FanClub Forum

Cyhiraeth scrie:The point was ca, avand in vedere faptul ca pentru d-zeu nu exista timp, el fiind etern, isi poate la fel de bine "aminti" viitorul. si stie ce o sa facem nu pentru ca el decide in locul nostru, ci pentru ca pur si simplu isi aminteste ce am facut [vom face]. amintirea sa nu influenteaza si nici nu determina viitorul nostru.

Nu prea vad sa fie necesar amestecul lu' sefu'. Si asta pt ca daca ar fi asa ("isi aminteste viitorul" = viitorul ala este, totusi, unul singur, nu sunt variante - daca ACUM el cunoaste viitorul meu, eu, ACUM, am destin, si n-am de ales, bun sau rau, viitorul meu este deja "amintire" pentru altii.) Eternitatea - pura teorie, nu poate fi, realmente, inteles acest termen. De ce ? Pt ca "raportat la o axa infinita, orice segment este zero" Adica, raportat la "viata" lui Dumnezeu cel etern,
viata mea dureaza.... zero. Si atunci, fiind eu si noi, si toata omenirea & sistemul solar & atat de efemeri, practic inexistenti pt el, la ce si-ar mai bate divinul cap sa ne mai creeze / "iubeasca" / judece ? Nu i-ar trebui cineva mai ... compatibil? Cum sa condamni la pedepse vesnice oameni care au trait (viata ca timp de invatare, educare etc) ... zero? Nu este cam disproportionat ? Cred ca si cel mai feroce criminal ar putea fi intors pe dreapta cale, daca ar avea destul timp. Mi se pare ca, din moment ce viitorul meu poate fi cunoscut (ce mai conteaza de catre cine), inseamna ca este batut in cuie, nu se mai poate face nimic. Daca ne hazardam totusi sa luam in calcul (aberant, eu nu pot) eternitatea ca fapt, este posibil ca el sa-si aminteasca viitorul pe care o sa-l hotarasc (mai acusica) eu. Dar nu pot baga in aceeasi oala eternul cu efemerul. Pt ca nu intra eternul, e prea "infinit".

salty scrie:...shi totushi cred in lucruri care ne marcheaza. nu le vad insa deja trasate... nu cred ca ni se intampla ceva pentru ca "asha a fost sa fie". deshi ar fi frumos. ne place sa credem asta. la fel cum ne place sa credem ca exista "ceva" dincolo. dupa ce trecem in moarte. nu-i oare ignorantza din partea muritorilor? nu v-a fulgerat gandul asta ca deshi creshtini poate totushi nu ne ashteapta asta? acel "ceva"? dar depashim subiectul.

eu cred ca avem trasat drumul, cel putin in ceea ce este important in viata. evenimentele sunt dinainte stabilite, doar modul nostru de a reactiona la ele il putem alege. cat despre gandul ca exista ceva dincolo de moarte, el a existat dintotdeauna. in toate civilizatiile omenesti cunoscute exista credinta ca dincolo de pragul mortii mai este ceva. de mii de ani. de zeci de mii de ani. asta nu poate sa fie ignorantza. ~) ;-) as mai spune multe, dar subscriu la opinia Oribilului Mosh, care la inceputul acestui topic spunea ceva in genul eu sunt cam nestiutor-oare si prefer sa-i las pe altii sa vorbeasca. ;-)

Nu exista nici un destin. Povestea asta e doar o forma de consolare pentru ceea ce ni se intampla.

la 15 ani nici nu ai cum sa-ti dai seama ca uneori nu ai nici o "vina" pentru evenimentele prin care treci, pentru ca abia de pe la 20 de ani incolo incepe viata sa dea cu tine de pamant.

Desi nu as fi vrut sa cred ca viata mea depinde de destin pot spune ca au existat situatii in care cursul vietii mele a fost schimbat in urma intilnirii unor oameni providentiali sau unor situatii neasteptate.
Ca un exemplu, aveam un servici anost care nu imi asigura mari perspective.
Nu aveam ce face si desi nu prea citesc ziarele am citit un anunt in ziar la oferte de servici, am fost la un interviu am castigat jobul si desi nici nu speram sa am aceasta sansa viata mi s-a schimbat total intr-un mod neasteptat de bun.
Pot spune ca aici destinul mi-a intins mana intr-un moment in care eu nici macar nu cerusem acest lucru.

se poate spune ca omul isi face singur destinul.insa, exista persoane trimise pa pamant cu o anumita sarcina(sa descopere ceva,sa creeze,sa ajute omenirea sa evolueze)...

Cred ca mai degraba exista persoane (trimise sau nu de "cineva") menite sa schimbe viata unor alte persoane.
Spre exemplu, cred ca in viata fiecarui om exista persoane care apar pentru perioade scurte de timp doar pt a modifica ceva in existenta acestora.
Un fel de "calauze"...
(cred ca m-am uitat prea mult la T.V)

nu neaparat,dar se mai intampla.sa sti k pot fi considerate si coincidente...

eu zic ca exista.
eu tot timpul cand ma astept sa iasa lucrurile intr-un anumit fel, se intampla exact pe dos.
este o sina undeva pe care mergem... ca se mai schimba macazul, asta e altceva...

eu tot timpul cand ma astept sa iasa lucrurile intr-un anumit fel, se intampla exact pe dos.

Te-ai gandit vreodata ca tu esti vinovata pt. ca "se intampla exact pe dos". Nu crezi ca "certitudinea existentzei destinului" e tocmai o modalitate de a a-ti absolvi constiintza de unele "mici" greseli pe care le mai faci?

Apropos de ce spunea Amaterasu putin mai sus... Alexa mea imi spunea la un moment dat ca ea crede ca fiecare persoana care iti apare in viata are un scop... Iar aceste persoane pleaca tocmai pentru ca si-au indeplinit scopul, oricare ar fi fost el..Probabil ca ea v-ar explica mai bine intreaga teorie. E interesant totusi sa incerci sa gasesti scopul fiecarui persoane.

Cat despre destin... O sa va raspund luand in considerare definitia comuna a cuvantului. Nu, nu cred. Nu am nevoie de justificari. Nu am nevoie de consolari. Sunt ferm convinsa ca oamenii au de ales la un moment dat iar fiecare alegere poate duce spre o schimbare majora. Cred ca oamenii isi pot controla propria viata. Dar vor?

Unii se folosesc de asa zisul "destin" pentru a se justifica. Pentru a isi explica de ce s-a intamplat cutare lucru. Si pentru ca oamenii in general sunt niste fiinte care trebuie sa creada in ceva (destin, Dumnezeu, rai, iad, magie, etc).

s-ar putea sa fie adevarata chestia cu persoanele care apar in viata fiecaruia la un moment dat.. isi "joaca rolul" si dispar...poate.. desi mi se pare pe undeva meschin...

nu vad destinul, ma rog, eventuala lui existenta ca pe o justificare. dar nu pot sa neg faptul ca de multe ori am simtit ca turnura pe care o ia viata mea nu depinde de mine, foarte obiectiv si la rece privind lucrurile.

poate ca adevarul e ca de obicei:D pe la mijloc, anume.. ca exista el, destinul asta (uneori rau) dar depinde de forta, de puterea si de increderea pe care o are fiecare in el insusi, ca sa-l depaseasca.

E scris fiindca ni l-am scris singuri si e in forma de fractali, asta mi se pare cel mai plauzibil din cate am auzit pana acum despre destin. O forma de libertate asumata cu variante cate ar avea un sah programat, unul supercomplex. Tendinte personale de a o apuca pe anumite cai, de a lupta pentru instinctive ameliorari, plus libertatea de a alege in limita variantelor permise de fiecare mana de carti date. Un numar de pucte castigate intr-o faza da bonusuri fara legatura cu logica, de pilda medii noi, noi legi, vieti noi.

Destin vine de la destinatie, nu? Sau nu au nici o legatura cuvintele astea doua? Ce ziceti? Destinatia o stiu, e in pamant. Dar treaba cu destinul (sau soarta) nu am inteles-o niciodata. Cat de mare sa fie forta asta, entitatea asta, ca sa ne controleze pe toti, sa ne "faca" fiecaruia un destin, o menire!? Nu exista asa ceva in conceptiile mele. Nu cred in nici o forma de entitate.
Nu trebuie sa zici: "n-am ce face, asta mi-e soarta!" sau "asa mi-a fost scris". De ce sa cred in destin? Sa ma lupt cu el? Spun asta pentru ca mai mereu se da o conotatie negativa cuvantului destin. Imi complic existenta cu ganduri care ma tin in loc, si ma stresez scarmanind raspunsuri. Lucrurile sint foarte simple pentru mine si vreau sa le las asa. Dar asta ma face un om sarac din punct de vedere spiritual? Probabil, dar nu vreau sa imi petrec viata cautand raspunsuri si avand nedumeriri.

haide mai hova, nu-mi spune, ai descoperit dexul online si iti pierzi amuzamentul

Imi complic existenta cu ganduri care ma tin in loc

lasa ca iti schimbi tu scarbiciu' si o sa ti-o descomplici

Nu cred in destin! ma bazez mai mult pe noroc si inteligentza! That's all

ma bazez mai mult pe noroc si inteligentza

unde norocu reprezinta cam 99,9%

eyewitness scrie:unde norocu reprezinta cam 99,9%

mai exact 99,99%

Ete si o patanie de-a mea:

In urma cu vreo ceva ani, pe cand frecam menta undeva pe munte(ca pe acasa ierea prea costisitor) cu o zi inainte sa ma prezint la un interviu pentru un post, ma duc si ieu ca tot omu, inainte de plecarea spre casa, la buda aceea originala(trei pereti de scandura verticali o usa cu crepaturi printre scanduri care scartiie, un tron cu gaura in mijloc si un teanc de ziare de unica folosinta).
Intr-un asemenea moment de maxima importanta, am decis sa mai imi ridic nivelul de cunoastere rasfoind o gazeta, inainte de a o trimite pe drumul stabilit de destin. Si ce-mi vad ochii pe foaie:
Cum sa te prezinti la un interviu
cu litere de-o schioapa. Asa ca mi-am crescut intelijenta cu inca freo doo trimestre pe care le-am cam chiulit prin scoli si m-am putut prezenta a doua zi la examen toba de carte.
E de prisos sa mai spun ca am luat postu cu pricina , in defavoarea celorlalti 10 pretendenti.
Asa am ajuns sa pot sa frec netu cateva ore pe zi pe de-a moaca, sa descopar fc-ul, si sa cetesc parerea altora despre destin.

Intrebarea care inca ma framanta este:

o fost destinu
o fost coincidenta
o fost noroc
sau intelijenta?

ps
pot participa si eu la concursuri de literatura cu poemul meu?

o fost destinu
o fost coincidenta
o fost noroc
sau intelijenta?

cine e destinu' asta?
daca ailaltz candidatzi erau mai prashtie ca tine nu.
nu mai zice noroc ca te bate parintele bradipi sau cum in cheama
telijentza? ~p

gaga scrie:cine e destinu' asta?

pai asta iera subiectu treadului parca:D

daca ailaltz candidatzi erau mai prashtie ca tine

nici o prastie, ca ziceau aia in ziar ca sa ma duc fara prastie ca sa par cat mai serios:D

parintele bradipi sau cum in cheama

regret da am lipsit la lectia asta. nu traduci un pic?

regret da am lipsit la lectia asta. nu traduci un pic?

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/33noroc.htm

norocu bre e nashpa, parintele clopa clopa iti esplica (pentru cei ce sunt deja fanii sitului ma scuzatzi ca ma repet da gigi a ramas repetent si anul acesta

sarumana pentru luminita aprinsa la capatul neuronului meu.
de-acum, incolo daca trag un loz castigator o sa zic ptiu noroace, mi-oi face trei cruci, rup lozul in bucatele si ma duc sa ma calugaresc, ca sa scap de ispita necuratului.
Edit
da ieu tot nelamurit sunt:

cu destinu nu ie clar ca cica contrazice liberu albitru cu care am fost dotati din nascare
coincidenta prea bate la ochi ca sa fie lucru curat
norocu cica ie npotriva lu doamne doamne
si inteligenta daca bantuie neuronii, le ocupa spatiu destinat pentru spiritualitate.

asa ca io prefer partea aia de rai pe care o facut-o shefu, inainte sa planteze copacu ala in care s-o cocotat michiduta ca sa o vrajasca pe eva sa-l puna pe adam sa inghita noduri. acolo neuronu se lafaie intr-o liniste grandioasa, bine oxigenat, stimulat la ganduri bune cu vreo glaja de oareshce, singura grija ramanand daca ciupercile alea o fi sau nu compatibile cu lichidele datatoare de pofta de mancare.
Am vin

Destin nu ,dar ghinion e cu carul !

Nu exista destin! E foarte simplu. Din punct de vedere crestin omul este judecat de dumnezeu pt faptele sale. Daca ar fi existat destin si viata ne-ar fii fost "scrisa de cineva" ce rost ar avea judecata???...

nici eu nu cred ca exista destin. nu in totalitate sau sub forma lui descrisa de dex. dar partial exista si dpdv al meu poarta numele de hazard, ghinion, noroc, circumstante. astfel ca uneori iti poti controla "karma" alteori nu.

pai tu imbarligi notiuni din domenii diferite.

exista liber arbitru si decizii care duc la anumite rezultate chiar daca ele nu se vad imediat.

pai am si specificat ca nu ca nu folosesc destin cu sensul lui exact.
si apoi norocul, hazardul, ghinionul, intamplarea fac parte din viata ta si uneori nu le poti controla, deci chiar daca nu ti-a fost scris dinainte tot destin se cheama. dar vorba aia:
"Daca ar fi existat destin si viata ne-ar fii fost "scrisa de cineva" ce rost ar avea judecata???..."

de acord cu tine. dar nici noroc sau ghinion nu exista, sunt doar intamplari exterioare, neutre, depinde de fiecare cum stie sa faca alegerile potrivite in functie de ce isi doreste si de cum poate sa obtina cel mai mult din situatia respectiva. eh, bineinteles ca lucrurile uneori par dramatice si ai senzatia ca nimic nu depinde de tine si ca n-ai ce face.. dar asta e mai mult o autoamagire si o dovada de slabiciune si resemnare.

stii cum e, ti se mai si da, dar nu ti se baga in traista, tre sa faci si tu un minim efort.

daimon, daca mergi pe strada si da masina peste tine desi traversezi pe la trecere, desi e o intamplare, tu si noi o sa zicem"ghinion" si iti mai pot da 1000 de exemple. daca idem are loc o intamplare favorabila in viata ta, independenta de actiunile tale, iar o sa numim "noroc" capici?