de eyewitness » Vin Iul 30, 2004 10:48 am
din ciclu "nu tot ce zbuara se mananca ci duar ce se gaseste in gunoi"
[quote="neatza"]Bre, deci asear am fost la nejte ber unte erea printre altzi oamini shi personaju cunoscut noo subt numele de baicsu. Mananca lumea, bea, se veseleshte... ma rog, una/alta, mai vine omu, da mai shi pleaca.
Cant sa plecam, domnu necko, baicsu shi cu eo mergem spre dreapta, spre dosebire de altz oamini care mergea spre stanga. Nu facem nici dooj de pashi cal vad pe baicsu ca ascute privirile, fornaiejte puternic pe narile cu care Dumnezeu l-a inzestrat din plin, se arcuieshte de spinare, arunca cat colo versiunea de vinilin a deplomatului shi ish incordeaza privirile intrun punct fix aflat la trei metri in fatza nuastra.
Necko shi cu mine, trebe sa recunosc, neam cam speriat umpic, am zis ca cine shtie, puate a vazut iel ceva shi trebe sa sarim la bataie, puate vrun dujman, puate vrun shef nesuferit... ma rog, rost de scandal shi caft.
Cand colo, ce sa vez ? Un amarashtean de aurolac, dabia ishi tzinea cele treijpe kile pe scobitorile alea cu forma de picioare shi tremura ca vai de iel. Nici nu apuc sal intreb pe baicsu carei treaba, ca odat il vad cum se repede la bietu copil, shi incearca sai arate ca iel le are cu sportu. Deci il placheaza ca la rugby, il da cu capu de asphalt ca la greco-romane, ii pune piedica ca la judo, trei capace ca la baschet, il invarte dasupra capului ca la aruncarea ciocanului, sare peste iel, il inoada, pumni, picioare, joc de glezne, flegme... kilu meu, a facut baicsu olimpiada de la atena pe bietu copil, cu cateva esceptzii. Adica norocu bitongului ca nu ereau baltzi pacolo, ca alfel vedeam si canotaj.
Dupa ce aurolacu nu mai dadea semn ca ar mai mishca vrodat in viatza lui, baicsu se scoala de pe iel, il pupa pe frunte (ma rog, pe ce a mai ramas din frunte) shi-i multzumeshte pentru sportivitatea de a primi pumni shi picioare in gura fara sa riposteze. Dupaia se scutura de praf shi ia ceva de pe jos care baga iute intrunu din multele buzunare ale vestei lui albastre shi trage shi mai iute fermoalu peste comoara.
Eo cu necko, foarte curiosh sa aflam ce era bogatzia aia pentru care a fost necesar sa urmarim anihilarea unui pushtan. Cu chiu cu vai, baicsu se trage intrun loc mai ferit shi scoate din buzunar prada. Mi s-au taiat genunchii, urletele de disperare ale copilului imi sunau tot mai tare in urechi, suprapunanduse obscen peste surasul invingator al baicsului. Deci erea o napolitana joe cu ciocolata, trasa in tzipla originala.
Lam intrebat ce are de gand sa faca cu ia. Raspunsu a venit neashtebtat de sinplu: Cum ce fac cu ia ? O mananc, normal !
Am crezut ca Necko o sa leshine. Cu greu am reushit sal convingem ca nu ie frumos sa omori pe cineva pentru o amarata de napolitata. Iam promis amandoi ca daca are o situatzie mai dificila, noo poa sa ne spuna. Ne-am oferit sal ducem peste drum sai lom un senvish daca ii ie fuame. Baicsu nimic. Iel vroia sa manance napolitana.
Dupe vun sfert de ora, cred ca mai mult de gura noastra, baicsu a hotarat ca va dona napolitata in scopuri caritabile unui alt aurolac pe care il va selectziona dupe numarul de kilograme in minus, dar shi dupa expresia de lihnire de pe chip.
Cat am mers cu baicsu, norocul lui a fost ca nu am vazut pe nimeni care sa se incadreze in standardele lui ridicate. Laomomendat, cant neam despartzit, baicsu ma asigurat ca “la metrou sigur se gaseshte nejte saraci. Leo dau lorâ€Â
If you want to be a hippie, put a flower in your peepee