Pentru necunoscatorii Olimpiadei Speciale, va spun ca aceasta Olimpiada a fost infiintata acum vreo 11 ani, cu scopul de a oferi o sansa si acelor persoane care s-au nascut cu o anumita calitate mai speciala (unii ar numi-o impediment, dar eu o consider pur si simplu o calitate speciala) sau au suferit pe parcursul vietii o trauma care ii obliga sa fie cosiderati "speciali", si ii impiedica sa aiba o viata "normala" (si spunand normala ma refer la acceptiunea pe care noi, ceilalti, o dam acestui cuvant, deoarece aceste persoane, in lumea lor, au o viata cat se poate de normala)
Olimpiada asta cuprinde fel si fel de probe care in mod normal nu area mult prea multe in comun cu acceptiunea de "olimpiada" asa cum o cunoastem noi. Pe langa probele normale de inot, atletism, gimnastica si gimnastica artistica, mai sunt probe de volei, baschet, calarie, si am impresia ca exista de asemenea si fotbal. Le unele probe (eg. fotbal, volei) pot patricipa si 2-3 persoane perfect competente d.p.d.v. fizic si psihic, si asta pentru a-i putea incuraja si sustine pe atleti.
Ce pot sa va mai spun pe moment este ca, lucrand un anumit numar de ore pe zi printre ei si pentru ei, sentimentele mele sunt cat se poate de contradictorii. Nu se poate sa nu-i admiri pentru vointa lor, pentru curajul cu care isi infrunta "defectul", dar in acelasi timp poate ca ii multumesti lui Dumnezeu ca te tine sanatos si te poti descurca in viata de unul singur. Am intalnit un baietel autist care nu poate face o simpla adunare (de ex. la calculat banii si restul), in schimb rezolva ecuatii diferentiale la minut. Sau o fetita cu sindromul Down care Dumnezeu stie cate ar putea scoate din ea daca s-ar putea exprima corect, sau daca altii ar avea destula rabdare sa o asculte si sa incerce sa o inteleaga. Sau persoane cu un anumit defect fizic, care in ciuda defectului lor joaca volei, sau baschet, sau fac gimnastica. (astazi, in timp ce ii puneam un pahar de lapte unei mexicance care nici macar nu putea ridica singura carafa, am intrebat-o daca are vreo competitie mai tarziu si mi-a raspuns atat de bucuroasa "Si, gimnastica". Iar cand i-am urat succes m-a privit atatd e mandra incat mi-au dat lacrimile. Pe unul dintre coordinatorii de grup mexicani (un tip ca la vreo 50-60 de ani) il invata una dintre voluntare expresii irlandeze, iar eu i le traduceam in spaniola. Si la un moment dat i-a spus tipa ca-i multumeste pentru prezenta la olimpiada si ca le doreste mult succes...la care tipul a raspuns "Nu, noi va multumim Va multumim din tot sufletul si Dumnezeu sa va binecuvanteze" Si a inceput sa-mi povesteasca in spaniola cum unele persoane cu nevoi speciale nu au vazut niciodata mai mult decat curtea unui centru special, asa ca cei care au onoarea sa participe la aceste jocuri se simt minunat. Spunea ca pentru ei este ca un nou suflu de viata, sa poata arata celorlalti ca sunt oameni ca si noi, ca au si ei un suflet si ca sunt puternici si curajosi in ciuda deficientelor lor. Cum poti sa traduci asa ceva?!? Povestindu-mi toate astea, pe sub ochelarii de soare i-au aparut doua suvite de lacrimi si m-a imbratisat emotionat, lasandu-ma fara cuvinte. "Que Dios y la Virgen le accompaña", i-am urat, traducandu-i in spaniola urarea de Buna ziua in irlandeza. Ce altceva ii puteam ura?
............
Lasand emotionalismele la o parte, cateodata ma sufoca ignorantza, lasitatea si atitudinea altora fata de aceste persoane. Chestiile de genul "n-am rabdare cu ei", "mi-i frica", "nu-i inteleg", "ia uite-i si p'astia. nici nu pot sa-si tina tava cu mancare in mana si se dau mari olimpici" ma dezgusta si ma socheaza la culme. Domane, cat putem fi de ignoranti cateodata! Dar asta e! In lumea asta sunt oameni si oameni!
...........
Ca sa va mai amuz oleaca (sau sa va las un gust amar in gura?) povesteam astazi despre Nadia Comaneci (care e sefa delegatiei romane la gimnastica). Si zic "You know about Nadia Comaneci? The girl that yada-yada....?" "Oh, yes, the Russian girl. She was exceptional". "No, no, she was Romanian". "No, she was Russian i tell you" "Come on, i should know, shouldn't i?" "Are you sure she was Romanian?"
Asta e discutie purtata azi cu una dintre managerele mele, in timp ce eu dadeam cu mopu' si ea se uita la mine cu bratele incrucisate. Inca doua persoane mi-au spus ca era rusoaica, si cand le-am zis ca nu, romanca, nu le venea sa creada la inceput. Una dintre ele, la sfarsit, conclude "Oh well, if you say so..." hahaha, ce sa mai comentezi la chestia asta?
...........
Si o ultima chestie pe care v-o mai spun...e ca imi pare foarte rau ca am pierdut aseara ceremonia de deeschidere a Olimpiadei, care cica a fost de-a dreptul superba. In afara de U2, The Corrs, Samantha Mumba etc. ect au fost prezenti un grup de Riverdance, Nelson Mandella, Muhammad Ali si altii. S-a cantat, s-a dansat, au zburat artificii peste artificii, alteltii au fost in culmea fericirii sub ropotele de aplauze ale spectatorilor, si bineinteles, gasca de prieteni care s-a dus la deschidere a facut jdemii de poze (abia astet sa vad cam cum arata echipa Romaniei) - haha, si au vorbit cu Nadia.
..........
Daca aveti de facut comentarii...dati-i drumul. Daca nu, am sa va mai povestesc din cand in cand cam ce se mai intampla atat la jocuri, cat si "in culise", seara, cand atletii iau o pauza, vin la masa, sarbatoresc sucesele de peste zi sau isi promit ca maine vor da totul din ei ca sa recupereze. Sper ca poate, totusi, nu am sa vorbesc de una singura...
O zi buna!
Mirela.
