Pagina 3 din 4

privitul in ochi, bata-l vina!

MesajScris: Lun Sep 08, 2003 11:15 am
de Desideriu
De trei ani sunt in Anglia si tipic englezilor este ca atunci cand mergi pe strada nu se cade sa te uiti la cineva: e sinistru pentru cineva venit din Estul Europei (sau din Sud, sau chiar din Scandinavia, dupa spusele unui prieten finlandez). Dar eu i-am prins: daca vezi pe cineva venind catre tine si vrei ca sa se uite la tine, tot siretlicul este sa nu te uiti la ei. Ma uit in stanga sau in dreapta, cu un unghi al ochiului care-mi permite sa-mi dau seama ca respectivul se uita la mine atata vreme cat crede ca nu il vad...Marea mea sursa de amuzament este ca atunci cand ei sunt mai in toiul privitului, intorc brusc capul catre ei si ii prind in flagrant delict: de-ati stii cu cata jena si cat soc isi re-orienteaza privirea cat pot de repede. Imi place sa-i tulbur...

Seth2 zicea ca un strain ar arunca caietul la primul cos de gunoi. Nu prea cred...oamenii sunt foarte curiosi din fire si adora sa-si bage nasul in viata altuia pentru ca asta e o sursa de invatare si auto-definire. Ne construim social prin continua raportare la cum sunt ceilalti. Eu unul de-abia as astepta sa ajung acasa, m-as tolani in pat si as citi cu pofta caietul...mai ales daca e de la cineva de care ma simt atras (nu neaparat dpdv erotic).

Dar ca sa mai punem gaz pe foc, va intreb: nu vi se pare ca ceea ce cautam in cel mai bun prieten prea aduce de fapt cu ceea ce numim "dragoste platonica"? Asta ar problematiza relatia dintre: (a) cel mai bun prieten si (b) iubitul/iubita. Imi trec prin cap cateva filme in care chiar asta era tema: cand avea de ales intre cei doi, X sacrifica pe (b)...Poate pt. ca in societatea noastra eroticul e inca asociat cu mundanul si murdaria, deci drag. platonica merita salvata pt. puritatea ei, cata vreme iubiti si iubite se mai gasesc...

Cum n-am avut inca norocul sa am un (b) (standarde prea inalte probabil), va intreb pe cei care au si un (a) si un (b): apar gelozii? Cum se simte un (a) caruia ii spuneti ca v-ati gasit un (b), in cazul in care (a) nu isi are (b)-ul lui? Si nu este cumva cazul ca moda schimbarii dese a partenerilor de sex se bazeaza pe faptul ca latura sentimentala a vietii respectivului este asigurata de prezenta unui (a)? Daca ai un cel mai bun prieten in definitia super-tare a cuvantului, la ce-ti mai trebuie un iubit? Nu este asta premisa care ne face comfortabili sa "zburam din floare in floare"? Si ma opresc deocamdata aici, desi multe alte dracovenii imi trec acum prin cap...

Prietenie ...

MesajScris: Vin Noi 07, 2003 4:52 pm
de Weet-weet
Cum spune si semnatura mea , am incredere in orice , ma feresc de diavolul care zace in fiecare ... sau cum a zis dana , am incredere in orice , pana la proba contrarie . Nu stiu de ce am ajuns sa am incredere in oricine .. poate din nevoia de a a avea prieteni , de a fi placuta ...
Inainte de a ajunge aici , am lucrat intr-un domeniu in care cunosteam multi oameni zlnic , vorbeam cu ei .. trebuia sa iau aceeasi discutie de la capat in fiecare zi ... cert e ca doi oameni au ramas langa mine din toti cei care stiau care este viata mea , cand eram trista , vesela .. unul din ei , este sotul meu , al doilea este cel pe care l-am " adoptat" , este "fratiorul " meu , si stie cam tot ce se intampla in capul si in sufletul meu , ma cunoaste bine si a fost langa mine cand aveam nevoie de el , il pot considera prieten foarte bun .
De prin clasa a doua , am avut .. sau poate inca am , o prietena , pe care o numeam foarte buna ... Dar lucrurile s-au schimbat cand am ajuns in liceu , ne-am distantat , vorbeam cand si cand .. la fel ca acum .. insa e tot prietena mea ...
Consider , insa , ca cea mai buna prietena a mea este cea care o am din timpul liceului , care a fost langa mine .. cat am crescut .. m-am schimbat mult in timpul liceului , am trecut prin foarte multe si ea a fost langa mine si ea a fost singura care a venit cu mine pana la trenul care urma sa ma duca in Bucuresti .
Spuneam ca am incredere in oricine ... pai da , Moshu este martor .. el e singurul caruia i-am raspuns la toate intrebarile puse , fara sa ma indoiesc de faptul ca va zice cuiva tot ce stie ... deci il pot considera si pe el ca pe un prieten .. inca nu foarte bun , ca nu ne cunoastem atat de bine incat sa ne spunem tot ...
Intr-un caiet de amintiri , prostii ce fac fetele in Generala , aveam scris " iubirea adevarata este foarte greu de gasit , dar prietenia adevarata e si mai greu de gasit " .. sunt convinsa ca este adevarat .
Si despre ce spunea Desideriu ... nu , nu cred ca daca avem un prieten foarte bun , nu mai aveam nevoie de un iubit ... e vorba de iubire diferita ... Imi iubesc "fratiorul" foarte mult , dar nu as putea concepe ca el va fi tatal copiilor mei , ca ma voi trezi in fiecare dimineata langa el ... Dar sotul meu , imi este prieten foarte bun , si il vad ca tatal copiilor mei ...
Prietenie ....

MesajScris: Vin Noi 07, 2003 5:48 pm
de cat_
Prietenie adevarata??Prieteni loiali?Eu nu prea cred ca exista asa ceva....Cunosc multe cazuri,in care genul asta de prietenii starnse ,prietenii ''de zeci de ani'' s-au sfarsit ...urat.,urat tare.Motivul?Pai,motivele sunt multe...nu dau exemple,deoarece n-am chef sa fiu comentata pe la spate:)
Oricum,pentru mine ''prietenie adevarata'' nu exista..poate ma insel cand spun asta.....Eu, n-am dreptul sa judec pe nimen,dar pana acum n-am intalnit o prietenie adevarata,care sa dureze de la gradinitza pana la batranetza..Cine stie?Poate altzii-s mai norocoshi ca mine.:a

MesajScris: Lun Dec 01, 2003 9:05 pm
de wwritza
Prieten pentru mine este cel care, daca sun la 3 dimineata si am nevoie atunci de el, la 3 dimeata lasa tot si ma ajuta....
prieten imi este cel caruia ii simt lipsa. Prieten imi este cel care, cand mai am doar un ban in buzunar, l-as da pt el.
Iar prieten imi este cel care, la 3 dimineata ma suna, iar eu il ajut.....lojik, tot la 3 dim...

MesajScris: Dum Dec 28, 2003 12:48 am
de usualflow
prietenia este, cel putin pentru mine, o forma mai elaborata a dragostei. din prietenie imi iau fortza sa merg mai departe atunci cand simt ca ceva ma leaga de maini si de picioare. Prietenia e unul dintre putinele lucruri in care cred atunci cand mi se spune ca "prieteni adevarati nu exista". Paradoxal... si asta numai pentru ca iubesc prea mult oamenii...chiar si pe cei care au plecat si mi-au lasat sufletul olog. Am inteles, e ca vantul, nu are radacini...

Prietenie

MesajScris: Lun Dec 29, 2003 6:49 pm
de Delphi
Nu stiu ce as putea spune despre prietenie caci probabil nu am cunoscut-o....Am avut o singura prietena daca pot sa spun asa, caci ulterior am aflat sau mai bine zis mi-am dat seama de niste lucruri...Era singura fata despre care stiam totul (sau aproape totul) : ca tatal ei plecase in Italia de 4 ani de cand ne cunosteam ei, parasindu-i pe ea, pe mama ei si pe fratele ei, iar ea era singura careia ii marturisisem totul despre mine, vb despre orice, faceam tot felul de prostii impreuna...eu eram si sunt f timida,ea este f indrazneata, eu sunt mai urata, ea a fost mereu f frumoasa si populara....si totusi eram nedespartite, cele mai bune prietene...Dar oare era prietena mea?Se folosea de mine...ii imprumutam mereu bani pt ca stiam ca e necajita, tatal ei nu le mai ajuta, o ajutam mereu la scoala (ii faceam lucrarile, ii dadeam temele, ii suflam la ore....am ajutat-o in fiecare an sa aiba medie mare) sa nu credeti ca eram chiar urata clasei si proasta...poate doar fraiera pt ca o credeam prietena mea....Tin la ea inca f mult si stiu si ca ea tinea la mine....dar de la o prietena nu furi (mai ales ca eu o ajutam tot timpul si mai laes ca pt un prieten sunt dispusa sa fac orice...orice) si nu o bagi in problemele si necazurile in care m-am implicat dupa ca "prietenia" noastra a avansat...(voia sa se drogheze , sa se lase convinsa de niste tipi dubiosi de pe la noi din liceu, dar noroc ca eram cu ea si nu am lasat-o....acceptam multe lucruri si prostii pe care le faceam si eu ...tigari, alcool ,dar nu si droguri)....Mama mi-a a aflat de lucrurile pe care le-am facut si eu influentata fiin de ea si mi-a interzis sa ne mai vedem....bineinteles ca nu am ascultat-o....dupa ex de capacitate ne-am despartit definitiv, caci nu am mai fost alaturi de ea sa ii fac lucrarea...si in plus anul asta se muta in Bacau....Desi eram constienta ca se folosea de mine, nu am facut nimic pt ca era singura care ma intelegea, cu care vb orice....si stiu ca ne iubeam...Deci spuneti-mi pt ca eu nu mai stiu e posibil asa ceva?Eram prietene?Mai bine spus ea era prietena mea?Mie imi pare rau ca pleaca din oras....mi-e dor de ea....avem si multe amintiri frumoase impreuna....Acum nu mai am prieteni...pur si simplu le urasc pe fetele astea din cl de la mine, ipocrite, superficiale si cu fitze....Urasc si singuratatea, dar o prefer lor....

MesajScris: Mar Ian 13, 2004 10:01 pm
de wwritza
Nu imi aduc aminte ziua exacta cand mi-am cunoscut prietenii.Nu mai stiu daca era cald sau daca era frig, daca era soare sau daca ploua. Si pentru ca in limba romana nu cred sa existe cuvant care sa defineasca ceva despre care stii sigur ca s-a intamplat, dar nu iti mai amintesti cum si cand s-a intamplat, am numit ziua aceea inamintibila...
Fireste ca nu i-am cunoscut pe toti in aceeasi zi a calendarului. I-am cunoscut insa pe toti in aceeasi zi a vietzii, ziua de inceput a vietzii. Ziua in care mi-am intalnit prietenii...ziua aceea care s-a intamplat cu mult timp in urma...
E ca si cum i-as stii dintotdeauna. Stiu cum e sa fiu cu ei, fie numai si in amintiri, dar nu stiu si nici nu am sa stiu vreodata cum e fara ei. Au fost acolo inca de la inceput, iar undeva, pe parcurs mi-au intrat in sange. Am fost copii impreuna. Mai tarziu am crescut impreuna si am devenit adolescenti impreuna. Iar acum, acum refuzam sa ne maturizam.Tot impreuna.Cu toate astea nu semanam, nu avem pasiuni comune, nu avem idealuri comune dar in schimb ne avem noi pe noi. Si asta e de ajuns ca sa ne intelegem dincolo de cuvinte si semne, prin ganduri si priviri...
Geografic vorbind nu prea suntem aproape. Ne intalnim rar,dar atunci cand ne intalnim e ca si cum ne-am fi despartit ieri,ca sa ne vedem azi. Noi singularii ne schimbam.Dar intre noi nimic nu se schimba,pentru ca impreuna,formam un taram aparte.Acolo timpul si spatiul nu conteaza,nu e nevoie de ele.Dorul de prietenii mei exista si nu prea, pentru ca, daca vreau sa ii vad,ii gasesc in mine, trebuie numai sa privesc in sufletul meu si ii voi gasi...
Prietenia.....Prietenia adevarata.....Sa te uiti in ochii unui om si sa nu vezi ca sunt albastrii,sa vezi dincolo de ei,sa-i vezi sufletul, sa vezi ce inseamna omul acela pentru tine. Sa te uiti in ochii aceeia albastrii si sa fii tu. Limitele nu sunt,pentru ca deja ,intre noi,intelegerea si-a pierdut sensul, e obisnuinta, e acceptare. Ne luam noi pe noi asa cum suntem...
Dragostea moare. Prietenia nu. Dragostea e cladita pe atractie,dar aceasta moare intr-un final. Prietenia e cladita pe timp,pe trairea in acelasi ritm si spatiu sufletesc. Nu as putea trai fara prieteni.Ei sunt imaginea mea si atat timp cat ii am ,inseamna ca traiesc.Daca nu i-as mai avea pe acestia as cauta altii oriunde si oricat...Prietenii...amintiri frumoase..nu renunta niciodata la amintiri..la trecut....chiar daca de multe ori e dureros..sunt oameni ce au trecut prin viatza ta..oameni ce te-au marcat,de la care ai invatzat ceva..oameni pana la urma..care iti pot fi perechea...oameni cu care te mai poti intalni oricand......prieteni

Prieteni...

MesajScris: Mie Ian 14, 2004 11:55 am
de Aurolacul
Ce sa zic, toti avem nevoie de prieteni dar e mai greu ca sa vedem care dintre ei sunt adevarati shi care sunt falsi. Prefer ca sa am 1 prieten bun decat 5 falsi. Eu in trecut am fost foarte naiv, shi cam prostutz. Ma imprieteneam cu oricine, ca nu aveam prejudecati shi in general imi placea de oameni. Dar cu timpul am ajuns sa vad adevarat lor fatza, adica se impreteneau cu mine, shi pe la spate ma vorbeau, sau erau foarte prietenosi, dar ma sunau numai cand aveau ei nevoie de mine.

Eu pe moment am doar doi prieteni adevarati, shi nu mai am incredere in oameni asa bine, de frica ca sa nu fiu inselat sau ca sa nu fiu dezamagit din nou. Suint in continuare de o fire prietenoasa, numai ca sunt mai aprensiv cand vine la relatii mai bune.

Re: pierzi sau castigi....

MesajScris: Dum Ian 18, 2004 7:51 pm
de dany_70
Parerea mea e ca prietenii adevarati se cunosc in momentele mai neplacute ale vietii.O prietenie adevarata e atunci cand ajuti si esti ajutat neconditionat.....
Am cativa prieteni de genul asta si pot sa spun ca sunt norocoasa(asa ceva se gaseste fff greu si de aceea trebuie sa ai grija atunci cand ai asa ceva....)
Nu pot sa spun ca din tot cercul meu de prieteni,sunt toti prieteni adevarati,dar cum bine stim in lume nimic nu e perfect asa nici prietenii,nici prietenia.
Nu poti sa stii ce pierzi sau ce castigi,riscul si-l asuma fiecare...:)

MesajScris: Lun Ian 19, 2004 1:29 am
de Weet-weet
Dar te-ai gandit la felul in care ai reactiona daca ai avea nevoie de ajutorul unui prieten si pur si simplu acel prieten nu ar putea sa te ajute ? Iar tu sa fii ferm convins ca ai putea primi ajutor din partea persoanei respective ... Si in momentul acela sa fii atat de paranoic si egoist , sa te gandesti doar la tine si sa nu mai consideri ace persoana drept prietenul tau deoarece crezi ca te-ar fi putut ajuta , dar a refuzat ...
Cred ca am fost in situatia asta ; bine , eu mereu am avut incredere foarte usor in oameni si la fel de usor am pierdut-o , poate de aceea eram/sunt destul de suspicioasa si de multe ori m-am indoit de prieteni ... uneori aveam dreptate , uneori nu ... Dar acum stiu ca am prieteni si pe ei ma pot baza , in primul rand .. restul , cei de care nu sunt sigura .. mai e timp sa vad ...

MesajScris: Lun Ian 19, 2004 9:53 am
de dirklady
Nu stiu cum se face dar in ultimul timp pentru mine s-a adeverit vorba ca in ziua de azi nu prea se mai gasesc prieteni adevarati. Asta in cazul meu. Cum am mai scris si-nainte, eu am o prietena din copilarie. Am facut multe nebunii impreuna. Am trecut prin multe impreuna. Aveam multe secrete impartasite. Dar nu situ cum se face ca aceasta prietena de cand s-a casatorit nu mai este aceeasi. A devenit o persoana ingamfata, egoista, increzuta si ofticoasa. Vorbeste gura fara ea, jignind persoana de fata. A devenit o alta persoana. Eu nu mai reusesc sa o mai vad ca pe o prietena adevarata. Mai mult ca pe o fosta vecina. Si culmea e ca ea nu-si da seama de aceasta schimbare.

prietenia..........

MesajScris: Lun Ian 19, 2004 5:45 pm
de dany_70
Crede-ma ca am fost in situatia asta,doar ca eu consider ca intr-o prietenie adevarata trebuie sa fie atat incredere cat si intelegere.Am inteles atunci cand nu sa putut,si nu am pus problema ca nu sa vrut.....
Asta nu inseamna ca sunt atat de naiva incat sa cred tot ceea ce mi-se spune,doar ca suntem un grup micut de prieteni adevarati si am trecut prin multe impreuna........
Am facut unul pt altul mai mult decat se astepta celalalt.Asa cum am mai spus din punctul asta de vedere imi place sa cred ca sunt un om norocos....
Ca vb aceea prieteni are toata lumea,dar care sunt adevarati ramane de vazut.............:)

MesajScris: Mar Ian 20, 2004 9:09 pm
de Delphyna
Eu sunt o fiinta tare sociabila si multe persoane din cele cunoscute se numesc prieteni de ai mei, numai ca prieteni asa... accentuat si subliniat verbal sunt foarte putini cam din aceleasi ratiuni pe care le-am citit mai sus.
Viata a facut sa fiu mai aproape de prieteni decat de familie si eu sunt o fiinta norocoasa (sau cel putin asa ma consider). De cate ori am avut nevoie de un prieten a fost acolo langa mine, cu mine, am gasit ceea ce am avut nevoie de fiecare data si imi place sa cred ca a fost reciproc valabil. Eu cred cu tarie in urmatoarea problema: apreciezi la adevarata valoare ceva sau pe cineva abia dupa ce l-ai pierdut. Si asta se aplica si la prieteni si vorbesc din experienta. La cateva zile inainte de a implini 24 de ani un prieten de-al meu a murit si desi moartea n-a fost surpinzatoare (boala isi arata rezultatele) m-au surprins senzatiile mele dupa un timp. Abia apoi mi-am dat seama ce om a fost, cum a infruntat viata printre cure de citostatice si asa mai departe.
Asa ca... buni, mai putin buni, prompti cand avem nevoie, mai lenesi... prietenii merita aprecierea noastra!

aprecierea.....

MesajScris: Mar Ian 20, 2004 10:11 pm
de dany_70
Eu cred cu tarie in urmatoarea problema: apreciezi la adevarata valoare ceva sau pe cineva abia dupa ce l-ai pierdut. Si asta se aplica si la prieteni.....

:)

Da,de acord in totalitate..........

MesajScris: Mar Ian 20, 2004 11:24 pm
de Wild Rose
Adevarul crud este ca prietenii intotdeauna reusesc sa "plece" din viata noastra.. Nu imi vine-n minte nici un exemplu care sa-mi demonstreze contrariul. Oamenii se schimba, fac greseli, acorda o a doua sansa.. a treia... dupa care renunta.. sau poate pur si simplu realizeaza intr-o zi ca nu mai vor acelasi lucru de la viata.. nu mai au nimic in comun, au fost prieteni o viata intreaga, au trecut prin atatea, iar deodata sunt precum niste straini..

Pe unii/unele ii/le cunosc de cand eram mica..am invatat sa mergem impreuna, am fost la gradinita impreuna.. As putea da zeci de exemple.. Si totusi, acum vorbesc cu majoritatea odata la cateva luni, mai primesc smsuri ratacite, invitatii la majorate si zile de nasteri.. unde sunt copii care odata isi jurau prietenie vesnica? cei care credeau in sinceritate si in promisiuni banale?

La un moment dat, toti ne pierdem..nici nu stiu daca mai cred in cuvantul "prietenie"... one day, they'll pick up their "toys" and leave..they always do.

pese : in caz ca nu v-ati dat seama va spun io : am nevoie urgenta de somn, in ultimile 48 de ore am dormit aproximativ 3-4.. deci ar fii mai bine sa nu ma luati in seama :D Incerc si io sa nu adorm..

MesajScris: Mar Ian 20, 2004 11:34 pm
de Oribilul Mosh
WR, eu cred ca nu ai dreptate in totalitate. Chiar daca uneori nu mai avem timp de prietenii nostrii sau uneori uitam de ei...cred ca mereu ne gandim la ei si intr-o buna zi redevenim ceea ce am fost. Este ca in Lord of the rings : The Two Towers....atunci cand elfii sosesc in ajutorul rasei umane la Helm's Deep.

MesajScris: Mar Ian 20, 2004 11:55 pm
de Love2Fly
Chiar daca uneori nu mai avem timp de prietenii nostrii sau uneori uitam de ei...cred ca mereu ne gandim la ei si intr-o buna zi redevenim ceea ce am fost.
Vrajeala...depinde cum faci diferentzierea intre prieteni si cunostintze.
Wild Rose are dreptate (parerea mea!) cand zice :Adevarul crud este ca prietenii intotdeauna reusesc sa "plece" din viata noastra.. [...] sau poate pur si simplu realizeaza intr-o zi ca nu mai vor acelasi lucru de la viata.. nu mai au nimic in comun, au fost prieteni o viata intreaga, au trecut prin atatea, iar deodata sunt precum niste straini..
Prietenii sunt aceia care isi sunt alaturi si cu care comunici destul de des (chiar si rar intr-o anume masura a calitatii indivizilor) insa daca vezi ca n-ai nici o treaba (de la un timp) cu unii oameni de ce sa mai continui sa te vezi cu ei (sau sa tii legatura cu ei).
Cercul de "amici" ar trebui sa fie compus din indivizi legati intre ei prin "ceva" anume....o pasiune, o idee asupra ceva cuiva...etc. Daca cineva are ca pasiune cititul si cineva boxul thailandez....ce rost are sa il mai consideri amic...oricum n-aveti mai nimic in comun. Trebuie sa existe acel "ceva"....daca nu exista atunci JET!

MesajScris: Mie Ian 21, 2004 12:16 am
de Oribilul Mosh
Tocmai...ca asa e frumos. Nu trebuie sa am aceleasi pasiuni ca prietenii mei, pentru ca nu suntem la cercul de pictura sau in fanfara armatei. E bine sa fim diferitzi...si sa ne completam unii pe altii.

MesajScris: Mie Ian 21, 2004 12:26 am
de Love2Fly
Daca nu te-ar lega nimic de cineva anume nici macar nu ai ajunge la gradul de "amic". Ce? tu te-ai duce la un tip chel, nazist si i-ai zis:"frate! uite...mie mi-a placut istoria WWII, poate ne completam unul pe altul..."....

MesajScris: Mie Ian 21, 2004 12:36 am
de Wild Rose
Chiar daca uneori nu mai avem timp de prietenii nostrii sau uneori uitam de ei...cred ca mereu ne gandim la ei si intr-o buna zi redevenim ceea ce am fost.

Nu cred ca este vorba despre "lipsa de timp" sau o "memorie proasta"... Oamenii se schimba... Da, ne revedem, insa nu putem redeveni ceea ce am fost... Trec zile, saptamani, luni si in cele din urma ani... Daca tu te intalnesti maine cu prietenul tau cel mai bun de cand aveai 6 ani.. redeveniti ce erati odata?? :con:
Exista o mare diferenta intre cunostinte, amici, si prieteni... lucru' cel mai important este sa fii capabil sa faci diferenta.

Prietenie.......sau mai bine lasa...

MesajScris: Joi Mar 04, 2004 12:51 am
de babyanca
De ce trebuie sa avem atat nevoie de prieteni? Ce inseamna de fapt prietenie?
Inseamna sa ai langa tine o persoana pe care sa te poti baza, nu? Poate am fost naiva pana acum..... dar am constat ca cel mai bun prieten al tau esti doar tu insuti, si nici tu, pentru ca de multe ori avem reactii pe care ... oricat de bine ne-am cunoaste nu le putem anticipa. Prietenii... sunt buni, este adevarat, pentru ca atunci cand simtim nevoia sa fim generosi, se va gasi cineva care sa aiba nevoie de ajutorul nostru, insa nu e bine sa se intoarca roata, pentru ca fiecare, are viata lui, si coincidenta nefasta... tocmai atunci cand ai nevoie... nu se poate.

Este prima mea zi in acest forum, deci nu stiu exact ce se intampla pe aici, dar sper sa fiti indulgenti si sa... ma ajutati sa ma integrez cat mai bine
:w

MesajScris: Dum Mar 07, 2004 10:38 pm
de babyanca
Apropos de prietenie in general........ e vorba aia romaneasca... "ferste-ma doamne de prieteni..... ca de dusmani am eu grija" ce credetzi....... e oare un sambure de adevar in toata chestia asta?

MesajScris: Mie Mar 31, 2004 3:44 pm
de NiceSmil3
Prietenii sunt atat de rari, dar ei exista totusi. Multi spun despre o persoana ca este "prietena/ul cea/cel mai bun/a" dar de cele mai multe ori din parte lor primim cele mai dureroase lovituri. Noi, trebuie sa stim pe cine consideram prieten, pe cel care ne spune mereu ce vrem noi sa auzim, sau cel care ne spune cele mai dureroase lucruri in fata?
Hai sa va povestec o faza pe care nu cred c-am s-o uit vreodata. Acum aprox un an am fost cu un baiat, unii imi spuneau ca ne sta bine impreuna etc, unii nu se bagau si o singura persoana mi-a zis ca nu e binece fac, fiindca nu-l cunosc pe baiatul respectiv. Dupa o perioada ne-am despartit(din cauza lui) si am suferit mult, atunci cel ce mi-a zis sa stau deoaparte mi-a zis "ti-am zis eu!!!", iar eu detest mi se spuna asta. Duap o o perioada baialtul resp a vrut sa se impace cu mine, majoritatea mi-au spus sa-i mai dau o sansa ca tine cu adevarat la mine si ca nu l-au ai vazut in viata lor suferind in halul asta. M-am lasat impresioanata si de el si de cei din jur. Cel ca m-a avertizat prima oara a facut-o si a doua oara, eu zicandu-i ca s-a schimbat.(that was not a very good ideea, pt ca m-am despartit din nou de el...si a urmat aceeasi replica "ti-am zis eu". Dupa o perioada mai lunga de timp m-am impcat pt a 3a oara cu baiatul respectiv...de data asta totul a fost perfect, dar in cele din urma ne-am despartit pt ca el s-a mutat din orash si dupa toate fazele precedente nu mai puteam avea incredere in el. Dupa ce s-a mutat( nu f departe) a spus nijte chestii destul de nasoale despre mine. atunci am regretat ca am facut prostia de a mai impaca cu el. "Avertizatorul" a spus ca si-a pierdut tot respectul pt mine in momentu in care am acceptat sa fiu cu baiatul acela a 3-a oara. Mi-am cerut scuze( aproape cu ochii in lacrimi) de la el si mi-a zis ca nu e nimic, dar cateoadata trebuie sa ascultam si de cei mai batrani, chiar daca nu suna bine. Acest exemplu(cam lung) a fost o dovada pura de prieteni de la o persoana care nu-mi datora nimic si de la care nu ma asteptam.

MesajScris: Joi Apr 08, 2004 3:40 pm
de dark_soul
daca n-ai nici un prieten atunci viata ii grea, piere simtul umorului si cheful de viata, uiti ce inseamna distractie, uiti de sentimente, nu te mai poti concentra si la un moment dat te inchizi in lumea ta; de unde vise si alte ganduri de viitor?! dispar si ele la un moment dat. Prietenia, un subiect care cu siguranta trezeste sentimente de multe feluri in interiorul nostru. Cu timpul am observat cu tristete ce prieteniile bazate pe interes sunt cele mai frecvente si astfel o urma de dezamagire mi-a cuprins sufletul. Cel mai rau este atunci cand ajuti pe cineva si dupa ce a ajuns unde isi dorea spune ca tu nu meriti sa fii acolo , ca esti prost, ca esti ?incult?. Sunt anumite nulitati care au simtul valorii si incearca sa suga sangele celor care o au si sa-i imite in cel mai grosolan mod. E greu sa te simti inselat de o persoana pe care o credeai inofensiva si pe care ai vrut sa o ajuti. Acest gust amar a inceput sa se vindece, adica am inceput sa iert dar cred ca uitarea unui astfel de moment este cea mai grea daca nu imposibila. E asa de aiurea incat iti vine sa faci si tu tot asa ca sa te simti razbunat. Poate pare ca imi fac prea multi nervi si asta pt ca sunt cateva persoane care m-au invatat ce inseamna prietenia adevarata si acum cred ca toata lumea poate fi asa.prietenie...totzi ne-o dorim, putzini o obtzinem
in ziua de azi e atat de greu sa pastrezi o relatzie de prietenie, oamenii sunt atat de falshi, te injunghie pe la spate shi nu mai potzi shtii in cine sa ai incredere shi in cine nu...eu am incercat tot timpul sa fiu aproape de persoanele care au nevoie, sa fiu prietenoasa cu toata lumea, sa ii inteleg pe cei din jur.... si in final tot eu am ajuns sa sufar
tot timpul imi spun sa nu mai pun atea lucruri la suflet, si niciodata nu reusesc, asa ca incep sa ma inchid in mine, sa ma ascund de cei care chiar imi vor binele (cum ar fi parintii) si astept, poate se va intampla vreo minune si lumea se va schimba
prietenii adevarate nu exista, asta-i clar, insa exista unii prieteni buni - deocamdata ma rezum doar la o persoana

MesajScris: Mie Apr 14, 2004 11:38 am
de dEpEchEmIND
Sunt intru totul de acord cu dark_soul. Si eu sunt asa. Prietenii adevarati se gasesc greu. Eu inca nu am gasit un prieten sau o prietena cu care sa impartasesc toate gandurile, preferintele, sa fim dependenti unul de altul. Am avut o prietena prin scoala generala cu care am stat si in banca. Dar intr-o zi mi-am dat seama ca nu putea fi o prietena adevarata fiindca mi-a spus ca o sufoc, ca prea ma tin scai dupa ea, etc. Am invitat-o o data la ziua mea si n-a venit, iar parintii ei habar n-aveau ca am invitat-o. Si nici ea nu m-a invitat la majoratul ei. Asa ca am rupt legatura in ultima vreme. Mai mult eu o sunam cand vroiam sa ne intalnim sau ceva. Sa ma sune si ea!
Cateodata ma gandesc ca e mai bine sa n-ai prieteni, ca macar te lasa intr-ale tale.
Dar, niciodata n-o sa ajung ca cele care isi platesc prietenii. Prietenia platita este complet falsa si n-o sa tanjesc dupa asa ceva. Am cunoscut o persoana de genul asta. De obicei aceste "legaturi" se formeaza numai pentru a face rau altora, pentru a fi mai multi impotriva unuia, pentru ca singur nu poate face fata.

Dar totusi e bine sa ai, daca nu prieteni, macar niste amici cu care sa te duci intr-o excursie pe munte, sau la mare sa se simta toti bine. ;)

MesajScris: Mie Apr 14, 2004 3:11 pm
de Shaki
Cand eram de varsta lui dark_soul, nu aveam absolut nici un prieten/prietena. Eram trista si mi se parea ca am o viata foarte goala, dar mi-era greu sa-mi fac prieteni - eram o fire mult mai retrasa si intimidata de orice prostie.
Cand am ajuns in liceu, eram intr-un grup de fete despre care credeam ca sunt super. Si asa a si fost... o vreme. Pana cand le-am vazut, la sfarsitul clasei a XII-a, cum isi dau arama pe fata. Cum incep sa se barfeasca una pe alta, si sa ma bage pe mine la mijloc, sa se certe pentru baieti si alte chestii complet stupide.
Prietenele adevarate... mi le-am facut in facultate. Cris de exemplu e mult mai mare decat mine ca varsta, mult mai matura, si in nici un caz nu mai poate fi vorba despre ce-am spus mai sus. Cred ca era nevoie sa ma amturizez si eu, si sa cunosc si persoane mai putin infantile. Dar intotdeauna am crezut in prietenie... chiar si atunci cand, singura, stateam si ma gandeam la comportamentul egoist al "prietenelor" mele...

MesajScris: Dum Apr 18, 2004 11:36 pm
de babyanca
Sunt de acord cu Shaki Devil, trebuie sa crezi in prietenie...dar ca idee, asta ne face mai buni si mai iertatori... poate chiar mai fericiti...

Dar sa crezi ca cineva iti este cu adevarat prieten... nu stiu, poate ar fi cazul sa renuntz la suspiciune, dar parca de prea multe ori am facut asta si n-a fost bine.... poate de data asta.... am sa mai acord o ultima sansa.... omului in general....poate de data asta voi afla ca oamenii pot sa iti fie si alaturi... nu doar sa iti infiga in spate cutite atunci cand te astepti mai putin.... ;f :confused:

A venit primavara... sau cel putin se chinuie... deci ma chinui si eu sa las gandurile negre la o parte.... si pentru asta... multumesc oamenilor optimisti ca Shaki Devil :kiss:

MesajScris: Joi Mai 13, 2004 9:48 pm
de kahlan
Prieten adevarat...mai rar sa intalnesti unul. O persoana in care sa ai incredere, sa te inteleaga, sa nu te sape pe la spate, sa nu-ti bage strambe,etc....foarte rar in zilele de azi.Mai degraba gasestii 'imitatori' de prieteni care pana la urma te dezamgesc in ultimul hal....decat asa prieteni, mai bine lasa....
De multe ori m-am inselat in privinta unor persoane asa 'prietenoase' deh...am fost mai naiva inainte...cel mai rau este ca iti poate afecta increderea de sine...
Pei, daca intrebi pe cineva ce e mai usor, sa faca bine sau rau...e mai usor sa faci rau nuh?
Cand sunt la mijloc interese si alte chestii din-astea numai la prietenii nu trebuie sa te astepti...

MesajScris: Sâm Mai 15, 2004 7:33 pm
de Black Eyes
Pai..la varsta mea prietenia mi se pare o mare prostie. Cei de varsta mea nu sunt cu fetele decat pentru cateva ore. Dar, dupa cum se zice, baietii se maturizeaza mai greu decat fetele. Oricum, eu una prefer sa stau singura decat sa am relatii din-astea de cateva zile, care sa fie doar de ochii lumii.
Prietenia la varsta mea e tare plictisitoare si nu vad nici un avantaj in ea. Relatiile serioase de mai tarziu sunt cu totul altceva, pt. ca majoritatea se bazeaza pe sinceritate si intelegere, care sunt necesare pt. o relatie de lunga durata.
Cel putin la mine in scoala nu poti sa gasesyi un baiat serios, care sa aiba intentii bune. Toti sunt smecherasi care se cred mari frumuseti de baieti, cu tone de fitze si asa mai departe. Astia de 14-15-16 ani nu stiu sa aprecieze o fata!
In concluzie...prietenia la varste din-astea mici e de kkt; o prietenie serioasa de mai tarziu, e o relatie adevarata!

MesajScris: Joi Mai 20, 2004 3:18 pm
de Crystalized
Ok.I agree the friendship is absolutely necessary but...

Sa stiti ca e f.greu sa o mentii,dar vreau sa va intreb:
1.care sunt sfaturile pt.a-ti prieteni rapid?eu am doar 3.

2.Cum sa mentii prieteni?

3.Ce sa eviti intr-o prietenie?

But first of all.pls answer me:How can I make friends Faster??? :G