aventurile unui canutza om sucit

[theOffender]

Tzinta oricarei calatorii, fie ea de scurta sau lunga durata este sa ajungi inapoi, in locul din care ai plecat shi sa-l redescoperi.

Paginile ce urmeaza sunt frinturi din jurnalul meu. Parte in romaneshte, parte in engleza.

[theOffender]

Conversation is a bless and a curse. Sometime I just wish to have my thoughts understood without having to express them loudly. And when you have a burning sun on top of your head, mosquitos which mistake you for a juicy bloody steak, locals which doesn't understand that it's painful to wait 15 minutes loaded with a 30 kilos backpack and border officials that simply cannot believe that you are not a smuggler or worse, a drug dealer, conversation is limited to a simple "Sod off".

Travel literature was my adolescence highest. And the stories about Africa have intrigued me so here I am. I knew that it would not be easy. But in the mean time, deep inside me was the thought that in the end what I read as an adolescent was plain literature, a bit of reality mixed with the author imagination. And anyway it is the blessed 20th century one might say. Well, many things changed, wars ended, other started, but one thing never changed here: travel through Africa is hard. And it isn't anyone's piece of cake.

***
End of October 2001

I left for Tanzania early morning. I had to cover 26 km to reach the Mozambican border. The road is an absolute nightmare. Lucky it wasn't the rainy season though I wouldn't made it. Anyway, the only car who can actually make it is a four wheel drive. Father Kazimoto put me in a Nissan pickup 4WD, together with some grains and another 10 people heading the same direction. I did about 2 km on the road when I saw lion prints. Well, actually the people in the car disrupted my attention from hanging as well as possible not to fall out of this car flying at 60-75 / hour in places (I would probably drive at 15-20, and my exGF calls me reckless!) and pointed in a direction somewhere around me (it kept changing as the car was speeding up through the mud holes and bumps) muttering: simba, simba. Last night I slept with the window open. But I have learned the golden rule a long time ago: never bother with things that might have happened. Only deal with things which are happening. And so I left the lion prints behind and I was again hanging for my dire life.

The border post at last. Still shaking from the ride I exchanged greetings in Portuguese. It doesn't matter how well you pack your backpack, it gets all messed up at the border posts. And you always have no time at all to pack it up afterwards as the only ride you might catch is leaving NOW. Another 6 km to the river. It was 9 o'clock. And I did just over 30 km in 3 hours.
I am a muzungu (white man) and that's a rare sight there. Maybe 2-3 / week. To cross the river I needed a boat. And to my stupefaction, the price was 3 times higher than a week ago. Sod off!... If they could only comprehend the truth behind my smiling face.

I crossed Ruvoma river and I was back in Tanzania. I reached Lindi by the end of the day. The bus had 2 flat tires during this journey. Funny. More or less. And in Lindi I was trying to get a bus ticket for the next day. But as I spent the entire day in the sun, and the bus fare was double the amount it should have been, talking over the matter over a tea break it was not an option. It is useless to start yelling at them that you have been awake since 6 o'clock in the morning and that you stayed in the sun the whole day and you are pissed off big time. So they did (maybe excerpt the part with pissed off). But yet I wasn't feeling like I want to speak any languages at all and I hoped that the guys at the booking office will speak at least English. I know that it was too much to ask them to speak Romanian. "Do you speak English?" "Yes." "What time the bus is leaving for Dar?" "One o'clock." "In the morning?" "Yes" Now here it must be something wrong as it is 12 hours journey and the buses don't travel in the night. And then I remembered that here they use the same rule as in Ethiopia (a 12 hours based time system and our 6 o'clock means 12). So one o'clock must be 7. But I wasn't completely sure (when they talk English they refer to the English time). And math was pretty much out of question. So. "Do you speak English?" "Yes" "Have you been abducted by aliens when you were young?" "Yes". Obviously. I'll see in the morning what's the story with the buses, I really cannot be bothered. I am too thirsty, tired, hungry, dirty, sun burned...

"Good evening, sir!" I don't know why these people keep on calling me sir. "Do you have a room?" "Yes" "How much?" "1500" Here's my man. I shall get everything I need to know from him. "Do you have a locker for the room?" "Yes, it is 1500." "No, no, a LOCKER!" "You stay one day?" Something is very wrong here. "Have you been abducted by aliens when you were young?" "Yes"
I gave up for the night.

[theOffender]

Sunt foarte multe lucruri pe care ai vrea sa le faci in viatza shi ceea ce te impiedica este fie faptul ca nu ai timp sau nu ai banii necesari. La capitolul timp stau foarte bine, insa ceea ce ma opreshte sunt banii (banii n-aduc fericirea insa lipsa lor te ajuta sa te concentrezi asupra mizeriei in care traieshti). De aceea atunci cind cineva s-a oferit sa-mi dea banii respectivi sa ma sui pe al doilea munte ca inaltzime din Africa, Muntele Kenya, au fost foarte putzine secundele de meditat asupra hotaririi. "Of course, no problem! When?" Ei, shi-atunci cind cineva se ofera sa te shi plateasca pentru a fi ghid pentru un grup de patru persoane, te gindeshti: cum adica, ajungi sa fac ceea ce-mi place, nu trebuie sa ma ingrijorez de finantze shi in plus mai sunt shi platit?

Am fost de 3 ori pe Mt. Kenya (Virful Lenana mai precis). De doua ori am ajuns pe virf. Prima intilnire cu muntele a fost in mai 2001. A fost o excursie de o zi shi am ajuns la 3000 m altitudine. A fost 'incalzirea'. Doua saptamini mai tirziu, impreuna cu 2 prieteni care nu au mai fost niciodata intr-o astfel de activitate, m-am hotarit sa incerc temerara actziune de a ajunge pe al doilea munte ca inaltzime din Africa, situat exact pe ecuator. Muntele Kenya are trei virfuri principale: Batian (5189m), Nelion shi Lenana (4985m). Primele doua sunt accesibile numai cu echipament special (corzi, etc.). Lenana in schimb este accesibil tuturor.
Shi asha s-a facut ca in dimineatza zilei de 1 iunie am parasit Nairobi cu destinatzia Naniyuki, 180 km nord. Am ajuns acolo dupa un mic accident de autobuz, an aranjat in graba saci de dormit shi imbracaminte groasa pentru cei doi companioni, plus transport pentru cei 20 de km pina la intrarea in parcul natzional. La ora 6 seara eram la 3300m altitudine, in old Moses lodge. Neavind fonduri necesare nu am angajat ghid, sherpashi (porteri) sau bucatar. Am avut doar o harta shi experientza mea.

A doua zi dimineatza am avut 6 ore de urcat pina la 4250 de metri, exact sub virf. Cele shase ore s-au transformat in 7, 8 iar in cele din urma 9 ore. Muntele Kenya nu este 'greu' de urcat, insa datorita inaltzimii sale pot aparea probleme legate de raul de inaltzime, cum ar fi endema pulmonara spre exemplu (acumularea de lichide in plamini). Presiunea aerului esta scazuta, ajungind pina la 0.5 - 0.7 atmosfere. Cum la nivelul marii este 1 atmosfera asta inseamna ca pe muntele Kenya in plamini ai numai 50-70% din procentajul de oxigen pe care il ai la nivelul marii. Trebuie sa respiri mai des shi inima depune un efort suplimentar sa oxigeneze creierul. Aerul este foarte uscat shi ca urmare apare procesul de dehidratare. De aceea trebuie sa bei 9 - 12 litri de lichid pe zi. Marea parte a acestor probleme pot fi ushor evitate: ai nevoie de aclimatizare: petrecerea unui numar de zile la diferite altitudini astfel incit corpul sa se obishnuiasca cu muntele. Noi n-aveam acele zile la indemina. In cel mult 3 zile (2 noptzi) trebuia sa fim din nou in Nairobi ceea ce a insemnat ca eram cu cel putzin 3 zile sub conditziile optime. Iar faptul ca nu am avut porteri a contribuit la creshterea oboselii.

"Bea apa!", "Ia aspirina aceasta!", "Bea apa!", "Coborim 50 de metri!", "Bea apa!". Prietenilor mei incepusera sa le fie rau. Cunoscind toate simptomele, le-am zis ca in prima clipa ce simt dureri de cap sa-mi spuna. Chiar shi cel mai mic semn. Pentru ca daca actzionam prea tirziu singura solutzie era calea inapoi.
La un moment dat am ajuns in situatzia in care eu ash fi putut sa continui insa ei sa se intoarca. M-am gindit la toate sacrificiile pe care le facusem sa ajung pina acolo shi mai ales la faptul ca eram la mai putzin de 18 ore distantza de virf. Insa in acelashi timp shtiam ca varianta cu mine continuind shi ei sa se intoarca era 'out of question'. Fie totzi trei fie niciunul. Din fericire nu a fost cazul. Incet incet durerea lor de cap a disparut. Insa atunci s-a intimplat lucrul de care m-am temut cel mai tare: m-a apucat pe mine durerea de cap. Pentru ultimii 700m mi-a trebuit o ora.
La ora 4 dupa-amiaza priveam la virful Lenana, 750m de urcush aproape vertical. In dreapta erau Batian shi Nelion. Un cer albastru superb, vint, 14 grade +. Locul era de o frumusetze extraordinara. Am lasat jos rucacul, m-am descaltzat shi am ramas numai in short. Mi-am pus picioarele in piriul din spatele cabanei shi am avut un shoc. Apa era doar cu citeva grade peste punctul de inghetz. Citeva minute mai tirziu eram infofolit in haine curate. Deshi dirdiiam de frig, un lucru bun se intimplase: mi-a disparut durerea de cap.

La ora 3 dimineatza am inceput urcushul final. Cu lanternele in mina ne suiam printre bolovani shi grohotish. Virful Lenana in jur de ora 9 intra in nori complet. La ora 12 de obicei ploua. De aceea am pornit de dimineatza. Shi in plus, conform legendei, de pe Lenana potzi vedea Kilimanjaro. Temperatura a coborit sub zero grade. La ora 7 am atins shaua. Virful era la numai 200m in linie dreapta. In acele momente mergeam 5 metri shi ne opream 10 minute. Inima imi batea sa-mi iasa din piept, durerea de cap revenise shi in plus incepusem sa ma intreb: de ce sunt aici? de ce trebuie sa ma sui pe virf? nu e nimica pe virf, nimeni nu-mi da vreo medalie, nici macar un ceai cald nu pot sa beau...

"Numai 10 metri!... Atit, shi-apoi ma intorc." "Numai 10 metri!... Atit, shi-apoi ma intorc."

Urcushul final, ultimii 100 de metri,... ultima piatra de urcat... La ora 8 dimineatza am atins virful Lenana. In clipa in care am ajuns, un vint rece, temperaturi de minus 20 de grade. Degetele mi-au inghetzat pe aparatul photo, narile mi se lipeau cu fiecare cantitate de aer ce-mi intra in plamini. Kilimanjaro ramasese la nivelul de legenda.
Zece minute mai tirziu eram din nou pe sha. O ora mai tirziu eram in cabana. Ciudat, n-au fost nori shi nici ploaia n-a venit. Fiind prea obositzi, ne-am hotarit sa dormim inca o noapte sub virf. Temperatura devenise normala, 18+. Am ieshit la plaja shi am avut timp sa contemplez frumusetzea muntelui Kenya.

-------------------

In 19 decembrie 2001 eram din nou in drum spre Lenana. Pentru a treia oara. De aceasta data cu porteri shi bucatar. De data aceasta eram ghid shi in plus, ca o complementare a satisfactziei de a fi din nou pe munte, ma alegeam shi cu 400 de dolari pentru 5 zile (4 noptzi) de 'munca'. La ora 7 am fost pe virf, de data aceasta acoperit de zapada shi cu temperaturi de 5-10 grade+. Am stat 30 de minute pe virf, am folosit primusul sa facem un ceai fierbinte (apa fierbe la 70 de grade pe Lenana). In urmatoarele trei luni am fost ghid pentru alte trei expeditzii. Totzi cei care au fost cu mine au ajuns pe virf.

[theOffender]

The forward ran straight into me. I flew backwards and I took two tumbles before getting back on my feet. And suddenly the reality was just a bit too real. The entire pitch was kind of spinning before but after that tackle it became motion still and it was me the one who started spinning. The ball was kicked again from the middle and it was the lucky me who picked it up. The moment I looked forward I have seen the forwards running towards me. And I knew what was about to happen. I was a sitting duck and only seconds away from being tackled again. In those seconds I just wished to quit, to drop the ball and hide somewhere, I wished time to become still...
Laying on my back and looking at the sky I knew that there were more stars than usual. And the truth simply came to me: contact rugby it is not a cure for hangover. The whole day I had headaches, seen gnomes (Terry Pratchet's ones) everywhere, slept only 2 hours, finished the last glass of whisky at 8 o'clock in the morning. For work I had to call on sick (yep!).

-------------

I don't like casinos. I know that it might sound like a bold statement but one should state his loyalties from the beginning. I knew the casinos existed but for me they were associated with de Niro, Sharon, the mob and money laundering. Last year I was brutally introduced (I was winning like a pro!) into the casino world and I had my share of broken dreams. So I haven't been in one in ages (6 months at least). But it was something in the air this evening. I knew that something was about to happen. Something good.
So when A. SMSed to ask what am I up for tonight I was contemplating options. It is Wednesday night and I have to go to work the next day. But I can have some fun though. And with A. I knew things will never lead to bed. I let our relationship slip into "friends zone" and there isn't much I can do now. But don't get me wrong, it is still fun to go out together. It's just that you know that getting naked together it isn't on the menu.
And so I SMSed her back: "open for suggestions". I knew where I wanted to go but I hoped that she will point into the right direction without having me to look like I forced. "Let's go do some bowling" she replied. That was just perfect. Diplomacy is also the art of letting the others having your own way. Bowling was only 10 metres away from the Casino. And there was where I was about to head.

We grabbed some friends and one hour later we were knocking off the pins. I don't like when people are getting competitive. It is all about the fun, no? But it didn't bothered me much and coming third out of four people seem like the right thing to do. After the second round I was just ready to quit bowling. "Where are we going next?" "Casino!" I knew that the other two friends will be heading right there. A. wasn't convinced that was where she wanted to go but as we were 3 against 1 she found herself going with the flow. Brilliant. My diabolical plan just turned out right. I just wandered if it was there where the good feeling I had the whole night would happen.

I put some money on the key and start playing on poker machine. Ordered a G&T double, ice and lemon. The others found themselves at the roulette, poker and blackjack tables. A. was moving to each one of us to see how well we were doing. Actually it was better if she just stayed off as she was having "good" advice and tips I could lived without. My machine was behaving well. And it was a clever one, it was choosing for me the combination. "Why do you let the machine to choose for you?" "Because I'm lazy and because I'm winning so bugger off!" Well, she didn't take it literarily so no damage done.

Every time I had doubled the sum I had initially, I was caching out half and come back with the other half. In two hours I just quadrupled my 'investment'. And the screen had: Ace of hearts, queen of hearts, jack of hearts, another queen and a 10. The machine defaulted the two queens as "held". I changed that to the ace-queen-jack and I said: It's now or never. An annoying sound just started. I hit the jackpot with a royal flush. Well, well, well, so I was right.

It's funny how the people start to know your name immediately: "Hey, Mister". No M. or Mister M. Just plain Mister.
I kept on playing and I was down to 2 bottles of gin. By four o'clock I was done with the night. I was congratulated and A. was purring like a cat around me. She was just genuine happy. And I was happy she was around. I suppose.

We headed to my friends home and spent the remains of the night talking, making fun and drinking the champagne I received together with my winning. When finished we switched to whiskey. By 8 o'clock I was getting down with the last glass. It was time to go to work. And I will put some fine acting and pretend that I am sick (actually I was and that helped). I went home and slept 2 hours and when I woke up the head was in flames. And I thought some sweating will get the alcohol out of my body...

--------------------------

I knew what I will do with the money. In 10 days I'll be on my way up the highest mountain in Africa. The Roof of Africa. Babe, this time I'll be tackling Kili... And on Saturday I'll be going to the beach with A.. Something happened.

[theOffender]

Intr-unul din show-urile sale Jerry Seinfeld spune ca pe primul loc la capitolul frica sta teama de a vorbi in fatza unei audientze. Moartea e pe locul al doilea. In alte cuvinte, marea noastra majoritate ar prefera sa fie mortzi in coshciug decit sa citeasca eulogia. Pentru mine pe primul loc la capitolul frica este teama de inceput.

De cind ma shtiu "Canutza Om Sucit" a fost heraldul sub care intrega-mi existentza s-a autoguvernat. Cuvinte de genul: 'brinza buna in burduf de ciine', 'ce tzi-am spus eu', 'nu eshti in stare de nimica bun' (shi lista e destul de lunga dar autoironia are shi ea limite!) mi-au fost prieteni buni in copilarie shi adolescentza. Insa in loc sa fiu intimidat shi sa ma complac unei existentze premeditate m-am razvratit de fiecare data cind am avut ocazia.
La virsta de noua ani in loc sa ma duc la scoala ma sui pe autobuz shi o shterg la bunicii mei "la tzara'. Fara bani de buzunar, 120 de km mai tirziu ma decid sa-mi construiesc o coliba in padure shi sa traiesc liber de sub tirania (inexistenta) a parintzilor. Tot ce-aveam era un swiss knife shi convingerea ca voi face fatza viitorului... Viitorul meu n-apucat sa vada seara deoarece am fost prins de catre o vecina isteatza shi aruncat inapoi in cushca normalitatzii din casa parinteasca.

Shi cum actziuni extreme provoaca pedepse extreme, n-a trebuit sa ashtept prea mult: "Flacau, ai terminat cu cititul, 3 luni nu mai ai voie sa mai citeshti!". La sfirshitul clasei I-a terminasem de citit intreaga colectzie Jules Verne. Un an mai tirziu Misterele Parisului, Cavalerii Pardaillan, Epopea Dragostei erau... recitite. Insa pedepsele extreme determina actziuni extreme shi o saptamina mai tirziu doua sirme, o baterie shi un bec generau suficienta lumina sub plapuma. In inocentza mea am crezut ca lampa de carte primita cadou de la mama dupa doar 2 saptamini a fost... un cadou.

Shi astfel, la 24 de ani ma luptam cu imbecilitatea unei existentze care-mi permitea luxul de a cumpara o pereche de ciorapi pe luna shi extravagantza unei perechi de blue jeans la fiecare shase luni. Terry Pratchett descrie in Bromeliad Trilogy viatza unei broashte care traieshte in interiorul unei flori uriashe in jungla braziliana. Pentru ea universul cunoscut este limita florii. Intr-una din zile are curajul sa se apropie de marginea florii shi descopera... UNIVERSUL.
O intrebare devenise din ce in ce mai persistenta: imi voi petrece intreaga existentza citind despre cum trebuie sa-mi traiesc viatza in cartzi shi reviste? La un moment dat devine imperativ: nu vreau sa citesc despre viatza mea din cartzi shi reviste. Vreau s-o traiesc! Garsoniera, mobila, TV dintrodata devin neimportante. Shi ca urmare dispensabile... Eram liber.

[theOffender]

Exista o ipoteza conform careia daca eliminam cuvintele: nefericit, rau, durere, trist... nu vom mai simtzi starile asociate cu ele. Dar in acelashi timp vom inceta sa mai existam. Pentru ca la baza existentzei noastre sta alternantza bun / rau, fericit / nefericit. Pentru ca numai cel ce-a plins shtie cum sa zimbeasca.

A. ma tot bate la cap sa ma duc sa vad expozitzia de fotografii a lui N. "Du-te mai omule ca sunt foarte mishcatoare!" Ma uitam la peretzii acoperitzi de fotograii. Gaza, Iraq, Sudan. Copii murind, parintzi cu ochii in lacrimi, cu o durere imensa pe fetze. Am inchis ochii. O lacrima s-a strecurat neobservata...

-----
27 noiembrie 2002. La ora noua dimineatza eram la a doua cana de cafea. Malindi face parte din categoria de locuri in care nu se intimpla nimic. Niciodata. Hemingway a trait aici in anii 50. De ce? Poate pentru ca atunci cind eshti self employed itzi permitzi luxul de a fi lenesh, de a nu face absolut nimic. Era ora noua dimineatza shi mirosul celei mai bune cafele din lume, amestecat cu mirosul de cartzi vechi shi cu cele ce veneau din gradina actziona ca un drog: astazi nu voi face nimic. Din nou. Clientzii pot ashtepta. Mdah, o existentza sterila dar confortabila.
V. se trezise shi tiptil tiptil vine shi se lipeshte de mine. Era in camasha de noapte. Parul ei imi inunda fatza shi narile shi, ah... mirosul parului ei... Se freaca de mine asemenea unei pisici ce se alinta. Ce ziceam inainte? Clientzii pot sa ashtepte? Ei bine intreaga dimineatza poate sa ashtepte. Caci eu ma intorc inapoi in pat!...
Un mobil suna undeva in casa. V. se ridica shi raspunde: "Yes, V. speaking... Yes... Oh, my God.... Where... OK... I'll call you latter... Thank you B." Am un auz foarte selectiv. Insa de data aceasta am auzit intreaga conversatzie deoarece o rapise pe V. de linga mine. "M., quick we need to get going. A hotel was bombed in Kigambala."

Mi-au trebuit citeva secunde sa realizez consecintzele... Eram pe drum, 120 km pe ora, police check points. La o ora de la telefon eram la fatza locului. Paradise Hotel, nord de Mombasa, 90 km sud de Malindi. Armata kenyana era prezenta, crucea roshie, pompierii. V. a scos legitimatzia de jurnalist. Eu m-am prezentat prompt: "I'm the driver and the one carrying the cameras!..."

Incercam sa-mi imaginez cum arata locul inaintea exploziei. Semana cu un parc de distractzii dupa un incendiu. Mulaje din gips reprezentind lei, hipopotami shi elefantzi erau imprashtiate peste tot, parte din ele arse, restul ingropate in cenusha. Scheletele a trei mashini inca fumegind... "Aici a fost receptzia" am auzit pe cineva explicind. M-am uitat shi am vazut doi stilpi ingropatzi in cenusha. "Aici e locul unde mashina a explodat!" Un crater in pamint, citeva shururburi shi bucatzi de arcuri erau tot ce-a mai ramas dintr-un Mitsubishi Pajero care a intrat in fortza in curtea hotelului shi a explodat. Shi pe urma le-am vazut. In primele momente nu le-am observat. Insa doctorii incepusera sa le acopere cu cearceafuri albe. Corpuri arse, cu bratzele in nishte pozitzii hidoase, diforme.

Fumul imi patrunsese in haine, in par, in piept. Mi s-a facut sete. Pe drum ma gindisem la reactzia mea cind voi vedea acel dezastru. Inlauntru-mi eram gol complet, nu simtzeam nimic. Nu tristetze, nu durere. N-aveam dorintza de a ajuta, de a ma implica. Ma uitam la intreaga imagine de parca ar fi fost un film proiectat pe o pinza imensa in fatza mea. Un film in care nu aveam nici un rol. Un film care ca spectator nu-mi provoca nici un fel de emotzie.

In Kigambala au murit 11 dansatori Giriama. Presa internatzionala scria in zilele urmatoare: Atack terorist impotriva Israelului... Shi totushi 11 kenyeni au murit in Kigambala. 11 kenyeni, 3 terorishti shi.... un Israelian.

-----
"Cum a fost expozitzia?" Am zimbit. "Interesanta." Ce altceva sa spun? Sa-i explic ca am vazut dezastre aduse de razboi, sa-i spun ca am simtzit shi mirosit mizeria umana pe viu? Ma gindesc la Kenya shi la ziua de 27 noiembrie. Viatza merge mai departe. Astazi explozia care a zguduit acele locuri in care nu se intimpla nimic e uitata. Cei mortzi erau saraci, erau oameni simpli. Shi pe cei saraci lumea ii uita. Insa in timp ce priveam fotografiile din expozitzie o durere shi o tristetze imensa m-a cuprins. "Why?"

[theOffender]

in drum spre uhuru peak... internet cafe cu pentium III shi cu mouse in reluare...

[theOffender]

On a first encounter with Africa one may fell in love at first sight or hate her forever. It ain't a middle way. And for those foolish enough to fell in love with Africa, well, love ain't reciprocal either. Because Africa has no feelings. She doesn't play the love / hate / jealousy game. Africa is the mother nature at her best. I've seen metropolis rising from the jungle and I've seen the jungle taking over in an instant when the man left unguarded.

I am in love with her. A childhood dream that become my daily bread. In spite poverty, diseases, natural and man made disasters there is something that goes further, and hits in you in your chest like a 100 pounds rubber padded hammer. Her stunning beauty. And I see this beauty every second of my life on these far away lands.

I dreamt of Kilimanjaro, I've seen movies, I read books. And I wanted to sit on top of it and look deep into the sky.
-----------------------
Englezii zic ca jumatate din distractzie este sa ajungi in locul de destinatzie. Iar cealalta jumatate consta in a parasi locul respectiv. Tot ei mai zic ca o calatorie lunga de 1000 de leghe incepe intotdeauna cu o pana de cauciuc.

Ei bine, calatoria mea a inceput cu autobuzul fiind cintarit la plecarea din Dar es Salaam. TanRoads sunt foarte strictzi in ceea ce priveshte greutatea maxima admisa pe shosele precum shi greutatea maxima admisa pentru diferite tipuri de autovehicole. Pina in Moshi, de care ma despartzeau peste 550 km au urmat inca 3 cintariri. Shi daca cei de la TanRoads sunt foarte precautzi de greutatea maxima admisa, nimeni in schimb nu este preocupat de viteza maxima.

La intrarea in Moshi suntem cintaritzi (again!) shi surpriza era pregatita sa ne intimpine: eram prea grei, 'you need to offload'. Acelashi numar de pasageri din Dar es Salaam, ne-am oprit 15 minute pentru pauza de prinz. Sa fii mincat oare prea mult? Douglas Adams descrie intr-una din cartzile sale problema unei planete care sufera de eroziune datorita numarului imens de turishti. Orice diferentza in greutate va fi extrasa chirurgical. De aceea e foarte important sa pastrezi toate chitantzele de la WC.

40 de minute mai tirziu, dupa indelungi negocieri, suntem lasatzi sa parcurgem cei 20 km ramashi fara a pierde vreun pasager sau vreun bagaj.

In Moshi o alta surpriza: pretzul a devenit deoadata dublu fatza de cel cu care ma intzelesesem via email. Autoritatzile parcului natzional au anulat decizia de a acorda reduceri pentru expatriatzi care muncesc in Tanzania. Shi asha ca in loc de US$ 100 in taxe pentru 5, sunt nevoit sa platesc US$ 374. Life's a bitch. And then you marry one.

Nu prea e loc de tocmeala. Vreau sa merg sau nu vreau sa merg. Pretzul e non negociabil...
-----------------------
Dupa citeva beri Kilimanjaro, m-am indreptat spre pat. M-ashteapta 5 zile grele. 80 de km de strabatut shi peste 4000 m de urcat.

[theOffender]

In Africa life holds no value. Because life is abundant here. One's death only makes way for another life. In 2001 I was travelling through Uganda and I was shocked to see an entire age group, between 25 to 34 years old, missing. The AIDS wiped it out. So lack of respect for human life here that violent death and savagery are common things. Like it is driving a car in Europe for instance. In Nairobi - Kenya, in 2002 the Mungiki sect who were preaching the return to the old tribal way have killed 19 people to set an example. They were decapitated and skinned afterwards. This happened in Eastlands, a slum suburbia of Nairobi. Only some 10 km from the State House, the presidential residence.
-----------------------
Pentru cei care ajung pentru prima data in Moshi, Kilimanjaro este un shoc. Moshi este situat la 800m deasupra nivelului marii iar craterul se afla la peste 5800m. Imaginatzi-va un perete de 5000 de metri. In linie dreapta sunt probabil 25 de kilometri distantza intre orash shi virf (impropriu zis, deoarece e un crater).

A doua zi dimineatza Kilimanjaro era in nori. Temperatura in Moshi undeva in jur de 20 grade. Ultimele pregatiri, cumparaturi shi impreuna cu Amadeo, un tip din Barcelona care va urca impreuna cu mine, shi cu cei doi ghizi, Josheph shi Charles. Tanzanienii au realizat avantajul de a avea cel mai inalt munte din Africa pe propriul lor teritoriu shi au profitat la maxim. Taxele pentru parcul natzional sunt mari, iar fiecare turist (alb) trebuie sa aibe un ghid, 2 porteri shi un bucatar. Pentru cinci zile pe munte plateshti US$ 650. Pentru fiecare zi extra, $US 110. In fiecare an sunt cel putzin 20,000 de turishti care intra in parc.

Un microbuz ne-a transportat cei 56km pina la intrarea in parc, Marangu Gate, 1700m altitudine. Un termometru arata 16 grade. Linga receptzie un piersic (Prunus piersica), dumnezeu shtie cum a ajuns acolo, era inflorit. Se-apropie pimavara ;m.

In prima zi obiectivul era sa arungem la primele cabane, Mandara, la 2700m. 1000 de metri de cishtigat in altitudine, 8 kilometri de parcurs. Timpul estimat: 3 ore.

Prima etapa traverseaza padurea ecuatoriala. Frinturi de memorie din timpul shcolii cu profesoara de geografie incercind sa ne explice cum sta treaba cu etajele de vegetatzie de pe muntzii de la ecuator. Intotdeauna am incercat sa-mi imaginez cum ar arata aceste etaje. O poarta se deschide (la propriu) shi intram in parc. Am senzatzia ca intr-adevar intru in aceasta lume de basm, ca cineva mi-a deschis poarta shi m-a invitat. Plafonul de nori era foarte jos, temperatura a scazut la 15 grade. In primii 100 de metri padurea e de eucaliptus (copaci indigeni in Australia, au fost adushi shi plantatzi in Africa datorita timpului redus de a ajunge la maturitate). Ma uit la ei, barbia se inaltza shi ochii privesc in sus, spre cer. Sunt imenshi, poate 40-60 de metri inaltzime. Citzi ani sa fi avut? Ghidul imi spune: 40.

Asemeni lui Hansel shi Gretel am patruns in padurea fermecata. Ceatza shi lichenii barboshi care parca curgeau din copaci, ciripit de pasari shi urlete de maimutze. Trei ore mai tirziu, transpirat shi obosit am ajuns la Mandara. Termometrul arata 11 grade. Un dush rece, atent sa nu inghetz, un ceai fierbinte, iar mai apoi stau shi admir un peisaj extraordinar. Ma simtzeam bine.

Noaptea norii s-au destramat. Am privit spre cer incercind sa descoper constelatzii cunoscute. Orion belt era vizibila, Steaua Sudului ashishderea. Calea Lactee era o dira alba in noapte cum de mult n-am mai avut ocazia sa vad. Miine ma va ashtepta o zi grea. Ce-a fost ushor a trecut azi.

[theOffender]

and some more photos

[theOffender]

The cat is purring on the pillow next to me. Is this a metaphor? I don't think so. The purring stopped and now royally, like a tiger without a hunt, is sniffing the words on my notebook. This cat will make out a superb detective when she'll grow. But somehow I don't think she realises the meaning of all this.

The dismissal was very swift. I believe she needs some attention. Well, she's a cat, no? But somehow I still believe that this is a metaphor. I have to give her that, I was little prepared for what it was about to come. The pussy turned out to be wild. A bloody wild cat. And with my notebook open to the relevant pages, I started training:

Piept
Impins fara gantere
5 minute. 6 poate.

Fluturari (sau ceva asemanator)
5.5 minute.

Impins pe spate fara bara
5 minute

Impins (?! o alta pozitzie de impins)
5 minute

Funny enough. After all this commotion and exercise all I wanted was a cigarette. No avocado for whatever reason you want.

Now the purring became a distinctive noise, something more like a snoring kind of. And this is definitely not a metaphor.

And there, in the heat of the night I pull out the top of a beer bottle. An the obsession for metaphors, the obsession that followed me the whole night even through the training session, this obsession was gone.

[theOffender]

تصدر فيلم الاثاره والخيال العلمى الجديد "الشر المقيم.. الدمار الشامل" قائمه ايرادات الافلام بامريكا الشماليه بمبيعات تذاكر قدرها مليون دولار فى اول ثلاثه ايام عرض له حسبما اظهرت تقديرات استوديوهات السينما الصادره يوم الاحد والفيلم هو الجزء الثانى لفيلم "الشر المقيم" الذى عرض عام 2002 وكلاهما ماخوذان عن لعبه فيديو شهيره والجزء الثانى بطوله الممثله ميلا جوفوفيتش التى تجسد فتاه نجت من كارثه اطلاق فيروس مميت على مدينه سكنيه وتتعاون مع ناجين آخرين فى احتواء الدمار الذى اصاب ارجاء المكان الفيلم المثير الجديد "الهاتف المحمول" جاء فى المركز الثانى بايرادات قدرها مليون دولار والفيلم بطوله الممثله كيم باسينجر، التى تجسد امراه تتعرض للاختطاف ويرتبط املها الوحيد فى النجاه بشخص غريب اتصلت برقم هاتفه المحمول على سبيل الخطا فيسابق هذا الشخص الزمن من اجل انقاذ حياه المراه التى لا يعرفها من المركز الثانى الى المركز الثالث تراجع فيلم المغامرات الكوميدي"بلا مجداف" بمبيعات تذاكر قدرها مليون دولار ليرتفع اجمالى ايراداتها فى اربعه اسابيع الى مليون دولار ويحكى الفيلم قصه ثلاثه مغامرين يتعرضون لمتاعب اثناء رحله بحريه للبحث عن كنز مفقود الفيلم الصينى "البطل" تقهقر من المركز الاول الى المركز الرابع بمبيعات تذاكر قدرها 4.4 مليون دولار فى اسبوعه الثالث لترتفع ايراداته الكليه الى مليون دولار والفيلم بطوله نجم افلام الحركه جيت لى وتدور احداثه حول مقاتل مغوار فى القرن الثالث قبل الميلاد حينما كانت الصين منقسمه الى ممالك متناحره هذا وقد حافظ فيلم "مذكرات اميره الخطوبه الملكيه" على موقعه فى المركز الخامس للاسبوع الثانى على التوالى بمبيعات تذاكر قدرها مليون دولار، لترتفع ايراداته الكليه الى مليون دولار بعد خمسه اسابيع من العرض وتدور احداث الفيلم حول اميره تجد نفسها فى سباق مع الزمن للعثور على خطيب لها

[theOffender]

Plaja. Mare (ocean mai bine zis). Soare. Apa. Shi soare bineintzeles. Cerul e complet senin shi albastru in ciuda faptului ca nishte dare albe de nori stau agatzate intr-un coltz, gata de razmeritza. O briza batea prin imprejurimi. In general iubesc stereotipele: o briza calda, o briza sarata, o briza care aduce in nari mirosul marii... Aceasta briza era insa doar un simplu vanticel. Care batea din toate directziile, dar calm in acelashi timp. Inodor shi incolor. Shi nu foarte puternic. Nu reushea sa-mi intoarca paginile cartzii dar suficient de puternic sa-mi stinga flacara brichetei.

E momentul de cumpana dintre flux shi reflux. Cand marea e aproape calma. Parca sunt in fatza unui tablou tridimensional. In scoala generala profesoara de sport ne spunea ca daca vrem sa ajungem jucatori de basket trebuie sa ne dezvoltam o privire de 180 de grade. Deshi o cariera in basket nu m-a fascinat nici atunci shi nici acuma, am retzinut ideea. In trecut, intr-un moment de nebunie personala am pus mana pe o rigla shi un compas shi mi-am masurat unghiul: 158 grade shi 27 secunde.

Tablou tridimensional. Doua insulitze in zare. Soare. Briza. Ma ashteptam ca dintre valurile neinspumate sa iasa o sirena care sa ma ia de mana shi sa ma traga dupa ea in mare, sa-l intalnesc pe Neptun, tatal ei. Sa traiesc printre corali shi peshti aurii, in palate de cleshtar. Viatza intreaga sa-mi fie un shir continuu de placeri shi desfrau. Un rai personal. Bineintzeles, alt stereotip. Sirenele nu exista.

Shi totushi ceva s-a schimbat in acel tablou. Din lateral, dintr-o portziune neacoperita de unghiul meu de vedere, a aparut o maimutza. Un babuin mai precis. Total neinteresat de aceasta prezentza paroasa, l-am privit cu indulgentza. Shi ce mare greseala am putut face. Cu o gratzie complet babuina a ajuns langa masa, a pus mana pe mobilul meu, s-a intors shi la fel de gratzios a disparut in tufe. Toata aceasta comotzie n-a durat mai mult de 15, poate 20 de secunde.

Un alt stereotip: maimutzele nu se coboara din cocotieri sau bananieri. Vin din tufe. E greu pentru un om sa se suie intr-un cocotier, asha ca imaginatzi-va atunci maimutzele. Plus ca nu e nimic interesant de gasit intr-un cocotier. Maimutzele in ziua de azi vin din tufe. Nu shtiu ce gasesc ele special in acele tufe, cu toate acestea de acolo vin. Bineintzeles ca este foarte ciudat sa vezi o maimutza furand un telefon celular. Nici macar nu shtiu cum sa-l foloseasca.

Inevitabil, prima reactzie a fost sa izbucnesc in ras. Dupa circa doua minute de ras, am realizat ridicolul situatziei iar rasul a devenit isteric. L-am chemat pe ospatar. I-am explicat cele intamplate. Cu lacrimi in ochi (din cauza rasului) i-am explicat shi patronului hotelului situatzia. Raspunsul pe care l-am primit a fost: "ne pare rau dar respectiva maimutza nu lucreaza la noi". Convins ca sunt victima unei conspiratzii teroriste am insistat. Am amenintzat. Nu ma vor mai vedea pe-aici. Vor pierde un client important. Voi scrie la ziar. Voi relata lumii intregi ce cuib de hotzi e acest hotel.

N-am reushit sa le smulg nici macar o lacrima. "Ne pare rau, sir, dar nu va putem ajuta". Totushi, daca doresc, pot completa o reclamatzie shi ei o vor depune la politzie. Am realizat cu ushurintza ridicolul situatziei, asha ca i-am privit in ochi. Pareau sinceri shi complet compasionatzi. N-am mai zis nimic, deshi aveam cel putzin 30-40 de amenintzari pregatite. Insa a trebuit sa fac fatza realitatzii. Tabloul tridimensional era tot acolo, telefonul meu mobil, nu.

Din motive lesne de intzeles, m-am mutat pe plaja urmatoare. Shi-acolo din tufe am auzit un glas. Un fel de murmur, destul de nedeslushit la inceput. Briza se preschimbase intr-un vanticel ceva mai puternic. Spre stupefactzia mea, era babuinul. Shi la auzul vorbelor sale am ramas lipsit complet de cuvinte: daca imi vreau telefonul inapoi, trebuie sa-i dau zi de zi, timp de o luna de zile, 5 prune. Shantaj, negru, murdar, babuinic.

Shi ca orice poveste simpla shi lipsita de orice noima, shi-aceasta poveste vine in doua partzi. Continuarea in episodul urmator.
Am uitat sa pun o legenda la postul anterior. Probabil ca unii dintre voi n-au fost in stare sa deslusheasca cele scrise. Mea culpa.

1: A se citi de la dreapta la stanga shi de sus in jos;
2: Numerele se citesc de la stanga la dreapta;

[theOffender]

Erata:
Comisia de cenzura cosmopolitana mi-a tras aminte ca urmatoarea exprimare e foarte probabila de-a fi interpretata drept remarca rasista: "Shantaj, negru, murdar, babuinic". A se citi: "Shantaj, gri, murdar, babuinic".

Recapitularea faptelor
O zi furtunoasa, o mare agitata, un vant rece cu miros sarat. Dintr-un cocotier s-a scoborat o maimutza gri shi paroasa (nu, nu este un pleonasm) shi fara coada shi mi-a furat marshav, telefonul celular. Iar in final am aflat ca daca imi vreau telefonul inapoi, timp de o luna trebuie sa donez 5 prune zilnic. Unui babuin.
-----------------------------------------

"Vino sa tzi-l prezint pe Massimo"
Eram in Cassino. Shi Massimo imi fusese recomandat drept "ai o problema, el tzi-o lasa rece".
Iau loc la masa, fixand cu privirea, involuntar, ieshirea din Cassino. Prima victima a lui Massimo a fost cand avea 15 ani. A doua victima tot atunci. De fapt primele trei victime ale lui Massino au fost in aceiashi zi. Un cadou de ziua lui.
Un individ ia loc la masa. Fara varsta, inalt shi subtzire, cu un inceput de chelie, cu nishte ochi blanzi shi calzi.
"Massimo?" am intrebat, oarecum in dubiu daca persoana aceasta era cel pe care-l cautam. Ma ashteptam la un killer veritabil, inrait, care sa arate shi sa miroase a killer.
"Si."

Urmatoarea jumatate de ora am petrecut-o glumind, sorbind linishtit din cafele, discutand despre femei shi mashini.
"Me understood you have a problem?"
"Si" am raspuns repede nevrand sa-i dau ocazia sa se indoiasca de mine.
"Va bene."

Doua prezentze feminine s-au apropiat de masa. Doua fiintze de abanos, cu sani indulgentzi shi corpuri de vis. Am asistat la o infuzie de bere shi o infuzie de sange, concomitente.
"A monkey?"
"Si" am raspuns vrajit, metamorfozat, trecut de mult de pragul iluziilor spontane.
"I'll take care of it!"
"Va bene."
-----------------------------------------

A doua zi dimineatza eram pe terasa cu o cafea aburinda shi cu o tzigara fumandu-se independenta in scrumiera. Am despaturit ziarul shi un fior rece shi-a facut aparitzia la baza spinarii, s-a suit pina la cap shi-apoi a intrat in stomac. Cu maini tremurande shi cu ochi tulburi am citit: "A tragic accident had happened last night around X Hotel area. A foreigner known as Massimo was found dead. The cause of death was a coconut who felt straight into his head killing him instantly. He was accompanied by a young woman who said she had seen a shadow of a monkey on the top of the palmtree."

Babuinul!... Ce ma fac acuma?
O voce: "Daca itzi vrei telefonul inapoi, 5 prune pe zi timp de o luna."

Shi ca orice poveste simpla shi lipsita de orice noima, shi-aceasta poveste vine in doua partzi. Continuarea in episodul urmator.

[theOffender]

Recapitularea faptelor

Romantza de vinil
In care intr-o zi cu ploaie
Shi cu o mare tulburata
In reluare
Un babuin vanjos
Ce-shi tzinea dorsalul la vedere
Un indecent, un trubadur,
De-o josnica marshavie
M-a furat
Lasandu-ma netelefonat.

Shi-atunci un ucigash
Cu ochii blanzi shi glas seren
S-a angajat sa rezolve, calm
Aceasta mini disputa
Iar acum dilema e adanca
Deoarece am la activ
Un mafiot ucis
Shi sunt tot netelefonat.
-----------------------------------------
Shi-acum ce? Ce pot face? Am consultat vraci shi vrajitoare. Totzi mi-au spus ca nu trebuie sa imi fac probleme. Bineintzeles ca daca imi fac probleme acestea ar fi ale mele oricum. Ce-i intereseaza pe ei. Insa de cateva zile-ncoace ma uit foarte atent cand trec pe cate un cocotier. Shi ca sa fie paranoia la cote maxime, de cateva ori am avut impresia ca zaresc o umbra ciudata. O umbra de babuin.

Shi-am facut atunci ceea ce ar fi trebuit sa fii facut de prima data: am facut un proces verbal, avizat de minister shi urmarit de o nava cu un container pe ea. Un container de prune. In felul acesta, in gandu-mi ziceam, linishtesc pe toata lumea.

Shi cu aceasta ocazie am putut face nishte investigari etnografice in viatza acestor animale. Babuinul, pe care-am aflat ca-l chema Smiley mi-a impartashit intreaga lui flozofie despre viatza, creatzionism shi evolutzie. Am incercat discret sa aduc vorba despre Massimo. "Accident" a fost tot ce-am putut afla. Cu foarte mult tact shi diplomatzie am evitat astfel de suvbiecte.

Bineintzeles a mai fost totushi o intrebare pe care am enuntzat-o cat se poate de clar: de ce prune? Smiley mi-a explicat discret ca anul acesta fiind alegeri el a fost cel care a venit cu un program electoral cu totul shi cu totul inovator: va imbunatatzi dieta in randul maimutzelor. Iar un prim pas a fost sa introduca nishte fructe exotice in sohul alimentar zilnic. Shi prunele s-au nimerit a fi cele cu cea mai mare cerere. "Bine-bine, dar de ce tocmai eu?"

"You fitted the profile."
-----------------------------------------

O luna mai tarziu, urmaream din nou acel tridimensional tablou. Cu o mare calma shi cu o briza agitata. Inodora shi incolora. Am renuntzat la telefonul celular. In primul rand poate cauza cancer iar nu in ultimul rand evitam orice tentativa de shantaj in viitor. Ce tzi-e shi cu maimutzele astea de vor sa fie preshedinte!

[theOffender]

Cele ce voi povesti astazi sunt atat de reale pe cat de incredibila este relatarea lor. Bineintzeles ca imi rezerv dreptul, ca orice scriitor care viseaza la Pygmelion-ul lui, sa shlefuiesc coltzurile dure ale realitatzii. Anumite pauze intense din conversatzie au fost eliminate, timiditatea cuvintelor a fost redusa la decentza. O decentza afordabila shi permisibila. Shi pentru satisfacerea esteticienilor shi-a altor anarhishti benevolentzi voi incerca sa limitez pe cat se poate folosirea trucurilor verbale shi alte metafore inocente.

Inainte de a patrunde in miezul faptelor va ofer o perspectiva asupra pesonalitatzii autorului. Caci se cuvine sa ma introduc, mai mult sau mai putzin coerent. Sunt acel stereotip de individ care atunci cand sta la birou butonand diverse reusheshte sa cutremure biroul in asha fel incat o parte din cafea ajunge pe nishte hartii care ar fi fost importante daca n-ar fi fost varsata cafea pe ele. Bineintzeles ca sinapsele incep sa plesneasca peste tot shi in incercarea de a salva o catastrofa previzibila, mana-mi devine prizonier intre marginea biroului shi scaun. Ocazie cu care ce-a mai ramas din cafea ajunge pe acele hartii blestemate. Un racnet de durere s-a auzit, insotzit fiind de tonalitatzile lui Fatboy Slim.

Acestea fiind spuse, chiar shi cei complet lipsitzi de imaginatzie pot sa realizeze panica de dinaintea intalnirii cu femeia din lift. A, nu shtitzi cine este ea? Sincer sa fiu nici eu n-am prea multe informatzii insa inceputul acestei povestiri e ascuns undeva printre hartzagoria in care ne ingropam in fiecare zi.

Am ajuns la restaurant. M-am uitat la ora afishata de pe Nokia. Mai am zece minute. Am ales o masa din priviri shi m-am lasat condus acolo. Aproape de ocean, cu o briza discreta. Zece minute sunt lungi shi am inceput sa intru in panica. In urma unui moment de luciditate am ajuns sa am o intalnire cu ea. Ce mi-o fi venit? Plus ca acuma a intrat in actziune adrenalina shi odata cu ea shi instinctul de conservare masculin. Orice s-ar intampla, trebuie sa fiu foarte atent deoarece nu vreau ca aceasta intalnire sa alunece pe calea prieteniei. Am inceput sa numar pana la cinci shi panica a trecut. Am privit in jur, de data aceasta cu ochi critici, cautand eventuale surse de distres. Am scanat cat am scanat shi am fost satisfacut. O muzica calma, Maroon5 cred, era ultimul amanunt din intregul setup.

Shi iat-o. (Voi incerca sa mentzin conversatzia fluenta asha ca o voi numi K.) A intrat in restaurant. Shi-a rasucit capul in stanga shi-n dreapta iar intr-un final m-a zarit. Uf, bine ca n-am apucat sa flutur mainile in semn de distress. Intre timp am reushit sa ma ridic fara sa creez accidente notabile.

"Hi" zice K.
"Hello" zic eu dupa o scurta strangere de mana. "How are you" continui incercand sa trishez timpul in asha fel incat o fraza mai inteligenta sa fie conceputa.
"Well, fine" zice K ashezandu-se. "What about you?"
E scunda. Insa are un par auriu shi nishte ochi caprui/verzui frumoshi. In timp ce impingeam scaunul un parfum discret mi-a inundat simtzul olfactiv. Shi nu shtiu de ce, absolut fara nici o legatura numele filmului Scent of a Woman mi-a trecut prin minte. Shi nici macar n-am vazut acest film.
"You're looking good" am spus evitand intrebarea ei. Shi-am continuat "I don't want to embarrass you, but it's true. Take it as a fact not as a compliment."
"Thank you" a zis shi-a ras. Cred ca s-a inroshit putzin.

Conversatzia a derivat catre "what are you doing here" shi alte chestii protocolare. E profesoara. Atat am putut afla, shi nu e de foarte multa vreme in tzara.
"I have a boyfriend" a zis deodata, de nicaieri. Ma ashteptam asha ca n-am ost surprins. Am sorbit o gura de bere shi-am privit-o in ochi shi-am zis.
"So?" Shi imediat "Where is he?". Shi astfel am aflat amanunte total neimportante. Blah-blah-blah. "So he's not in TZ?"
"No!"
Astfel am inscris primul punct. Conversatzia a inceput sa se legene catinel-catinel de lifturi, vinuri, mancari shi femei. La un moment dat.
"You are very funny" zice K.
Hopa. Nu, nu, nu. Asta nu e bine. Daca vrea funny poate sa-shi inchirieze un DVD cu Ali G. In mod sigur nu vreau sa fiu funny. M-am incruntat putzin shi am raspuns.
"I don't want to be funny. I want to be sexy."
A ras. De fiecare data cand aud un astfel de ras sunt tentat sa adaug cristalin. Ar trebui sa elimin folosirea exagerata a adjectivelor in exprimare, shtiu, insa in seara aceasta orice este permis. "That's funny" a continuat zambind.

Am cerut nota de plata. Dupa "I insist", "next time", "we have to split" ne-am dus sa sa ne batzaim.
"Is this a date, then?" am intrebat. Sunt anumite momente cand e bine ca anumite lucruri sa fie clare shi explicite.
"Well, yes"
Shi totushi e scunda.

De-aici prea multe n-ar mai fi de zis. Urmeaza o seara de jazz life saptamana aceasta. Impreuna.

[theOffender]

Atunci cand traieshti intr-un mediu care nu este home delivery friendly, apetitul tau, precum shi foamea in acelashi timp, au de suferit. Mai ales foamea. Shi sunt foarte multe proverbe shi zicale pe lumea asta, insa niciodata n-am putut intzzelege cum itzi potzi amagi foamea. Oricat am incercat, shi am incercat tot felul de tertipuri shi furtishaguri. Insa a dracului femeie, shi-aici ma refer la foame, o gasesc intotdeauna tolanita pe stomac, ashteptand parca.

Azi la vremea pranzului foamea ishi exercita prerogativele deoarece seara trecuta am trecut printr-o perioada muzicala acuta, jazz amestecat cu vorbe de-amor shi mangaieri suptile a nenumarate gaturi golashe shi reci, uneori inspumate. Ca sa folosesc o metafora. Shi bineintzeles ca alcoolul, acel lichid cu care noi, forme carbonice de viatza, ne intoxicam in astfel de ocazii, se aliase azi cu cu foamea.

Titatatututitetatu... Tzar... Tzar... "Hello!" ... "Hi there"... "How are you today sir?"... "Hungry"...
Cred ca am auzit un fel de chitzcait, un fel de ras in surdina. Sper ca aceasta persoana realizeaza corect gravitatea situatziei. Doi dublu burgeri, insotzitzi de 2 dublu frites. "OK Sir, this will be... When will you colect the order?"
Poftim? Mi-e foame shi glumele se prind foarte greu. Nu sunt suficient de consistente s-ajunga in stomac.
"We don't do delivery there."
"Catzi ani ai d-shoara?"
"Why?"
"Pentru ca vreau sa vorbesc cu supervisorul tau. Vreau sa vorbesc cu o persoana matura shi decenta."
.....
"Sir, we don't have enough mopeds now. You will have to wait 45 minutes."
Cancel

Shi ca urmare am luat un taxi shi foamea cu mine shi m-am indreptat catre un loc cu bere rece, piscina shi mancare consistenta. Dupa 2 beri reci shi calorii destule am facut un salt impresionant in piscina. Shi-n timp ce alunecam printre valuri vedeam cum apa se descompune in molecule. De hidrogen shi oxigen. Iar hidrogenul devenea deuteriu. Shi trinitron.

In seara aceasta am program casnic. Trebuie sa-mi scot cei doi varcolaci la plimbare. E luna plina.

[theOffender]

Fiecarui om ii sare din cand in cand tzandí£ra. Iar eu, la 1.90, sunt unul dintre cei mai indeptatzitzi la o astfel de manifestare a vointzei proprii. Iar in astfel de situatzii reactzionez foarte violent. Dau cep la o sticla de gin, pun apa la inghetzat shi ascult Kid Rock. Cand apa se transforma in cuburi de gheatza, imi torn o cvadrupla de gin shi ascult Kid Rock la maxim. In acele momente ma gandesc ca e cazul sa-mi cumpar o mashina pe care o voi echipa cu un super surround sound system shi voi cutreiera acest orash fantoma cu Kid Rock la maxim. Fosta-mi avea mare grija sa nu ma aduca in situatzia in care tzandí£ra sa-mi fie ieshita din caracter. Nu o deranja faza cu ginul, cu Kid Rock avea ea ce avea. Motiv pentru care eu deveneam instantaneu gelos.
-----------------------
N-am observat ca pana astazi sa fii conceput cineva fraza "frumos ca un spital". Pentru ca spitalele sunt urate. Acel tip de uratzenie pe care nu potzi sa-l foloseshti intr-o expresie: femeia aia e urata ca un spital. Nimica nu e mai urat ca un spital. Iar toate peste toate dar nici macar nu potzi sa le incluzi la categoria monumente sau "must see places". Au trecut 18 ani de cand am intrat intrat ultima oara intr-un spital. Insa de data aceasta o durere sacaitoare in muschii omoplatului stang m-a pus din nou fatza in fatza cu spitalul. N-a fost atat durerea cat faptul ca nu am reushit sa stabilesc o cauza naturala pentru acea durere.

Trec cu bine peste procedeul de inscriere. Individul de la ghisheu, caruia i-am spus sa nu ma caute in calculator ca nu sunt acolo, se uita la mine cu o privire care ineamna: "doar nu vei sa ma-nvetzi tu cum sa-mi fac meseria!". Cinci minute mai tarziu am bratzele pline de hartii shi sunt indrumat catre un labirint poluat cu persoane evident bolnave. Asta nu inainte de a-mi lua banii.

Am intrat in labirint. La un moment dat m-am gandit ca ar fi trebuit sa-mi fi luat un ghem cu mine. Sagetzile indicatoare sunt numai bune sa te zapaceasca. Cele mai multe aveau varful orientat in sus. Am ajuns la un ghisheu shi i-am aratat unui individ chel teancul de hartii primite de la primul ghisheu. Dupa ce le-a analizat timp de 5 minute imi face semn cu mana: drept inainte pe coridor, urmatorul ghisheu. Odata ajuns in fatza lui, constat ca sala de ashteptare e semiplina. Exact ca sarea-n bucate, nu putea sa lipseasca acest aspect din intalnirea mea cu spitalul.

Shi doar ii zice "sala de ashteptare". E imposibil sa nu ashteptzi. Exact cand ajunsesem in punctul in care ashteptarea devenise mai enervanta decat durerea, o asistenta ma anuntza ca mi-a venit randul. Domnul doctor imi zice: "Hi, how are you?" Date fiind circumstantzele, in mod sigur nu fac prea bine. I-am explicat despre ce e vorba, a insistat sa-mi sculte plamanii cu un stetoscop, i-am explicat in continuare ca problema nu este acolo, a insistat sa fac un X-Ray, s-a uitat la ea, a zis ca nu e nimica in neregula, i-am explicat ca ma doare shi in final mi-a scris o retzeta pentru nishte calmante musculare shi antibiotice.

Am gasit ieshirea cu ushurintza. Eram prea nervos sa nu o nimeresc. Am observat ca shi bolnavii autentici faceau eforturi sa evite sa-mi stea in cale. Ce mi-o fi trebuit mie sa ma duc la spital?
-----------------------
Seara am jucat un strip poker cu pisica. Am batut-o de trei ori la rand. Am ieshit pe balcon shi am privit la luna. Superba craiasa noptzii. Am intrat in casa, m-am dus la frigider, am umplut un pahar cu ghiatza shi am completat ghiatza cu o dubla de gin. Am dat drumul la CD player. Kid Rock, Fuck Off. In fond shi la urma urmei shi-asha nu mai aveam chef de poker.

[theOffender]

Exista barbatzi de sine statatori care se lasa de voia lor shi nesilitzi de nimeni prinshi intr-o mishcare gastronomica de mare amploare. Shi in loc sa ne limitam la omlete shi cartofi prajitzi, retzete care cu toate variantele lor shtiute shi neshtiute duc invariabil la producerea unei superbe shi ushoare metode de astamparare a foamei, ei bine, unii dintre noi ne bagam la creatzie.

Shi iata-ma in posesia unui splendid set de BBQ de productzie locala. O chestie, caci altfel nu shtiu cum s-o descriu, cu 4 picioare, suficient de adanc sa sustzina mangalul shi sa creeze arshitza necesara. Shi de data aceasta am zis ca e timpul aprofundarii artei culinare, shi ca urmare am pregatit toate cele necesare pentru gratarul de duminica de cu... sambata. Tot ce-a fost de marinat fosta, tot ce-a fost de amestecat s-o amestecat.

Shi duminica primul lucru care a fost realizat corect a fost focul. Dovada ca la vremea necesara am sarutat suficient de multe tziganci. Dupa ce gratarul a fost incins corespunzator a urmat procesul de gatire propriuzis. Toate incepusera a se desfashura conform unui plan celestial anume pregatit. Fortzele universului intrasera parca intr-o conspiratzie divina. Pana in clipa in care neashteptatul a lovit adanc, de nicaierea, adanc shi dureros. Este bine shtiut ca barbatzii se gandesc la sex la fiecare shase minute. Shi ca urmare, probabil ca un astfel de gand mi-a trecut prin minte. Zic "probabil" deoarece deznodamantul mi-a alungat toate gandurile, impure poate, shtergand informatziile aferente. Shi cum ziceam, probabil ca acel gand shi-a facut aparitzia shi odata cu el invariabil shi intrebarea "cu cine?". Dupa care, mai mult ca sigur shi alte intrebari s-au infiripat in mintea-mi.

Nishte oameni suficientzi de deshteptzi, in opinia lor evident, au stabilit ca mintea umana poate procesa doar shapte lucruri in acelashi timp. Cand apare al optulea, evident, unul dintre cele shapte lucruri initziale se pierde din procesul de gandire. Shi astfel, cugetand la picioare lungi pentru desert shi urmarind cu coada ochiului mishcarile pisicii shi-a celor doi varcolaci de caini, am uitat ca anumite obiecte de metal shi de ceramica lasate in direct contact cu focul tind sa se-nfierbante peste limita admisa de pielea fina a unui bucatar in devenire. Dupa incercari repetate de a ridica o furculitza incinsa, care a provocat scurte shi dureroase arsuri, am decis in cele din urma sa folosesc nishte prosoape pentru transportarea farfuriei cu prajeli in bucatarie.

Am lasat farfuria din mana iar visul picioarelor lungi a revenit. Acuma shtiu pe cine sun. In acelashi timp, am constatat ca farfuria nu sta foarte bine in locul in care am ashezat-o. Shi-am luat-o in maini vrand s-o mut 30 de cm spre dreapta. Un urlet instantaneu a alungat pisicile shi pe cei doi varcolaci la kilometri departare de epicentru.

Primele notziuni de prim ajutor m-au lovit instantaneu. Nu shtim noi cum sa suportam durerea dar in astfel de situatzii critice shtim cum sa ne tratam repede shi eficace. Am pus mana cu degetele care-au suferit de pe urma urlaturii sub un jet de apa rece. Pe urma am scos nishte ghiatza shi mi-am varat degetele-ntr-ansa. Insa orice-ash fi facut, locul dureros nu era acoperit omogen. Shi-aici a intervenit o inspiratzie gratzioasa, de forma unei sticle de bere, care-a stat in scopuri umanitare in the freezer. Degetele s-au mulat instantaneu in jurul ei, provocand atat acea senzatzie de linishtire shi ushurare cat shi astampararea unei sete ce aparuse odata cu zgomotul ireproductibil a inlaturarii capacului.

A se nota pentru viitoare referintze: intotdeauna tzinetzi suficient de multa bere in congelator, mai ales cand suntetzi angajatzi in procesul de gatire. Shi sunt necesare cel putzin 2 sticle de bere pentru arsuri medii de gradul 1. Interesant de remarcat totushi, sunt necesare 3 sticle in cazul arsurilor mici.

[theOffender]

I don't like Sundays. It's nothing personal though. It's just that they are so wrongly placed, just 24 hours away from Mondays. When work strikes in. It hasn't been always like that. When I was living in Egypt I dreaded Fridays. Because on Saturday (which person in his perfect mental state would go to work on Saturdays you might ask and yet there are worse things in this life) my week was about to start over. And I also remember a time when I loved every single day of the week. That was the time when I was self employed and I used to decide to go on a break from Monday until Friday and as on the remaining days nothing was open or working I just have to wait until the next available Monday to start things over.

Well, now, I don't like Sundays. And I absolutely loathe the ones placed in the middle of the month. They just plainly taunt you: "I know you want to go and do something, but tomorrow is work and plus you don't have money, do ya? What are you going to do? What? What?"

This was one of these Sundays. To make things worse I woke up at the hour I suppose to wake up during the week. And that's an insane hour for a Sunday: 6 o'clock. The cat was meowing, had to let her go and do her business. Went down to the kitchen, put together two pieces of bred and stuck some cheese and salami in between and head back for the bed.

Three hours later I was up on my all four searching for the ashtray under the bed. And with a strike of impotent imagination I turned on the box. Just in time to watch the juicy part of a thriller: the good guy making love with the bad girl. I love to make love to the bad girls in the movies. Eventually. Even though I'm not the good guy. But it's just me or the bad girls are hotter than the good ones?

And, after another successful save of the humankind from disaster I had to stop watching. I was saved by the bell. Well, actually was a polymorphic tone.
"How are you?"
"Bored" I said without hesitation.
"I'm coming over then."

She was there. And she was everywhere in the same time. Which was good, I presume. Somewhere in the corner a Christmas tree was waiting its time to come. A combination somewhere between a conifer and a bush, it had its own pot and so when the holidays will be over I could plant it somewhere. Now I'll let you into a little secret: I always leave the decorating work for women. Call me sexist if you want, but I enjoy all the stretches and all the bendings over. And for a second time this Sunday, breasts and arses were magnificently displayed around me.

"Shall I stay over?"
"You know what's going to happen?"
"Yes, sex."

The nature went berserk.

I don't like Sundays. It's nothing personal though. It's just that they are so wrongly placed.

[theOffender]

I-am amenintzat pe totzi prietenii mei ca plec. Da, asha am facut, i-am amenintzat. Am vrut sa le vad, sa le studiez reactzia, am vrut sa vad daca imi vor simtzi lipsa, in ciuda faptului ca inca eram prezent. N-am fost foarte magulit de reactzia lor. Doar cateva "ooohh"-uri shi una sau doua intrebari "Unde? Ah, Sudan!". In urmatoarele luni n-am scapat nici o ocazie de a le reaminti ca plec. Insa incet incet, probabil plictisitzi, "ooohh"-urile au disparut. "So you said" era tot ce auzeam.

Iar ca pedeapsa, cateva luni mai tarziu din Khartoum, le-am trimis un email tuturor. Mi-am satisfacut vanitatea shi i-am pedepsit pentru lipsa lor de interes pentru planurile mele de viatza. Odata razbunat, am inceput sa ma concentrez la modul in care voi parasi Sudanul. Urmatoarea tzara era Etiopia, insa aveam nevoie de viza. Patru zile mai tarziu eram in posesia vizei shi impreuna cu Cas (short for Cassandra) eram in drum spre Qalabat, punctul de trecere al frontierei dintre Sudan shi Etiopia. Noaptea ne-a prins in Gedaref, ultima crampeie de civilizatzie pentru urmatoarele 4-5 zile.

A doua zi de dimineatza am plecat in cautarea unui camion care sa se indrepte spre granitza. Drumul pana in Qalabat traverseaza Subsahara. Nu exista nici un mijloc de transport in comun care sa faca legatura intre Gedaref shi Qalabat. Singurele vehicole care se incumeteaza sa traverseze Subsahara, drum ce dureaza opt ore, sunt camioane care sustzin un comertz minim intre cele doua tzari. In cele doua saptamani de calatorie impreuna cu Cas am reushit sa adoptam de comun acord o stratagema: eu negociam cat puteam pretzul in araba iar in clipa in care cunoshtintzele mele de limba araba ajungeau intr-un punct mort intervenea ea, cu un zambet imens, shi prelua conversatzia de unde ma impotmolisem.

Casandra e una dintre cele mai interesante shi contradictorii personaje feminine pe care le-am intalnit. Deshi tatal ei e american iar mama grecoaica, a fost nascuta shi crescuta in Londra. Extraordinar de frumoasa, Cas poarta numele unei eroine din Grecia Antica cu darul profetziei shi care, suparand un zeu, a fost blestemata sa spuna adevarul insa sa nu o creada nimeni.

In lumea araba totul e negociabil. Simplul fapt de a accepta pretzul initzial este de neconceput. Iar negocierea in sine este un amestec de frustrare, placere shi dominare. Cand arabul mi-a spus pretzul initzial ma pufnit rasul. Prima incercare de a stabili un pretz intotdeauna trebuie tratata cu un zambet. Insa numarul de dinari cerut de arab era atat de mare incat un simplu zambet n-a fost destul. "Wa'alahi, mish mumkin!" Shi astfel stabilind o data shi pentru totdeauna ca sunt in stare sa negociez in araba, shoferul a devenit maleabil. Pretzul s-a redus la jumatate. Inainte de a intra in conversatzie cu arabul stabilisem impreuna cu Cas pretzul maxim pe care il consideram demn de platit. Insa ceea ce ne cerea individul imbracat intr-o galabie alba era foarte departe de ceea ce aveam noi in minte. Shi i-am explicat ca nu suntem americani, ca nu suntem bogatzi, l-am invitat sa stea jos, ne-a oferit ceai, incepuse sa discute cu lumea care se stransese in jurul nostru ca la urs. Rasete izbucneau instantaneu aici shi-acolo. Nu reusheam sa intzeleg ce discutau insa din mentzionarea repetata a cuvantului "khawaga" care inseamna "alien" am dedus ca facea glume pe seama noastra.

Daca itzi pierzi cumpatul intr-o astfel de situatzie ai pierdut. Rasul shi multzimea din jurul meu incepuse sa ma irite. M-am ashezat la masa shi am cerut inca o ceashca de ceai. Shi-am inceput sa-l intreb despre sanatate, familie, slujba. Dupa circa zece minute de conversatzie care nu avea absolut nimica in comun cu scopul initzial am readus conversatzia pe fagashul dorit. Oarecum plictisit, arabul mi-a aruncat un pretz final. Nu era inca ceea ce doream noi, insa era, oarecum, acceptabil. M-am intors spre Cas, care in ultimele 20-25 de minute n-a scos un cuvant shi i-am tradus intreaga conversatzie. Era randul ei acuma.

Cu un zambet imens, s-a indreptat catre shofer: "Excuse me sir, what is your name?" "Mohammed" a venit raspunsul din partea arabului. Inca o data am admirat talentul shi inteligentza acestei femei. Mie nu-mi trecuse prin cap sa-l intreb cum il cheama. "We are going to Qalabat, do you know where it is?" "Yes" a raspuns Mohammed. "2000 dinars for both of us, OK?" "OK" a raspuns din now Mohammed, iar de data aceasta am batut palma.

Cinci minute mai tarziu ne imbratzisham, dansam shi radeam printre lacrimi. Nu-mi venea sa cred ca a putut fi atat de simplu. Ne-am invartit prin piatza, cumparand mancare shi apa pentru drum iar o ora mai tarziu eram prezentzi la camion, gata de drum. Cand a venit clipa platzii, surpriza. Mohammed vroia 2000 de dinari de la fiecare. I-am explicat ca ne-am intzeles la 2000 pentru amandoi shi chiar am shi batut palma pentru acel pretz. Ce vrea, vrea sa incepem din nou negocierile? Cand l-am intrebat cat ne costa, a raspuns: 8000 de dinari fiecare. Acesta era pretzul initzial.

Intreaga teorie de a sta calm in astfel de situatzii dintr-o data n-a mai avut nici un suport. Am inceput sa strig la el in araba, lumea incepuse sa se stranga din nou, iar dupa 10 minute de hartza am adaugat 500 de dinari la cei 2000, am batut palma pentru ultima oara shi ne-am suit in camion.

Dupa doua saptamani fara nici un strop de alcohol, intreaga mea fiintza era nerabdatoare de a ajunge la granitza, unde ne ashtepta berea etiopiana.

[theOffender]

Very often in your existence (sixty years if your lucky, seventy if you're very lucky or eighty plus if you are unlucky) you come across people of all walks of life. Unless, of course, you've been cast away on some island in South Pacific and your only companions are a parrot and a lizard with an extremely long tail. In this case this story wouldn't be of any interest to you so you better leave now, before you run out of batteries. So, as I was saying, you came across all sort of individuals. I won't start talking now about everyone of them, but rather focus on a specific class: the critics.

If you are involved in any kind of creative work, a Mona Lisa let's say or you just decided to paint white your wooden fence, you have a 100% chance to come across a follower of this new religion. And if you are not involved in any creative work, well then, I'm pretty darn sure that you are a Critic. Because only the ones who cannot create become Critics. I don't believe that Adam & Eve were thrown away from Eden just for the Apple Incident. I rather believe that they (or at least one of them) have become critical of the God's work and therefore the Creator had to dispense of them.

Well, aren't they nice? Whatever you do, they have an opinion, they have some ancient wisdom and they feel like they want to vomit it all around you. Even though they are not affected by your actions, by your work. But they know better than you what you want, what you dream about. And they want to share it with you and if possible with everyone around. They are scavengers, parasites feeding on your mistakes. And they have no sense of humour whatsoever. Have you ever seen a Critic trying to laugh? It's hilarious I'm telling you. It is like they've got something in their arse. It is a "hahahahahaha", very quick, like a hyena laugh. And you know why? Because they are afraid. Afraid that one day a Critic will come on their way and he will start criticizing them.

I take Criticism very well. I put up a big smile, a grin that goes from the left ear to the right one. And I have two words for them: Fuck off! And sometimes, only sometimes, four words: Fuck off and die!

[theOffender]

Ulciorul nu merge de multe ori la apa. M-am trezit in zori de zi cu aceasta zicala in minte. Total irelevant fatza de visele (posibile) prin care am trecut. Insa ceea ce ma intriga este urmatorul aspect: daca ulciorul nu merge de multe ori la apa, atunci unde merge de multe ori? La femei? Hmmm. Shi pe urma, ulcioarele astea nu vin shi ele cu termen de garantzie? Sa zicem 999 +/- 2 ori e garantat ca merge la apa. Nu de alta da' ne ashteapta Uniunea Europeana dupa coltz (ad literam, bineintzeles) shi nu cred ca avem shanse de intrare fara ajustarile de rigoare.
-----------------------
Unul dintre lucrurile pe care le invetzi repede in Africa este ca nimic nu se-ntampla la timpul in care trebuie sa se intample. Traieshti intr-un univers paralel, un univers in care lucrurile se petrec dupa bunul lor plac. Poate unii dintre voi zicetzi ca majoritatea timpului ele se petrec dupa bunul lor plac. Da, da' cel putzin avem un control cat de cat asupra loc. In Africa insa nu ai nici un fel de control.

Faptul ca am parasit Gedaref dupa patru ore nu m-a mirat absolut de loc. Cas a tzopait in sus shi-n jos, consumand cantitatzi enorme de apa shi topindu-se incet-incet in soarele Subsaharei. In tot acest timp am vazut intreg orashul, o multzime de saci au fost suitzi in spatele camionului shi noi pasageri au fost racolatzi pentru aceasta calatorie. E drept ca am vazut intreg orashul shi-aceasta fara ca sa cheltuim un ban pe transport. Nu puteam intzelege de ce Cas nu era foarte fericita de acest lucru.

Intr-un final n-a mai existat Gedaref. Cocotzatzi pe sacii de grau, povestind vrute shi nevrute urmaream peisajul dezolant din jurul nostru. In Subsahara exista doar doua anotimpuri. Unul ploios shi unul uscat. Oamenii din jur spuneam ca in ultimii ani a fost foarte secetos. Pamantul era crapat, copacii lipsitzi de frunze, putzuri imense erau sapate shi apa carata cu ajutorul catarilor. Era foarte cald iar colburea drumului depashea viteza de deplasare a camionului. Intr-un final ne-am oprit. Am intrebat shoferul cat mai avem pana la punctul de frontiera. "O ora" a venit prompt raspunsul.

Dupa cinspezece minute setea incepuse sa-shi faca prezentza. Impreuna cu iminenta intalnire cu ea, fecioara pura shi rece, inspumata (e vorba de o sticla de bere) setea mea a inceput sa creeze acel moment de nelinishte interioara shi de teama ca totul nu va fi decat o fata morgana. Deshert aveam, fata morgana lipsea. "De ce nu continuam?" intr-un final am intrebat. "Inoptam aici" au venit cuvintele reci, lipsite de cel mai elementar simtzamant pentru cel de langa tine.

[theOffender]

I was ten when my father took me into the hills to see Uncle Pete. Although he called him uncle, it has not been for any family ties but for the fact that he and my dad grew up together back in the sixties. I only heard of Uncle Pete two days before when the news of Uncle Pete father's death have reached out my dad. I was curious to know who was this Uncle Pete and why my father was calling him so.
"Don't worry, we'll go together to help him with the funeral" my dad assured me.

But yet I was intrigued to know more about the man I was about to see and I kept asking questions. I've got some answers but I wasn't pleased on the whole with their quality. Months later I learnt the truth. It was my grandfather who explained me that Pete never managed to finish an university and my family regarded him as a person to whom no good things would ever possibly happen. It was like he was trapped in a hopeless and meaningless life.
"But he lives in the hills, he has a beautiful house, lots of trees and fruits" I try to defend him.
"This is no life, look, take example from your father, son!" my grandpa said firmly.
"What? Living in the city in a flat?" I said
"Yes."

I couldn't see that then and nor that my perception of a good life had suffered since. But I wasn't on to talk about this. While I was climbing the slopes to Pete's house it never occurred to me that day will change lots of aspects of my life.
Then it was the first contact.
"Whoo a' you, bouy?" he asked my in a cracked up voice. I never knew how a cracked up voice did sound but starting then I always had the sound of a cracked up voice clear in my head.
"Look up a' meself, bouy, and speak up!" It wasn't a menacing voice. It sounded harsh and unfriendly but yet it was warm.
I panicked. Not because I was threatened but just because I wanted to tell him everything. The entire story of my life. And I didn't want him to leave or to get angry with me. I was actually afraid that he might get angry and those two big dogs outside will feast from my genitalia.
When I opened my mouth to say something it was a high pinch sound that came out. I must have swallowed my balls in that moment.

Uncle Pete laughed. It was a crystal clear laugh, no sign or trace of irony.
"Oh, Bouy, I need to work on ya. I thought meself that that father of yours didn't do it. Dontcha worry, bouy, things will turn up a'right."
That moment I was angry with Uncle Pete. He was talking like it was something wrong with me. At last that insane questioning had stopped.
Uncle Pete gave my father some errands around the house.
"Let the bouy come with me" he said.
"Sure thing" my father replied.
I followed Uncle Pete inside the house.

"How old a' you bouy?"
"Ten, sir."
"Ten, aye? Have ya seen a pussy, bouy?"
It was dark in there. I think the tip of my ears caught fire. I started breathing quickly.
"Have ya?" he asked again, turning halfway towards me. Oh, God, please make him stop.
He took my silence as a no, I presume.
"Your father is a smeg head as I thought" he said entering the room. I didn't know what a smeg head was but it appeared to me that it wasn't a compliment.
Uncle Pete opened a drawer and produced a sketchbook. As I come closer to him he open the book and I saw the drawings. They were portraying naked women and naked guys having sex. Small black patches of pubic hair have capture my attention.
"Buoy, t'day is a sad day for me. Come back next month and we'll talk. Ya kna, yer father and meself were good lads twenty years ago. We did this" he said closing the book.
"I'll have secrets to tell you, bouy. Important things for your life.

On our way home next day, my father asked "Did Uncle Pete show you any interesting book?"
"No, he didn't show me nothing"
I realized I made a mistake but my father didn't say anything. Neither did I.

..................................................................

I visited uncle Pete the following month. I was lusting for that book. I wanted to know more, I wanted to know the secrets. So many years from those days, looking into my past, I can tell you, that book was my personal Kamasutra, was the gate to a universe I didn't know it existed. But my hand is getting weary now. I must stop for tonight and enjoy the sunset.

[theOffender]

Sunt printre putzinii "catziva" care mai cred in cazualitate. Probabil ca am inceput sa cred in cazualitate inainte de a invatza sa merg pe doua picioare. Nu shtiu daca teoria cauza - efect era conturata prea clar atunci, insa pe masura ce picioarele m-au purtat din ce in ce mai departe in univers, aceasta filozofie de viatza a devenit permanenta. Am inceput sa descopar diferite cauze shi sa identific eventualele efecte pe care aceste cauze le provocau. O neplacuta surpriza a fost cand am pus pentru prima data maní£ pe plita aprinsa obligand-o pe bunica sa dea "nana" sobei celei rele. Ulterior a disparut protectzia oferita de persoanele apropriate impotriva efectelor, aceasta protectzie fiind inlocuita de propozitzii de genul "tzi-am spus eu" sau "pai ce, nu shtiai ca asha se va intampla". Am descoperit ca majoritatea persoanelor din jurul meu cunosc foarte bine efectele provocate de o anumita cauza. Shi tot aceste persoane au inceput sa-mi explice, pe un ton foarte protectiv ca daca reushesc sa invatz natura cauzelor shi motivele pentru care acestea apar voi putea sa ma protejez de efectele lor. M-am apucat de studiat shi astfel am invatzat ca focul a fost furat de Prometeu din Olympos shi daruit oamenilor. Iar pentru aceasta fapta el a fost pedepsit shi inlantzuit in muntzii Atlas.

Norocul mi-a suras shi am reushit sa pun deoparte o mica avere pana la varta de 30 de ani shi fiind o persoana foarte curioasa shi avidí£ de cunoashtere, intr-una dintre zile m-am trezit asudand shi ars de soare strabí£tand dunele roshiatice ale deshertului marocan in cautarea locului unde se afla inlantzuit Prometeu. Am cunoscut o taní£ra englezoaica care s-a uitat la mine shi mi-a zambit cand i-am povestit motivul pentru care ma aflam in plin deshert. Au urmat noptzi pline de pasiune shi de amor iar, la lumina focului, ii studiam formele absolut divine shi cerceii din buric, nas, sprincene shi din acel loc de unde asemeni unui camile insetate, te adapi. Intr-un final, uitandu-se la mine cu nishte ochi curioshi shi trishti mi-a spus "take care and hope you'll find what are you looking for". Pentru o clipa am avut senzatzia ca ma compatimea.

In Marakesh un neamtz a ras cand i-am istorisit cele intamplate shi mi-a spus ca Prometeu e doar o legenda shi ca in realitate nu exista. Mi-a venit greu sa cred ca cineva ar inventa o astfel de povste atat de frumoasa. Tot el mi-a spus ca daca vreau sa descopar cunoashterea, ar trebui sa ma duc in Tibet. I-am urmat sfatul shi a doua zi zburam cu Air India spre Mumbai shi de-acolo folosind trenuri shi autobuze am strabatut India. In Kashmir am inchiriat nishte boi autohtoni (le zice iak, cred) shi am strabatut inaltzimi de pste 5000m altitudine. In Lakhsa am stat de vorba cu invatzatzi shi cu persoane care mi-au zis ca raspunsul la framantarile mele il voi gasi numai daca ma voi cerceta pe mine. Il voi gasi in interior. Bullshit, n-am reushit sa descopar nimic.

Shi in cele din urma, dezamagit shi cu zece kilograme pierdute in voiajele mele, iata-ma intors acasa. Am impresia ca suna un telefon, undeva in camera. Incerc sa ma concentrez shi sa determin exact locul in care ma aflu. Un ceas undeva arata 7.33 shi telefonul suna in continuare.
- Domnul, X? Suntem de la Radio 21 shi avem numarul de la unul dintre prietenii dumneavoastra. Cu ocazia Zilei Indragostitzilor va dam posibilitatea sa facetzi o dedicatzie muzicala femeii pe cae o iubitzi.

Cuvintele plutesc prin incapere, fara noima, timp in care realitatea incepe sa-mi traga pumni in cap. Dedicatzie? De ce ma doare capul?
- Domnul X?
- Da. Ash vrea sa dedic Ancai piesa All My Love a lui Led Zeppelin.
- Asha vom face, ascultatzi Radio 21 shi vetzi auzi dedicatzia.
Clic. Cuvintele au disparut. Durerea de cap nu. Lumea traishte cu misconceptzia ca apa rece invigoreaza. Se insheala, apa rece e doar uda. Undele de la Radio 21 sunt tulburatoare. Cu atatea unde in jurul meu intr-una din zilele acestea voi muri de cancer.

"Din partea lui X, pentru Anca, de Ziua Indragostitzilor, Led Zeppelin".
...Babe, baby, baby, I’m gonna leave you. / I said baby, you know I’m gonna leave you. / I’ll leave you when the summertime, / Leave you when the summertime comes arollin’ / Leave you when the summer comes along....

Rev... rev... durerea de cap a disparut dintr-o data cand am realizat ca nu am puterile lui Superman sa intorc timpul inapoi. Ce s-a intamplat cu "All of my love, / all of my love, / all of my love to you now."
Deschid repede sertarul, descopar cutia pretzioasa, sunt in mashina, trafic, cred ca am ucis un pieton. Telefonul.
- Nenorocitule, chiar azi, chiar azi? Dupa ce am investit atata timp in tine? Shi tebuie s-o faci la Radio, in direct? Sa rada toata lumea de mine?
Sunt momente in care cred ca am incercat sa zic shi eu ceva
- E o gresheala, scump...
- Nemernicule, sa nu dai ochii cu mine!

In fatza blocului am oprit mashina shi m-am repezit pe scari in sus. In fatza ushii m-am oprit. Am scos cutia, am deschis-o shi m-am uitat sa vad daca e perfect. Giuvaergiul mi-a spus ca e o piatra unicat. .5 carate, VVSI.
Usha s-a deschis.
- O, salut, P., da-te la o parte, am ceva de vorbit cu Anca.
O clipa, de ce are un prosop in jurul mijlocului?
- De ce ai un...? P., ce se-ntampla aici!
- Stai sa-tzi explic, te rog sa nu faci o scena...

Adica ce scena? Faptul ca l-am lovit in nas shi ca am palmuit-o pe Anca nu se poate numi "scena". Cred ca am folosit shi cuvantul tarfa la un moment dat.

Deci cred in cazualitate. Aseara am baut cu P. shi am discutat despe femei. Shi mi-a spus ca o sa-mi faca o surpriza placuta a doua zi. Aseara P. era prietenul meu cel mai bun. Cine a inventat focul? Cred ca daca voi gasi raspunsul la aceasta intrebare, efectele shi cauzele lor vor inceta sa ma mai urmareasca.

[theOffender]

Ah, obsesia: cine suntem. Nu suntem nimic mai mult decat suma alegerilor pe care le facem, insumarea deciziilor pe care le luam. Ha, Nietzsche ar trebui sa vina sa-mi stranga mana shi sa ma felicite pentru ca am gasit raspunsul la prima intrebare. Sunt prea arogant, nu-i asha? Normal, e decizia mea. Am descoperit ca pot trai mult mai ushor cu propriile mele gresheli decat cu acelea pe care le fac altzii in numele meu. De fapt chiar am inceput sa dezvolt o calitate personala in ultimul timp: sunt foarte iertator cu greshelile mele.

Adolescent fiind am adoptat zicala: cand o zbura porcu'. Am inceput sa las pleata sa creasca shi am devenit mai sofisticat: cand o canta Vanilla Ice metal rock. Evident erau timpurile acelea cand te uita-i la o oaie cu gandul la telemeaua din frigider. Am evoluat. Evolutzia atunci era doar un concept din cartea de biologie de-a doishpea. Astazi te uitzi la o oaie shi te intrebi: o fi avand vreo clona? Bineintzeles ca in cazul lui Vanila Ice n-a fost vorba de evolutzie. Sau cum ar zice bunica-mea, "s-a-ntors lumea cu curu-n sus". Curios, nu mai potzi vorbii de cur ca-nainte. Astazi curul este un element din garderoba lingvistica a pederashtilor.

Vineri seara tarziu. Cred ca e muzicí£ in jurul meu, dar ritmul e acelashi de parca DJ-ul a fost strangulat intr-o viatza anterioara shi s-a reincarnat intr-un afon total. Fustitze scurte dau de-ntzeles forme mai mult sau mai putzin senzuale peste tot. Barmanul mi-a devenit cel mai bun prieten in seara asta de vineri. In mod sigur universul conspira cu totzi atomii lui sa ma vada beat. In astfel de momente mintea incepe sa lucreze precum un tanc german, incet da' sigur. E drept ca de asta nemtzii au pierdut Afrika Korps. Am realizat brusc ca astfel de comparatzii metempsihotice ma va face sa pierd propriul meu razboi cu paharul din mana.

Gratzios, precum o caprioara in gratziile vanatorului, m-am rasucit in sensul acelor de ceasornic shi am intrat brusc in conversatzia dintre Alex, prietenul meu, shi cineva pe care il voi codifica cu 107. Pentru ca 107 nu mi-e prieten.
107: L-ai vazut pe Roland? Are o groaza de vanatai pe fatza shi pe maini. Zice ca a avut un accident de mashina.
Alex: L-a batut iarashi nevasta.
A urmat un ras molipsitor. Roland e un individ cam la 60 de kg iar nevasta-sa a depashit de mult bariera celor 120 de kg.
Alex: Ei, a gasit ce-a cautat.
107: Curios, el zice ca tu eshti de vina ca shi-a distrus viatza.

Ei bine, eu sunt plin de calitatzi. Iar atunci cand plutesc intr-o mare de zgomot shi de bere ma orientez spre partea metaforica. Alex ishi pierduse calmul cam cu vreo ora in urma. Probabil ca a fost un lucru bun pentru ca la auzul replicii respective n-a mai avut nimica de pierdut. Ce nu face omu' cand traieshte mizerabil. Incepe prin a gasi un tzap ispashitor. Dupa ce l-a identificat, incepe sa-shi verse oful peste tot, pentru ca mai apoi sa atinga punctul culminant prin crearea unui foc de paie unde sa-l arda pe tzap. Bunica-mea shi-ar face cruce shi ar zice: ptiu, pieri drace.

In mod cert Roland n-o sa-i stranga mana lui Nietzsche, nici n-o sa primeasca vreun premiu de consolare. Ce-o sa primeasca va fi doar o alta bataie de la nevasta. Ah, am uitat sa va zic: sunt unii shoferi care trebuie impushcatzi.

[theOffender]

A fost odata, demult, tare demult, pe vremea in care nimeni nu auzise despre inginerii de la Mitsubishi shi asta doar mai mult din cauza vrajitoarei de serviciu, singura de altfel instruita in arta inventziilor, care declarase ca este imposibil crearea unei mashini care sa se deplaseze cu de la sine vointza. Bineintzeles ca aceeashi vrajitoare declarase ca muzica rock nu poate exista pentru simplul motiv ca daca ar fi existat ar fi apartzinut de buna seama ungurilor. Shi cum la un sondaj de opinie efectuat de cabinetul de relatzii cu publicul de pe langa biroul de investigatzii de pe langa Ministerul Vrajilor Publice a rezultat ca cetatzeanul de rand ar fi preferat inginerii de la Mitsubishi in locul ungurilor, muzica rock a fost declarata nula shi orice incercare de a o aduce in discutzie considerata a fi o erezie. La o suta de ani de la aceasta decizie sunete ciudate razbateau dinspre taramurile din nord in care noaptea shi ziua erau totuna shi ministreli care se aventurasera spre acele locuri se intorceau in regat povestind de oameni stranii, cu fetze albe shi parul extrem de lung shi creaturi de genul feminin de o frumusetze nemaintalnita. Acei ministreli adusesera cu ei talismane ciudate care in momentul in care erau introduse in nishte mashini la fel de ciudate declanshau o muza esoterica, cum nimeni nu mai auzise. Intzeleptzii acelor vremuri, cu parul negru precum pana corbului, au incercat sa obtzina sfat de la vrajitoare. Gurile rele vorbeau ca insashi marea vrajitoare ar fi avut un astfel de talisman shi orgii de nedescris se auzeau la ceas de noapte tarzie.

Atfel de lucruri ciudate precum shi multe altele se intamplau in regatul de la miazazi. Suporterii ungurilor, care fusesera tacutzi atata amar de vreme, incepusera sa vocifereze spunand ca ungurii ar trebui sa existe deoarece acele sunete purtate de vant shi de ministreli ar suna a muzica rock. Ei bine, in acele vremuri de nelinishte, guvernate de politici de culise shi intrigi care mai de care mai ciudate (se spune ca puricii care se potcoveau cu 99 de ocale de fier ar fi disparut in urma unui embargou pe fier care a durat doua secole), peste acel regat domnea de 4 decenii un rege pe care norodul il iubea deshi nimeni nu shi-aducea aminte din ce cauza. Numele lui era Kaki Imparat.

Originea numelul sau se pierduse printre legende shi povestiri la foc de seara. Mass media era aproape inexistenta cu exceptzia unei fitzuici saptamanale care aparuse datorita vanitatzii unuia dintre oamenii instaritzi de la curte in dorintza acestuia de a-shi informa slugile despre escapadele lui la casele de joc. Casele de joc incepusera a prolifera odata cu inventzia zarului, inventzie provenind de la Ministerul Vrajilor Publice. Intr-unul din numerele mai vechi se relata o intamplare in care sultanul fusese vazut in timpul unei batalii schimbandu-shi culoarea pantalonilor din alb intr-un maroniu inchis. Oshtenii vazand un stfel de miracol l-au imitat pe generalul lor shi batalia a fost cashtigata. Una dintre legende sustzinea aceiashi varianta cu singura deosebire ca mentziona cum ca regele din tabara adversa murise dupa ce se taiase la mana intr-o conserva de merluciu expirata shi a cazut bolnav cu febra mare, dand ortul preotzilor doua zile dupa. Insa de-atunci culoarea kaki a fost introdusa in armata iar califul nu mai pierduse nici un razboi de-atunci.

Imparatzia o ducea bine iar norodul il iubea pe principe. Aceasta se datora faptului ca nimeni nu era foarte sarac incat sa nu-shi poata permite o vacantza anuala in ostrovurile de la rasarit. Iar cei foarte saraci erau foarte putzini astfel incat simplul fapt de a fi mentzionatzi intr-o astfel de poveste este, de buna seama, o pierdere de vreme. Un lucru curios ishi facuse aparitzia. Un tanar peste care trecusera mai putzin de 19 primaveri, despre care nimeni nu shtia de unde venise, se aciuase in cetatea de scaun shi ishi deschisese un birou de vanzari. Multa vreme ramasese foarte neclar pentru locuitorii cetatzii ce fel de lucruri avea tanarul la vanzare. Poate din cauza ca nu apelase la nici o forma de promotzie. Intr-una din zile, mai mult manat de curiozitate decat din dorintza de a cumpara ceva, primul client intra in pravalia tanarului necunoscut. O multzime de gura casca se formase in piatza cea mare a cetatzii ashteptand nerabdatori sa afle ce shi cum.

Doua ceasuri mai tarziu de pe usha pravaliei ieshea extrem de fericit primul client. In spatele lui cu un zambet ciudat statea tanarul necunoscut.
- Ce se vinde, ce se vinde? se auzeau vocile curioase shi uimite ale gurilor casca.
- Principii.
- Ce se vinde? nedumeritzii shi cei cu auzul slab repetasera.
- Principii.

N-a trecut mult timp de la acea intamplare shi tanarul incepuse sa fie cunoscut in cetate drept Vanzatorul de Principii. Putzini erau cei care sa nu-i fi trecut pragul pravaliei sale shi sa nu fi ieshit fericit de-acolo. Asha de mult ii crescuse faima incat un interviu cu el aparuse in fitzuica saptamanala. Curiozitate imparatului incepuse sa creasca shi la indemnul sfatului cetatzii Vanzatorul de Principii este invitat la cetate. Amanunte nu se cunosc, insa la putzina vreme Vanzatorul de Principii a fost caftanit shi ridicat la rangul de prim sfatuitor. Shi-astfel o vreme oarecare, deoarece era destul de greu sa tzii cont de trecerea timpului considerand ca putzine lucruri se schimbau pe-atunci iar cele care se schimbau pareau atat de neimportante incat nu are rost mentzionarea lor in aceasta poveste, o oarecare vreme trecuse de-atunci. Shi intr-una din diminetzi Imparatul Kaki se hotarashte sa creeze o competitzie in care oricine era binevenit sa prezinte trei principii iar Vanzatorul de Principii sa dovedeasca ca se poate trai fericit pana la sfarshitul zilelor urmand intocmai acele principii. Insa daca cineva ar fi avut curajul sa prezinte cel de-al treilea principiu fara sa-l puna in incurcatura pe Vanzator, ishi va pierde capul. Oarecum sultanul credea ca astfel va tzine sub control supra populatzia. Bineintzeles ca cel ce va cashtiga competitzia se va casatori cu fiica regelui shi va moshteni imparatzia.

Shi deoarece aceasta este o poveste care respecta elementele tabu a celor de dinaintea ei, trei tineri inimoshi se prezinta la concurs. Era o zi frumoasa, o multzime de gura casca prezenta iar Imparatul Kaki incepuse sa se-ntrebe daca n-ar fi trebuit sa elimine partea cu taierea capului din regulamentul concursului. In timp ce mintea sultanului era ocupata cu astfel de ganduri, primul concurent ingenuncheaza in fatza regelui shi zice:
- Prea luminate, da-mi voie sa-mi incerc fortzele cu Vanzatorul de Principii. Shi zicand acestea, se-ntoarce catre Vanzator shi-l intreaba:
- In principiu, nu-i asha ca eshti de acord cu Yin?
Multzimea ashtepta cu gura cascata. Totzi il auzisera pe Vanzator vorbind insa nimeni nu-l auzise vorbind in public. Vanzatorul incepu cu o voce putzin pitzigaiata:
- Bineintzeles ca sunt de acord cu principiul Yin. Nici o zi din viatza nu trebuie sa treaca fara sa admiri frumusetzile ce ne inconjoara, pasarile care canta, copacii infloritzi shi albinele care zumzuie fericite. Binele este ceea ce ne face fericitzi in viatza, care ne ajuta sa aspiram spre absolut.
Un oooo lung se aude dinspre multzime. Cat de frumos poate sa vorbeasca Vanzatorul de Principii gandeau cei prezentzi. Concurentul ishi drege vocea shi spune:
- In principiu eshti de acord cu Yeng?
- Yang, zice regele.
- Ma iertatzi majestate, nu intzeleg, concurentul se intoarce cu o fatza confuza catre sultan.
- Se zice Yang, dar n-are importantza, continua, te rog, spuse regele.
Exact ca la un meci de tenis ochii tuturor se indreapta spre Vanzator.
- Bineintzeles ca sunt de acord cu principiul Yang. Moartea, trecerea in nefiintza, necesitatea de a fi rau este prezenta in viatza fiecaruia.
De data aceasta gura casca n-au mai scos un cuvant. Catziva dintre ei incepusera sa creada ca Vanzatorul de Principii nu este infailibil, teoriile acestuia invechite, modul lui de gandire depashit. In spate catziva incepusera sa critice felul lui de a se imbraca, modul in care era tuns. Unul dintre ei incepuse sa se gandeasca cum sa-shi recupereze banii pe care-i cheltuise sa cumpere principii de la Vanzator.
- In principiu nu crezi ca Yin shi Yang sunt opuse shi ca urmare nu potzi trai urmand cele doua principii? puse ultima intrbare primul concurent cu un aer triumfator.

Imparatul incepuse a se foi nelinishtit pe tron. La urma urmei concurentul a cashtigat. Nu arata prea rau, e tanar, mushchiulos, e o partida buna pentru fiica mea.

... va urma...

[theOffender]

P.A. rating: You better leave. This ain't a fairy tell you motherf... I don't do fairy tells tonight. If you are a cunt, this story will make your muff so wet that a dolphin will drawn himself after 30 minutes and if you are a guy, well, then, the "thing" you hold as your manhood will lose one inch every forty two seconds. And one more ting: those cunts you hold as exquisite will start scream "oh my God!" and even then you will have it translated it wrong, you motherf...!

"Life, don't talk to me about life." I shall start with this as it is one of my favorites. If you don't know what it means, in the name of Zarquon, get the fuck out of here, you frood! After I've cruised the galaxy and I had a cup of tea in the morning with God and Satan as guest for dinner do you think I care for a small prick you have? The surround sound yells in my ears loudly: "the spelling is I.A., you moron". I hold up for you exactly 21 fingers but I won't screw you 'coz I might just do you a fricking favor.

The dictatorship varies like a cheap whore varies when you plum her from behind. All just a pretense as far as she's getting paid. And even when she barely open her mouth "it was my first time", even then - looking at the black lingerie all scattered around - , all I care is a new condom to have me going.

This story doesn't have a moral so don't rush 'coz I don't do quick. Come late and I will indulge you in the white stuff fiesta. And if you are the pack leader don't worry, I will show you great kindness: I'll shoot you in the balls.

[theOffender]

Sunt o persoana norocoasa. Mind you, Luck is my middle name and Bad ain't the first one. Shi la urmei de ce nu. Zeitza norocului imi zambeshte complice in dimineatza asta, ridicandu-se dintre ashternuturile care-au fost pristine cu-o seara in urma. Se-ndreapta in slow motion, cadru cu cadru, spre oglinda. Ishi acopera sanii cu cearceaful. Cu bunashtiintza, bineintzeles. La vedere ramane, gol golutz, un spate de venera. Soarele abia se ridicase din ocean asha ca dormitorul era inundat de viatza iar lumina se juca de-a umbra cu spatele gol al zeitzei mele. Spatziul a devenit atemporal pentru ca ochii-mi flamanzi sa se infrupte din ceea ce probabil era cel mai artistic executat mic dejun. Parul lung era prins cu o agrafa asemenea unei gheishe din Kyoto enuntzand cel mai perfect gat pe care l-am intalnit. Mai jos de gat urma cel mai perfect spate, ce tresarea de fiecare data cand mana stanga se mishca shi-odata cu ea shi omoplatul drept. La baza coloanei vertebrale, dedesuptul a doua gropitze gingashe se afla doi obrajori durdulii, precum doua mingi de handball. Daca-ash fi fost suspect intr-o crima cu sigurantza ca de pe aceste doua perfectziuni ale soartei politzia ar fi putut sa ridice destule amprente.
Ash vrea sa mint frumos, ash vrea sa va descriu acele calcaie dumnezeieshti, acele talpi care dac-ar calca pe nisipu umed ar lasa nishte urme invizibile. Insa ash mintzi deoarece privirea n-a coborat prea mult. Coapsele erau despartzite doar atat cat sa sugereze inceputul unui mister shi-aveam impresia ca fiecare umbra disponibila in camera se inghesuise in acel loc. "Sa nu te apleci mi-am zis in gand" conshtiind fiind ca al doilea eu, cel majoritar, nu era de acord cu mine. Ash fi zis ca era chiar ostil. Ispita acestei diminetzi m-a bagoslovit cu cel mai dureros hard on din istoria omenirii.
Zgomotul unei agrafe a fost zingurul zgomot care-a avut suficientzi decibeli sa devina clar shi distinct in secunda urmatoare. Ciripituri de pasarele din proza lui Toparceanu shi greieri frustratzi au fost redushi la tacere.
Ce-a urmat? Kazantzakis daca ar fi fost de fatza ar fi scris o noua Odisee in 34 000 de versuri. Odin, perversul, a comandat DVD-ul.

Dar in fine, despre ce vorbeam? Ah, da. Sunt un individ norocos. Now and then se-ntampla sa devin indezirabil unei anumite persoane. Shi ciudat, nu devin niciodata indezirabil cershetorului de la al treilea semafor dimineatza. Nici macar macelarului care ma-nsheala de fiecare data cand imi vinde pepeni. Intotdeauna devin indezirabil unei persoane de la care nu vreau nimic. O persoana care e atat de utila vietzii mele precum un "Bonus Features" la un DVD porno.

E drept, mai uit un puntc pea-ici peaco-lo, o cratima azvirlita cu durere intrun loc neinspirat, ca shi de altfel multzi altele. Dar hei, shtiu sa-njur frumos in 22 de limbi contemporane.

Dar hei, la final de zi peste tot zgomotul vine Blaga shi face linishte. Viatza-i prea plina de gropi, zice el condescending, asha incat nu trebuie sa tzii minte toate detaliile celor de dinainte. I put a big smile and I enter the bedroom. In fund shi la urma urmei e timpul sa-mi worship my goddess...

Ah, in incheiere uitasem, cand am plecat in lume, tatuca mi-o zas:

"Dragul tatii, daca te duci in lume sa te fereshti de omul span shi de muierea care-i fan ZZ Top."
N-atzi observat cum fanii / adeptzii sau cum spune bozgoru de englez, "the followers", ai unui anume trend in muzica tind sa capete forma shi infatzisharea artistului idolatrizat. Ia imaginatzi-va acuma o muiere fan ZZ Top (ca doar barba nu-shi poate lasa!).

[theOffender]

Ce pot ca sa zic, deobicei altzii inventesc poveshti ciudate shi stranii pentru a diminua din atentzia pe care faptele lor negative o atrage. Ash vrea sa fi putut shi eu creea un personaj fictiv, mult mai simpatic decat voi reushi sa fiu eu vreodata, care sa fie iubit, stimatizat. Asemenea acelora care simt nevoia sa-shi botezeasca penisul cu nume stranii gen: mihai viteazul, shtefan cel mare, rasculatul, raspopitul shi alte nume proprii cu o rezonantza shi o lungime care fac sa paleasca deflagelatele lor obiecte de natura sexuala. Am scris acele nume proprii fara a folosi literele mari la inceput de nume nu din cauza ca tastatura mea nu suporteaza sa se comporte corect ci mai precis shi exact din acest motiv (shtiu ca aici logica mea va trimite pe foarte multzi in cautare de ciuperci bolunde shi nu pot decat sa re-juvenez gandindu-ma la acest gand).

Shi-asha cum ziceam mi se parea dementziala ideea de a avea un prieten fictiv shi aici cuvantul dementzial este incarcat cu o valoare metaforica negativa. Banuiesc ca ceea ce vroiam sa zic intr-o limba shi-o sintaxa mai apropriata de cea a stramoshilor este ca trebuie sa fi "dus" complet pentru a apela la un prieten fictiv cand sunt atatea persoane in carne shi oase dispuse sa te injunghie ziua in amiaza mare pe una dintre cele mai populate artere ale vietzii. Insa consider creerea unei persoane reale actul suprem de vointza. Sentimentul de a fi God este cel mai dominant hormon in incapere.

Shi-asemenea Lui am plamadit din noroi primul meu pygmalion. Shi l-am facut de genul masculin de teama ca daca ar fi fost femeie m-ash fi indragostit de ea. Sau poate nu. In orice caz ash fi avut sex cu ea. Shi am vrut sa fiu mai original decat God asha ca nu l-am numit Adam sau, mai original, A.D.A.M. I-am zis eL. Care se citeshte exact asha cum se aude: emicelmare. Shi peste noapte l-am lasat afara shtiind ca DeeJay va trece pe-acolo shi-il va insufletzi. (***1)

>< Povestea lui eL e o poveste lunga. S-ar putea sa dureze o mie de noptzi shi inca una, deshi nu cred in mitul Sheherezadei (nici un barbat, fie el Shahryar sau nu, nu rezista 1001 de noptzi fara sex). Insa consider, in scopul de a asigura fluiditatea povestirii, necesar sa va zic cine e DeeJay. E Motanul. Simbol al decadentzei, acesta se trezeshte in fiecare dimineatza mieunand, mananca dupa care trece gardul la vecini. Uneori, zgomote ciudate razbat serile pana in dormitorul meu. DeeJay e indragostit din nou, mi-ash zice in barba insa cum nu am asha ceva, tac. ><

In drumul lui catre ceea ce cred ca e un fel de rai pisicesc, DeeJay i-a facut ceva lui eL. Cert e ca a doua zi dimineatza eram in bucatarie cand a intrat complet dezbracat shi murdar de noroi. (***2)

...Danga, danga
Uite cum ii atarní£ langa...

Intotdeauna m-am simtzit minunat in bucatarie, printre tigai, farfurii, polonice shi cutzite. Pentru ca sunt in control acolo. (***3)

"Good morning, father."
- Du-te shi pune ceva pe tine. Inainte, fa un dush.
"Ok."

E normal pentru eL sa nu fie conshtient de nuditatea in care se afla. O intrebare de imoralitate imi rasare in minte: cum voi proceda atunci cand va descoperi ca e gol shi flí£mand? Va trebui sa-l gonesc din paradis? Inca n-am creeat paradisul shi nici nu e in proiectele mele viitoare. Stai o secunda, eL e complet inocent, neinstruit. De unde are atunci accentul acela englez? Sigur nu l-a moshtenit de la mine.
eL a intrat pe usha. (***4)

- Tzi-e foame?
" I don't think."
- So.
" So what?"
- Nu, asha se zice: I don't think so. Asha e corect. Intzelegi notziunea de corect?
"I see."
- Oricum, de ce vorbeshti in engleza cu mine?
"D.J."
- DeeJay gandeshte in engleza? No way! Deshi asta ar explica foarte mult apetitul lui.
"?" said eL.(***5)
- Uite, tzi-am facut un ceai. Bea in linishte. Dupa care itzi voi arata universul. Vezi ca sunt shi nishte biscuitzi in the cookie jar. (***6)
"Thank you."

--------------------------------------
Later in the day she called me.
- Margareta.
- Da. Te sun din mijlocul unei expozitzii industriale.
- Shtiu.
- De unde shtii? devenise ea curioasa dintr-o data. Intotdeauna am considerat acest lucru facand parte din misterul de a fi femeie. (***66)
- Pentru ca eu sunt cel care povesteshte, adu-tzi aminte. (***67)
- Aaa, I see. Ce faci?
- Past tense.
- Past tense? Shtii ce? Eshti prea criptic, ma duc sa admir nishte arta.
- Past tense: ce ai facut. L-am facut pe eL.
- Proiectul A.D.A.M.? shi glasul era o combinatzie de uimire / neincredere shi dispretz pentru tot ceia ce nu e suficient de Pop. In opinia ei.
- Shtii foarte bine ca nu suport acronimele. Intotdeauna le nimeresc anapoda. Daca vrei sa mai exishti in aceasta povestire, ai grija!
- Dadada, hai ca plec. Vorbim?
- Sigur. (***77)

--------------------------------------
eL intra in birou.
"Father!" exclama eL.
"Yes!" am exclamat eU. (***101)
- Cred ca a venit timpul sa am o parere despre pescarushi.
"Sure. But why aren't you speaking English anymore?"
- Nu vrei sa auzi parerea mea despre pescarushi?
- Ba da.
"They are beautiful!" (***102)

--------------------------------------
- I-a shi mí£nancí£, fiule.
"You're wrong, father."
"What do you mean?" and my heart skipped a beat. (***781)
- Se pronuntza "ia" iarí£ nu i-a.

--------------------------------------
I-au trebuit Lui 7 zile sa creeze universul. Tot shapte zile i-au trebuit lui eL sa-l distruga. Sa-l aduca in stadiul de praf shi pulbere. Cand l-am vazut tzinand in mana pancarta aceea shi scandand in ruseshte: "Ultima solutzie este-o revolutzie!" am conshtientizat gresheala initziala. Trebuia sa-l fi numit εΛ Σϊνγύλάρϊτατέά. (***1001)



Note de autor:
Este in dreptul shi asentimentul mutora ideea de a identifica Autorul drept autor al aceastei capodopere. Fiecare Odisee ishi are Homerul ei, zic eu. Autorul shi-a permis nishte licentze poetice deoarece considera ca este dreptul lui nescris de a beneficia de aceste licentze. Spre exemplu: inventesc nu exista in forma shi conceptul exprimat mai sus. Pentru filologi shi ciori. Pentru mine reprezinta sublima impreunare a lui inventez shi citesc.
Ca opera de fictziune, multe din fapte ishi au inspiratzia in realitatea cotidiana. Acest lucru a fost facut doar cu scopuri moralizatoare. Exista la un moment dat un personagiu, курва де ом, care pe langa faptul ca vorbeshte, vorbeshte in ruseshte shi bea vodca de import din vest. El va juca un rol important in poveste (daca nu ma razgandesc) shi asta se va observa in paginile ce vor urma.