FanClub Forum

"Simt enorm si vaz monstruos"...I.L.Caragiale a spus asta in nuvela"Grand hotel<<Victoria Romana>>" si nici pana acum nu am inteles ce a vrut sa spuna...Insa,am o intrebare pt.voi:s-a intamplat vreodata sa vedeti anumite lucruri care sa va dea anumite sentimente pe care sa nu vi le puteti explica?
De exemplu:sa vedeti un criminal cu sange rece prins de politisti si batut ,torturat, si sa nu stiti ce simtiti?Ura sau mila?De multe ori se spune "nebanuite sunt caile Domnului"dar eu spun ca nebanuite sunt simtirile sufletului....

Felina,in primul rand,tu ca autoare a acestui thread trebuia sa vorbesti despre ceea ce simtzi tu. Sa vorbesti despre sentimentele tale pe care nu tzi le potzi explica.

Interesanta faza cu criminalul pe care tu ai incriminat-o. Tocmai stateam si ma gandeam ce ash simtzi eu..pentru un astfel de criminal..batut si torturat. Cred ca mi-ar parea bine. Dar nu stiu de ce . :rolleyes:

Am sters eu posturile Jasmynei si lui Jaded de aici. Posturi ce nu isi au rostul. Despre ce simtzitzi despre prietenii vostrii..va rog sa povestitzi pe subiectele ce vorbesc despre asta.
Multumesc

Astept pareri pertinente pe acest subiect . Si o sa mai revin si eu. Dar deocamdata nu prea stiu ce sa zic.

Sorry pt. oftopicul sters de moshu, un sentiment pe care nu pot sa mi-l explica este de ce mie imi vine sa rad sau sa zambesc cand cineva plange sau are probleme, eu nu vreau sa rad atunci, dar totusi rad, tin minte ca atunci cand aveam 4 ani, bunica mea a murit, iar la inmormantare eu zambeam, radeam, chiar daca nu vroiam nu ma puteam abtine, asa e si acum, nu imi explic de ce atunci cand cineva pe are cunosc are o problema sau sufera eu trebuie sa zambesc ca proasta! chestia cu criminalul, eu nu as simti nimic mai mult pt. el decat ura dar si un pic de mila pt. ca politistii nu au dreptul sa il bata!:mad:

Mda... sunt unele reactii pe care pur si simplu nu le poti controla... Cu atat mai putin sa le explici... Eu nu inteleg de ce atunci cand cineva imi da o veste proasta rad pur si simplu isteric iar atunci cand se inatampla ceva care ma face enorm de fericita plang incontinuu. De exemplu astazi, cand am aflat ca un prieten de-al meu a avut un accident cu masina, am izbucnit in ras. Poate oare cineva sa explice reactiile astea?

Initial trimis de Jaded
tin minte ca atunci cand aveam 4 ani, bunica mea a murit, iar la inmormantare eu zambeam, radeam, chiar daca nu vroiam nu ma puteam abtine, asa e si acum

Se poate explica reactia ta de la inmormantarea bunicii tale...si anume:la 4 ani perceptia asupra mortii sau a pierderii cuiva drag este destul de superficiala si de aceea copii nu relizeaza pierderea cuiva drag decat daca au fost supusi direct acestui soc....

hmmm. de multe ori am avut impresia ca shtiu ce reactzie ash avea in anumite situatzii. ei bine m-am inshelat. n-am shtiut cata frustare am sa simt cand are sa dispara din aceasta lume cineva drag. nici macar o senzatzie tactila pe am am simtzit-o intr-o zi, n-am shtiut cat de mult ma va marca. am sa mi-o amintesc intotdeauna.
shi mai mult e shi mai ciudat cand simtzi ceva shi reactzionezi atat de diferit fatza de ceea ce simtzi.

Da... sunt anumite situatii in care majoritatea avem reactii aiurea si total nepotrivite. De ex, iarna (ca tot e iarna) cand o biata babutza cade pe jos, alunecand pe gheata, noi izbucnim in ras (am zis - majoritatea). Cand vedem o bataie, nu intervenim, ci stam si ne uitam ca prostii sau poate chiar grabim pasul, sa ne facem nevazuti. Reactie aiurea. Suntem lasi? Ce e cu noi????
Am zis

poate nu e vorba de lasitate. par ex...stii tu proverbul ala..."interesul poarta fesul"? Majoritatea de care vorbesti tu nu are nici un interes sa intervina. Fiecare pt sine!

Initial trimis de crazy_felina


Se poate explica reactia ta de la inmormantarea bunicii tale...si anume:la 4 ani perceptia asupra mortii sau a pierderii cuiva drag este destul de superficiala si de aceea copii nu relizeaza pierderea cuiva drag decat daca au fost supusi direct acestui soc....

te inseli in cele ce le afirmi mai sus. fata a fost expusa sau supusa (cum vrei sa ii spui), direct acelei intamplari dureroase, insa nu a realizat ce se intampla in jurul ei datorita, minitii neevoluate de la acea varsta. sentimentele apar ceva mai tarziu. la 4 ani crede-ma ca nu ai inca habar de ce se intampla in jurul tau.

legat de subiect.

mi se intampla deseori sa vad astfel de lucruri ce se deruleaza in jurul meu. care este reactia? in functie de situatie, insa in general imi vad de drum. daca vad un caz in care cebatut este vinovat, ma doare undeva de el si poate mai dau si eu o mana de ajutor. daca cel agresat este nevinovat mi se mai intampla sa imi pese de el, insa ca orice roman de kkt (asa cum am mai spus) trec mai departe. rareori sunt datile in care ii sar in ajutor. deci sentimente exista. de ura fata de cel nevinovat fiindca numeni nu sare in ajutorul lui, si de fericire fata de cel vinovat. totusi mi se mai intampla ca atunci cand zaresc astfel de evenimente sa imi amintesc de o vorba lasata pe pamant de un Neinsemnat om ce a trait cu vre-o ............ 2000 de ani in urma. ... cel fara de pacat sa arunce primul piatra... si uite asa mai apare si sentimentul de liniste fiindca la randul meu si eu sunt un pacatos.

de foarte multe ori ma gandesc ce reactie as avea, daca maine ar muri mama. nu stiu ce sa imi raspund. probabil viata asta atat de controversata incat te face sa uiti ca mai traiesti sa ce sentimente mai ai fate de cei din jur, mai ales fata de familie. in filmul MATRIX apare acolo o replica foarte bine spusa si foarte bine gandita. ...oare tot ce vedem este real si tot ce mancam are gust? poate ca de fapt cartofi au gust de ciocolata si invers insa noua asa ne este intiparit in minte...

deci avem sentimente, sau avem iluzia de a avea sentimente?


K-gula.

Initial trimis de Hera
poate nu e vorba de lasitate. par ex...stii tu proverbul ala..."interesul poarta fesul"? Majoritatea de care vorbesti tu nu are nici un interes sa intervina. Fiecare pt sine!

Hera, si care este interesul nostru atunci? Sa-i lasam pe oameni sa se omoare intre ei, si sa ramanem singuri pe pamant? Ar fi plictiseala mare...
Si de ce oamenii sa nu intervina? Atunci cand se intampla ceva rau, este de datoria noastra sa intervenim, sa schimbam lumea, noi! Pt ca gandind astfel nu ajungem nicaieri, si incurajam astfel de actiuni.
Asa ca ceea ce zici tu "fiecare pt sine" - nu este decat o dovada a lasitatii in astfel de situatii - de ce sa intervin, si sa risc sa patesc si eu ceva, cand pot sa trec mai departe si sa raman intreg... LASITATE!!!!
Pacat ca au apus vremurile in care oamenii erau condusi de inalte principii morale si erau gata sa intervina cand un semen de-al lor era in pericol, in primejdie.. Societatea noastra se duce de rapa...
Am zis

Initial trimis de K-gula


te inseli in cele ce le afirmi mai sus. fata a fost expusa sau supusa (cum vrei sa ii spui), direct acelei intamplari dureroase, insa nu a realizat ce se intampla in jurul ei datorita, minitii neevoluate de la acea varsta. sentimentele apar ceva mai tarziu. la 4 ani crede-ma ca nu ai inca habar de ce se intampla in jurul tau.
[B]
K-gula.

K-gula,fata nu a vazut cum a murit bunica ei ci doar a fost la o "intalnire a rudelor la care se plange si se mananca mult"...
I rest, ai dreptate...Exact cum ai spus si tu, la 4 ani perceptia asupra mortii nu exista sau nu e definita ....

Initial trimis de genicon
Hera, si care este interesul nostru atunci? Sa-i lasam pe oameni sa se omoare intre ei, si sa ramanem singuri pe pamant? Ar fi plictiseala mare...

Tocmai,nu avem nici un interes...nu dispare omenia fiindca nu intervin eu! gandeste X. Tot acelasi x spune"lasa ,sa intervina altii! eu stau linistit in banca mea si nu imi creez degeaba probleme " Daca y i-ar oferi lui x ceva in schimb pt a interveni, atunci eu cred ca ar interveni.

Si de ce oamenii sa nu intervina? Atunci cand se intampla ceva rau, este de datoria noastra sa intervenim, sa schimbam lumea, noi! Pt ca gandind astfel nu ajungem nicaieri, si incurajam astfel de actiuni.

cu o floare nu se face primavara!

Asa ca ceea ce zici tu "fiecare pt sine" - nu este decat o dovada a lasitatii in astfel de situatii - de ce sa intervin, si sa risc sa patesc si eu ceva, cand pot sa trec mai departe si sa raman intreg... LASITATE!!!!

de ce sa nu intervin daca am ceva de castigat? poate scap si raman si cu castigul! Interesul personal da mult curaj! :p

Pacat ca au apus vremurile in care oamenii erau condusi de inalte principii morale si erau gata sa intervina cand un semen de-al lor era in pericol, in primejdie.. Societatea noastra se duce de rapa...

no comment la asta !:D

Cine sunt cei inocenti ?




Vecinii mei arunca gunoiul pe geam. Nu ii preocupa situatia mizerabila, plin de mizerie, a subsolului. Asa sunt cartiere, asa sunt orase.
Pe langa semenul meu ce maine va ingheta de frig, trec fara sa imi scot haina. Asa sunt popoare.
Cine sunt cei inocenti ?
George Bush Jr. nu are habar de politica externa - si candideaza la presedentia U.S.A. ! Nu am vazut altfel de politicieni, nicaieri.
Slujbasii statului sunt dintre vecinii mei.
Clerul e din poporul acesta.
Oamenii politici sunt clipuri publicitare, pretutindeni.
Oameni articulati pe o impletitura de sarma.
In ce masura percepem realitatea ?
Avem preocupari.
Ce e aceasta impletitura de sarma si la ce da forma, si ce forma ?



13.02.2000 Silviu Cosovanu

Realul nu se compune din atomi. Prin ratiune, simturi si tot ceea ce noi suntem privim, constientizam universul care noi suntem, atomi fiind.
In acest real putem cí£lí£tori, il putem explora prin artí£. Prin iubire si prin credinta putem transcende.
Acela ce realizeazí£ o operí£ de artí£ realizeazí£ o rupturí£ Ã¢Â€Â“ nu priveste o rupturí£ si nici nu are o rupturí£.
Arta este cí£lí£toria unei forme spre o alta. A crea artí£ inseamní£ a crea acea formí£ spre care tu insuti sau altii sí£ cí£lí£toreascí£ ; intre tine si orice altí£ formí£ se aflí£ abisul realului; prin el treci si el te inconjoarí£ in drumul poate infinit ce l-ai inceput.


Silviu Cosovanu

crazy_felina scrie:"Simt enorm si vaz monstruos"...I.L.Caragiale a spus asta in nuvela"Grand hotel<<Victoria Romana>>" si nici pana acum nu am inteles ce a vrut sa spuna...Insa,am o intrebare pt.voi:s-a intamplat vreodata sa vedeti anumite lucruri care sa va dea anumite sentimente pe care sa nu vi le puteti explica?
De exemplu:sa vedeti un criminal cu sange rece prins de politisti si batut ,torturat, si sa nu stiti ce simtiti?Ura sau mila?De multe ori se spune "nebanuite sunt caile Domnului"dar eu spun ca nebanuite sunt simtirile sufletului....

eu

J'adore scrie:Sorry pt. oftopicul sters de moshu, un sentiment pe care nu pot sa mi-l explica este de ce mie imi vine sa rad sau sa zambesc cand cineva plange sau are probleme, eu nu vreau sa rad atunci, dar totusi rad, tin minte ca atunci cand aveam 4 ani, bunica mea a murit, iar la inmormantare eu zambeam, radeam, chiar daca nu vroiam nu ma puteam abtine, asa e si acum, nu imi explic de ce atunci cand cineva pe are cunosc are o problema sau sufera eu trebuie sa zambesc ca proasta! chestia cu criminalul, eu nu as simti nimic mai mult pt. el decat ura dar si un pic de mila pt. ca politistii nu au dreptul sa il bata!:mad:

eu la 10 ani cand a murit bunica n-am avut nici o reactie...si ma intelegeam f bine cu ea...ma crescuse juma de viatza...si totusi....cand mi-a zis tata n-am plans, nimic...pur si simplu nu-mi venea sa cred....stiam ca ar trebui sa am anumite sentimente...stiam ca ar trebui sa plang..dar nu puteam...si mai tarziu...de fiecare data cand dadeam o veste proasta...o dadeam cu zambetul pe buze...nu ca as fi vrut...nu ca nu-mi pasa...chiar eram f afectata....dar nu ma puteam abtine....uneori e si chestie de orgoliu...nu-mi place sa plang cand mai e si altcineva in preajma...si nu prea sunt genul de persoana care sa planga...eventual cand sunt nervoasa ca sa ma descarc....
in legatura cu criminalul....probabil mi-ar fi indiferent...ce-i drept e si el om si nu ar trebui tratat asa....dar el nu s-a gandit la cei pe care i-a omorat...nu s-a gandit ca-s si ei oameni...