[size=-3]Vreau sa multzumesc lui Shaki pentru indrumarea catre nishte lucrari interesante precum shi pentru editarea textului pentru ca Dumnezeu poate exista sau nu, insa greshelile mele de gramatica sunt omnipotente.[/size]
Adevarul e ca am o multitudine de inceputuri pentru partea a doua a dezbaterii shi aceasta numai datorita faptului ca ilustrul meu coleg mi-a oferit atata material la indemana.
"If (and O, what an if!) we could picture some hot little pool in which all manner of ammoniacal and phosphorus salts, light, heat, electricity and so forth were present, and that a protein compound were to be chemically formed in it, ready to undergo even more complicated changes..."
Charles Darwin
Epicur observa ca grija providentiala a unei divinitati iubitoare este contrazisa de suferinta lumii
Interesant Epicur acesta. "Filozof de gradina", sustzine ca "Zeii nu trebuie sa fie temutzi. Moartea nu trebuie sa te ingrijoreze - pentru ca atata vreme cat suntem in viatza, moartea nu exista, iar cand apare - moartea - atunci noi nu mai existam. Binele este ushor de atins, teama este usor de combatut." Shi tot el este cel care spune ca pentru a atinge fericirea in viatza (imprumuta ideea de la Aristotel, etica aristoteliana) trebuie evitat orice interes in politica shi comunitate. "Traieshte izolat!" a fost dictonul de baza shi ideea acestui curent. Un mod foarte filozofic de adoptare a pozitziei strutzului: ingroapa-tzi capul in nisip shi-atunci toate problemele dispar.
In zilele noastre filozofia epicuriana shi cuvantul epicurian au o conotatzie negativa deoarece sunt atribuite persoanelor care-shi traiesc viatza doar intr-o continua placere (dupa motto-ul "traieshte clipa"). Cunoasterea nu poate fi atinsa pentru ca nu este necesara.
Bun, dar ceea ce am sustzinut nu infirma dilema epicuriana vetzi zice (Dilema epicuriana: Dumnezeu exista / Raul exista in lume / D-zeu (o fiinta perfect buna) doreste sa elimine raul / D-zeu (o fiinta omniscienta) stie unde apare sau unde poate aparea raul / D-zeu (o fiinta omnipotenta) e capabil sa elimine raul in intregime). Dar aceasta dilema presupune ca rolul lui Dumnezeu este strict limitat la a face bine shi a elimina raul din lume. Daca eliminam dogmatica bisericeasca, atunci propozitzia a 3-a este falsa shi ca urmare dilema este rezolvata.
Iar in cazul respectiv daca apare intrebarea: dar care este totushi rolul lui Dumnezeu, daca nu acela de a face bine in mod constant, raspunsul meu ar fi: Dumnezeu ne-a dat viatza, nu e suficient? Shi astfel bineintzeles paradoxul liberului arbitru (Boethius: "Wherefore, if from eternity He foreknows not only what men will do, but also their designs and purposes, there can be no freedom of the will, seeing that nothing can be done, nor can any sort of purpose be entertained, save such as a Divine providence, incapable of being deceived, has perceived beforehand.") nu mai este un paradox.
Gott ist tot
Ma gandeam ca totushi il vei fi folosit pe Sartre in locul lui Nietzsche.(:)) "Also sprach Zarathustra" shi faimoasele cuvinte rostite de Zarathustra cand a coborat de pe munte. Dar oare care Dumneseu e mort? Este vorba de o moarte fizica sau este vorba despre altceva? Ceea ce a vrut Nietzsche sa spuna prin acele cuvinte este ca Dumnezeul creshtin, cel promovat de dogmele bisericeshti, nu mai exista. Intrega indoctrinare, credintza in pacat, in inviere, in confesiune shi ca urmare intreaga invatzatura bisericeasca este irelevanta. A venit vremea instaurarii unei noi morale, a venit vremea unei revolutzii a valorilor, revolutzie in care fortza de viatza a celor puternici sa nu fie influentzata de cei slabi. A venit vremea sa nu mai ascultam de cei care ne ofera explicatzii supranaturale.
Dar daca ne uitam la lucrarea sa Anticristul, unde intr-adevar spulbera toate credintza in biserica creshtina, in ciuda limbajului dur folosit la adresa bisericii, il priveshte foarte pios pe Isus Cristos, spunand ca apostolii au uitat sa se uite la omul Isus bazandu-se doar pe constructzia creshtina a lui Cristos. Ca urmare, "Dumnezeu e mort" poate fi interpretata corect prin prisma unei revolutzii morale care sa puna capat luptei dintre bine shi rau precum shi a existentzei paradisului / iadului. E vremea conceperii unei morale bazate pe o fundatzie naturala, lipsita de misticism. Ashadar, doar Dumnezeu din biblie a murit atunci cand Zarathustra s-a coborat de pe munte.
---
Care a fost reactzia secolului 20 la scrierile lui Nietzsche? Suntem in cursul crearii Ubermensch? Sau toate aceste New Wave grupari shi o exarcerbare a misticismului pe fundalul unei biserici care a inceput sa se reformeze din interior este replica data de omul modern? Sartre, care a adoptat filozofia lui Nietzsche, spune ca "Omul e condamnat sa fie liber. Este condamnat deoarece nu s-a creat pe sine insushi shi ca urmare este liber. Pentru ca odata introdus in lume, este responsabil de absolut tot ceea ce face." Sartre s-a inspirat shi din Marx, daca tot suntem aici, Marx care spune ca spiritualitatea nu creaza valori materiale shi noile valori materiale creaza noi valori spirituale (discutand despre religie shi necesitatea unei revolutzii sociale).
Dar daca ash folosi propria filozofie a lui Sartre sa arat ca el nu implica inexistentza lui Dumnezeu? Sa presupunem ca am o intalnire cu persoana pe care o iubesc la ora 10 intr-o cafenea. Odata ajuns acolo, persoana fiind in intarziere, primul lucru pe care il observ este
lipsa acelei persoane. Sunt o multzime de persoane prezente insa totushi ceea ce realizez este lipsa acelei persoane. Ca urmare elimin tot ceea ce este nerelevant in scopul de a obtzine ceea ce ma intereseaza. Chiar daca finalitatea nu este un lucru prezent, palpabil. Insa este important pentru mine sa shtiu ca persoane repectiva vine la intalnire. Ca urmare la intalnirea cu Dumnezeu descopar ca el nu este prezent, este imperativ sa cred ca acesta exista (cred in faptul ca fiintza iubita exista deoarece existentza-mi trebuie sa aiba o insemnatate, insemnatate pe care, bineintzeles, mi-o creez singur).
---
Banuiam eu ca logica mea carteziana nu va rezista in fatza agnosticului de Hume. Hume il critica pe Descartes pentru ca, in viziunea lui, Descartes s-a grabit sa asume ca fiecare om are notziunea de Dumnezeu. Empiricismul lui Hume descompune fiecare notziune complexa in partzile ei simple. Spre exemplu, foarte la moda pe vremea lui erau ingerii reprezentatzi drept oameni cu aripi. Hume afirma ca am experimentat notziunea de aripi precum shi notziunea de uman. Drept urmare un inger este o notziune complexa, constituit fiind din doua elemente care de fapt nu se relateaza unul la celalalt, dar care sunt unite impreuna in imaginatzia umana. Daca luam notziunea de paradis (strazi poleite in aur, poarta din perle, figuri umane imbracate in robe albe, aripi) este o notziune complexa. Dar daca se incearca explicarea acestei notziuni unei persoane care nu shtie cum rata aurul sau perlele sau orice element, imaginea este deformata.
Haide sa ne uitam la ceea ce zice Hume. Hume spune ca nu crede in miracole. De ce? Pentru ca nu a avut experientza unuia. El spune ca noi avem clare doar notziunile shi legile pe care le-am experimentat. O piatra va cadea in jos intotdeuna (daca-i dam drumul din mana). Insa doar pentru ca am avut aceasta experientza de fiecare data cand i-am dat drumul pietrei asta nu inseamna ca nu poate sa ramana suspendata in aer. Nu am experimentat notziunea de piatra suspendata shi din aceasta cauza nu acceptam notziunea respectiva. Un adult shi un copil vizioneaza un spectacol de circ. Cine va fi impresionat? Adultul, deoarece un obiect care sta suspendat in aer este ilogic, este absurd, violeaza legile naturii. Copilul, care nu a experimentat, nu are notziunea legilor fizicii, considera acest lucru normal.
Shi, in plus, shtim cum se intampla shi din ce cauza dar nu putem explica de ce se intampla asha. Ca urmare, doar pentru faptul ca nu am experimentat pe Dumnezeu, putem sa negam existentza lui?
Daca Descartes reprezinta teza iar Hume antiteza, Kant ca urmare reprezinta sinteza celor doi. Kant e de acord shi cu Descartes shi accepta shi empirismul lui Hume.
---
Vreau sa introduc un alt filozof, Kierkegaard, care afirma ca Dumnezeu trebuie sa existe deoarece viatza capata un sens. Kierkegaard face distinctzia dintre intrebarea filozofica "exista Dumnezeu cu adevarat" shi relatzia individului la aceasta afirmatzie. In dezvoltarea individuala a fiecaruia exista trei etape distincte: dezvoltarea estetica, cea etica shi cea religioasa. Daca transpolam la realitatea secolului 21, afirmatzia lui Kierkegaard ar suna in felul urmator: in dezvoltarea individuala a fiecaruia exista trei etape distincte: dezvoltarea estetica, cea etica shi cea spirituala. Eliminand notziunea de religie shi fiind intru totul de acord cu Nietzsche (se impune recladirea moralei bazate pe un fundament natural) shi cu Sartre (trebuie sa existe un scop in viatza pe care ni-l cream singuri) notziunea de Dumnezeu nu este negata, ci din contra, chiar necesara. Este necesar sa shtim ca viatza noastra are o insemnatate, ca avem un rost.
Shi iarashi am ramas in criza de charactere. Sunt shi alte aspecte pe care nu le-am atins shi oricum vreau sa vad daca partenerul meu de discutzii are puterea sa ridice alte probleme logice legate de existentza vs non existentza lui Dumnezeu.