Ideea subiectului as vrea sa fie sa ne dam cu parerea despre albume mai vechi pe care, unii spre rushinea lor (eu de exemplu) de-abia acum le-au ascultat si vor sa-si dea cu parerea, un fel de "old releases again"
![zmabitor :)](./images/smilies/smile1_.gif)
Vreau sa incep cu Rush - Moving Pictures, din 1981 mi se pare, din ce am ascultat din discografia canadienilor (am mai ascultat "Hold Your Fire", "Rush", "Permanent Waves", "2112") mi se pare de departe cel mai bun. Daca Rush sufera de ceva, este ceea ce in engleza se cheama "self-indulgence", o autosuficienta si probabil un sentiment ca a fi bun instrumentist poate compensa pentru lipsa de inspiratie ca () compozitor.
Albumele lor au in general putine sclipiri si multe puncte mediocre, Moving Pictures este insa o surpriza totala. Ma enerveaza de mor "Red Barchetta", iar "The Camera Eye" e cam prea lung si prea plictisitor pentru cele 11 minute, nici "YYZ" nu e mai mult decat ok, dar restul de melodii is super, incepand de la "Tom Sawyer" si mergand pana la "Witch Hunt" si "Vital Signs", ultima fiind ceva vreme melodie de moment la mine-acasa. Mi-e greu sa definesc ce face aceste melodii sa sune atat de incredibil de bine, dar cert e ca Rush au facut o treaba foarte buna.
Alta chestie care o gasesc ofticanta la Rush is versurile pseudo-intelectuale, de genul "iote bre, am citit si io o carte", impersonale si de cele mai multe ori nefiind prea clar la ce se refera domnul Neil Peart (btw, intr-o duda caracteristica activistii l-au facut compozitor, desi din cate stiu e doar textier). Seamana foarte mult cu versurile Floyd post-Waters, parerea mea e ca nu transmit in final nimic, poate un sentiment de ingamfare pentru fanii lor, care pot spune "iote dom'le ce muzica telectuala ascult". Sau voua va spun ceva versuri ca "unstable condition, a symptom of life..."?