![trist :(](./images/smilies/sad_.gif)
Ok, la un moment dat incepi sa filosofezi asa cohelionian ca ti-e ti-e si cu viatza asta, uite cum ti-o consumi cu tot felul de prostii si nu stii cand dai coltzu asa c-ar fi mai bine sa te bucuri de fiecare clipa si sa nu-ti mai faci sange rau degeaba, "Carpe diem" cum spuneau aia, da nu esti prea convins, moartea inca refuza sa se materializeze in mintea ta si ramane un concept abstract, ceva care li se intampla alora de pe la stiri si pensionarilor, dar in nici un caz cuiva de 26 de ani care avea o gramada de treaba pe pamantu asta.
Au trecut deja doua zile si totusi propozitia aia simpla 'Mona a murit" inca refuza sa-si accepte sensul. Toti cei cu care vorbesti, toti cei care au cunoscut-o repeta, stupid pentru niste oameni in toata firea, 'Eu tot cred ca e o gluma proasta". Cum o gluma proasta ti se pare si poza ei din holul de la intrarea in institutie si anuntzu ala de pe site. Inca nu-i stergi numerele din mobil, desi stii ca nu le vei mai folosi niciodata. Sau asa iti spune partea rationala si lucida a creierului tau:"Stii ca nu le vei mai folosi niciodata".Dar adevarul e ca tu nu stii, inca mai speri ca e un vis urat si prostesc (s-au mai vazut d-astea asa de reale ca te ingrozesc) si ca maine dimineatza cand o sa te trezesti o s-o suni la prima ora si-o sa-i spui: "Fata, hai in pana mea sa mergem azi la o bere, da-o dracu de munca, o viatza avem. '
Pana maine dimineatza noapte buna Mona, oriunde te-ai afla .