FanClub Forum

Lacrimile purifica.... poate doar cele de fericire, dar nici atunci....
sunt doar o supapa prin care strigatele mute incearca sa evadeze din sufletul nostru .... deznadejdea, disperarea, furia, tristetea scriu epistole in forma picaturilor sarate si le expediaza prin poarta sufletului... plangem si ne eliberam din stransoarea ghearei care ne gatuie, dar raul ramane inca in noi, agatandu'se disperat de inimile noastre .... doar timpul il macina, transformandu'l in nisipul din clepsidra..... plangem pana ramanem fara lacrimi, cu ochii uscati, dar doar atat....
sunt doar dovada slabiciunii noastre.... si a faptului ca suntem oameni si nu zei....

Si cine nu plange??Cine se ascunde in spatele unei masti??Cum se elibereaza acel suflet?Ce se intampla cand lacrimile se contopesc cu durerea , din dorinta de a nu plange cel de langa tine???

...nu ramane dacat sa Plangi...si atat....

nu vrei tu Carleta, sa iti pun thredul asta pe forumul de jurnale?


Acolo vei putea scrie numai tu pe el, oricat de vesel sau trist, si sterg mesajele in plus. (al meu si al lui Myka)

faci exact cum crezi tu ca e bine(pt forum)...

a nunu.


jurnalul ti-l deschizi tu, si numai daca doresti. eu am intrebat daca ai vrea, pentru ca poate nu stiai ca exista si optiunea asta. (sa scrii numai tu, si noi sa comentam de pe margine, pe alt thread).


titlul se preteaza la asa ceva.

NU vreau jurnal...vreau sa am libertatea de a scrie,ce simt si cand vreau...."jurnalul" nu ma reprezinta

atunci asa ramane.

asta inseamna ca pot contiuna...multumesc!

Se spune că avem nevoie de 4 îmbrăţişări pe zi ca să nu deznădăjduim...
avem nevoie de 8 îmbrăţişări pe zi ca să ne menţinem...avem nevoie de 12 îmbrăţişări pe zi ca să creştem....avem nevoie de....
Dar oare de câte îmbrăţişări avem nevoie pentru a fi fericiţi?
Sau câte îmbrăţişări trebuie să oferim...sau câte să primim pentru a nu ne mai simţi singuri?
Avem nevoie să fim strânşi în braţe sincer, părinteşte, prieteneşte şi frăţeşte. O astfel de îmbrăţişare este sănătoasă, vindecă orice rană sau neputinţă...este odihnitoare, dătătoare de putere, de tinereţe...
Zilele aceste am învăţat ceva extraordinar. Aveam atâtea îmbrăţişări nedăruite, păstrate într-un colţ al inimii în aşteptarea ca altcineva să facă primul pas...apoi dintr-o dată mi-am spus:
Nu mai este timp de aşteptat...voi face eu primul pas, şi v-am dăruit şi vă dăruiesc şi acum, vouă, tuturor fraţilor mei, prietenilor mei, cu sinceritate şi mult drag, căldura unei îmbraţisări pornite dintr-o inimă ce s-a lărgit mult, foarte mult, pentru a încăpea toţi semenii mei...
Astăzi pot să spun pentru pima dată...simt că plutesc...atât de mult m-am uşurat. Fiţi binecuvântaţi toţi cei ce îmbrăţişaţi şi vă lăsaţi îmbrăţişaţi!

Ps.Astazi sunt intr'o pasa "super"melancolica

Eu am nevoie de o singura imbratisare ca sa fiu fericita! De la cineva.
Altfel ma duc sa ma imbratisez acum cu doua persoane. Si cu aia de la tine fac trei

Asa ca poate zambesc eu mai rar, dar sunt foarte lipicioasa.

am "cumparat" o expresie de la o buna prietena de a mea,sunt sigura ca se potriveste la multe persoane:
""in schimb trairea in sine nu o poti copia,nu o poti imprumuta,nu o poti inchiria.E doar a ta.Si daca cumva o ai.....stai departe de definitii"