Arta si progresul

[Ciuhandru]

Domnilor, fiti buni, rogu-va, si lamuriti-ma si pe mine: ce inseamna progres in arta? Din ce puncte de vedere, si conform caror criterii, se poate spune ca arta moderna si cea contemporana reprezinta un progres fata de arta secolelor trecute?

N.B. Topicul este serios si nu am deloc intentia sa atac pe cineva sau sa fac bascalie in stilu-mi caracteristic de pana acum. Va multumesc pentru intelegere.

[AlexN]

Cum eu am o "umila" meserie ce nu prea are legatura cu muzica, voi incerca sa dau un raspuns dupa puterile si intelegerea mea.

Progres inseamna in primul rand progresul tehnic al instrumentelor.

Progres inseamna si inlaturarea canoanelor si dezlantuirea formei si a mijloacelor de expresie.

Progres inseamna toate acele inventii in tehnica compozitiei.

[ghionoiul]

Alex, omul vorbea de progres in artă la modul general, nu doar in muzică, deşi topicul mi se pare chiar mult prea cuprinzător, cel puţin pentru nivelul meu, care nu sunt in stare să fac judecăţi de valoare in materie de arte plastice sau literatură.

Eu cred totuşi că arta trebuie să ţină pasul cu evoluţia societăţii şi a modului de comportament uman. Şi asta s-a intamplat mereu, fără să fie nevoie ca vreun jandarm să mane artiştii de la spate.

Acum 300 de ani, oamenii erau din cale-afară de galanţi, purtau peruci, a vedea glezna unei femei in public era prilej de scandal... Acest mod de comportament se reflectă şi in pictura rococo, şi in muzica clasică (exceptand scanteierile unui Mozart).

Prin anii 1830-40, oamenii erau inflăcăraţi, animaţi de idealuri romantice, se adunau in grupuri şi unul declama cu avant poeme de Hugo... Un comportament care astăzi ar părea total deplasat Dar care, la randul lui, se regăseşte in muzica lui Berlioz, Schumann, Mendelssohn...

Cam asta cred eu că e progresul in artă. Astăzi omul e refractar la ce e in jur, mai degrabă filtrează totul prin şi pentru el insuşi, fiecare om are o lume a lui in care se retrage la nevoie. Acest ermetism se vede in pictura modernă, in muzica modernă, in literatură...

Asta nu inseamnă că "miturile răsuflate" ale altor epoci nu-şi au valoarea lor. Creaţiile artistice pe care ele le-au inspirat sunt perfect valabile ca artă, deşi omul foloseşte in viaţa cotidiană de azi alte unităţi de măsură.

[colegu]

si raspunsul lui alex si cel al ghionoiului imi plac.

si totusi,sensul de progres parca n-are acelasi sens in arta ca-n stiinta.
cand ajungi in clasa a 5-a spui ca ai progresat la aritmetica si bastonase.
la muzica nu poti spune ca ai progresat la webern plecand de la mozart.

domnul schí¶nberg era un geniu,o fiinta extrem de inteligenta dar si insuportabila in acelasi timp. muzica lui e acelasi lucru,in mare.
pe vremea lu mozart,lumea purta peruci si se impopotona cu o grama de brizbrizuri,da pe dedesubt duhneau ca niste caini morti,acoperau transpiratia cu diverse parfumuri..
arta respectiva inlatura acele mirosuri neplacute si ne arata numai frumusetea din om.
avem nuduri curate care nu duhnesc,muzica agreeabila care nu "bese" (scuzati limbajul) samd.

[Ciuhandru]

[quote="ghionoiul"]
Acum 300 de ani, oamenii erau din cale-afară]

In primul caz, te referi la saloanele aristocratice, in al doilea la boema artistica, dar nu cred ca poti generaliza spunand "oamenii", pentru ca in ambele epoci marea majoritate a "oamenilor" erau ocupati cu supravietuirea in conditii de viata mizerabile.

In rest, de acord cu Alex.

[AlexN]

Un citat din Guy de Pourtales care se potriveste subiectului:

"Ce e oare marea arta? Asculta ea de niscaiva reguli? Are ea limite? Unde si cum se stabilesc inceputul si sfarsitul frumosului? Berlioz insusi, revolutionarul prin definitie, n-a vorbit candva despre evolutia constanta, de neinfrant, a tuturor artelor, muzica, pictura, sculptura, poezie? Or, in 1866, Bruckner (pe atunci nimeni nu l-a descoperit) are deja 42 de ani, Cesar Franck 44, Brahms 33, Bizet 28, Cezanne 27, Mussorgski si Rodin 26, Van Gogh 13, Rimbaud 12, Debussy 4. Artisti continua si vor continua sa se nasca. Mai bine decat oricine, Berlioz stie ca apartie unei generatii care se afla pe sfarsite; e impins inainte si simte, cum el spune, “ca aproape nu mai poti ramane in viataâ€Â

[colegu]

mda,e cam aiurea sa faci asocierea termenilor "mare arta" si brams,si sa eviti penibilul in acelasi timp.tot respectul pentru gay de purtales,da io nu pun botu la flecareala si propria lui opinie.

toata pictura clasica seamana de la o posta,un tablou de rafael cu unu de michelangelo ... aceleasi muieri cu celulita si tate tuguiate si copchii bucalati.

hai sa-l luam pe turner sau kandinski si sa-i amestecam printre *banalitatile* trecutului ies in evidenta ca o unda electromagnetica in bezna indiferentei.

[bruno]

Fara suparare dar titltul "Arta si progres" parca e desprins dintr-un tratat de estetica materialist-dialectica. In ce ma priveste, progresul il vad mai degraba legat de stiinta, tehnologie. Existenta, moartea, iubirea etc.au fost, sunt si vor ramane marile teme ale omului si domeniul predilect al artelor. Ele vor fi tratate diferit in functie de spiritul fiecarei epoci.
Cred ca termenul progres trebuie definit mai exact.
In muzica (eu unul o vad ca cea mai sensibila dintre arte) s-ar putea numi progres sporul dureros de luciditate pe care l-a inregistrat incepand de la cantul gregorian pana la muzica moderna trecand prin baroc, romantism, serialism etc.

[Ciuhandru]

toata pictura clasica seamana de la o posta,un tablou de rafael cu unu de michelangelo ... aceleasi muieri cu celulita si tate tuguiate si copchii bucalati.

Se pare ca poporul italian are o deficienta la capitolul pictura...