot.
de fapt la nici o lucrare simfonica,corala etc.. nu inteleg libretul in totalitate(fara al citi in prealabil)

la capitolul muzica contemporana mai bine spune doar ca nu-ti place,si cu asta basta.
nu cred ca ai ascultat absolut tot ce s-a scris la capitolul asta,si-ti arat bucati din lutoslawski sau norgard de o melodicitate covarsitoare.

[ghionoiul]

Eu am ascultat mai sistematic Metallica si Manowar. N-as spune ca n-ai nimic de pierdut, tipii au ceva de spus totusi. Desi maniacii de metale grele asculta chestiile astea cu volumul la maxim, eu gasesc interesant faptul ca aceasta muzica se poate asculta foarte bine si la un volum care sa nu-ti aduca vecinii la usa.
Se zice prin targ ca nici Therion nu-i de lepadat, dar n-am avut inca ocazia sa-i ascult.

[AlexN]

Ok, Colegu, eu nu m-am luat de toti compozitorii de muzica simfonica contemporana, ar fi absurd, cu atat mai mult cu cat nu i-am ascultat pe toti!!! M-am referit numai la cei ce renunta la melodie !!! Aceia chiar au un public foarte restrans. Nu spun ca n-or avea idei si nimic de transmis, dar in ziua de azi, daca vrei doar ritm, poti gasi ceva mai bun decat o orchestra lipsita de melodie...

Manowar sunt chiar super-adevarati, mie imi plac mult. La Metallica sunt ceva mai rezervat, imi plac insa baladele lor. Absolut fabulosi mi se par Nightwish, dar nu stiu daca ei chiar sunt heavy metal. Oricum insa, daca vreti zgomot alb, incercati Distrubed. O sa va faceti cruce, pe cuvantul meu...

[sol]

Cautam cu totii dovezi ca n-am murit inca: arta (muzica nu face exceptie)ofera sintezele altora. In care ne recunoastem, cu exact atat melos ori epos, elatie ori abjectie, letargie ori paroxism... cat dorim sa exorcizam. Cand ne gasim nisa, suntem acasa in acel colt de forum-labirint. In tot aparentul haos exista o constanta: replica-vibratie vine la o matrice -suflet omenesc. Si cum coexista toate tipuri de comunitati care au existat vreodata (de la tribul primitiv la jungla contemporana) de ce sa ne miram de diversitatea tipurilor de muzica, multe nespunandu-ne nimic, multora nespunandu-le nimic muzica noastra, careia ne dedicam viata.

[Alienor]

Nu stiu daca se poate spune care din componentele muzicii (melodia, armonia, ritmul ) sunt mai importante. Cred ca importanta o da ascultatorul; in afara de perceperea sunetelor de catre auz exista niste factori esentiali care influenteaza "ascultarea" muzicii : educatia muzicala dar si asociatiile de idei facute de fiecare ascultator (si din care, intre altele, se nasc emotiile)care se situeaza, amandoua, in sfera subiectivului.

Pe urma, insusi termenul "muzica" nu mai inseamna ce insemna odata (la grecii antici, 'musike' ingloba si dansul, poezia, pantomima)..

edit: azi am uitat coerenta acasa; ceea ce voiam sa zic este ca muzica a trecut de faza cand era doar un limbaj (intai primitiv, pe urma mai evoluat) de exprimare a emotiilor, ori o simpla forma de divertisment. A devenit o cautare iar emotia 'cautata' (in sufletul ascultatorului) e pe picior de egalitate cu cea traita si exprimata. Si, ca sa-l citez pe compozitorul preferat al multor forumisti (RW, evident) "muzica nu e decat un mijloc pentru realizarea dramei"

[colegu]

cateva recomandari pt cei ce vor sa se apuce de metal
therion - cover dupa o fortuna de carl orff - suna mai bine decat originalul
haggard - corul la bogoroditse devo(fecioara maria) de rachmaninov.
astea sunt cat se poate de clasice...
iar la polul opus va recomand purulent spermcanal - o combinatie de desen animat,grohaiala(pe bune) si riffuri a'la cannibal corpse.
oricum sunt o gramada de formatii din sfera metalului care au ceva original de spus..nu ca manowar sau metalica
manowar seamana cu opera italiana.d-asta nu prea diger.
si ca sa numesc cateva din formatiile acelea care se merita : arcturus,ulver,vintersorg,taake,thy serpent,bathory,therion,limbonic art,empyrium,in the woods... etc.

[AlexN]

Mai exista niste chitaristi dementi, japonezi, imi scapa numele acum... Yngwie Malstreem, sau asa ceva. Asta face suite gen Bach la chitara electrica. Adevarul e ca suna demential, au si ceva orchestratie simfonica, iar in combinatie cu rock-ul iese ceva absolut genial.

[colegu]

malmsteen e suedez,kazuhito yamashita e un japonez care canta a 9-a de dvorak de n-ai vazut ..pe langa asta malmsteen e mic copchil..
yamashita canta vreo 4-5 note in acelasi timp(fara a fi vreun acord) iar malmsteen o singura nota..asa mersi,ce canta malmsteen pot canta si eu pe o electrica

[sol]

Cum adica 4-5 simultan dar nu acord?

[colegu]

pai e destul de simplu,fiecare nota face parte din linii melodice diferite,deci nu se poate spune ca e un acord.
yamashita e un fel de marc andre hamelin al chitarii.

[sol]

Nu pot sa cred ca am fost asa de lipsita de imaginatie - ar trebui sa ma deprim? Ladincontra, revelatia pica pe iubirea de Malmsteen (nu e, totusi, american?) fiul meu (bassist) il adora, am ascultat odata impreuna Trilogy Suite si ne-am intalnit in reveria ca ar canta-o - cred ca e banal sa spui <e asa o nebunie de pesa ca o simt deja in varful degetelor> au-bout des doigts.
Nu e off-topic ce spun: nu am vorbit niciodata aici despre componenta tactila a ascultarii, transmisa din cea a interpretarii. Ma-ntreb daca un ascultator care nu e si interpret este constient de aceasta componenta. Am avut discutia cu un muzicant: daca ar trebui sa renunti la un simt, la care ai renunta? A zis repede < mirosul, care altul?>

Exista partitura pentru ceva cum e Trilogy Suite? ori e improvizatie pura?

[colegu]

am ascultat si eu acea suita...aduce a improvizatie.....
oricum nu sunt adeptul a ce se canta acolo...nu-mi place sunetul de chitara electrica cu acel efect de distors..
prefer chitara cu distor masiv,a la black metal...pt ca e aia e metal sa fie dur.
dar mare "dragoste" e sunetul pur al unei chitari clasice...acolo se vede adevaratul instrumentist..
ori la malmsteen se aud acele zgomote suparatoare,facute de degete cand le muti de pe un fret pe altu..

[sol]

Chitara rece, muzica de camera, in spatiu relativ mic. Pentru marea scena are nevoie de amplif... dar, de acord, si atunci pastreaza mult din caliatile vibratiei <reci>. Un sound ori retro ori latino.

[baba.yaga]

Cum ascultati muzica? Lucizi, analitici, narcotici? Cum combinati starile astea? vi se pare ca o partitura ar ajuta sau ar incurca mai mult? Daca v-ati intrebat de ce ascultati, la ce concluzii ati ajuns?

pai pres ca depinde de ce asculti - scopul dicteaza mijloacele. exemple (vb strict de clasische chestii, ca restul don't matter much to me):

ascult cu urechile deschise si ochii inchisi - lucid si analitic - sa-mi fac o imagine de ansamblu;

ascult cu partitura in brate - lucid si analitic - o piesa pe care o lucrez la vanatoare de detalii

ascult nu foarte atent - narcotic si sentimental - pretty much anything finca face bine la sufletel

si-ar mai fi tipuri... i'll get back if/when i remember.

best luck