Creca baiatu asta (Elvis), plecat dintre noi acu vreo 26 de ani (R.I.P.) a fost una din cele mai controversate personalitati muzicale ale secolului trecut. Pe bune daca a fost cineva mai injurat si iubit in acelasi timp
N-o sa incep prin a-i aduce 'jdemii de osanale, relax
, si nici n-o sa zic ca a inventat rock'n'rollu ca asa o afirmatie ne-ar sgaria pe ureche ( au zis unii foarte mumos cum ca "actul de nastere al rock'n'roll-ului a fo Rock around the clock a lui Bill Halley", da' sa lasam).
As incepe prin a aminti ca au fost vreo 4 perioada mari si late in cariera lui:
1. perioada de inceput ( '54 pana la intoarcerea din armata in '60). Multi considera perioada asta ca fiind singura in care Elvis a contat in muzica, inclusiv John Lennon care a marturisit chiar in ziua mortii lui Elvis "pentru mine a murit cand a plecat in armata". N-a fost prea frumos din partea lu' John da mai videm noi mai incolo. Piese care-mi plac din perioada asta ar fi: That's allright mama, Heartbreak Hotel, That's when your heartaches begin, Loving you (i-a cantat-o Priscillei in seara cand s-au cunoscut), Jailhouse Rock, Love me tender, Blue Suede Shoes, Shake, Rattle and Roll, I got a woman. Inafara de mult pomenitele influente negro-spirituals de care s-au vorbit, Elvis i-a admirat mult pe Frank Sinatra si pe tenorul Mario Lanza, ceea ce se va observa ulterior in repertoriul sau. In perioada armatei (2 ani) nu apare in nici un film si nici nu inregistreaza. Tot in armata va face pentru prima data karate (sub indrumarea lui Harry Slemansky) si o va cunoaste pe Priscilla (ea 14 el 25), viitoare lui sotie.
2. (cca '60 -'68) perioada filmelor.... in care abandoneaza treptat rock'n'roll-ul trecand spre balade si alte genuri cum ar fi cantoneta ... as incepe cu Are you lonesome tonight, mai apoi Fame amd fortune, It's now or never ( O sole mio), Surrender (Torna a surriento). Tot in aceasta perioada se incadreaza si Can't help falling in love.
Face 32 de filme care din pacate nu se ridica peste nivelul mediocritatii (desi toate ii aduc milionul de dolari), cu exceptia ultimului film (documentar) "Elvis:That's the way it is" (MGM, 1970). Erau, daca mai tineti minte, acele genuri de filme in care in scena 1 iei un picior in gura iar in scena 2 te ridici si canti (genul filmelor indiene tampite care vad ca incep sa fie redifuzate la noi acum). S-a vorbit mult si despre treaba asta, si tind sa cred ca vina principala a avut-o managerul lui "Colonelul" (Tom Parker). Singurul film mai serios in care a fost solicitat "James Dean Story" (Elvis trebuia sa-l interpreteze pe James Dean) nu avea sa fie facut niciodata pentru ca Tom Parker nu a admis ca numele altui actor sa apara pe generic inaintea numelui lui Elvis. Treptat si muzica lui are de suferit, rezumandu-se la coloana sonora a filmelor. Din '61 nu mai are nici un No 1 si nici nu mai concerteaza. Incepe sa iasa din atentia publicului, singura data in care mai este mentionat in anale fiind atunci cand Beatles l-au vizitat cu ocazia primei serii de turnee in state ('64). Anii trec fara ca Elvis sa mai fie constient de ce se intampla in muzica: hippies, rock, etc
3. Reintoarcerea la public ('69-'74) dupa aproape 8 ani de hiatus, de filme slabutze, de orgii la Bel Air si Graceland, Elvis se trezeste intr-o buna zi fara sa-si aminteasca prea clar ce s-a intamplat cu ultimii lui ani din viata. Colonelul face o ultima miscare desteapta aducandu-l intr-un show televizat la NBC intitulat Elvis Comeback Special inainte de Craciunul din '68. In plina forma, cu o voce usor guturala, rebela si puternica, Elvis reuseste sa-si castige "coroana" si sa arate showbizului ca interpretii de rock'n'roll mai aveau ceva de spus (cel putin unii dintre ei). ---> cateva melodii : guitar man, trouble, memories si If I can dream ... o melodie nu foarte valoroasa, dar care a mers la suflet in atmosfera sarbatorilor de iarna (cu atat mai mult cu cat America era in plin razboi cu Vietnamul ).
Urmeaza o perioada in care Elvis e in cautari, inceteaza sa mai filmeze (si bine face
). Inspirat de succesul lui Tom Jones la hotelul International din Las Vegas (Hilton cel de azi), Elvis deschide o serie de concerte la Hilton incepand din vara lui '69. Materialul prezentat era o compilatie intre succese mai vechi de-ale lui, piese noi si piese ale altora ... dintre piesele de succes de atunci: Don't cry daddy, in the ghetto, suspicious minds, kentucky rain, polk salad annie (remake dupa Tony Joe white), walk a mile in my shoes ( ?), sweet caroline ( Neil Diamond) si Proud Mary (CCR). Concertele se tin "cu casa inchisa", rezervarile facandu-se pe 6 luni inainte ca la avion . Totodata Elvis revine la country, soul si chiar blues (desi n-a fost vreodata catalogat drept cantaret de blues sau contry).
Urmeaza apoi o serie de concerte, mai putin apreciate ( " Elvis On Tour" precum si Elvis Live at Madison Square Garden ( unde printre auditoriu se numara John Lennon, Ringo Starr si Bob Dylan).
Cu redobandirea succesului incepe sa piarda pe plan afectiv. Tot mai desele certuri cu Priscilla devin cunoscute publicului iar din '73 cand ea intenteaza divort, Elvis are o cadere din care nu-si va mai reveni pe deplin niciodata. Intr-un mod aproape miraculos reuseste sa se repuna pe picioare pentru ultimul mare concert al vietii sale Aloha from Hawaii via satellite, difuzat in direct in Asia si America, si a doua zi in Europa. A fost difuzat (partial) si la noi, si inca detine recordul ca numar de telespectatori.
Melodii din aceasta perioada sunt vadit legate de turnura din viata sa: Separate ways, I'll remember you, What now my love, Always on my mind.
4. ('75-'77) Dupa momentul "Elvis in Hawaii", cariera lui Elvis are din de in ce mai mult de suferit. Incep problemele cu sanatatea, dependenta de stimulante ( si droguri ?!?!?!). Ajunge sa-si inverseze complet ritmul somn-veghe, stand treaz noaptea si dormind aproape in intregime ziua. Nimic nu mai aducea aminte de Elvis de odinioara (cu numai 4-5 ani inainte !!!) nici macar vocea. Melodii din aceasta perioada: It's midnight, Unchained Melody, My Way ( remake Frank Sinatra), It's easy for you si... ultima inregistrare Way Down. Moare trist si singur la numai 42 de ani in ziua de 16 aug 1977 (by the way, s-a nascut pe 8 ian 1935 la Tupello, langa Memphis). Cu numai 2 zile inainte de-a muri ii marturisea unui prieten: am 40 de ani, ca maine mor si nu se mai uita nimeni la mine...
Ma bucur ca cel putin in unele privinte s-a inselat
Totusi nu inteleg de ce se promoveaza constant (mai ales la noi) imaginea lui Elvis gras si drogat, de parca s-ar dori exploatarea la nesfarsit a slabiciunilor unui om... Deasemeni nu inteleg de ce se prefera difuzarea filmelor lui (si a muzicii respective), cand perioada de cel mai mare rafinament este '68-'74...
Poate ma ajutati voi sa gasesc raspunsul la aceste intrebari
