gânduri printre rânduri

[Weet-weet]

Multe s-au schimbat intr-un an, daramite inr-o viata.
Eu, mai cresc cu un an, mama mai imbatraneste cu unul, altii primesc doar , mai multe jucarii, dulciuri si atentie.
Mi-e dor de copilarie, de veri calduroase in care puteam iesi de zece ori din casa, si copiii veneau la geam sa ceara apa mamei. Cand era tata acasa nu indrazneau.. chiar daca mama a tipat mai mult.
Mi- dor de tataie.. as vrea sa ma joc iar cu jarul si cu bucatele de ziar strans cu grija sub soba.
Vreau iar mere coapte in farfuria aia de tabla, verde in exterior, maronie inauntru, mai putin imediat dupa ce o spala mama cu hipoclorit. Nu-mi placea sa mananc din ea, scartaia prea tare furculita, si tata facea mereu grimase.
Nici acum nu mananc cu placere gemul de capsuni, cativa ani de-a randul am fost indopata, aveam prea multi capsuni, asa ca mama a facut gem, am avut vreo doi ani de-a randul, si niciodata nu s-a zaharisit.
Intotdeauna era bine cand facea pandispan, lingeam castronul.. daca nu il lua tata inainte; cand facea papanasi furam din branza cu ou si cu zahar, era mai buna asa; cartofii prajiti, eram in stare sa ii injumatatim inainte de pranz daca ni-i lasa pe mana; frisca, albusul de ou batut cu zahar trebuiau tinute departe de noi.. bomboane, ciocolati, alte dulciuri, nu rezistau niciodata prea mult, si mereu auzeam " nu te lasi pana le termini" sau " nu-ti sta gura aia deloc!" dar stiu ca era bucuroasa ca mancam.
Diminetile, la tara, incercam mereu sa tin papucii in picioare macar pana la pranz, ca trebuia sa mai intram in casa, dup-aia nu mai mergea, chiar daca ma taiam, chiar daca intepau pietrele, cel mai bine era sa merg desculta. Nu-mi placea prin roua, ca dup-aia se lipea nisipul de picioare; pe drumul spre Prut era nisip fin pe alocuri si ne jucam acolo.. Ajunse la Prut, cautam scoici, pentru rate, de obicei, nu am putut sa mananc, iar alea fripte pe plita, cu sare, erau prea tari, si sarea disparea repede, nu mai aveau nici un farmec. Serile, cand asteptam sa fiarba laptele, samburii facuti pe marginea plitei erau cel mai bun aperitiv si nu erau niciodata de ajuns. Diminetile ma trezeam mereu din cauza pasarilor: gaini, curci, gaste.. mai erau si ratele got'ce, dar alea nu faceau zgomot, decat cu aripile.

Mi-e dor.. si chiar daca as merge acolo nimic nu o sa mai fie la fel, nu pentru ca s-au schimbat, ci pentru ca eu am crescut, totul a devenit mic.. si indepartat. E frumos trecutul.. acolo vei fi mereu al meu.

[Weet-weet]

Aici, indiferent de temperatura, unii poarta fular;o fi moda, o fi prostie, o fi mai frig decat cred eu..
Aici, in orice anotimp ai flori in parc, orasul asta nu cunoaste iarna..
Aici, iarna vine cinci minute, la doi ani.. anul asta am avut zapada, cinci minute, a fost de ajuns sa imi astampere, pentru cinci minute, pofta de zapada.
Aici, mierlele te trezesc in anotimpurile calde, si masinile in anotimpurile reci; poate ca mai mult de sase luni e bine sa fii aici..
Aici, saluturile inseamna trei pupici pe obraz, gauche, droit, gauche si mai scapa cate un "p'tain" indiferent de motiv..
Aici, nu ai cozi la paine, painea ingrasa, multi prefera le pain au chocolat, le croissant, ou le pain au raisins; delicioase, in mod sigur.
Aici ploua doar cand nu trebuie, si e de ajuns doar in octombrie, cand inundatiile distrug casele.
Aici ai supermarché in centrul orasului, dare de preferat sa mergi in afara orasului, daca ai masina, daca ai bani, daca ai rabdare sa treci prin ambuteiajele formate din cauza unui accident.. pe cealalta parte a drumului.
Aici oamenii zambesc daca ii atingi cand treci pe langa ei, si iti acorda prioritatea.. in magazin.

Dar aici oamenii mai si tipa din varii motive, aici oamenii sunt batuti, in parc, tot din varii motive, aici vecinii nu sunt cei la care poti apela cand ai nevoie de ei, aici zapada lipseste, la fel si caldura vocilor, si aici se lasa pungi de gunoi langa usa blocului, cand altii se streseaza sa duca gunoiul 100 de metri mai incolo, aici, nu e si nu va fi niciodata ca acasa.
Insa eu am ales sa fiu aici, si sunt mai bine decat unii, sunt mai rau decat altii, orice ar fi, o sa raman aici, sau oriunde EL va fi.

[Weet-weet]

23.08.2005
Azi a murit inca un om ce facea parte din viata mea.. nu il cunosteam pe cat de bine as fi vrut, dar lui.. lui ii era drag, era bunicul lui, era cel care il ducea la pescuit, cel care ii dadea pomme-cannelle si facea cel mai bun lapte cu orez, stia cele mai frumoase povesti despre Martinica, avea o memorie fantastica, fusese profesor.. si avea planuri!
La sase luni dupa moartea ei, pleaca si el.. Imediat dupa moartea ei, el isi facea planuri, ce o sa scrie, cum o sa scrie, nu parea afectat " se astepta" credeam toti. Dar suferea mai mult decat am fi crezut, nu degeaba a stat in spital de atunci.

Sunt un om rau pentru ca m-am gandit la asta, acum cateva zile?

Sta in bratele mele, genunchii adunati la piept, mana sub cap, si clipeste des. Ochii sunt rosii deja. La telefon nu se poate abtine si plange iar.. nu poate sa mearga acolo, nu iar. Nu pot sa fac nimic decat sa il mangai, sa ii sarut fruntea si sa ii sterg lacrimile, oprindu-le si pe ale mele. Poate ca se invinovateste, ca nu am ramas acolo, asa cum spuneam ca o sa facem, acum un an jumate, cand ea a fost operata, de Craciun.. Dar el parea atat de bine! Radea chiar dupa inmorantare... ca si toti cei prezenti de altfel. El a fost cel mai bun exemplu pentru "doliul se poarta in suflet, nu pe haine".
Poate de-aia tata nu mai zambeste decat fals.. inca poarta doliu.

Poate nu o sa mergem, poate o sa fie mai usor asa..


Nu o sa mai mergem acolo.. nu o sa mai fie casa care miroase a vechi, nu o sa mai fie bucataria unde mereu fierbea cate ceva.. nu o sa mai fie ciresii, nici cainii, nici.. nimic, o sa ramana un nume, si imaginea celui care speram ca intr-o zi o sa imi povesteasca tot ce stie despre Martinica. Singurul om care mi-a spus mai mult decat ce vedea.

4 copii orfani, 7 nepoti ramasi fara bunici.. zeci de oameni ce au pierdut un prieten, sute de oameni care au pierdut un profesor.. Viata nu e dreapta uneori. E mai capricioasa decat...un copil dulce amarui.

[Weet-weet]

Varful creionului trece prin firul de iarba si-si continua drumul spre capatul acesteia. Un fir, doua, trei si pierd sirul.. is that what makes me a heartbreaker?

Scriu sacadat, fiecare literea e desenata cu cea mai mare nepasare. Scriu urat, stiu asta, dar nu te-a impiedicat niciodata sa citesti ce trebuia sa-ti spun atunci, pe moment. Dar nu mai conteaza.. " cine pleaca la vanat.."
Stiu ca nu esti atat de prost incat sa fi crezut ca o sa te astept.. iar.. Si nici naiv.. Sa stii ca mi-a trecut.. si am trecut peste ce tine de tine.. Ramane ca o pata in trecut si am pe cine da vina. Nu mai tin minte mare lucru. Si nici nu vreau sa stiu. Prefer sa uit, asa pot face inca un pas in viata mea, fara tine. 3 ani au trecut ca gandul. Pacat c-a ramas ura.. si-un cadou. Altfel esti egal cu vaporul ala albastru pe care-l aveam cand eram mica: stricat, vechi, inutil si.. doar o amintire.

De fiecare data cand intru in apa mi-e frica. N-as putea spune de ce exact. Dar sa fii cu mine, sa stiu ca daca mi-e frica, trebuie doar sa intind mana si sa ma iei in brate.

Ma doare inima..

2 more days.. ca sa ajung acasa, daca a mai ramas ceva..
Inca o luna si ceva ca sa ajung la cealalta casa unde mereu va fi ceva.. va fi totul.
Da, inca mai esti copil. Si sweet. Pana cand? Pana o sa uiti, urasti, dispretuiesti, pana cand timpul va fi prea important pentru a fi ocupat cu.. futilitati.

Iubi, huh?

[Weet-weet]

Today I feel old, sad, used, worthless, useless, bitter, hurt, jealous, annoying, silly.. Today I don't feel like being me.
Come back next week, or leave a message after the beep and I'll answer, if I'll find myself.

Dang!

[Weet-weet]

Hai sa mergem iar la Herlitz intr-o zi, sa nu avem prea multi bani, si buzunare pline de prostii; sa tragi la xerox o scrisoare.. sa miroasa urat si foile sa fie calde, iar pe drum sa ne intalnim cu H.H. si sa ne grabim sa ajungem inainte de a se suna. Sa intram in curte, sa vedem bobocii si sa plecam, iar pe drum sa ne oprim la magazin si sa ne luam Chupa... eu o sa imi iau albastru, nu vreau verde.. tu iei rosu? Sa continuam drumul si sa facem la dreapta, pe langa casa Calului, si sa mergem la Onix, sa dam o raita, sa-mi zici ce ai vrea sa iti iei, si sa mergem la gara. O sa trecem pe langa Meshota, nu? Mergem mai incolo, pe langa piata de miercuri sa luam gogoshi calde? eu vreau cu gem.. tu o sa iei cu ciocolata?
Dup-aia sa mergem inspre gara? Prin fata la faget, de preferinta... si sa vorbim despre orice.. Sa nu ploua, ca nu o sa am umbrela si o sa fie multe frunze uscate, o sa bata vantul si o sa ne grabim sa luam un 32. Ne suim in spate, o sa te las la geam, ca sunt dragutza, si nu o sa vorbim pe drum, o sa ne uitam pe geam.. Nu o sa fie nici un controlor, pentru ca o sa avem bilete. O sa urcam iarasi scarile alea multe, 99 sau 100? nu mi-a iesit la fel niciodata. Dup-aia ne grabim sa ajungem la tine si papam cioco, si ne ghemuim pe pat, dai drumul la radio si o sa vorbim despre toate nimicurile din lume, despre care nu am putut vorbi pana acum.
Spune-mi ca o sa ajung repede acasa si o sa putem vorbi mult, spune-mi ca asa va fi, spune-mi ca nu mai am mult de asteptat. Spune-mi ca o sa si ninga si o sa ai iar nasul rosu si mainile inghetate si rosii si uscate.. Spune-mi...

[Weet-weet]

Buna seara iubite... ai venit, de ce? Ai uitat ceva sau poate... ai ucis o vrabie? Mai ramai putin.. cat sa ploua in luna lui marte si sa ninga sfant si pagan, peste dragii nostri, dragi parinti. Spune-mi cine esti, si de ce bietul canar galben ca un galbenus, cu pene moi, s-a lovit cu pieptul de umbra aceasta pe care o semeni in sufletul meu, cu mila si trista mirare, peste Carpati, o data cu batalioanele. Zaraza, la 20 de ani, in noaptea asta va fi de negasit, pentru ca a venit toamna, iar Bacovia isi iese din sine si rade in "a" si in "u" rugand-ma ' te rog pe tine umbra sa redevii fiinta".

Da, inca mai scriu, pentru ca mai sunt trista, pentru ca aici sunt mazgalelile mele.. mai am caietul, il am chiar in cutia cu de toate ale mele. E la fel ca atunci, coperti infasurate in celofan d-ala lipicios, lipit inauntru cu scotch, iar desenele sunt tot acolo, la fel ca si foile alea de la tine, pe care am desenat o floare si un omulet.. nu stiu de unde.
In aceeasi cutie am niste poze, de la ziua ta, de la cununie, de pe ici pe colo.. Am ceva maimutzoi adusi de acasa, il am si pe ala de la el, as vrea sa il arunc, dar.. nu pot, e cel mai mare pe care il am si mi-e drag, pacat ca nu pot sterge pe cel ce mi l-a dat. Bine, pot sa consider ca e de la Maca, doar el mi l-a dat, si era gata sa zica de la cine e...
Tot acolo am frunze si flori uscate, stii ca de la tine a pornit asta? Inca mai am, sper, floarea culeasa in Busteni, mai stii? Daca m-ati fi vazut, m-ati fi snopit in bataie. Dar lasa...

"Tu".. ti-am zis ca imi lipsesti, nu stiam ca o sa fie asa de rau, as fi profitat de secundele cat idiotul ala ne-a spus "lesbience" sa te iau inca o data in brate si sa ma abtin sa plang.

Am crescut de atunci, m-am schimbat, stii asta? As vrea sa cred ca sunt mai nebuna, stii ca nebunii sunt frumosi si copilarosi? As vrea sa fiu mai copila.

Stii ca aici nu au Chupa d-ala care coloreaza? E trist, nu stiu ce e bun... Si nici savarine, sau kurtosh; eclerul are gust de migdale, torturile nu sunt demne de un astfel de nume, iar merele sunt orice altceva, dar nu mere. Nici eugenii nu au! Iti dai seama? Sau saratele. Nu cu chimen, le detest. Si nici chipsuri Chio d-alea cu marar sau guma Orbit. Da ma, nu au Orbit.. ma multumesc cu Airwaves. Nici napolitane cu ciocolata.. nici nu am sperante ca o sa fie la bucata.. Corn simplu? Nici in vise! Nuga? Au o chestie ce se numeste nougat, nu am gustat , arata dubios. Si sa stii ca nu au nici d-alea care-ti placeau tie, cu aroma de alune? sau arahide? Nush, dar nu-mi placeau chestiile alea, mi se facuse rau odata.

Mi-e dor maaaa! "Tu, nevazuta dar te simt, te ignor dar nu pot sa ma mint, esti in ceea ce respir, esti tu, firul ce ma leaga de miracolul din zori (...) esti ,orice ,oricum ,oricand " ultima e partea mea preferata si poate partea care m-a facut sa-mi amintesc ca Bladutzu canta asta, ca nu mi-am dat seama de la inceput. Imbatranesc...

"Treceti batalioane romane Carpatii .. " Eh, uite, nici in clasa nu scapam de asta, nici aici nu scap. Nu, nu regret.

Inca ceva. Stii cand am scris ca nu sunt bagata in seama, sau asa ceva, si ce frumos mi-ai raspuns? Mi-ai zis ca sunt prostuta si ca ma iube.. Poate ca inca mai am hartia aia, daca nu ai luat-o tu.. ca doar le-ai vrut pe toate.

Am crescut.

[Weet-weet]

Uneori mai si obosesc, am dreptul, nu? Obosesc sa mai fiu draguta sau amabila si mereu sincera.
Astazi vreau sa te mint si sa stau langa tine si sa fiu rea, sa fiu rece, sa te simt inghetand langa mine cand schitez cate un zambet ce aduce mai mult a grimasa.
Astazi nu mi-e mila de nimeni. Vreau sa fiu egoista si sa-mi beau ceaiul indulcit cu miere de flori de salcam, in care am scapat cam multa zeama de lamaie. Vreau sa amestec cu lingurita, zgomotos, sa rasune peretii uzi ai canii.
Astazi vreau sa imi strang picioarele la piept si sa stau asa, sa ma uit la tine si sa astept sa vorbesti, sa te las sa vorbesti pana te plictisesti de tacerea mea.
Astazi o sa te mint ca nu sunt suparata, doar pentru ca nu am chef de parlamentari si pentru ca mi-e bine asa, cu mine mai acra, mai batrana, mai nemultumita, mai veche, mai uitata, mai prafuita si obosita.

Noptile mele nu mai sunt linistite, de ceva timp si mi-e dor de noptile in care se intampla sa dorm dusa pana dimineata, fara sa visez, deloc, absolut deloc.
Noptile mele sunt fierbinti de racoroase, iar bratele tale in jurul meu ma fac sa ma simt acasa, oriunde si oricand as fi. Esti totul pentru mine, aici.

[Weet-weet]

Je suis pitoyable de temps en temps, surtout ce jours ci.. Et je fais peur.. Bah, c’est moi.
__________________________
Apus

Rastignita deasupra apei, las in urma mea tot ce am iubit odata. Orasul este in flacari, voci disperate striga dupa ajutor, prea mult zgomot.
-Liniste! urlu la ei toti si ca prin magie, se lasa o liniste de mormant.
Nici bulele de aer ce se amesteca prin parul meu nu indraznesc sa se sparga, crabii au intepenit, norii se misca incet, fara zgomot, vantul abia adie, iar fumul rosiatic ce se ridica dinspre est, acopera cei ce au fost odata niste copaci. Valuri mi se sparg de tample. Algele mi se impletesc in par, scoicile se lipesc de corp, iar coralii incep sa prinda radacini pe mainile mele, cu palmele intinse spre cer, gata sa recit Tatal nostru.
Deasupra, apa fierbe, de ura, de caldura, de iubire, de tot ce era omenesc pe taramul acela. Sub mine, intuneric, raceala, liniste, tot ce imi trebuie pentru a-mi cladi imperiul.
Vor muri toti, de la cel mai tanar pana la cel mai batran, de la cel destept pana la cel analfabet, buni sau rai, mici sau mari. Si-au incredintat vietile in mainile mele. Mainile atat de cuprinzatoare, atat de curate, acum devenite pline de pacate si rosii de sange.
Meduze imi acopera ochii si pescarusi imi ciugulesc buzele. Nu voi mai plange, nu voi mai cere iertare, nu voi mai visa, nu voi mai spune povesti. Voi ramane aici o vesnicie, inconjurata de liniste, de nori rosiatici, de marea albastra, de nisipul negru, de soarele alb si de sangele verde.
Ca Ophelia voi ramane pe apa, in asteptarea renasterii unei lumi mai bune. Marea imi va fi mormantul, marea imi va fi leaganul.
In fiecare noapte cerul va arde in mii de culori, iar orasul va renaste in fiecare dimineata, pentru a putea arde din nou, pentru a plati pentru unicul lui pacat: a existat.
E liniste. Tic-tac tic-tac din ce in ce mai rar, sunetul inimii mele se stinge. Abia imi simt pulsul, iar tamplele sunt linistite, prima data de cand ma stiu. Nu ma gandesc la nimic, la nimeni. Nu mai vad, nu mai simt, dar miros. Un miros de carne arsa, amestecat cu mirosul florilor de salcam ma imbie inspre mal.
Sub mine, un neant. Deasupra mea, infinit. La est, iadul. In vest, paradisul. Si eu intre ele toate, ma sfaram in mii de bucatele si unindu-ma cu cenusa orasului dispar inspre apus. Voi reveni, o data cu dimineata, o data cu roua, o data cu un nou oras, o data cu mii de vieti de luat.

-Shall we go?

[Weet-weet]

Yay, azi am primit un email, care nu venea nici de la unul din grupurile despre Romania, sau de la editor bob, si nici de la yahoo loteries, cum ca am castigat pentru a suta oara 300 $ , nu, nu, era un email adevarat. Trebuie sa si raspund.. dar cu scrisul emailurilor ma descurc, primitul lor ma surprinde. Shomez la partea asta, desi scriu. Nu e vina nimanui, am eu mai mult timp decat altii, atat, nu vad de ce m-as plange, daca am timp, de ce sa nu il folosesc pentru altii? Care nu se obosesc...
__________________________
"vezi ca matusa-ta vrea sa ii faci un bebe , sa il vada atat cat mai poate..."
Mai ramane sa-mi puna cutitul la gat.. Ca si-asa ne-am luat de hí£hí£í£... Of course.
__________________________
Mai avem doua saptamani si-un pic sa ne iubim, atat zice lumea, dupa niste ani cica dispare iubirea... Oh well.. some say.
_________________________
Nu mi-a mai fost dor de casa, poate pentru ca ai plecat si nu am avut timp sa ma gandesc, pentru ca nu a avut cine sa-mi aminteasca. Nu, nu e un lucru bun. Nici nu ma mai obosesc sa raspund la mesajele offline de pe ymeu, pentru ca sunt orice, dar nu sociabila.

Si ma ascund iar, in povesti, de data asta, nu ale mele; citesc iar si devin iar copil. Poate ca in romana ar suna mai frumos, mai colorat, mai cald, mai prafuit, dar nu am decat in franceza, e mai bine asa.. Cred ca totusi mi-e dor de casa.

As aduce cu mine muntii, apa, zarzanele verzi, lacrimioarele, fragii, murele, cartile, aerul, oamenii, praful de inghetata, praful de budinca, ouale mari si cu galbenush chiar galben, porumb copt, coliva, "rochi de nunta" , turta dulce, ciocolata calda, zapada, flori de colt, gura leului si cerceii primiti la nastere. Dar stiu ca mereu o sa vreau mai mult, poate ca m-as multumi cu niste carti, praf de inghetata, ciocolata calda, niste fragi si zapada, multa zapada.
_______________________
I'm not crazy, I'm just a little unwell.

[Weet-weet]

In mod teoretic, de azi nu te mai iubesc. De azi, incepand cu orele 20, or so, ora Romaniei.
In mod practic, de azi o sa te iubesc mai mult decat atunci, si vei fi cel pe care il iubesc pana ma doare inima, vei fi cel de care am mereu nevoie, cel pe care voi fi mereu gata sa il iert, vei fi cel ce ma tine in fiecare noapte in brate pana incep sa visez cu ochii deschisi, vei fi cel ce conteaza cel mai mult, vei fi mai mult decat oricine, mai iubit decat toti, vei fi... mai ol

In mod teoretic, sunt plina de viata, zambareata, glumeata, bine dispusa si toata lumea se intinde la picioarele mele.
In mod practic, sunt obosita, complimentele ma dezgusta, sunt cu lacrimile in ochi, vreau sa trantesc totul in jurul meu, si sa distrug ceea ce e deasupra mea, iar lumea... lumea se intinde mereu deasupra mea.

In mod teoretic, imi e dor de casa, de oameni, de locuri, de tot.
In mod practic, nu am cuvinte ca sa exprim ce simt, si cand sunt la telefon, nu pot sa spun decat 'si mie' sau 'si eu'. Penibil.

In mod teoretic, am aproape 22 de ani, sunt o persoana matura, cu capul pe umeri si tot tacamul.
In mod practic, citesc povesti de Andersen, colectionez animalute de plus, ma rasfat in bratele lui, ador inghetata si dulciurile, imi place sa visez cu ochii deschisi, scot limba, desenez, plang din nimicuri, imi trag manecile pana peste varfurile degetelor, inca port bluza de acum ... 10 ani.. Oare asa sun eu? Sau incerc cu disperare sa ma agat de copilul din mine.. cel care am fost sau cel care as putea fi?

Mi-ajunge ca ma iubesti, imi ajunge iubirea ta, si doar pe tine te pot iubi. Sunt fericita asa, nu am nevoie de mai multa iubire. Nu a altora.
_________________________________
Nu, inca nu mi-e dor de tine rau de tot. Inca nu imi lipsesti in fiecare zi. Si nu imi fac griji pentru tine. Nici nu ma gandesc ca ai putea fi mai trist decat inainte de a pleca. Nu, absolut deloc. I'm fine, si asa sper ca esti si tu. No more copilu. Iubi should be fine

[Weet-weet]

Zilele astea nu m-am oprit din mestecat guma si mancat cioco sau caramele ..

bad bad girl. But I can't help it.
Nush cand o sa apara soarele pe strada mea. E in nori.. nu cu dinti Sper sa nu

mai dureze mult si promisiunile altora sa se realizeze. Nu doar pentru mine.. ci

pentru ai mei. Nu cred ca e doar dorul de casa, sau de ai mei, ci mai degraba a-i

sti pe ai mei bine, pentru a fi acolo, sa vad eu ca sunt bine sau nu. Si sa fiu acolo

pentru ei.. daca au nevoie de mine, nu stiu. Sa fiu. Acolo. E de ajuns. Si nici nu

pot sa stau mult. Asta e partea proasta. Dar sper sa se amelioreze.. mai incolo.
_______________________
Degeaba putem visa, daca suntem convinsi ca o sa ramana la stadiul ala.
Si sperantele la ce mai sunt bune?
Eh, rasare el soarele odata.. de doua ori..
_______________________
Nu merje cand sunt intrerupta. Chiar si cu toamna fara toamna, fara frunze..

[Weet-weet]

"Ma simt ca intr-un tablou de Salvador Dali"
E frig si nu-mi place. Nu doar pentru ca ma impiedica sa stau ca lumea pe scaun, dar am mii de furnici in buricele degetelor cand dau drumul la apa calda.
__________________
Mi-am reamintit de visul meu, de demult.. poate ca aveam 10 ani pe atunci.. Am visat ca eram la cresa, bine, fosta cresa, la intrare, langa scari. Aproape de stalpii roz. Si cineva de langa usa de la intrare, a tras in mine. Cu un pistol. Nu-mi aduc aminte senzatia avuta in vis. Si nu cred ca pe atunci vazusem un film unde se intampla o scena de genul. Dar stiu ca vazusem un pistol. Nu am putut sa uit pana acum visul ala, iar bucatica de amintire in care am vazut prima data un pistol, e inca acolo. M-am intrebat mereu cum e, ce simti.. Nu ca as fi nerabdatoare sa resimt, dar.. curiozitatea.
Si celalalt vis, poate singurul in care am vazut-o pe mamutza.. nici pe ala nu am reusit sa il uit, poate pentru ca nu am regasit locul. Un port probabil.. dar nu vazusem niciodata unul.
Sunt ciudata, pana si in vise.
_______________________
Nu-mi place sa-mi fie frig. Mainile imi sunt atat de inghetate ca daca ma ating, parca ma atinge altcineva... sau altceva... o broasca.. Ceaiul se raceste prea repede, nasul e inghetat si el, si un tricou nu e de ajuns..
Si nici macar nu ninge.
Un ceai cu arome din caraibe, mainile mele inconjoara, acopera, cu degete rasfirate, cana. Las aburul sa iasa doar in firicele pentrul a-l elibera pe urma. In curand asa va fi respiratia mea. Iar clipele sub plapuma vor fi divine. Iar "ora9" si "postas" vor fi pedepse pentru clipele de placere.
________________________
Evit, sau chiar nu pot vorbi?
Ajung in pat pe la 5-6 dimineata, trezirea, dupa o "noapte" proasta, la 15.. ritualul vesnic: vase, mancare, serial, ordine, serial.. mancare. Si la calculator ajung si eu, cand e prea tarziu, cand pot doar sa ma enervez din cauza unui dobitoc caruia ii doresc, zilnic, Hell's teeth si tot ce e mai naspa pe lumea asta, numa' sa stea dracului in loc si sa nu se mai miste, sa nu mai faca zgomot, sa nu mai existe.
De cand am ajuns asa scorpie? Asa sensibila fata de zgomote? Asa de ipocrita? Si mai ales, atat de preocupata de fata mea, cu probleme de pubertate, cu semne de batranete si urme evidente de plans si oboseala. Si obosita de ce?
Tot eu sunt.. a ramas acelasi zambet, practicat in oglinda, aceeasi ochi mereu umezi.. hazel eyes.. imi place... Cred ca atunci cand sunt suparata, nervoasa, atunci devin caprui.. sau cam tot ce tine de intuneric.. intunecare.. In rest, verzi.. niciodata sa nu-i crezi. Mai ales din cauza petelor .. 'Ai ceva in ochi! :o'
___________________________
N-am stiut ce sa iti scriu, si inca nu stiu.. asa ca astept sa-mi scrii. Pentru ca-mi esti dator, iar eu, imi achit mereu datoriile.. chiar si cu intarziere.
Sunt cuminte

[Weet-weet]

Nu stiu ce ti-as zice, dar probabil as gasi. Numai ca de data asta nu mai am loc. Am crescut.
A venit iarna. Strazile sunt petecite de zapada ce scartaie sub picioare, iar copiii se amuza alunecand pe ea. Pacat ca tine doar pana trec masinile la ora 5 sa curete. Pacat ca e zapada artificiala, din-aia cu care sunt umplute cutiile, sau din-aia care scartaie atat de frumos incat te zgarie pe timpane.

E doar toamna tarzie, si nu-i asa frig, dar lor le e: geci groase, fulare mari si de prost gust, manusi, ghete flocoase, caciuli care mai de care. He-he! De-ar veni zapada aici, sa ii vad eu! Ar fi in stare sa umble cu doua geci pe ei.
Cu toate astea inca mai sunt flori si palmierii inca sunt verzi, si o sa fie mereu, pentru ca asa e aici. Trebuie sa fie verzi, sa fie impodobiti si anul asta cu luminite si ca sa fie singurul lucru de bun gust pe o raza de 500 m in care primaria si brazii ei inalti, artificiali, de un verde spalacit si care miroase a plastic, intra.

Dar daca supravietuiesc celor 500 m, ajung in centru-centru, unde nenea vinde, la fel ca in fiecare iarna, castane noapte, in locomotiva lui zambareata, si in spatele lui casutele ( de-i plac lui Daimon) de lemn frumos impodobite, sunt pline cu oameni si tot felul de nimicuri la care as pierde ore intregi sa ma uit. Nu sa cumpar. Sa ma uit. Si as uita chiar ca Yves Rocher e chiar in fata si la 100 de m e un Mc Do. Nici nu m-ar interesa duciurile de tot felul expuse in vitrina, ca niste portelanuri. As spera doar ca nu o sa mai puna si anul asta zapada artificiala, spuma d-aia ce arata a voma, si ca luminile o sa se aprinda inainte de a merge acasa, pentru a vede straduta ce trece prin spatele complexului, mai frumoasa noaptea decat ziua.

I hate this town. But not in winter.

[Weet-weet]

Ce dracu s-a-ntamplat monser de taci?
(...)
Monser mi-e tare dor de dumneata.

Esti ca restul, nu esti cu nimic diferit, ca si restul m-ai uitat, ca si restul ai altele de facut si ca si pentru restul ma agit degeaba.
Nu, nu despre tine scriu.
_________________________
Sunt aproape doi ani de cand nu am fost acasa. Mai exact, 668 de zile. Ceea ce e mult.Prea mult. Acum doua zile i-am sunat si i-am ametit in detalii despre, cand si daca o sa vin acasa. Nu stiu daca le-am dat sperante sau nu, dar de cateva luni ii tot tin cu perfuzii de "nu stiu" sau " vedem noi" dar mai ales "sper" si "poate".

Nu detest frigul.. Nu cand sunt afara. Toti in jurul meu sunt zgribuliti, iar eu trec calma si ma uit cum aburii respiratiei mele dispar incet.
Iubesc iarna.

[Weet-weet]

Nu ma deranjeaza cand greselile mele sunt aratate cu degetul, ma deranjeaza ca am gresit. Nu sunt perfecta, nici nu incerc sa fiu, dar cele mai stupide greseli ma deranjeaza, mai ales pentru ca stiu ca le pot repeta.
Sunt imperfecta din toate punctele de vedere. I can't be flawless.
______________
Anul asta au pus mai multe casute. Sunt vopsite frumos in alb, detaliu pe care l-am uitat de anul trecut. Sunt aproape gata, niste zapada de pus, niste cuie de batut si gata! Bineinteles, partea cea mai importanta este impodobitul, cu oameni inghetati si cadouri.
Azi am vazut nelipsitele papusi rusesti. As vrea, dar nu stiu de ce.
Bineinteles ca odata cu venirea iernii au aparut si obiectele de prost gust: manusi cu nas, ochi si gura ( in culori tipatoare, bineinteles), boscheti impodobiti cu sarma si pene albe ( oribil!) , pomi facuti din pene maronii, braduti acoperiti de fundite rosii-verzui-aurii, manechine aranjate ca un pom de craciun, stele sclipicioase din burete dispuse in vitrine, pantaloni scurti+ strampi+cizme si bineinteles bluza scurta de sub care se observa cercelul din buric cu zdranganele si nelipsitul fular de zece metri.
Ce bine ar fi sa fiu egoista, rea, mincinoasa, rautacioasa, profitoare... si tot ce mai trebuie ca sa ajung acasa ASAP.
Dar nu, sunt rabdatoare si zambesc amar cand aud ca iar s-a ivit ceva.

"Without frustration
With no master plan
With nothing left of the dream that began"
And it will keep going like this, forever after..

[Weet-weet]

Imi place sa adun frunze uscate, sau sa pun frunze verzi la uscat, intre paginile agendelor devenite oracol, carnet de adrese, caiet de cantece. Imi place sa scriu, cu stiloul, desi am un scris oribil. Imi place sa fac poze, chiar daca sunt departe de a fi reusite. Imi place sa ma uit pe geamul trenului, sau al masinii, pe oriunde trec, de oricate ori trec; pentru ca mereu e ceva diferit, pentru a putea sa-mi intiparesc imaginea in minte, pentru a putea sa ma gandesc la multe, la toate si la nimic. Imi plac anime-le, pentru ca regasesc parti din cei ce ma inconjoara, pentru ca nu ma regasesc niciodata, pentru ca sunt amuzante, pentru ca sunt triste, pentru ca invat uneori cate ceva. Imi plac dulciurile, pentru ca mereu mi-au placut, pentru ca sunt dulciuri, pentru ca ma intorc in copilarie cu fiecare bomboana sau cu fiecare tableta de ciocolata.
Imi place inghetata de lamaie pentru ca am mancat cand eram mica, la "Rodica" , unde eram cu tata si Gilu, eram la o masa joasa, si stateam pe un scaun comfortabil, si puteam sa vad ce se intampla de afara, unde era cald; inauntru era intuneric si era fum si era placut, iar inghetata avea gust aspru de coaja de lamaie si eram mica. Imi place si pentru ca la Irish pub era buna, poate mai putin buna decat cea dintr-un restaurant din Paris, in apropierea Notre Dame.. parca..
Imi place sa citesc, desi o sa uit repede. Imi place sa gatesc desi o sa am vase de spalat. Imi place sa fie iarna, desi uneori o sa inghet. Imi place sa ma trezesc devreme, sa am timp de o mie de lucruri desi stiu ca la sfarsitul zilei abia o sa am vlaga sa il iau in brate si o sa visez cand el o sa inceapa sa se gandeasca la un soft..
Imi place sa ies si sa ma plimb pe strazi, sa ma uit in vitrinele magazinelor pentru ca e un obicei vechi, de cand eram in liceu si nu aveam o mie de lei in buzunar, dar ma plimbam prin magazinele de pe Republicii pentru ca aveam timp si pentru ca ma simteam mai libera decat a sta pe o banca sa visez. Imi place sa fiu tinuta in brate pentru ca am si eu nevoie sa ma simt protejata, desi sunt in stare sa lovesc, sa tip.. vreau si eu sa fiu rasfatata si oricat de grea a fost ziua, stiu ca la sfarsit ma asteapta un pat cald si niste brate ce ma vor tine inchisa, ca pentru o vesnicie. Imi place sa scriu scrisori/mailuri lungi pentru ca sper ca o sa primesc un raspuns la fel de lung si la fel de aberant ca al meu; cea mai lunga scrisoare era parca de 36 de pagini.. sau 48? parca era cat un caiet mic; si era pentru un om ce-mi fusese coleg timp de 3 ani, si il vedeam inca in fiecare zi si nu il iubeam, nu eram indragostita, mi-era drag si a fost foarte important pentru mine, asa am putut da drumul trecutului. Imi place sa ma uit la stele pentru ca imi amintesc de noptile de iarna cand stateam pe marginea geamului si plangeam ca un copil prost din motive si mai proaste, si cautam in fiecare seara Carul mare, astat stiam.. Imi aminteste si de noaptea in care am dormit cu bunica, afara, pe un pat improvizat, din doua bancute si usa.. de la sura;noaptea am privit stelele pana am adormit, iar dimineata am stat ascunsa sub plapuma, sa nu ma vada cei din drum.
Imi place albul, pentru ca arata bine pe pielea bronzata. Imi place negrul pentru ca ma simt in largul meu in negru, pentru ca multe din bluzele mele, venite de la mama, erau negre si stramte. Imi place albastrul pentru ca ii placea Simonei si pentru ca e culoarea cerului si a ochilor a doua persoane dragi , foarte dragi mie.
Imi place sa fiu acasa, desi apar multe probleme; dar acasa sunt eu, acasa e Lela, nu mai e Weet, acasa pot sta pe jos, cu spatele lipit de calorifer, sufland spre fumul venit de la masuta dintre fotolii, pe care e nelipsita scrumiera ciobita ( nu e doar una, sunt multe, si toate ciobite ) si pot sta cu genunchii la gura, facandu-ma ca nu o aud pe mama care zice ca o sa aibe genunchi si pantalonii aia.. toate perechile de pantaloni au genunchi, mai ales acasa. Tot acasa pot sta in bucatarie fara sa inghet, dar sunt calcata pe picioare daca sunt lipa-lipa.. si ma intorc spasita la usa sufrageriei si imi iau papucii, scot limba si ma refugiez repede pe scaunul de langa calorifer, daca nu e ocupat deja. Tot acasa miroase a fum de tigara oriunde , numai in camera noastra nu; si tot acasa miroase a mancare doar in bucatarie. Acasa e locul unde a inceput totul, unde multe s-au sfarsit, iar peretii camerei mele/noastre au vazut si auzit multe, nu mereu frumoase. Dar e acasa, si e .. bine, rau, dulce, amar, acru, sarat, cald, frig.. e acasa si e toate astea la un loc si inca multe altele.
Multe imi plac, toate sunt importante si atata timp cat oamenii sunt legate de toate astea, vor ramane importante, si o sa imi placa si o sa imi lipseasca, pe rand, sau mai multe in acelasi timp, dar niciuna nu e la fel de greu de capatat ca acasa. Acel acasa, singurul acasa,mereu valabil.

[Weet-weet]

" Dar nu il cunosti "
Probabil ca asta a gandit si acum 3 ani.. nici pe el nu il cunosteam, numai ca de el nu i-am zis in scris.. M-a durut cand a zis ca nu il cunosc. De ce conteaza? Conteaza doar ca am vorbit sute de ore cu el, ca m-a ajutat atunci cand prietenele mele " cele mai bune " nu au stiut sa fie langa mine, si timp de mai mult de un an, am aflat despre el mai multe decat stiam despre ele.
M-a facut sa ma indoiesc pentru o secunda; oare asa de gresit e ca nu il cunosc, ca nu am vorbit decat la telefon si prin email si ymeu si pemeuri? Atat de important e sa cunosti o persoana live? Contact fizic poate ca nu e tocmai un termen potrivit, pentru ca stiu ca daca ar putea ar sta la 10 metri departare si mi-ar evita privirea.. Dar live, e mai potrivit.

Prietenii sunt foarte importanti pentru mine, si am mai spus-o.. Incerc sa dau tot ce am, pentru un prieten, dar sunt dezamagita repede.. si totusi, la fel de repede imi trece si dau mereu o a doua sansa , sau poate sunt doar ipocrita si astept sa faca iar un pas gresit, din punctul meu de vedere. Sunt egoista, ipocrita, dar ma implic intr-o prietenie, pentru ca aici, il am doar pe el.. si netul intreg. El, imi e de ajuns, doar ca lui nu trebuie sa ii zic multe, stie fara sa ii zic, nu trebuie sa ii explic nimic, stie deja, stie ce vreau, stie ce-mi place.. netul intreg nu stie..

Iubi.. am decis sa fie asa, no more copilu. But it doesn't always feel right.
Datorita lui am inceput sa vad lucrurile, asa cum zicea Ana, gata sa povestesc, gata sa descriu si de un an incoace, tot ce vad devine cuvant. Dar pierd pana ajung sa scriu, si raman idei, impresii, sau ganduri ratacite. Am cui scrie cand am chef de scris si el stie ca sunt aberatii si nu zice nimic.. Uneori astept mai mult de atat, uneori ma supara, uneori ma face sa uit de ale mele, de obicei triste, si sa stiu de ale lui, poate mai importante. Imi e drag, e important pentru mine si incerc sa tin cu dintii de prietenia asta.

O sa am o persoana in plus de vazut cand o sa ajung acasa. Ba nu, mai multe pentru ca datorita lui am cunoscut altii, am devenit mai sociabila... pentru scurt timp insa. La fel de pustnica mi-s, la fel de invizibila si la fel de ... eu.

Pot numara pe degetele de la o mana prietenii buni, poate de-aia incerc tot ce pot sa ii pastrez, pentru ca eu cresc si imi devine greu sa fac noi cunostinte, sa impart jucariile, temerile, sperantele mele cu cineva nou. Inceputurile sunt mereu grele si nu vreau inca un inceput nou, pentru cateva dezamagiri in plus.
Merg acasa

[Weet-weet]

Nimic exceptional in toate astea, duminicile au devenit un prilej in plus pentru ei sa mai faca un ban, mai mult sau mai putin cinstit.
Preturi sacrificate, oferte speciale, cadouri peste cadouri, pentru ca e Craciunul. Dar preturile nu sunt mai mici decat de obicei, cadourile oferite sunt la fel de inutile ca si in toamna, iar ofertele nu au nimic special, pentru ca poti sa gasesti asa ceva si in timpul anului, la acelasi pret, poate chiar mai ieftin in sezonul reducerilor.
Un Craciun comercial, la fel ca anul trecut, cu mii de luminite si moshi craciuni agatati la ferestre, sau in copaci.

Anul asta, insa, ceva e diferit : arenele. Luminile ce le inconjoara in fiecare noapte nu mai sunt albastre, ci rosii. Statuia din fata lor a disparut acum cateva luni, pe motiv de "fouilles archeologiques" , au descoperit diverse obiecte, schelete, chiar, mi s-a zis. Si cand te gandesti ca treceam pe acolo si la un metru sub picioarele mele zaceau cadavre. Acum au extins cautarile, au spart trotuarul si au de gand sa o tina asa o vreme. Macar de faceau asta in timpul Feeriei.
Poate o sa cumpar un bradut.. artificial, ieftin, si poate de prost gust, dar unul mare, adevarat, care miroase a Craciun, e prea scump, si nu am unde-l pune; in plus, nu am covor pe care sa stau in timp ce descopar cadourile. Care cadouri au devenit doar unul, un cadou comun, pe motiv de finante..

Si nici sperante nu mai am acum. De cateva zile imi caut o ocupatie, ceva care sa nu ma lase sa ma gandesc.. sa gandesc negativ, si sa sper cat respir, ca poate o sa merg anul asta acasa. In cateva zile s-au schimbat lucrurile, si de la bucurie am trecut la indoieli si dup-aia la pesimism, tristete, deprimare. Si nici macar tata nu ma ajuta.De parca doar lui ii e dor, doar lui ii e greu, el care le are pe mama si pe Silvia, care are oameni ce vorbesc aceeasi limba cu el, care are carti in limba natala, care are mancarea buna facuta de mama, care are muntii, padurea.. Pe cand eu, ce am? Si normal, tot eu nu vreau sa vin acasa, tot din vina mea se intampla totul si face la fel ca pana acum " sa nu ma sune pana nu stie sigur" . Bineinteles ! Parca el trebuia sa fie langa mine, sa ma ajute, sa ma incurajeze. In stilul asta i-a si taiat avantul lu' gineri-su sa incerce sa vina. Cred si eu. Poate ca daca nu eram plecata de asa de mult timp, dezgustul ar fi fost mai mare decat dorul si mi-as fi bagat picioarele si am fi plecat pentru un weekend undeva, in loc sa stau acasa, suspinand dupa toti si toate. Dar asa face mereu si incep sa ma obisnuiesc si sa ii fac jocul, il las in pace, tot el o sa sune, si o sa intrebe cu glas mieros ce mai face Lela si o sa stiu ca noptile cand e la munca si le petrece gandind daca eu chiar sunt fericita si o sa planga, ca de fiecare data.

Am cumparat cadouri, doar pentru unii, doar pentru cei ce merita; sunt mai rea decat un Mosh Craciun, insa.. putini merita, ii pot numara pe degete si desi de Craciun ar trebui sa fiu mai buna, mai darnica, nu pot, nu-mi permit.. Si cum altii nu si-au permis un pic de timp, asa nici eu nu-mi pot permite niste cadouri. Dar stiu ca pana la urma o sa cumpar ceva, sa nu merg cu mana goala ( cealalta mana, ca una o sa o tina el ) , pentru ca asa sunt eu, si o sa regret, dar nu o sa schimb nimic din ceea ce sunt. La fel cum nu o sa incetez sa plang cand nu pot face nimic.

Dar e un Craciun comercial si trebuie sa ma comport c atare si o sa vanez preturi mici pentru cadouri mari si o sa ma invart prin magazine sperand ca nici un vanzator nu o sa ma vada pana nu o sa am eu nevoie de el. Ma dispera sa ii vad frecandu-si mainile si intrebandu-ma ce caut, daca vreau ceva, daca gasesc ce-mi trebuie.. "Merci, je regarde pour l'instant" Ma simt atat de penibila cand zic asta si afisez acelasi zambet tamp, care ar zice " lasa-ma dracului in pace, n-am bani!" . Dar sunt amabila, si zambesc, ma prefac interesata si cele doua secunde cat mai ramana acolo mi se par o vesnicie.

Si pentru ca e un Craciun comercial, pe strazi, colindele sunt la fel de comerciale, cu Britney Spears, Shania Twain, Amel Bent, Pokora, Ramazotti si toti colindatorii de genul asta.

Dar eu iubesc Craciunul si iubesc iarna, si asta nu o sa se schimbe, chiar daca totul a devenit atat de comercial si tras la indigo dupa anii precedenti. Imi place sa vad zapada, Moshi Craciuni burtosi, casute de lemn pline cu de toate, castane coapte, vin fiert, braduti frumos impodobiti, globuri in ciorchini si pe nenea de la restaurantul chinezesc cu mainile muncite, slab, micut, dar cu un zambet mare pe fata, si sincer. Poate ca ne intelegem mai bine daca nu am vorbi.. si cred ca vorbeste franceza mai stalcit decat mine. Mi-e simpatic si asta ma face sa revin acolo sa cumpar 4 nems si o punga de chipsuri si sa uit ca de fapt trecem printr-un Craciun comercial.

[Weet-weet]

Nu-mi place cafeaua. Nu-mi place frigul mare, dar mai ales, sa stau pe loc, cand e frig. Dar mai presus de toate, nu-mi place sa stau in frig, in papuci de casa, in usa de la intrarea blocului, incercand sa nu tremur de frig in fata a doi oameni, martori a lui Iehova. Nu-mi place sa fiu nesimtita, asa ca am stat si i-am ascultat si tot ce am putut sa le spun a fost ca nu cred in Dumnezeu si ca nu mai are sens sa vina iarasi.. nu o sa ajung sa cred.

Nu-mi place sa am mainile inghetate, pentru ca nu pot sa fac nimic. Nu-mi place sa depind de cineva, de ceva. De-aia nici nu vreau sa devin o batrana sfrijita si neputincioasa, sustinuta de fire si tuburi si alte prostii. Vreau sa mor inainte de a depinde de aparate.
Nu-mi plac ventilatoarele. Nu-mi plac caloriferele de tabla. Nu-mi place Orbit lame. Nu-mi place sampania. Nu-mi place caviarul. Nu-mi place alcoolul in general. Nu-mi plac tigarile. Nu-mi plac brazii artificiali. Nu-mi plac hainele, obiectele prea colorate. Nu-mi plac culorile stridente. Nu-mi plac tacamurile cu maner de plastic ce se misca dupa o vreme. Nu-mi plac cutitele cu zimti. Nu-mi plac cutitele care nu taie.

Detest zgomotul. Detest usile trantite. Detest tipetele. Detest aglomeratiile. Detest sa astept. Detest sa fiu ignorata.

Nu-mi plac oamenii. Nu-mi plac oamenii ce vorbesc tare. Nu-mi plac oamenii ce vorbesc tare, la telefon. Nu-mi plac oamenii ce rad zgomotos. Nu-mi plac fetele ce merg pe strada tinandu-se de brat si vorbesc tare, fac comentarii de prost gust, fac grimase cand trec pe langa cineva si incep sa injure daca nu ai loc sa treci pe langa ele si trebuie sa le impingi un pic. Nu-mi plac persoanele fandosite - "C'est tres laid!" Nu-mi plac persoanele ce afiseaza haine de sute de euro, dar merg prin magazine cu reduceri, ca sa strambe din nas si sa treaca prin multime fara sa fie atinse.
Nu-mi place sa nu stiu, sa nu pot. Nu-mi place dezordinea. Nu-mi place praful. Nu-mi place sa vorbesc la telefon, mai ales mobil. Nu-mi place sa ma cert. Nu-mi place sa supar. Nu-mi place sa uit.

Nu-mi plac fustele lungi. Nu-mi plac rochiile. Nu-mi plac pantofii cu toc. Nu-mi place cand cineva suna la interfon. Nu-mi place cand astept, degeaba. Nu-mi plac promisiunile incalcate. Nu-mi place sa mint. Nu-mi place sa fiu mintita. Nu-mi plac bijuteriile. Nu-mi plac bijuteriile cu pietre (semi)pretioase. Nu-mi place sa merg la cumparaturi. Nu-mi place sa umblu ore-n sir dupa cadouri si sa primesc in schimb o strambatura din nas. Nu-mi place sa mi se spuna ce sa fac. Nu-mi place sa fiu cicalita. Nu-mi place sa dau ordine. Nu-mi place "ritualul" alor mei - inainte de sarbatori, daca nu se cearta ei, si nu-si vorbesc cateva zile, trebuie sa ne certe pe noi, sa se certe cu noi.. poate pentru ca bucuria sarbatorilor sa fie si mai mare cand se impaca, sau le trece.. Dar mie nu-mi trece asa usor.
Nu-mi place sa fiu singura. Nu-mi place sa fiu speriata. Nu-mi plac cosmarurile. Nu-mi plac parfumurile dulci. Nu-mi place sa ma machiez. Nu-mi plac camasile.
Nu-mi place sa spun "la revedere" .
_________________________________

Imi place sa fac ordine. Imi place sa fac cadouri. Imi place sa fac surprize. Imi place sa realizez diverse.. orice.. atata timp cat e facut de mine, si iese oarecum bine, sunt mandra. Imi plac sarbatorile, colindele.. dar cele de acasa.
Imi place sa fiu incapatanata.

Lista e lunga, prea lunga, doar zilele sunt facute din ce-mi place si ce nu-mi place. O zi e frumoasa atunci cand lista cu "imi place" e mai lunga decat cea cu "nu-mi place" .
Dar vine Craciunul, so shhhhh totu-i bine

[RallyShady]

weet-weet,da mult ai mai scris:)..vreau si io..da vad k aici sunt numai texte de ale tale..imi zici si mie cum sa fac sa am si io ca tine..un ''folder'' numai cu ce scriu io:p..sunt km noua p aici...si nu shu cum..sorry k m'am bagat si io pe aici.sarbatori fericite!

[Weet-weet]

"La bellezza del paese di Galilei"
___________________________
Am fost in Jardins de la Fontaine azi. Si am fost dezamagita. In afara de cateva frunze in minus, cateva haine in plus pe plimbareti, grade sub 7, clatite ce inlocuiesc inghetatele, nimic nu e schimbat. Chiar si pestii sunt acolo, vesnicele panselute in straturi, copacii si-au pastrat frunzele.. E o iarna dezamagitoare.. o iarna sudica, urata si monotona.
___________________________
Ultima plimbare acolo, pe anul asta, ultimele poze, ultimele ganduri, care au ramas in suspensie pentru ca bineinteles, am luat fix pixul care nu merge... Nici nu am inghetat de frig.. cum sa ingheti, la 7° ?

Oh well, inca un an se termina, si peste.. 50 de ore o sa fiu in Brasov, sau poate chiar acasa, mancand bomboane de pom.. ca de obicei

Multumesc frumos celui care m-a ajutat in ultimele luni sa-mi stapanesc dorul de casa.. Si celui ce m-a ajutat, de un an incoace, de fiecare data cand am fost.. cu nervii.. Si celei care m-a invatat sa visez un pic mai frumos. Si celor care sunt subintelesi - nu au facut nimic special, simpla prezenta a ajutat..

Buh bye 2005!

[Weet-weet]

Nu imi place cafeaua, face tensiunea sa creasca enorm de mult, imi tremura mainile, mi-e rau.. si nici nu-mi place gustul ei amar. Dar am baut de cateva ori, ca sa stau treaza, ca sa incerc sa beau si eu cafea, si nu a mers, mi-a fost doar rau. Dar stiu sa fac cafea, buna chiar. Asa spuneau ei, si cred ca ar trebui sa ii cred. Sau poate era doar comoditatea de a sta in fotoliu, la tembelizor, cu tigara in mana, asteptand sa le fie adusa cafeaua fierbinte in ibricul rosu, ciobit.
Nici mirosul de tigara nu-mi place.. nu-mi place fumul, si mai presus de toate, detest gustul. Am incercat, cand eram mai mica, si mi-a ramas un gust oribil. Dar imi place cum miroase acasa, miroase a tigara, a cafea, a de toate, si miroase a.. acasa. Era ciudat sa ies din sufrageria plina de fum si zgomot, pe hol, unde mai ramanea niste fum si zgomotul era mai redus, ca sa ajung in camera la noi, unde parca era mereu rece si se vedea totul clar. Niciodata nu au fumat acolo.. au intrat, din greseala, sau din graba, cu tigara, dar nu au stat. Era camera noastra, era aerul nostru curat, ca sa putem invata ( yeah right) linistite, nu sufocate de fum.
_______

Nu a fost la fel cand am fost acasa.. Nu am dormit tot timpul in camera la noi si nu era la fel de rece. Tasha-i de vina.. Am facut poze la camera, dar nu era ca inainte. Am poze cu tabloul cu " te iubesc" care mi s-a parut atat de dragut, dar acum mi se pare atat de fals. Am poze cu cartile din biblioteca lucioasa ce trebia stearsa de praf in fiecare sambata. Am incercat cateva seri sa stau pe geam, la fel ca inainte, dar in fiecare seara eram rupta de oboseala, trista, era frig.. dar nu asta m-ar fi oprit, era lumina aprinsa.. blestematul ala de bec pe care l-au pus ca sa nu le fure masinile.. sa si-l bage .. stiu ei unde!
A fost bine acasa.. am fost ocupata in fiecare zi, si de-asta nici nu am avut timp pentru tot.. Am avut si zapada, multa, frumoasa.. in seara aia ma intorceam acasa si pe alee, zambeam, singura, linistita, obosita.. ningea. Acasa sunt mereu... eu, aceeasi ca la camin, in generala, in liceu.. aceeasi eu, doar ca mai vorbareata si cu multe de spus.. dar.. eu
__________
"Mais l'amour, tu peux tout le garder
Un soir, je te l'avais donné
Et reprendre, c'est voler"
L-am redescoperit pe JJG si stiu de ce-mi place asa de mult si la fel ca si cu Angel Room, sau Stricken, am ascultat mult, melodiile lui, alea cateva pe care le am, pentru ca imi plac, desi nu ma reprezinta.. Obsesia de moment, ramane, insa, Stricken, pentru ca... asa.
_____________

1. ea e Tasha
2. ningea...
3. de-asta iubesc eu iarna si casa..
4. poate iti amintesti

[Weet-weet]

Ma simt absolut inutila. Dincolo de absolut, ce e? Se poate mai mult de atat?
Cartulia langa mine ma priveste inutila, nu are ce sa-mi faca, teoria o stiu, dar practica.. nu ma omoara, ma tortureaza, ma ucide.. Sunt inutila. Ma uit la source codes mai ceva ca vitzelu' la poarta noua.. Pricep, partial, dar de ce a pus aia acolo, ailalta ce face acolo si de ce?! De ce dracu e scris asa si nu altfel, ce e "div" si de ce l-a folosit? De ce avea nevoie de "table" si de ce ii apare imaginea asa, ca mie nu-mi iese..

Nu pot nici macar sa copiez, daramite sa fac ceva original. Sunt inutila si un examen ma asteapta, in martie, probabil.

Delasatoare, inutila, lenesa, nefolositoare, uituca, stupida, inutila.. inutila.. absolut inutila..

[Weet-weet]

Intr-o alta lume, eu.. sunt altfel.
Eu sunt mai buna, mai frumoasa, mai desteapta. Eu nu ma enervez, in alta lume si nu am alergii din cauza asta. Eu nu plang aiurea, deci nu am cearcane ce nu o sa dispara niciodata, din cauza starilor mele depresive. In alta lume nu ma simt inutila si nu am timp sa ma plang. Si nici nu am de ce sa ma plang. In alta lume eu sunt frumoasa, am parul lung, nu l-am taiat asa.. aiurea, si nu l-am vopsit ca sa aflu ca de fapt vopseaua nu se prinde pe parul meu. Sunt prea ocupata, in alta lume ca sa ma ingrijorez de cum arat. Si arat bine, oricum.
In alta lume nu am avut prieteni buclucasi pentru care am plans. Nu am plans pentru nimeni, de altfel. Doar pentru toti cei care au murit in jurul meu si pentru ca ai mei parinti, cu care nu m-am certat niciodata si nu i-am suparat niciodata, au fost tristi, sau bolnavi. In liceu am fost mereu prima si i-am ajutat pe toti la lucrari si profesorii m-au adorat.. in alta lume. Am scris frumos si am fost apreciata iar desenele mele sunt excelente. Cant la pian, merg la biserica in fiecare duminica si o data pe saptamana merg la un orfelinat, voluntara, bineinteles. In alta lume citesc cel putin o carte pe saptamana si excelez in franceza, engleza, spaniola, germana si cunosc destul de bine latina, greaca si invat chineza si japoneza.
Am o multime de prieteni si mereu reusesc sa ii ajut. In alta lume, o alta eu..Nu sunt niciodata dezamagita de prieteni si toti ma adora, pentru ce sunt, nu pentru ca ii ajut.
In aceeasi alta lume nu am urat pe nimeni si nu am fost niciodata lovita, de nimeni, deloc. Inima mea e perfecta, intreaga, fara cioburi si nu injur, nu vorbesc urat, nu ridic vocea la nimeni, si imi ador sora, nu o supar niciodata si orice ar face, e bine.

In alta lume sunt perfecta, sunt frumoasa, sunt.. o alta eu, mai buna, mai bine, mai aproape de ce isi doresc toti.
Dar in alta lume, eu sunt singura..

[Weet-weet]

probabil ca in mod sigur am ales cel mai prost moment din viata mea sa vad filmul ala. dar imi trece.

Am gasit deja o persoana pe care vreau sa o uit. Daca mai gasesc inca doua, oare o sa am dreptul sa uit una din trei? O sa dau si motive bune! Si promit ca nu o sa duc lipsa, o sa am cu ce umple golul lasat de persoana aia. Ca stiu deja. Ca majoritatea. Ca in anime, cand trimite cate unu' un pupic si nimereste fix in perete. Asa si eu. Dar mi-a trecut. Inca ma mai dor buzele, insa. De-aia vreau sa uit. E un motiv destul de bun?

Te oferi pentru a doua persoana? Te rog. Si promit ca o sa pot fi a doua persoana a ta. Chiar si prima, doar sa fiu de complezenta, asa cum o sa fii si tu. Motive bune pot gasi, sa stii. Doar sa te oferi. Ce zici? I miss you. Desi am o tona de motive sa fiu furioasa pe tine. Desi nu am dreptul.

Ma simt aiurea. Scriu aiurea. Mananc aiurea. Vorbesc aiurea. Gandesc aiurea. Deci.. sunt aiurea.

[Weet-weet]

Prietenia nu-i ca mersul pe bicicleta..Iar ochii care nu se vad, chiar se uita.. departe
Am invatat asta zilele trecute cand intr-un acces de melancolie furioasa, am scris meiluri in care imi exprimam numultumirea, fata de persoane ce nu mi-au scris de 1 an, 3 luni, 2 luni. Sunt capabila sa ma plang, stiu sa o fac foarte bine, numai ca uneori nu merge cu subtilitati, asa ca, am decis sa fiu naspa. Pacat ca nu am mers pana la capat si azi am evitat confruntarea.. Ma simt neglijata tocmai de ce ma tine legata acasa. Nu ma mir ca unii nu se intorc decat dupa atati-amar de ani.
"tu alexa iti dau dreptate. probabil si eu m-as fi suparat.
scuze sunt multe da cred ca nu te ajuta cu nimic."

Evident, asta a fost tot. Macar am dreptul sa ma supar. Oh well.

Dar am gasit pe altcineva care sa ma tina legata.. daca nu de casa, macar de tara. Si mai am cateva motive asemanatoare. Doar ca ma intristeaza ca tot in ceea ce credeam inainte de a pleca de acasa, nu e decat un mit.

Sunt un lup moralist si de-o incapatanare prosteasca fara limite.
__________
Lumea in care ma refugiez cand realitatea e mai incapatanata decat mine si cand nu am pe cine musca, e o lume aparent inchisa, cu mormoloci morti, veverite, caini uzi, mierle galagioase, gandaci mici si rosii, o intindere nesfarsita de verde, un pic de vant si-un pic de soare. Si gandurile mele ce isi croiesc drum printre versurile unei muzici unladylike, imagini, culori si parfumuri nimoise.
_______________

Zilele trecute am primit un mesaj tare dragut..
"good bye Alex...i know you're to busy to talk to me...........enjoy life"
Pai da, ca imi sta in fire sa caut pe cineva ca sa vorbesc despre vreme. Evident.
D-aia stau de cele mai multe ori invisible. Ce dracu pot sa zic?! Nu sunt interesanta. Nu pot vorbi cu o persoana daca nu am nevoie. Nu am timp sa ma plictisesc si chiar daca, nu as cauta in lista de mess persoane cu care nu am ce discuta.
Enfin bref! Am devenit naspa, sau bitchy, cum zicea cineva si ma pricep. Nu am de gand sa renunt, nu am motive.

Mushc tot ce prind!

Sunt obsedata din cand in cand..
But if they tell you that I've lost my mind
Baby it's not gone just a little hard to find ( Manowar )

[Weet-weet]

Dau mereu cate ceva din mine. Un zambet cel mai des. In realitate e mai greu sa-mi fie smuls un zambet de pe buze. Pentru ca sunt pierduta in gandurile mele mai mult decat s-ar putea crede si de altfel, nu as avea de ce sa zambesc.

Dar doar tie iti dau tot ce am, tot ce pot, oricand. Ceilalti primesc cu lingurita, sau cu lingura, tu, primesti tot o data, cand vrei. Acum vrei sa-ti dau sufletul meu? Nu te sfii, iti apartine. Prefer sa dau decat sa raman datoare.

L'Enfer n'est rien í  cí´té de la femme qu'on a trahi. (Xmen3)

Incearca si o sa vezi.

[Weet-weet]

[I]Ganduri printre randuri
Nu cred ca ii place cand tot mentionez Lestat, Armand, Claudia. Ar trebui sa ma abtin.
E ciudat in ultimele zile, nu ajung nicicum la el. Ceva s-a schimbat.
Ganduri printre picaturi
Ce usor e sa faci prieteni virtuali : click on "add as friend" si gata. Ce conteaza ca doar am adaugat la "faves" ceva ce mi-a placut, indiferent de creator.
Ganduri printre soapte
Petale. Verde.
Imi place aici. Parca e mai verde fata de ultima data cand am venit.
Uneori e asa de usor cu unii. Nici nu exista "í£í£í£"

Ea e?
Da, ea a fost.
Toti oamenii sunt frumosi, pana la proba contrarie.
Poate ca nu trebuia sa ii trimit, chiar daca era veche. Uneori ma grabesc si nu-i bine.
Festina lente. " Je te dis pas le sang qui fait cogner le coeur.."

Sunt lectii pe care le uit, oricat le-as repeta. Poate din masochism. Sau poate din prostie. Copilul din mine inca e blond, cu ochi albastri, inocent si vorbaret, iar o revista si-o olita sunt de ajuns sa ocupe cateva ore.
Azi am tinut usa pentru un tip, el pleca, eu intram. Era unul din zecile ce stau toata ziua pe trotuar cu sticla de vin langa ei si cersesc. Si un nene s-a uitat asa de mirat si de urat la mine. Dar mai tarziu cineva mi-a zambit pentru ca am fost amabila, cel putin am incercat.
Sometimes it pays to be nice. Some other times, you're the one that has to pay. And it's damn expensive!

Nu ma mai straduiesc. La ce bun?
Prefer sa fiu surda si oarba la capriciile altora. Ale mele sunt de ajuns.

"Pas de question ni rebellion
Rí¨gles du jeu fixées mais les dés sont pipés
L'hiver est glace, l'été est feu
Ici, y a jamais de saison pour íªtre mieux "
Envole moi.. plus vite que í§a ! stp..[/I]

[Weet-weet]

La nastere, acum 22 de ani shun pic, mama mi-a facut un cadou foarte frumos: pe langa anemie si iubirea fata de sare, am primit si simtul dezorientarii. Nu am putut refuza, asa ca il am si azi.
Motiv pentru care, peste vreo doua saptamani o sa plec la drum mai devreme decat orice om normal, ca sa ajung cand, unde si cum trebuie.

Orasul mi-e necunoscut, am fost pe aici doar in trecere si ofcors ca nu ma pot descurca din prima, iar hartile din statiile de tramvai nu ma prea ajuta. Sunt o adevarata catastrofa.
Noroc ca am luat tramvaiul azi, altfel nu stiu cand mai ajungeam.
Ca un copil destept ce sunt, am coborat la statia care trebe, problemele au aparut dup-aia.

Prima data: am mers drept inainte ( ca Gheo) asa retinusem ( prost ) de aseara. M-am intors din drum cand am realizat ca sunt la urmatoarea statie de tramvai..
Am gasit drumul bun si am urmarit sagetile, ca un copil destept. In momentul in care sagetile nu au mai aratat nimic, nu mi-am urmat instinctul care zicea sa merg dupa tipa din fata mea. Nu, nu! Am continuat iar, drept inainte.
Am ajuns la universitate. Yes !
Corpul I ( pentru Ionesco) e... ughh .. nu e!

A doua oara: eram la Montpellier II si eu vroiam III. Am continuat pe langa garduri, sperand sa gasesc o alta intrare ce ma va duce la numarul III. Da de unde..
Am dat peste doi studenti si am intrebat. Evident, mi-au zis ca trebuie sa ma intorc si sa merg pe acelasi drum ca tipa intalnita mai devreme. Super!
Ma intorc si ca un copil destept ce sunt, gasesc intrarea in campus, diverse corpuri.. mai putin cel de care aveam eu nevoie.
Si cum "jamais deux sans trois" ..
Dupa vreo 5-10 minute de invartit printre corpuri gri, inalte, tacute, boscheti frumos tunsi, decid ca am nevoie de ajutor.

A treia oara. Gasesc o persoana amabila ce-mi indica drumul si cladirea care era un pic mai departe de varful nasului meu. Nu ma uit niciodata in directia care trebuie.
Vad si tipa intalnita pe drum.. perfect. Gasesc cladirea, intrarea, pierd iarasi cateva minute in fata unei usi. Evident, nu cea buna.
Gasesc usa norocoasa, intru, printre barfe, reusesc sa strecor hartiile mele si doua "Oui"-uri , primesc alte hartii, orare si zambete.
Perfect, ies, aleg drumul cel mai simplu, ca sa nu ametesc iar printre cladiri inalte si gri, gasesc poarta pe care am intrat initial, sunt mandra de mine si sper sa retin pentru data viitoare.
Daaar acum e-atunci! Pe unde am venit? Sigura de mine merg drept inainte si evident, ma pierd pentru..

A patra oara. Yes! Aim zí£ best!
Continui drumul pana gasesc un loc unde pot intreba, primesc indicatii si in mod surprinzator, gasesc. O statie mai departe decat ce vroiam eu, dar nu conteaza, timp era.

In concluzie: m-am pierdut de 4 ori, am cerut ajutor de 3 ori, totul a durat vreo 2 ore ( incluzand traseul cu tramvaiul) si sunt 1 bucata catastrofa ambulanta, lipsita de simt al orientarii.

Mi-a luat 3 ani sa cunosc Nimes ( aproximativ bine si in conditiile care ieste.. nu am prea iesit.. ), 4 ani pentru Brasov ( si pe ala in reprize, chiuluri, drumuri la biblioteci, colege, alea alea ) sa vedem cat o sa dureze pentru Montpellier. Sper sa incep din toamna sa il invat.. Gud lac tu mi.

One more thing: toate scuzele mele celor doi forumisti ( se stiu ei ) care s-au bazat mai mult sau mai pe indicatiile mele.
1. un avion..
( data viitoare poate am timp sa fac mai multe poze, sa-mi cer scuze in mod frumos )