La rascruce de ganduri

[Shaki]

E frig...
O tziganca, la o taraba plina cu flori ofilite, aranja trandafiri roshii. Probabil ca pe frigul asta un trandafir ar incalzi nebuneshte...
In metrou, am vazut o fetita imbracata (de pe-acum) cu un fash roz. Vederea mea periferica inregistrase prima data un barbat mergand in graba shi tzinand in mana un balon mare, roz...

[Shaki]

Ies. Afara, adik... Plec capul sa ascund un suspin, shi observ k mi se vede maieul din decolteul puloverului. Teribil. Sau nici nu shtiu daca teribil, groznic oricum...

[Shaki]

No, don’t try to apologize
Don’t insist
Excuses already existed before you.

No, don’t look at me as before
Don’t talk in plural
Rhetoric is your most lethal weapon.

I’m gonna ask you to never come back
Feeling you’re still hurting me
Inside.

And at your age to know what’s
To break someone’s heart like this...
There’s no way to live with so much poison,
Nobody gave me the hope your love brought to me,
I swear, I’m not lying.

There’s no way to live with so much poison,
Soul can’t be dedicated to accumulating attempts
Anger is heavier than cement.

I hope you don’t hope I wait for you
After my 26
Patience went down to my feet.
And I’m defoliating daisies
Looking without look
To see if this way
makes you get angry and go away.


shi exact oglinda ultimului post... de park nici nu s-ar fi scurs timpul de atunci pana acum, desi s-a scurs dar e acelasi motiv, desi a trecut totushi timp shi au existat milioane de alte lucruri si am cazut de la inaltzimi naucitoare, shi m-am inecat in rasete cristaline, atata nesigurantza copilareasca k la jocul de shotron shi atata frumusetze... incat nu intzeleg cum dreq am ajuns exact aici shi e exact la fel... teribil, gruaznic chiar

ma simt cumplit de singura

[Shaki]

pe buzele mele danseaza stele reci
pe buzele mele se ashterne brumape buzele mele, se refugiaza ingeri in coltzuri, inainte de a se prabushi printre umbre


te iubesc, mai mult decat pe oricine din lume, shi am sa te iubesc o veshnicie

[Shaki]

un copil cu un buchet mare de flori, tzinandu-l batzos, ashtepta pe cineva la un coltz de strada, pregatindu-se pentru viitor
o pisica ratacita se straduia sa ishi croiasca drum catre o zona mai putzin aglomerata
o fata palida, cu par blond, imprashtiat k fumul, shi cu o carte in mana, pe care o strangea convingator - Paulica Coelho, literata...
pasarile mele, eroice, la locul lor, infruntau cu tzipete din alta lume ceatza ingrozitor de reala
i keep my demons to myself...

[Shaki]

S-ar putea spune k lucrez de un an shi jumatate, shi trec zilnic de doua ori cel putin prin Cishmigiu, deci a devenit ceva banal. Nu e chiar asha. Azi, intorcandu-ma spre casa, am dat un scurt ocol prin parc... fascinanta lumina felinarelor in ceatza ushoara, in ochiurile de apa ramase pe lac, in frunzele complet galbene. Un parc aproape pustiu, cumplit de intim, cu alei incetzoshate ambiguu, de un auriu stins.

Profitand de pustietate, m-am cocotzat pe o banca shi mi-am luat crengutze de frunze mari, moarte. Am sa-tzi zic sa-mi spui Aimee, caci sunt mult iubita de tine, shi am sa-tzi povestesc despre frunzele din parc, cele dinspre varf sunt mai mari decat mana mea...

Mi-ash fi dorit sa shtiu cum se numesc. Planuiam mental, rapid, cum sa caut acest amanunt. Shi in acelashi timp incercam, cu greu, sa-mi amintesc de orele de botanica. Eram, cum am mai spus, fascinata de botanica in generala - n-am pretentzia, desigur, k am fost vreodata o experta, shi acum am uitat multe. Shtiam insa sa identific unii copaci dupa frunze. Am aflat k ferigile nu fac flori vrajite, precum scria in basme, ci se inmultzesc prin spori. Partea ratzionala din mine era uimita shi incantata shi mangaia cu buricele degetelor frunzele... partea sentimentala, ishi dorea cu ardoare sa gaseasca o floare de feriga, care emana in imaginatzia mea exaltata o lumina pala, shi s-o arate la ora k pe o minune. Am aflat k o specie de conifere care impodobea spatziile verzi dintre blocuri nu se numeshte brad, ci zada... cuvantul mi se parea magic. Am umplut casa shi exasperat parintzii cu ciuperci crescute pe te miri ce copaci, mi-am amintit cum, foarte micutza fiind, tata m-a dus la bunici in gradina sa-mi arate ciuperci, imi parea k cresc misterios, shi ceea ce era un locshor cu iarba lasata sa creasca, probabil pentru animale, mi se parea o adevarata poiana fermecata. Am sa-tzi zic sa-mi spui Aimee, shi am sa-mi aduc aminte langa tine de lucrurile care mi-au alinat copilaria, am sa-tzi spun k frunzele dinspre varf erau mai mari decat mainile mele shi tu ai sa zambeshti shi, k intotdeauna, ai sa ma placi...

Pe strada, oamenii intorceau privirea, shi le simtzeam iluziile pierdute shi aripile frante... visele mele, cele marunte, ma insotzeau k nishte licurici. Cele mai groaznice coshmaruri nu se intalnesc in horror-uri sau in amenintzari demonice, ci in calea noastra de zi cu zi, deghizate. Shi in urma lor, acoperite de zgomotul citadin, am lasat o frunza stinghera, pe un drum pustiu.

[Shaki]

varianta cenzurata

Azi am abandonat idila mea cu metroul bucureshtean. Pur shi simplu nu mai mergeau lucrurile intre noi, mi-am dat seama de asta cand un obiect neidentificat a tzashnit pe bara de care ma tzineam, cea de pe marginea scarii rulante, shi abia mi-am retras mana k sa nu ma loveasca. Urat, fuarte urat. Plus greva de maine. Am trecut pe-acasa sa mananc, am vb cu necko la telefon - in prezentza mamei... care a auzit tot felu de necko moshu offendi neatza silvie shi alte nickuri naucitoare. Am vrut s-o invit shi pe necko, shi am stat de vb mai mult cu ia.

Dupa care, am plecat cu autobuzul shi am reluat placerile nebanuite ale acestuia, de jenu sa intalneshti in plin centru o hardughie portocalie post-gheorghe gheorghiu dej pe care sa trebeasca sa o iei k sa ajungi shi sa te zdruncine, dupa cum iti mai spuneam park prin iarna... Am ajuns mai devreme cu juma de ora, evident, cealalta varianta era sa intarzii juma de ora, eu nefiind priceputa la aprecierea timpului, distantzei, shi altele. M-am plimbat prin Romana - o alta cunoshtintza veche k sa zic asha, in Romana mi-am facut facultatea. La fel de bitch as always Luam bulevardul Magheru la picior, shi ma uitam la expozitiile de arta de pe-acolo parasite, sali goale, sculptori stand plictisitzi pe scaun, ce noroc are neatza cu noi k venim, uite shi un nud, nu, asta era un sexshop, etc... Tocma cand inghetzasem, m-am intalnit cu neatza, am intrat recunoscatuare in teatru (daca te-a enervat peistu shi n-ai citit, expozitzia se tzinea intr-o sala a Teatrului Nottara ) shi neatza mi-a zis citez: neatza. gios.

Adik, era o sala la subsol.

Am ocupat locuri shi am sunat-o pe fluf. Care tocma pe-acolo era shi tocma bine k a inceput...

K sa te anuntz de la inceput fuarte clar, nu a fost nimik industrial. Duar ultimele doo trupe erau ceva spre electronic. Sper sa nu te plictisesc - prea tare. Am sa incerc sa descriu tot ce am vazut, trupele sunt mult prea din underground k sa fac vreodata rost de vreun mp3 sa-tzi trimit, asta in caz k au asha ceva...

Deci, prima persoana care a cantat era un baiat la chitara electronica + vocal, shi a cantat doo mel, care am intzeles k sunt singurele ale lui eniuei: una se numea karenina, cealalta, bucureshtiu nuaptea. Karenina era vb despre o fata roschata, care era shi varsator, shi cu care se intzelegea bine cand era departe, sau ceva conplicat de jenu, shi aia cu bucureshtiu, despre o tipa studenta la pictura - l-ash sfatui pe respectivu sa vb cum trebuie in microfon, sa tzina chitara cum trebe in microon shi sa n-o zdruncine, shi sa renuntze la unele versuri jenibilutze: la faza cu fata din a doa mel care era premianta la arta shi picat cu guashe radea tuata sala de el shi era f lezat decida.

Necst. A aparut prezentatorul oficial al festului, care ne-a eplicat k e vb de un fel de proiect artistic vechi de 5 ani, care a inceput cu editarea unei publicatzii in care fiecare scria, desena, facea ce se pricepea shi o distribuiau apoi gratuit in casutze poshtale aleatuare. Proiectu a murit din lipsa de interes shi pt k a dat-o afara pe nevasta omului care se ocupa pt k tiparea revista la serviciu Dupa care, se adunau de la unii la altzii shi cantau sau alte cele, shi acu au mai facut rost de o sala shi produc uarecum spre public, ala care era...

Deci, e vb de un fest fuarte underground, in care artishtii pareau deseori uameni obishnuitzi care s-au apucat shi iei de cantat... bine nu era chiar k shi cand ash lalai eu sub dush, adik shtiau sa cante la un instrument macsim doo...

Urmatoru artist, un tip care tot asha, canta la chitara plus vocal, a cantat trei mel, una despre cum a cazut el intr-o iarna pe gheatza shi l-a ridicat iubita de pe jos, una existentzialista cu un coshar, shi una cu doctorii care l-au declarat un caz de_legat Daca avea, puate, mai putzine calitatzi vocale k primul, parea mai sigur pe sine, shi melodiile erau destul de sensibile.

Dupa asta, a aparut o formatzie numita Truliu, din care faceau parte un tip shi cu sotzia lui, shi care cantau romantze... a fost tare faza k au inceput shi ea nu canta shi el i-a zis: ce e draga, de ce nu vrei sa cantzi? shi iea: pai, n-am clapele bagate in priza Tipu avea voce fuarte de romantze, comic-teatral, f reushit shi amuzant ce faceau ei acolo, iar fata era imbracata intr-o rochier roshie gothica plus adidashi, decida. Doo piese aveau shi iei...

Urmatorii au fost o trupa a unor baietzii de la muzeul satului, care cantau la instrumente muzicale de suflat, mandolina, toba etc, deci de-astea traditzionale ceva care a fost prezentat k fiind folclor cu elemente de new age Trei parale se numea trupa, fuarte fuarte frumos, remarcabila o prezentza feminina finutza.

Truverii, erau o trupa de medieval, tot cu instrumente gen fluier, castaniete, tobe etc. Din trupa facea parte un tip gen artist nebun shi boem, care am intzeles k a colaborat la primele festivaluri de la sighishuara. Shi doo fete, dintre care una cu sanii semidezgolitzi k bebelushele de la mine de la conferintze, shi o curea gen shakira, shi care in mod sigur ar avea loc intr-o formatzie de gothic metal care tzi-ar da apa la muara sa spui k nu ie bun genu de nimik... Ambele fete, gothshakira shi cu colega iei mai shtearsa de formatzie, n-avea voce nici cat mine cand fredonez in terase melodiile lu corina (imi plaaaaaceee la tiiiiineee tot - asta daca ai uitat la ce ma refer ). A fost interesant k la un moment dat s-a ridicat un tip din sala care ii cunoshtea si a cantat cu iei.

Au urmat nishte solouri de chitara, shi chitara clasica, moment in care am ieshit s-o sun pe noct care nu mai aparea, shi dup-aia am facut un drum pana la un magazin din zona sa-mi iau o cola (in bluzitza, pe un frig de mori, care vanzator m-a intrebat k prostu daca mi-e frig, asha e cand stai pe langa nebuni, te molipseshti )

Cand m-am intors, nu shtiu daca am mai pierdut ceva, dar era momentu de dans contemporan. Tematica era ceva japonez, shi anume se intampla urmatorul lucru: doi tipi cantau ceva uarecum traditzional japonez, stand pe jos pe scena, unu la un instrument de suflat, altul lovind doo scoici mari, shi in dreapta shi stanga lor se aflau un mar shi un pahar cu apa... Doo fete in chimono (erau nishte chimonouri inprovizate, cu buline mari, de zici k erau parodie ) se indreptau cu mishcari f incete, una spre apa shi una spre mar, shi apoi le luau... In tot acest timp, o fata imbracata modern, bluji shi maieu roshu, ii privea, mergea printre ei, mai bea o cola... Dupa care, pe un fundal spre electronic japonez, doo fete: cea cu blujii si una cu chimono, f expresiva, care s-a dezbracat shi a ramas in ceva verde-pastel, au dansat ceva gen mishcari de robotzi, mecanice; fata in verde a inceput brusc sa mimeze durere/suferintza, cealalta, sa se apropie precaut de ea, shi sa fie respinsa - uneori chiar cu brutalitate. Dupa tot acest joc, fata in verde shi-a reluat chimonoul shi pozitzia de japoneza, shi cealalta, espadrilele sport shi hanoracul pe care le daduse la o parte k sa danseze.
Dupa ce s-a terminat shi dansu, a sunat silvie shi a zis k ishi baga piciuarele in mesajeria vocala a amandurora (io shi fluf) care a taxat-o de a innebunit-o, mesajeria evident.

A urmat o parodie evidenta shi de mare exceptzie dupa hip-hop; pe scena erau doi baietzi, unu cu o chitara shi unu cu o trompeta, care faceau playback evident (adik se faceau ostentativ k canta ) in timp ce un al treilea recita versuri hip-hop fara sens da care ziceau tuate de familie, bani, valuare, viatza de cartier, gabori shi alte elemente ale lirismului genului cu pricina. Chiar cand ishi baga omu piciuarele shi zicea shi de celulare, a aparut shi noct, decida

Urmatorii ultimii doi au fost ceva pe un stil mai electronic cum spuneam... Shi anume, o trupa de-a unei amice de-a lu neatza, care e shi forumista, pe care o shtiam - da mi-am adus cu greu aminte de ea... de fata zic nu de trupa. Am cunoscut-o in vara la ruine. Ea in schinb m-a recunoscut imediat, tarziu mi-am dat seama de ce m-a salutat cu atata aplomb... Nu intzeleg de ce, shi pe la conferintzele unde ma duc ma recunoashte lumea, eu aveam impresia k sunt destul de comuna k prezentza fizica, oi avea un ceva... Tipa danseaza shi arata f bine, canta ceva in latina (ea era vocal in electronica aia unde mai era shi un tip la chitara ).

Cealalta trupa shi ultima, Verma Leptor, erau cu doo clape plus chitara, prieteni cu cea de dinainte care le-a facut galerie, plus cu o tipa gothica intr-un corset care sa zbantzuia pe-acolo, au cantat f mijto, de exceptie atat mel despre bautura, cat shi cea despre muarte, cu un vocal imbracat in costum de imormantare shi cu panglica neagra pe bratz exact k in videoclipu de la faint a lu epica, dar mai ales ultima, in care spuneau cum se fut iei, shi pt care, fara mijto, au fost evacuatzi rapid copii din sala...

Era shi neatza pe-acolo cumva? Cu niste poze? Da, era shi el, iar pozele era cu diverse: portrete prelucrate cu fetze incetzoshate, doo apusuri de suare la mare superbe, shi altele, in special f prelucrate pe comp (pies, a citit nocti mailu shi mi-a zis k nu iera prelucrate pe compl era numa o impresie de-a mea deci mea culpa)

Forumishti prezentzi:io, fluf, noct, memetu, rockeru shomior shi desigur neatza. (shi aici mi-a atras atentzia noct k am uitat-o pe alienor, precum shi pe popalin shi sod, pe care eu nu i-am vazut). Imediat dupa am plecat spre casa sa prindem ultimu autobuz, si-am lasat-o pe noct sa-l ajute pe neatza, iar cu berea a ramas pe alta data...

[Shaki]

i love u very maci, mi-a spus
i-am raspuns k macii sunt nishte flori foarte frumoase

nimik vrednic de spus, in rest, shi nici nu shtiu daca mai am darul de a spune ceva

[Shaki]

Ar fi cazul sa mai schimb apa de la trandafir, mi-am spus shi l-am scos, deshertand apa... capatul coditzei i se muiase putzin. Distrata, imi aduc aminte de un sfat citit intr-o revista, shi anume sa tai capatul in diagonala.

Trandafirul are o floare incredibil de mica, o singura frunza, petale mici, cretze, de ceara roshu-inchis. Dintr-o data, apare o a doua floare. De acelashi fel, dar putzin mai mare; intreaga tulpina se rasuceshte in spirale imposibile, de park ar fi o tulpina chinuita de bonsai. Ce sa fac acum cu doua flori?...

Condusa de un imbold, imi strecor mana sub maldarul de hartii de pe birou. Te-am uitat acolo... Al treilea trandafir nu seamana cu nimic altceva. Este frumos. Doar doua petale sunt ushor slabite de lipsa apei. Dar shtiu k n-ar fi murit, orice s-ar intampla... Nu pot sa-mi dezlipesc privirile fascinate shi nu pot sa-mi opresc emotzia in fatza florii sale cu petale prelungi, k nishte degete fine de pianist.

Cand pun cei trandafiri in vaza, k prin farmec pe biroul meu se face o desavarshita ordine...

[Shaki]

"In anul in care am implinit nouazeci de ani, am vrut sa-mi daruiesc o noapte de dragoste nebuna cu o adolescenta fecioara." Ma intreb atunci cum ar fi sa fiu privita goala, mi-am spus shi cu un gest automat m-am ridicat in intunericul inceputului de seara shi m-am dezbracat complet. Un lucru bun, fara legatura cu senzualitatea, ma simtzeam mai libera in mishcari shi corpul meu ishi lua exact caldura de care avea nevoie.

In universul meu personal, o pereche de shosete rasucite shi un bikini de culoare roshie se invarteau pe o traiectorie ai carei parametri Hawking probabil i-a calculat extrem de minutzios. Lucruri despre care nu am habar, dar probabil exista multe fapte a caror existentza sau cauzalitate ma depasheshte, shi asta nu le face mai putzin reale. Cerul gurii imi era amar, shi cred k nu doar de la bere...

Pe neashteptate, fratele meu navaleshte in camera sa-mi aduca telefonul pe care il uitasem, evident, langa calculator. Scot o mana transparenta, il inhatz, murmur o injuratura, ma uit pe ecran dar mintea mea nu da vreun semn de recunoastere a numarului, shi in cele din urma nimeresc printr-un miracol exact tasta pentru a auzi:
- Buna seara, sunt Claudiu
- Buna seara (tu cine wtf mai ieshti?)
- Va sun ca urmare a dorintzei dvs de a activa serviciu tralalalalala
- (Yes! da' alt moment nu tzi-ai gasit...) Da...
- Va rog sa-mi spunetzi data nashterii, pentru identificare.
- doisprezecefebruarieomienouasuteoptzeci (mecanic)
- Cunoashtetzi noile nuastre tarife la tralalalalalalalala?
- (noroc k nu ma intereseaza...) Aaaa.... nu sunt pe site? (da, tovarasha, nu am invatzat definitzia triunghiului echilateral da park era la pagina 41...)
- Da, tralalala lalala lalala (aici m-a pierdut). Va multzumim k atzi ales serviciile preaminunatei noastre companii, buna seara.
- (multzam ajishterea) Buna seara...

Ashtept sa se faca intuneric shi ma las inapoi pe perne, goala. Goala numai la propriu. Universul meu personal shi-a schimbat traiectoria eliptica, virand inspre directzia ta. Hawking abarnare de data asta care sunt motivele. O sa aiba la ce munci incepand cu maine dimineatza...

[Shaki]

14.12.05

Inspir, umerii, pieptul, imi sunt reci ca gheatza...

Stau rezemata de parapet. Pe culoarul lung, suspendat, sunt o multzime de fete care alearga shi rad, care-shi vorbesc insuportabil de mult shi de tare, care mereu par sa nu aiba loc, care sunt prea roz. Eu stau neclintita, din cand in cand duar ma retrag daca faptura mea minuscula cumva le incurca. Nu e mandrie in acesta rezerva, dar eu nu sunt doar eu... eu sunt in vantul care le incurca pletele, eu sunt in aerul care ne inconjoara, eu sunt simultan in Interior shi in Exterior.
Ma ridic shi ma indrept spre capatul culoarului, shi ashtept, singura, cu mainile incleshtate de margine. Lumina pare sa izvorasca din parul meu, lung pana in pamant.


Batrana schimonosita se apropie de mine shi-mi spune: "Dintre Fiicele Oamenilor, sunt harazite pentru Magick cele cu ochii trishti shi insinguratzi". Nu-i raspund nimik... nu acum.


Ramasa singura, se intampla ceva, in cele din urma. Tu te-ai intors. Pluteshti invelit in aceeashi lumina lunatica, shi privirile imi sunt captate de buzele tale, in timp ce in minte mi se invart imagini ale unui sarut k in nishte stop-cadruri marite, halucinante. A fost un sarut sau nu, nu e important, sufletul meu mi-e din nou aici...

A doua zi, primesc de la batrana vrajitoare un obiect a carei semnificatzie nu o cunosc - shtiu k ii apartzine. Asta, impreuna cu shtirea k e mort.
"Nu poate fi", spun linishtita, "doar l-am vazut aseara"
"Atunci, pare a se fi intamplat dupa ce l-ai vazut", imi raspunde zgriptzuroaica. "Vrei sa-l vezi, sa te convingi?... E ciudat insa k o parte din el ink mai exista... inima ink ii bate... dar e mort"
Nu poate fi, mi-am spus, shi atunci a tzashnit intrebarea:
"Nu poate fi readus la viatza prin Magick?"
Nu vroiam sa fiu a nimanui decat a mea, shi nu vroiam vreo legatura cu lumea ei batrana shi otravita, totushi disparitzia lui imi distrugea universul.
"Hmm...poate... Trebuie sa aflam o data. Trebuie sa faci o carte cu litere de aur. Trebuie sa mananci carne cruda."

O padure... E toamna, shi pamantul e invelit de frunze aramii. Pe jos, intre copaci, un copil cu parul ondulat scormoneshte tzarana.
"Da-ne un Calendar"
Mi-a dat o imensa bataie de cap calendarul acela, cu cifre intercalate, din care n-am reushit sa citesc nicio zi. Era scris pe scuartza de copac, shi acoperit cu o rozeta neagra. Vrajitoarea vroia o zi de Joi sau de Vineri. Nu shtiu de ce, shi nu shtiu de ce s-a razgandit brusc, alegand o zi de martzi, pe motiv k e o sarbatoare shi ar fi mai potrivita.

Am turnat literele in tipar cu mana mea, privind cum lichidul se intareshte. Le-am dus pe malul marii shi am invocat puterile din adancul lor, dar un val mi-a luat comoara... am ramas cu privirile pironite pe cateva sclipiri de pe crestele valurilor.
"Ce sa-i faci, zeul marii nu poate rezista cand e vorba de aur", a spus vrajitoarea shi l-a chemat pe Rege. Ochii lui certau oceanul, aruncand fulgere de lumina. Nu shtiu daca va veni vreodata ceasul in care marea ishi va da mortzii inapoi, dar literele mi-au fost inapoiate.

Un singur lucru ramasese, cand a reaparut Creatura. Trebuia sa afle. Trebuia sa ma iscodeasca, shi tacerii mele ii opunea vicleshugurile ei inutile. Mi-a spus k mi-a citit cartea. M-a anuntzat triumfator k mi-a furat carnea.
"Ce vrei?" i-am spus ostenita, la pamant, tzinandu-i picioarele imbratzishate. "Nu vezi k nu potzi sa ma opreshti, orice ai face? Secolele nu ma pot opri, nu exista nicio putere, niciun zeu sau nicio vointza peste care sa nu pot trece, nu exista ceva care sa poata sa stea intre mine shi el..."

... Inspir. E din nou cald. Sunt somnoroasa, shi incepe o noua zi.

mi-e dor de astea acum, shi mi-e dor de mine

[Shaki]

mai pleaca-mi tu asha de multe ori, ochi frumoshi...
...poate o sa vrei intr-o zi sa te intorci shi n-o sa mai ai la cine

[Shaki]

de dimineatza pe la opt juma, mergand spre scarbi, ma gandeam ce alta ocupatzie mi-ash putea alege care sa nu ma mai scuata devreme shi pe frig din casa ci sa ma lase sa stau in pat... shi ce frumos visam la caldurica shi la cineva marait langa mine

prima ocupatzie care mi-a trecut prin minte a fost ceva de amanta, dar dup-aia mi-am dat seama k partenerul ar trebui la ora aia sa plece el la servici...

[Shaki]

how he left me with the fall, left me all alone...

cat pot sa ma simt de neputincioasa shi de amenintzata. ziua ii vorbesc shi incerc sa ma arat vesela, shi nu shtiu ce-i aduce noaptea shi daca o sa-mi mai vorbeasca de dimineatza. nu shtiu daca o sa mai fie langa mine sau o sa fie vant. shi-l iubesc mai mult decat ma iubesc pe mine

[Shaki]

check out my boulevard of broken dreams... tocmai l-am mai pavat cu sperantza, noua shi stralucitoare

vine primavara cu buchete de flori. vine primavara cu soare cald, vine primavara cu copile cu funde roz, vine primavara cu vise pastelate

vine primavara, cu tine

[Shaki]

azi mi-am dat seama k nu mai sunt adolescenta, nici eu shi nici prietenii mey

[Shaki]

she look into our eyes, but only smiles at you...
vreau sa ma mai bantuie un vis, macsim doo

28.03.2006

Iepurashul alb dormea intr-o coaja fragila de ou, pictata cu flori roshii. Adultzii il filmau cu o camera video shi se mirau k exista un iepurash atat de mic, de marimea caushului palmelor. Iepurashul se pitea dupa coaja, tremura shi, slabit, tragea sa moara...

Aici Autorul omnipotent interveni, gandindu-se k ar fi trist k un iepurash atat de sensibil sa moara de la inceput.

...shi iepurashul se inzdraveni brusc. Prinse curaj shi incepu sa mishune, ascunzandu-se dupa obiectele din camera. Copiii il indragira shi-l urmau peste tot. Dar iepurashul curand ishi extinse aria de zburdat shi iesi din casa. Apoi din orash. Apoi ii urmaream traseul k in desenele animate cu Speedy Gonzalez, cum se indrepta spre China cu copiii dupa el.

Adultzii ramasera buimacitzi cu camera video in mana. Cum sa-shi aduca copiii inapoi acasa? Dar ce metoda mai buna de a ademeni un iepurash decat o farfurioara cu lapte?... Shi astfel, iepurashul ishi urma traseul sinusoidal inapoi, atras de mirosul laptelui, se intoarse in camera, la coaja lui fragila de ou, shi incepu sa lipaie.

In camera alaturata, doi tineri faceau dragoste in baie, panditzi prin usha de un chip hidos, indiscret. Baiatul il observa shi incepu sa improshte cu apa usha de sticla. Cei doi ieshira, shi, pe canapea, fata innebuni.


In camera de jos, un barbat murise. O femeie il bocea shi o invatza pe o fetitza cum sa boceasca shi ea. Shi bocetele, k shi orice alt lucru, ishi au regulile sale, chiar shi in moarte. Nu scapam de reguli nici in ultimele clipe...

Deasupra, eu stateam ghemuita, cu picioarele prinse in bratze, shi speram sa nu mai aud bocetele acelea.

Ne indragostim, innebunim shi apoi murim...

Imi verific e-mailul shi, cu toate ca e aproape plin, nu ma pot hotari sa sterg din melodii. Toate au o valoare sentimentala prea mare. Unele au atasate si poze. Preferata mea este cea care infatzisheaza o femeie cu cap de vultur dansand intr-o ploaie de petale albe si intr-un decor de catifea vishinie, inconjurata de barbatzi. Privesc poza visand la ceva nedeslushit shi indepartat, cand, fratele meu imi spune k ar trebui sa termin de facut bagajele.

Rucsacul sta langa pat, plin pe jumatate. Plec la tzara. E singurul loc in care pot sa plec shi sa car toate astea cu mine... toate astea din mine.Nu intzeleg de ce mi-a umplut fratimiu bagajele cu vechiturile astea inutile. De exemplu, atlasul vechi, cu pagini dezlipite.. Ar trebui totushi sa-mi iau o carte, caci la tzara nu sunt prea multe de facut shi risc sa ma plictisesc. Dau la o parte un mileu croshetat de pe nishte rafturi shi incep sa caut o carte.

Regasesc cu emotzie una din cartzile preferate din copilarie. Era vorba despre un toporash care avea nevoie de roua. Inexplicabil, pe coperta scrie: poveshti gothice zvelte. Cuvantul "gothic" mi se pare nepotrivit shi in acelashi timp hipnotic. Iepurashul tremura in coaja de ou, femeia cu cap de vultur danseaza pe catifeaua vishinie, iar bocetele nu mai inceteaza. Atunci, mi s-a intamplat ceva ingrozitor. Rectific. De atunci, mi s-a intamplat ceva ingrozitor. Am crescut.

Oh, well. Trebuie sa-mi fac bagaju, recapitulez in minte lucrurile care-mi sunt necesare: shosete (sper k am shosete curate), nishte tricouri, sa nu uit agenda cu copertzi albastre shi un pix, k sa-i scriu lui scumpi...

[Shaki]

... am visat k faceam dragoste cu o femeie. cand am terminat cu ea, era roshie la fatza precum heidi dupa ce alergase tuata ziua pe muntzi dupa capre. episodul mai degraba ma amuza. numai k pe neashteptate, cineva a intrat in camera, crek unu dintre parintzi, shi, goala, m-am strecurat sub pat

asha mi-am adus aminte, de copilarie, cum de fiecare data cand ma simtzeam trista, cand ma simtzeam neglijata, cand eram invizibila, cand eram amenintzata, cand se striga la mine, ma bagam sub pat shi plangeam acolo pe tacute, daca eram singura in camera. shi ma intreb, oare acum oi mai incapea sub pat?

[Shaki]

alaltaieri, cand umblam printre ultimele picaturi de ploaie spre o cafenea, am vazut in vitrina unui magazin o cutie de cadouri, impodobita cu flori colorate, de hartie
mi-a placut
imi plac ambalajele. imi place momentul in care te intrebi ce e inauntru.
shtii, ma gandeam k totul e un ambalaj. pana shi cartzile, k obiect, sunt nishte ambalaje. o forma de prezentare a unui contzinut
eu, la fel. de fapt, totzi oamenii. k sa nu mai reduc totul la mine... suntem nishte ambalaje shi ceea ce suntem depinde de ceea ce vor ceilaltzi sa vada la noi...

da mey, shtiu... nu ie nevoe s-o mai spui k shtiu. shtiu. shtiu, miaumeu, shtiiiiiuuuuuu
imi place aroma de ceai verde
u know, i was thinkin 'bout ur eyes earlier...
nu shtiu de ce ochii tai au cutele astea triste... kiss ur eyes shi shtiu. shi tu shtii k shtiu, da?...
am visat noaptea trecuta k imi promiteai k o sa-mi citeshti o povestire. nu crezik visele astea conteaza mai mult? de ce te framantzi pentru copilarii, cand noi shtim?

[bombonykaaa]

ai scoala vietii.............asa ca baga-ti la cap si invatati de la fata asta..........ce n-as da sa vcb si eu asa peste 5,6 ani...............ca e un simplu gol......acum eun infern

[Shaki]

de dimineatza de la opt juma. ma dau jos din patul care, nu shtiu de ce, mi se pare ba tare, ba incomod, in orice caz nu-mi gasesc locul in el. imi pun un film cu lolita meets a killer. ma pierd in el. ash vrea sa stau shi sa iau un moment de pauza, sa stau intinsa shi sa nu ma gandesc la nimic. nu simt nimic. decat liniste.

m-am straduit foarte mult sa ajung aici shi singura intrebare esentziala, dupa, fost daca e multzumit de mine. he said he is acum o saptamana mi-a spus sa incetez sa ma port de parca as fi intr-o concurenta continua, de parca as avea mereu ceva de dovedit. pentru ca nu am. toate astea nu au sens dar mi se invart in cap. si momentul cand vorbeam intr-o zi si ii povesteam despre ritualul meu de baut cafeaua, ca ce dureaza cel mai mult e ultimul strop de cafea pe care il beau cu inghitituri din ce in ce mai mici. ma gandeam la asta in timp ce imi sprijineam de buze ceasca in care mi-a adus mama cafeaua... care era prea amara si avea foarte mult caimac...

sormea mi-a cerut poseta sporovaind ca a ei e murdara sau nu shtiu ce... intotdeauna se gaseshte cate cineva sa-mi intrerupa linishtea cu maruntzishuri. m-am dus sa o iau, putin nervoasa. i-am rasturnat demonstrativ pe masa intreg continutul, rujuri, agrafe de biru, carti de vizita, biletele colorate, monede, chei, acte... m-am privit fugitiv in oglinda cand m-am intors la calculator. aveam parul nepieptantat incurcat de spuma de par cu care am incercat sa ma coafez ieri. ma gandesc asa, la suprafata, daca trebuia sa spun sau sa fac altceva. dar nu cred ca conteaza... yeah, probably i'm a looser. dar simt liniste. as putea sa aud cum se misca norii pe cer acum, dusi de vant... simt caraghios si fara motiv de multa liniste.

buna dimineata, e o noua zi

[Shaki]

u can't force urself upon me, and u never will
u can't keep diggin in desecrated graves
no more innocence left to spill...

asta e un post care n-a fost inspirat de nimic. nu am visat o intreaga odisee fantastica. nu am vazut in drumul spre casa un trandafir cazut pe trepte sau o pasare sau ceva care sa ma impresioneze. nu s-a intamplat nimic. e un post inspirat din oboseala si sfarseala de azi...

prin casti se difuzeaza o melodie pe care mai mult o percep intr-un fundal, decat sa ma bucur de ea. ma dor degetele, ma dor picioarele si cel mai rau ma doare capul. ma simt singura cu mine. simt ca ma cunosc. simt ca iau cunostinta cu mine, ca am ramas intr-un spatiu pustiu doar eu si abia acum fac cunostinta cu imaginea de dinauntru. si nu stiu de ce continuu sa ma mint. de ce pretuiesc si scot in evidenta numai putinele momente deosebite cand e atat de multa rutina, atat de mult gri, atat de multa platitudine. nu stiu de ce sunt asa cu totii. nu stiu de ce sunt eu asa. asa de... naiva

nu stiu... dar ziua de azi mi-a amintit de momentul in care mi-am sustinut primul examen de licenta. l-am sunat sa-i spun ca sunt in sfarsit libera, ca nu mai sunt stresata, sa ma bucur, de ce nu?... sa ne bucuram impreuna. "am terminat licenta, am luat cu 10", am spus la telefon. in garmalaia din jur. tocmai cand ieseam din piata romana. si el a spus "da, ma asteptam". atat de... de parca n-ar fi insemnat nimic. de parca ar fi fost de la sine inteles... mi-am amintit in secunda aia de toata vara, de toate zilele si noptile pe care le petrecusem repetand, de moartea neasteptata, violenta, atat de nedreapta, a lui catalin, de mine si de colegii mei stand impreuna, in aceeasi sala si plagand cu totii pe foile de examen, unii chiar si dupa ce se adusesera subiectele. toate astea ca la final sa aud ca da, e de la sine inteles... si atat

nu stiu de ce sunt atat de naiva. nu stiu de ce ma amagesc atat si nu stiu ce astept

[Shaki]

nu, nu mai exista nici o shansa sa ma intorc la tine...

[Shaki]

'Angels, they fell first but I'm still here'
09.08

Dupa niste activitati gospodaresti de care nu stiu daca m-ai crede in stare (plivit prin gradina si alte minuni, vorba cuiva drage, daca nu mi-a placut cartea...) nepoata mea, Daniela, mi-a propus sa urcam pe un deal. Pur si simplu, mi-a aratat un copacel ce parea minuscul aflat in varful unui deal inalt si mi-a spus sa mergem acolo, ca stie prietena ei, Lavinia, drumul...

OK cu mine. Am luat cartile acelea de joc cu vedete care exercita o fascinatie adanca asupra fetelor, apa, biscuitzei, si am pornit la drum.

Mai intai, am traversat garla neconventional, adica am trecut-o cu piciorul in loc sa folosim podul. Asta s-a dovedit a fi o idee mai putin buna cum parea la prima vedere... Am intrat prima ca sa vad cat e de adanca apa si, desi imi suflecasem blugii, m-am pomenit bursc cu apa dincolo de genunchi si uda fleasca, spre veselia fetelor... Pe urma, am cautat alt loc, dar n-a fost deloc usor cu pietrele alea alunecoase sub picioare.

Cea mai dificila parte a urcusului este prima... Pentru ca dealul e dintr-un sol sfarmicios amestecat cu roci glisante, prima parte este alunecoasa, inselatoare si extrem de abrupta, aproape orizontala. Am mai facut urcusul acesta o data, cand eram mica, cu mama si unchiul... normal insa ca acum nu mai aveam cum sa mi-l amintesc.

Pe deal in continuare este un izvor si, cum a si plouat ieri, avem o multime de baltoace si de mocirle de sarit. Plus o multime de rape de ocolit, care ne prelungeau drumul.

Dupa ce am trecut de partea aceasta, am dat de un loc mai lin. O pustietate in care n-am vazut decat randunele, care-si fac cuibul in tufisuri, si trei ulii. Cred ca ulii erau, desi nu sunt sigura pentru ca distanta de ei era mare, dar i-am speriat cand am ajuns si au zburat pe rand, dand apoi roata peste intreaga vale. Niste pasari superbe, care scoteau un cloncanit interesant... Am mai dat peste o gramada de pietroaie puse una peste alta, ca un mic zid, si am admirat dealul vecin, care se termina in niste stanci dantelate, ce se desenau pe cer ca niste capete de om. Mi-au placut extrem de mult dar nu stiu cat de sigur ar fi fost sa umblam pe acolo.

Am ocolit apoi o padurice de alun pentru ca fetelor le era teama sa treaca prin ea. Asta ne-a marit lungimea drumului considerabil... A trebuit sa facem trei popasuri pentru ca eram extenuate.

Cand am ajuns sus, cea ce parea a fi un copacel de jos era de fapt o tufa razletita de maces salbatic. Batea soarele puternic si vantul sufla rece. Mi-a revenit semnalul la mobil si am vorbit cu prietenele si fratele meu.

Dupa ce am stat putin sa jucam carti, ne-am dus intr-o padurice de brad care era foarte aproape. Semana extrem de mult cu cea de la mine de pe dealul de langa casa... am gasit mure, am adunat multe conuri si am vazut o sumedenie de fluturi... Cred ca nu am vazut niciodata atatia fluturi la un loc ca in padurile astea, si nici atat de mari sau frumos colorati... printre ei se distingea unul superb, galben-inchis cu buline negre...

In plus, aici se uscasera partial tot felul de copaci ale caror crengi uscate, incolacite, atarnau pana la pamant dand nastere la tot soiul de forme bizare, ce pareau daltuite in piatra.

Eu eram deschizatoarea de drumuri si in padurice, pentru ca Laviniei ii era teama ca ar putea fi ursi... O fata pe gustul meu, Lavinia, care s-ar duce prin toate rapele daca ar putea... oamenii astia sunt de vina ca ne umplu capu cu tot felul de povesti despre animale salbatice. Azinoapte s-a auzit un zgomot si, cum am somn usor de tulburat, m-am trezit tipand ingrozitor de teama ca cine stie ce pisici serene a intrat in casa...

La plecare m-am gandit totusi sa-ti dau un bip sa stii ca mai traiesc, si dupa ce am vorbit la telefon am tipat si am fugit atat de repede, de au crezut fetele ca am vazut o aratare salbatica si nu vreau sa le spun. Cu greu le-am convins ca era numai de bucurie...

Pe drumul de intoarcere, mi-au pus rabdarea la grea incercare... Daniela avea niste adidasi in care aluneca, sau nu stia sa puna piciorul bine pe pamant, ca una-doua era buf in iarba si se hlizea cu Lavinia. M-am rastit la ele sa termine cu copilariile, le-am luat bagajele si le-am zorit la drum, caci se ivisera niste nori negrii si aici porneste ploaie din senin... atat imi mai trebuia sa coboram peretele acela noroios pe ploaie (cand eram mica asa am coborat... mai mult in patru labute si mare minune ca nu mi-a aterizat fundu direct in vadul apei).

Nici drumul nu-l mai cunosteam cum trebuie... Am reperat rand pe rand pietrele sau alte lucruri care ne atrasesera atentia si pana la urma ne-am descurcat. Am ajuns cu bine inapoi, fara sa ne prinda ploaia, exceptand conversele de skatergirl ale Laviniei care s-au prapadit prin noroaie.

Urcusul a durat cam doua ore, iar la sosire am scurtat timpul la o jumatate de ora (le-am cam alergat, recunosc).

Acum am ajuns acasa, mi s-au prelins niste matze caline prin curte si am vrut sa le hranesc, dar au ales sa se zburleasca una la alta. Nu ma dor picioarele sau altceva, decat ca sunt extrem de ametita...

[Shaki]

She hangs her head and cries on my shirt.
She must be hurt very badly.
Tell me what's making you sadly?
Open your door, don't hide in the dark...

We're having a fight. Il las sa vorbeasca. Nu spun nimic. Il las sa spuna tot ce are de spus. Dupa, tac... "Acuma taci?", ma intreaba. Nu spun nimic. Nu ma zbat. Nu mai spun ce-am spus de atatea ori, nu mai procedez asa. Cred ca cearta o sa treaca de la sine, fara dramatisme, ca de atatea ori. Pun o melodie si imi dau lacrimile. Incep sa plang incet, tacut. De fapt nici nu plang, doar imi curg niste lacrimi.

E mai bine asha?...

[Shaki]

K

Noaptea trecuta, K m-a purtat pe coridoare intunecate. L-am urmat fara intrebari, caci K este biletul meu de liber acces in cer si in iad. Eram acompaniati de o cohorta de stafii reci ca lespezile de mormant, umede, infometate, care incercau sa ma smulga din mana lui puternica. Eram infiorata de o adiere nepamanteana, si totusi il urmam pe K, in imparatia umbrelor.

Urasc hotelurile. Le urasc pentru ca sunt reci, impersonale, sau, mai rau, incarcate ca nishte sorcove. Urasc zambetele de complezenta pe care le adapostesc. Le urasc pentru ca am fost in prea multe...

Totusi, stau impreuna cu el in barul unui hotel, ascunzandu-ma de peretii albi si de alte o mie de nimicuri cu aparente inspaimantatoare. Il privesc cu o indiferenta mascata pe jumatate. Faptura lui are, in acelasi timp, ceva dintr-o statuie de marmura, cu linii surprinzatoare, si dintr-un fum aromat si iluzoriu.

Jumatate din persoanele pe care le cunosc mi-au spus ca am un chip impenetrabil si o fire care lasa sa se ghiceasca putine din ceea ce simt cu adevarat. Cealalta jumatate, mi-a asigurat de contrariu: ca sunt o carte deschisa. As vrea acum ca prima parte sa fie adevarata si sa nu imi fie observata curiozitatea aproape impetuoasa. Sunt nerabdatoare sa aud care o sa fie primul cuvant pe care o sa mi-l spuna. As prefera sa nu fie ceva banal. As prefera sa nu ma intrebe ce caut aici, daca imi place aici, sa nu faca o remarca banala despre interior, sau sa ma intrebe – ce oroare – cum gasesc vremea. As prefera sa spuna ceva total neasteptat si socant. Sau sa nu spuna nimic. E o incantare pentru mine sa-l privesc in tacere, pe care mi-ar placea s-o prelungesc.

Intr-un final, ma intreaba ce vreau sa beau. Spun de niste bere, la intamplare. Prin minte imi trec franturi de scene de cand ieseam cu prietenii... rasete si nebunii. El zambeste si cere un cocktail. Are gust de fructe exotice si e slab alcolizat – suficient de inselator incat, dupa patru sau cinci pahare, sa-mi dau seama de adevaratul lui efect... Ma simt molesita si, intinzandu-ma, ii ating din greseala piciorul sub masa. Stangacia ma paralizeaza, si simt un frison. Imi adresez cateva apelative nemagulitoare in gand si pretextez ca ma deranjeaza aerul rece al inceputului de seara, care intra printr-o fereastra abia deschisa. Nu pot sa sufar jocul asta al pretextelor. Imi place sa spun deschis exact ce cred sau ce simt. El rade usor si imi spune sa urcam.

Ma sprijin de un perete rece, metalic, al liftului. Sper ca raceala sa ma mai dezmorteasca. Imi urasc atitudinea rigida. Sunt sigura ca arat si inspir un ‘me-and-me-against-the-world’. Sunt in secunda asta contra peretilor, tavanului, neonului, butoanelor de la lift, si a oricui altcuiva. Ma ridica in brate si imi odihnesc mintea ametita, sprijinindu-ma de gatul lui. In camera, ma aseaza pe pat si ma saruta pe umeri si pe brate. Ma bucur ca nu m-a sarutat pe buze. Ma bucur ca in gesturile lui e mai putina pasiune si mai multa tandrete. Pare ca in momentul urmator ma va inveli si imi va depune pe frunte un sarut care-mi va alunga amintirile urate. Si care ma va adormi pe veci...

Am ajuns intr-o camera complet ferita de lumina, tapitata cu catifea neagra, cu vagi reflexe rosu-inchis, ce cadea in falduri bogate. Decorul parea facut pentru veneratii pagane sau pentru ritualuri bizare, si-mi starnea un sentiment curios de teama amestecata cu anticipatie.

K ma pune sa ma dezbrac si sa ma intind apoi pe burta, pe un pat aflat in incapere. Singurul obiect de imbracaminte pe care l-am pastrat pe mine era o pereche de bikini inocenti, albi.

K isi strecoara o mana in bikini si curand lumea e redusa la mangaierile lui. Nimic nu mai conteaza acum si uit ca exista inceputuri si sfarsituri... Coridoarele intunecate pe care le-am parcurs ca sa ajung aici se clatina si dispar...

Pe neasteptate, K imi spune sa ma dezbrac complet... ma supun usor timorata... si face un gest surprinzator... ma saruta in singurul loc in care ramasesem imbracata in acest timp, cu delicatetea unei mame care isi saruta copilul nou-nascut.

[i][font=Arial]“Esti frumoasa...â€Â

[Shaki]

mana mea alaturi de o mana normala...

[Shaki]

am obosit foarte tare shi cel mai mult am obosit de mine

[Shaki]

Stand pe jos si plangand, mi se parea ca toata lumea a murit. O viziune infricosatoare a nimicului.

Stand pe jos si plangand. As putea spune ca m-am invartit in cerc si acum am realizat. Gura imi devenise cleioasa, gatul, uscat, nasul ma ustura si locuitorii tamplelor devenisera sinistrati din cauza inundatiilor provocate de lacrimi. De lustra, sora mea a atarnat, in adolescenta, un sir de clopotei de sticla impodobiti de floricele roz, care au ramas acolo pana in ziua de azi. Am incercat sa-mi imaginez cum ar fi sa-mi cada tocmai acum in cap, sa se izbeasca de fata si sa mi se infinga in piele, ca ghearele unor spiridusi mici, funesti, nefasti.

Prin fereastra deschisa patrundeau glasurile copiilor la joaca, alarmele masinilor si ciripitul vrabiutelor.

Azi am incurajat un amic care era foarte deprimat. Motivul nu importa, eu iau in serios supararile oricui, indiferent ca au drept cauza o unghie rupta sau absenta pacii mondiale. I-am spus ca o sa gaseasca fericirea in interior. I-am spus ca e suficient de puternic sa mearga mai departe, i-am spus ca va fi bine, i-am spus ca sunt aici si azi, si maine, si ca va fi frumos din nou. Ciudat, in loc sa sune a slogane, chiar credeam in ceea ce spuneam.

In 3 sau 4 sau 5 ani, cati or fi trecut, am ajuns la convingerea ca e usor de defiintezi, sa denigrezi, sa tai, sa arunci, sa stergi, sa nutzi pese si toate celelalte. Cel mai greu e sa construiesti.

Stand pe jos, m-am intrebat daca nu sunt decat un profet fals, care nu practica ceea ce predica... Tavanul era alb ca o privire aruncata unui doctor de pe patul de spital, alb ca un ecran pe care mi-ai scris 'see ya', cand era poate mai bine sa nu-mi spui nimic...

Inauntrul meu era gol. M-am ridicat si m-am privit in oglinda. Nasul mi se inrosise, ochii mi se umflasera. Ce mai, aratam ca ocupantii taramului alalalt. Am incercat sa ma adun. Peste cateva minute, am auzit un scrijelit in usa. Era tata, care incerca, pe rand, cheile, ca sa intre in casa. 'Ce faci?', m-a intrebat din hol. 'Foarte bine', i-am raspuns pe un ton discordant de vesel. Evident, n-a remarcat nimic in neregula...

Asa ne ascundem. Play pretend.

Maine, poimaine, saptamana viitoare, luna in curs o sa zambesc pe strada, la birou (unde si asa mi se spune ca surad tot timpul), acasa, cand ies in baruri, parcuri, terase, institutii cultural-artistice sau alte locuri de joaca. O sa zambesc atat de frumos incat o sa ma credeti si voi, dar azi pot sa plang?