Ai avut vreodata "Ganduri negre" ?

Mesajde Hypercube » Mie Apr 13, 2005 8:46 pm

Eu am avut la un mom. dat ganduri negre cu Eye si Zoso da mi-a trecut repede.
Hypercube
 

stiti ale cui sunt gandurile negre?

Mesajde sol » Mie Mai 04, 2005 5:50 am

Mi-a folosit mult in viata urmatoarea invatatura: avem fiecare un inger pazitor al zilei in care ne-am nascut, un altul al perioadei de cinci zile in care suntem, mai pot fi si altii asociati cu numele pe care-l purtam si care este un codbar, o forma de vibratie, adica intra in rezonanta cu ceva consonant. Dar avem si unul negru, care prin mijlocirea noastra poate fi pus in legatura cu cel(cei)bun(buni) sa-i rezolve ei problemele. Ganduri negre? Priviti-le curios, atent, tratati fiinta care le are cum ati vrea sa fiti tratati, amabil, gentil. Pe urma ziceti, OK, acum ajunge, ti-ai plans destul de mila, hai sa radem un pic impreuna... si daca se lasa greu, apelati mai sus. Gasiti pe google toti ingerii buni, judecati cu capsoarele voastre, in general trebuie sa fie ceva bun intr-un lucru dovedit util. E un joc cu miza, gandurile negre sunt un fel de letting off steam... dar nu sunt ale voastre, asta trebuie stiut.
Avatar utilizator
sol
Junior Member
 
Mesaje: 520
Membru din: Vin Apr 22, 2005 11:00 pm

Mesajde esoteria » Joi Mai 12, 2005 7:48 pm

Eu am patit-o rau in 2002 cand sotul meu a murit pe neasteptate in bratele mele. Nu intru in amanunte de ce a intarziat salvarea sa apara, daca mai scapa sau nu, cert e ca el s-a dus si eu am ramas cu un copilash de 8 ani atunci. Nu imi mai murise nimeni apropiat pana atunci, vazusem fazele astea numai in filme...si mereu ti se pare ca se intampla numai altora...Am 1.70 m si de regula am avut 53-56 kg. Din perioada aceea am cazut intr-o adanca depresie, nu puteam manca nimic si ajunsesem la 49 kg. Mi-au trebuit ani sa imi revin. Si nu pot sa spun ca e la fel ca inainte. (Acum am prea mare pofta de mancare, cred ca am sarit in extrema cealalta, am 70 kg) Am avut ganduri negre, din acelea legate de moarte, adica, nu sa ma sinucid, dar sentimentul inutilitatii vietii, acela de "ce rost au toate acestea daca oricum totul se sfarseste uite-asa!"? Priveam oamenii pe strada si ma intrebam cum pot fi unii atat de fericiti sau doar relaxati cand de fapt vor muri si ei? Probabil asta se intampla si cu altii cand pierd pe cineva drag? i s-a mai intamplat cuiva ? Mai bine nu!
Parerea mea!...
Avatar utilizator
esoteria
Junior Member
 
Mesaje: 11
Membru din: Mar Mar 15, 2005 12:00 am

Mesajde shiona » Sâm Dec 09, 2006 11:35 pm

sap nitel si scot la lumina un subiect mai vechi[din lipsa de ocupatie...]
Priveam oamenii pe strada si ma intrebam cum pot fi unii atat de fericiti sau doar relaxati cand de fapt vor muri si ei?
well...sincer mie nu mi-e frica de moarte, ba chiar am o oareshce curiozitate,ma atrage.sincer am avut ceva "ganduri negre" dar niciodata cauzate de vreo depresie ci numai de curiozitate:"oare cum ar fi daca as muri acum? ce s-ar intampla cu mine? cu sufletul meu?oare mai este ceva dincolo de moarte?ce?"
"Ar trebui pus un gratar la intrarea in orice suflet.Ca sa nu se bage nimeni in el cu cutitul." M Sorescu
Avatar utilizator
shiona
Junior Member
 
Mesaje: 385
Membru din: Vin Iul 01, 2005 11:00 pm

Mesajde pacha » Dum Dec 10, 2006 7:22 pm

Vidul .....
Si asta trece !
pacha
 
Mesaje: 2042
Membru din: Vin Mai 14, 2004 11:00 pm

Mesajde marian jan » Dum Dec 10, 2006 8:08 pm

pei ce,exista vid :D?
bravo baixule!
Avatar utilizator
marian jan
 
Mesaje: 2100
Membru din: Dum Mar 10, 2002 12:00 am

Mesajde fabitm » Dum Ian 14, 2007 2:39 pm

ganduri negre>>automutilare >>sunt multi care practica putin care recunosc
fabitm
Junior Member
 
Mesaje: 4
Membru din: Joi Noi 02, 2006 10:48 pm
Localitate: literatura

Mesajde FleurDuLys » Dum Ian 14, 2007 3:33 pm

fabitm de cele mai multe ori cei care practica automutilarea in sensul de crestaturi, taieturi cu lama pe picior si pe mana o fac doar pentru a castiga atentia celorlalti, nu pentru ca-s ei chinuiti de nu stiu ce suferinte profunde. Si da vorbesc in cunostinta de cauza, toti copiii frustrati cu varste cuprinse intre 14-16 ani practica sportul asta de performanta. Acum eu una, prin automutilare veritabila inteleg taiatul membrelor, scosul ochilor, smulsul unghiilor samd si chiar nu stiu daca un om depresiv poate sa isi faca asa ceva, atunci cand e constient ca asta ii provoaca niste suferinte-n plus. Si ideea cum ca 'ma doare sufletul, mai bine m-ar durea trupul mai tare ca sa uit de suflet' e falsa, deoarece orice suferinta trupeasca are consecinte mari la nivelul psihicului si uite asa problemele se perpetueaza, se inmultesc si omul clacheaza. asa.

shiona, curiozitatea ta morbida e oarecum justificata, omul a fost intotdeauna fascinat de necunoscut, insa tocmai fascinata asta nu neaga frica, o confirma.
si-n rest cred ca cel mai mare gand negru care ma macina din cand in cand e ca o sa mor fara sa-mi punctez si eu existenta pe acest pamant. tocmai pentru ca viata e prea scurta ca sa nu marchezi intr-un fel esential.
FleurDuLys
Junior Member
 
Mesaje: 306
Membru din: Sâm Oct 07, 2006 11:00 pm

ganduri negre?!

Mesajde Jaquelline » Vin Mai 25, 2007 11:07 pm

Tocmai am iesit dintr-o depresie ... sau asa sper, sa se fi terminat. Adevarul este ca ma simt in continuare rau, as plange mereu chiar cand lucrez, scriu emailuri sau pur si simplu respir.
Depresia asta de acum este cea mai grava din istoria starilor mele cu "deficit de serotonina", sincer nu ma intereseaza ce spun "marii specialisti" despre depresii, tot ceea ce ma intereseaza este ca ma simt rau.
Pana acum nu am fost la medic, insa o prietena de-a mea, medic rezident psihiatru m-a intrebat intr-o zi la o cafea daca am avut ganduri negre, m-a intrebat asa de natural incat la inceput am crezut ca ma intreaba despre ce carte am mai citit sau despre ce mi-am mai cumparat in ultima perioada.
I-am raspuns la fel de natural ca nu insa, da am avut ... daca scriu astazi acest email este pentru ca am fost prea lasa sa o fac, m-am gandit ca parinii ar fi distrusi ... singurul lor copil, colegii si prietenii ar fi fost socati si ar fi stat perioade bune de timp gandindu-se "cum a putut o fiinta atat de vesela sa ...?"
Adevarul este ca mi-a fost si-mi este frica, ceea ce am scris mai sus sunt numai scuze, poate totusi iubesc viata, poate totusi nu vreau cu adevarat sa ma las prada gandurilor negre ... nu stiu, tot ceea ce stiu este ca acum nu pot sa ies din acest labirint al depresiei desi fac efortui mari si in ciuda faptului ca am multi prieteni ma simt foarte singura. M -am gandit si eu sa-mi intemeiez o familie dar nu ma simt in stare, nu sunt suficient de responsabila si chiar nu as vrea sa chinui pe cineva langa mine numai pentru a nu fi singura. Cred ca trebuie sa-ti rezolvi problema tu cu tine si sa nu mai implici si pe altii pe care sa-i ranesti, nu te-ar ajuta cu nimic o familie.


[quote="live"]Acest thread este de fapt un replay la ce am citit astazi in Depresiile infiintat de depechemind.
Nu stiu daca intr-adevar ati avut nenorocirea sa cadeti intr-o depresie, ca termen medical vorbind, dar sa va spun totusi cateva stari provocate de asa numitul "deficit de serotonina" cum spun ai mai mari ]
Jaquelline
Junior Member
 
Mesaje: 1
Membru din: Vin Mai 25, 2007 10:14 pm
Localitate: Romania

Mesajde ZOROX » Vin Mai 25, 2007 11:45 pm

Jaqueline ,sa nu-ti fie frica in viatza asta sa nu dezamagesti.
Oamenii sunt construiti genetic sa dezamageasca.
Nimeni n-o sa-ti poarte pica,cu atat mai putin cel care te iubeste.
Ia-o incet si capu sus. Merluc !
ZOROX
Junior Member
 
Mesaje: 535
Membru din: Joi Dec 14, 2006 12:00 am

Mesajde Donald » Vin Iun 01, 2007 10:41 pm

Nu pot sa imi explic cum cineva la 25 de ani poate vorbi astfel. Jaquelline, ai avut vreun necaz? o copilarie nefericita? Acum ar trebui sa fie perioada cea mai frumoasa din viata ta, in care toate portile sunt deschise. Daca acum nu te bucuri de viata, ce-o sa faci mai tarziu?
Nu ai nevoie de medici, de specialisti. Raspunsul e in tine si trebuie sa ai puterea sa-l gasesti. Cu toti avem perioade nefaste si nu cred ca e cineva care nu s-a gandit macar o data ce-ar fi daca... Din fericire, spiritul nostru de autoconservare functioneaza.
Citeam posturile vechi ale lui Mtz si ma intrebam ce-o fi fost in mintea ei cand si-a taiat venele cu lama. Probabil o disperare acuta care intuneca mintea, fara nici o legatura vreo anume cauza. Nu mai conteaza ca nu te iubeste iubitul/iubita, ca ai luat o nota proasta sau ca nu arati ca un top model. E doar lipsa de impacare cu tine insuti, cu conditia ta.
Jaquelline, sa stii ca putini oameni sunt fericiti. Cei mai multi traiesc in virtutea inertiei, acceptandu-si soarta. Vrei sa vezi ce e aia suferinta? Uita-te la copiii care cresc pe strazi, la mamele care-si pierd copiii in floare varstei, la bolnavii incurabili care ar face orice sa-si mai prelungeasca viata o zi, la accidentele care secera atatea vieti. Apoi intreaba-te care e problema ta, intreaba-te ce-ti lipseste.
Cand te simti trista, fa-ti un cadou. Ceva ce iti place mult. O ciocolata, o prajitura, o haina, o pereche de pantofi, un film bun, un pahar de sampanie. Sau, de ce nu, un orgasm. Preferabil cu un barbat, dar, in lipsa lui, se poate si fara. Orice te poate bucura, e binevenit. Viata are farmecul ei si merita sa faci un pic de efort sa il descoperi.
Donald
Junior Member
 
Mesaje: 10
Membru din: Mar Mai 22, 2007 10:51 pm
Localitate: Acasa

Mesajde Donald » Sâm Iun 02, 2007 2:08 pm

I am Me. In all the world, there is no one else exactly like me. Everything that comes out of me is authentically mine, because I alone chose it. I own everything about me: my body, my feelings, my mouth, my voice, all my actions, whether they be to others or myself. I own my fantasies, my dreams, my hopes, my fears. I own my triumphs and successes, my failures and mistakes. Because I own all of me, I can become intimately acquainted with me. By so doing, I can love me and be friendly with all my parts. I know there are aspects about myself that puzzle me, and other aspects that I do not know -- but as long as I am friendly and loving to myself, I can courageously and hopefully look for solutions to the puzzles and ways to find out more about me. However I look and sound, whatever I say and do, and whatever I think and feel at a given moment in time is authentically me. I can see, hear, feel, think, say, and do. I have the tools to survive, to be close to others, to be productive, and to make sense and order out of the world of people and things outside of me. I own me, and therefore, I can engineer me. I am me, and I am Okay.
Donald
Junior Member
 
Mesaje: 10
Membru din: Mar Mai 22, 2007 10:51 pm
Localitate: Acasa

Anterior

Înapoi la Psihologie

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 0 vizitatori