Dragoste vs. Cariera

De-asa vremi se-nvrednicira cronicarii si rapsozii...

Mesajde jeorj » Joi Sep 21, 2006 10:06 am

PeerGynt scrie:A munci si a face si facultate nu este ceva ideal
daca reusesti sa muncesti pe bani exact in domeniul pe care il studiezi iti spun eu ca e ideal. adica ai si independenta financiara asigurata, dar si experienta mult mai multa fata de ceilalti tocmai ca iti pui cunostintele acumulate direct in practica, nu trebuie sa astepti pana la terminarea facultatii. ori ce te poate invata mai bine decat practica? mai ales in domeniul tehnic. am avut niste colegi in situatia asta. daca un profesor nu era suficient de bine pregatit si facea pe desteptul il luau astia la suturi de mai bine se lasa de invatamant.
daca lucrezi in alt domeniu(cazul meu pentru o periada de timp) e intradevar un dezavantaj, dar uneori esti fortat de imprejurari sa faci compromisuri.
Pentru mine important e in primul rand ceea ce muncesc.
daca pui munca mai presus de dragoste inseamna ca nu prea stii ce inseamna sa traiesti cu adevarat. daca majoritatea oamenilor erau ca tine comunismul devenea realitate:D
"vreau sa fiu mama de familie / vreau sa fiu tata de familie"
chestia asta nu e egala cu dragostea si pentru prea putina lume e singurul tzel in viata
Pentru ca numai asa poti deveni independent.
ba se pare ca esti prea dependent........de munca si e pacat de tine. da daca tie iti place......e viata ta, faci ce vrei cu ea.
mare e gradina domnului da multi o sarit parleazul
Avatar utilizator
jeorj
Junior Member
 
Mesaje: 1138
Membru din: Joi Ian 20, 2005 12:00 am

Mesajde kant emir » Joi Sep 21, 2006 6:05 pm

in rest, agreed with kanti (sa-shi noteze undeva )

gata bre, meam notat!

si, daca tot ne jucam de-a analisu si sintesu, ai sa mergem mai departe:
unu: ii dam dreptate lu PeerGynt, zicand si citand:
Dar pe lumea asta mai exista si alta categorie de "dezaxati" care prefera alte idealuri in viata decat familia.

da domne, asa ie! nu ie familia buricu pamantului, si nu se puate (si nici nu trebe !) convins frun tanar de pe lumea asta ca tot ce ie mai inportant pe lume ie satz catz repede parechea, apoi cununia si produsu de ploz! nici vorba de asa ceva, pentru ca (zic io) asemenea familie (privita ca un scop, da?) nu poate sa fie decat expresia plafonarii (marog, umpic discutabil termenul), a suficientei: mancat-dormit-muncit-mancat-dormit-muncit - cand si cand frun concediu plictisit si iar si iar aceleasi lucruri, aceleasi conversatii, etc; adica platitudine totala
nu recomand nimanui asa ceva (desi exista destui omuletz pentru care platitudinea asta poasa fie sensu ezistentei lor)

pe urma (alte ezplicatie aducatuare de rezon lu PG): cariera, chiar ia, poate sa fie (sau sa devina) un scop mai nobil decat pasnica (rog a se diferentia clar: am zis pasnica, si nu plata) viata de familie - anume cercetarea, creatia, politica sau orice alt domeniu, de pe urma caruia ar "beneficia" un numar muuult mai mare de uameni (comparativ cu numarul prietenilor si al membrilor eventualei familii); adica sacrifici linistea si bunastarea apropiatilor tai de dragu omenirii

doi (aici o sa repet umpic ideile eamate deja): este in firea omului (fiinta sociala, chipurile) sa-si iubeasca (tot discutabil, termenu) semenii: nu pe toti, ci pe cei pe care are sansa sa-i descopere ca fiind compatibili, cei cu care poate impartasi, si atunci se poate pune problema asa: e mai importanta o cariera de succes (chiar si o slujba buna, in care te poti afirma), sau o viata "sociala" agreabila?

pilda: tanarul nostru are prieteni buni si dragi (cu care isi petrece tot tinpu liber: mers la bere, la spectacole, nopti de pomina, confesiuni, sprijin reciproc in toate situatiile - ce mai, o viata de s-o ungi pe paine si alta nu!), sau are o iubita (rupta din suare, si frumuasa, si desteapta, si intelegatoare - fix sufletu pereche!), ori are si prietenii nemaipomeniti, si iubita de poveste; dintr-o data, i se ofera un post de director de banca, sau o bursa de studii (sau cine-stie-ce alta ispita "de cariera") la celalalt capat al pamantului, si tresa aleaga: lasa balta toata bucuriile cotidiene (retinem, tuate merg ca-n sanu lu Avraam) si se duce sa tae America pe din doo (se anunta un viitor spectaculos: puterea si averea si faima il asteapta cu nerabdare), ori da cu piciorul luminosului viitor si ramane cu cei dragi.

acuma, tresa fim cinstitz si sa recunoastem calmi ca, de obicei:
- viata de toate zilele nu este chiar stralucita si implinita (n-are omu prea multi prieteni care sa-i fie aproape, si poate ca nici iubitzica lui nu e chiar rupta din suare), si nici nu se stie cat o sa dureze
- ispitele carierei nu sunt, de obicei, decat lozuri - nu se poate anticipa cat de bine o sa-ti mearga "ascensiunea", n-ai de unde sa stii ce suces o sa aiba cartea pe care o scrii, sau trupa in care vrei sa canti, ori cat de seriosi vor fi sefii pe care o sa ii ai (la jobul stralucit pe care il vanezi); tot asa cu cei (actualmente) dragi si apropiati

alegerea pe care o face omul tine seama de aspiratii, de certitudini, de inclinatii: nu putem genera o teorie universal valabila, no?
"... deasupra-i cer de stele" si legea morala din mine
kant emir
 
Mesaje: 9782
Membru din: Joi Noi 18, 2004 12:00 am

Mesajde Shaki » Joi Sep 21, 2006 6:10 pm

sigur. are dreptate emiru :D
cu o singura adaugire... in cazul particular al perechii de la care a pornit discutzia, de pe sex, mi se pare mai bine k fata sa se gandeasca la viitor, la facultate si la ce drum urmeaza in viatza, nu la o relatzie adolescentina care poate sa n-o duca nicaerea
aliatzi, right? :D

A little girl went out to play, lost in the marketplace as if half-born...
Avatar utilizator
Shaki
 
Mesaje: 7089
Membru din: Lun Mar 10, 2003 12:00 am

Mesajde kant emir » Joi Sep 21, 2006 6:59 pm

Shaki (mersi de laode!), adolescentul, prin definitie, este aiurit, nu stie prea bine pe ce lume traieste; el abia se formeaza ca om, se maturizeaza (de aia exista si majoratul, ca sa nu poata sa ia, de capil lui, prea multe decizii; si vesca nu toate popoarele il au la 18 ani, ci se puate si mai sus); deci nu vorbim de inberbaciuni, da?
"... deasupra-i cer de stele" si legea morala din mine
kant emir
 
Mesaje: 9782
Membru din: Joi Noi 18, 2004 12:00 am

Mesajde Shaki » Joi Sep 21, 2006 7:19 pm

nu shtiu daca ma inshel, dar imi amintesc vag k in romania regalista, pe vremea regimului absolutist a lui carol a fost pentru o scurta perioada de vreme majoratul, sau cel putzin dreptul de vot, de la in jur de 30 de ani (ma scuzati k sunt vaga, vorbesc din amintiri shi nu din gugal :D). voiam sa zic k varsta asta ar fi potrivita pentru mine cel putzin :D
aliatzi, right? :D

A little girl went out to play, lost in the marketplace as if half-born...
Avatar utilizator
Shaki
 
Mesaje: 7089
Membru din: Lun Mar 10, 2003 12:00 am

Mesajde carmina » Joi Sep 21, 2006 9:13 pm

dragoste versus cariera dar de ce nu si dragoste + cariera = implinire

Pot sa spun ca exista si asa ceva, adevarat, cu ceva compromisuri, mai mari sau mai mici, depinde de fiecare. Si zic eu ca o traiesc din plin. am o familie fericita, un job care imi place la nebunie ( n-am altceva de facut decit sa desenez toata ziua), am si cota parte din afacere, am un sot adorabil - piinea lui Dumnezeu, nu altceva - care este si el pasionat de munca lui.
Avem si un copil pe care incercam sa-l crestem cit de bine putem, dar la acest capitol, recunosc, ne-am luat ajutor, o bona. Cind s-a nascut cel mic nici un bunic sau bunica nu iesise inca la pensie, iar eu aveam nevoie de cineva pt ca noaptea lucram iar ziua eram cu bebe asa ca eram frinta de oboseala.
Am avut si noi la inceputuri "ciocnirile" noastre, mai ales datorita noptilor nedormite din cauza colicilor, dar, in final, cu "rabdare si tutun" si multe cani de cafea, totul se rezolva si se pot impaca si cariera si dragostea si sexul si viata de familie. Totul este sa nu te astepti sa mearga toate la aceeasi inaltime in mod simultan. Daca se intimpla sa mearga e extraordinar, daca nu, cel putin nu vei fi dezamagit.
carmina
Junior Member
 
Mesaje: 8
Membru din: Vin Aug 25, 2006 9:23 am
Localitate: Bucuresti

Mesajde kant emir » Joi Sep 21, 2006 9:34 pm

bine, bre carmina, bravos! esti un caz fericit, esti exceptia de la regula pe care o desbatem noi aci, bravo tie!

da' despre "regula" ce zici? ce-i invetz tu pe cei mici, nehotaratz si nefericitz din caosa dubiilor?
"... deasupra-i cer de stele" si legea morala din mine
kant emir
 
Mesaje: 9782
Membru din: Joi Noi 18, 2004 12:00 am

Mesajde carmina » Joi Sep 21, 2006 10:35 pm

In primul rind sa se bucure de "micile succese" pe care le ofera viata, fara a le astepta cu nerabdare pe cele mai "mari", care vin sau nu vin.. .

Pe urma le-as spune sa aplice la modul serios expresia "toate la timpul lor". De exemplu: m-am indragostit de n ori si in liceu si in facultate, dar niciodata nu m-am gindit ca "el" este cel ales, am vrut sa experimentez mai intii, sa cunosc mai multi barbati pina sa ma pot hotari. Prin anul trei de fac am inceput relatia cu sotul meu, dar nici aceasta relatie nu s-a finalizat prea repede prin casatorie, ci abia dupa vreo 7 ani, timp in care am terminat facultatile, ne-am apucat de lucru si numai cind am fost siguri ca asta ne dorim, ne-am casatorit.

Nu a trebuit sa sacrificam nimic pina aici, nici dragostea in favoarea carierei, nici viceversa. Apoi am facut copilul la o virsta suficient de matura ca sa stiu ce ma asteapta si sa fiu sigura ca o sa pot face fata. Intimplarea face ca, in timp ce eram insarcinata, sa incep cu niste prieteni o afacere care trebuia pusa pe picioare, asa ca am lucrat aproape non stop si la serviciul pe care il aveam si pentru firma cea noua, si inainte si dupa nastere cam 2-3 ani, acesta fiind motivul pt care am avut nevoie de ajutor cu cel mic. Iar sotul meu a fost cit se poate de intelegator in aceasta privinta si m-a ajutat si incurajat cit de mult a putut. Evident ca mai clacam si noi din cind in cind, dar am trecut si peste episoadele astea fara probleme.

Mai faceam si mai facem inca un lucru, care, zic eu, ne-a ajutat f mult: cind terminam munca amindoi in acelasi timp, nu mergeam direct acasa, ci ne aranjam o "intilnire" la un bar sau o terasa, unde ne povesteam ziua, faceam planuri de viitor, dezbateam o problema sau alta, adica ne relaxam. Abia pe urma mergeam acasa complet detensionati, cu zimbetul pe buze, obligatoriu tinindu-ne de mina, iar copilul nu ne-a vazut niciodata suparati, incordati, certati, cu nervii pusi pe moate - poate cel mult obositi de munca - si asta pt ca ne-am acordat suficient timp pentru a discuta. Unii ne-au criticat, altii ne-au felicitat pt iesirile astea, dar eu cred ca au fost si sint un element de baza al bunei relatii dintre noi. Pt ca in momentul cind ajungi acasa, adio comunicare cu sotul cind ai un zgimboi de 4 ani jumate a carui gura acopera orice alt zgomot din casa.

Mama, ce m-am mai lungit..

In concluzie, grabiti-va incet, alegeti-va un job care sa va pasioneze si faceti cariera din el, si nu in ultimul rind, faceti-va timp pentru cuplu, e foarte important sa discuti cu partenerul si planuri de viitor si cele mai anoste banalitati, si cum te-a enervat seful si ce avansuri ti-a facut colegul/colega de serviciu, si pretul la gaze si ultima versiune de programare in Visual Fox ( nu ma pricep dar stiu sa ascult!) etc etc...
carmina
Junior Member
 
Mesaje: 8
Membru din: Vin Aug 25, 2006 9:23 am
Localitate: Bucuresti

Mesajde kant emir » Joi Sep 21, 2006 11:14 pm

In concluzie, grabiti-va incet, alegeti-va un job care sa va pasioneze si faceti cariera din el

hai sa revin io cu nodu-n papura:
daca se pune problema de sacrificat ceva, eu n-as pune la socoteala un job oarecare, cu posibilitati limitate, ci o chestiune deosebita: nu popa, nu farmacista, nu caschetist (desi, daca ne gandim la ofiterii superiori si la posibilitatile lor, poate ar fi de luat in calcul), nu inginer oarecare intr-o firma oarecare, nu prof intr-o scoala, nimic din toate astea, ci o cariera de top (of, nu de top-model, cu toate ca ar putea fi si asta o cariera: bani si faima), o cariera in care realizarile si ascensiunea (venituri, pozitie sociala, realizari artistice/stiintifice etc) sa fie cu adevarat spectaculoase si impresionante.

la fel si pe partea "dragostelor": nu poti sa spui ca ti-ai sacrificat viata personala atunci cand n-ai decat niscai amici (de obicei colegii de scoli sau munci) cu care te vezi la bere (si nu pentru ca mori de dragul lor, ci pentru ca si asa n-ai altceva, mai bun, de facut), fro mandra pisaloaga si stearsa si parintii de care esti satul pana peste urechi.

acestea (slujbele modeste si relatiile caldute) se pot schimba oricand, fara efort serios si fara regrete, deci nu se pun
"... deasupra-i cer de stele" si legea morala din mine
kant emir
 
Mesaje: 9782
Membru din: Joi Noi 18, 2004 12:00 am

Mesajde Salma » Vin Sep 22, 2006 8:03 am

Din fericire nu m-au interesat niciodata atat de mult banii sau reputatia incat sa pun cariera inaintea vietii personale (desi in meseria mea nu e chiar imposibil sa ajungi o "persoana publica" daca iti doresti cu adevarat lucrul asta si chiar poti sa ai o "cariera de top" cum zice kant emiru). Am constatat pe pielea mea ca oboseala este un mare dusman al armoniei conjugale pentru ca atunci cand lucram foarte mult, sacrificandu-mi week-end-ul, deveneam extrem de irascibila si imi varsam toti nervii pe consort iar banii aia in plus pe care ii castigam, desi nu erau deloc putzini, isi pierdeau orice valoare pentru ca nu puteau sa-mi cumpere linistea. Prefer sa fiu un angajat oarecare, sa fac bine ce am de facut fara sa ma dau insa de ceasul mortzii sa ies in evidentza, sa vin acasa calma si relaxata si sa pot sa-mi astept sotzul zambind si sa am timp pentru o sambata noapte petrecuta in compania prietenilor, fara sa ma gandesc ca duminica trebuie sa fiu la munca la 6. Va recomand cu caldura si urmatorul articol al unei doamne pentru care regretele par putzintel cam tarzii. Desi nu mi-ar fi imposibil sa ajung intr-o pozitie ca a ei nu imi doresc deloc acest lucru.
E foame de bani, e foame de bani, baetzi.
Avatar utilizator
Salma
 
Mesaje: 774
Membru din: Sâm Mar 01, 2003 12:00 am

Mesajde thechaoswithin » Vin Sep 22, 2006 11:27 am

cr3tz scrie:nene thechaoswithin ,eu am inteles ca domnisoara iti era colega da clasa.ce era asa greu sa va vedeti zilnic? :D:

p.s. nu am inteles asta : "fiindca ne era super greu sa ne vedem pe ascuns si destul de putin, o ora maxim... "


DUPA CE SA TERMINAT LICEUL omul meu,nu mai ne puteam vedea zilnic... si acum,am aflat ca iei ia trecut dorinta aia nebuna de a mai fi cu mine... poate ea adevarat spus ca iubirile cel mai ,,nebune" tin cel mai putin... dar sint cele mai frumoase!
thechaoswithin
Junior Member
 
Mesaje: 18
Membru din: Sâm Iun 24, 2006 12:08 pm
Localitate: Bucuresti

Mesajde Shaki » Vin Sep 22, 2006 11:38 am

auzi, da tu nu ai intrat la facultate, este? :D am eu o presupunere asha...
aliatzi, right? :D

A little girl went out to play, lost in the marketplace as if half-born...
Avatar utilizator
Shaki
 
Mesaje: 7089
Membru din: Lun Mar 10, 2003 12:00 am

Mesajde sin ella » Vin Sep 22, 2006 11:53 am

si acum,am aflat ca iei ia trecut dorinta aia nebuna de a mai fi cu mine...


dar nu te mira treaba asta, nu?
............................
sin ella
 
Mesaje: 2033
Membru din: Vin Noi 26, 2004 12:00 pm
Localitate: pe alt forum

Mesajde cubu » Vin Sep 22, 2006 1:35 pm

RajaF scrie:Totul depinde la ce scoala mergi. Evident nu pot vorbi pentru toata lumea vestica, dar pana acum pe unde am umblat eu personal, scoala se face mai mult decat serios.

Am avut multe discutii in contradictoriu cu diferiti flacai ce laudau sistemul nostru de invatamant, dand (ei) exemplu de romani plecati "dincolo", care, dupa un test in prealabil, erau admisi intr-o clasa superioara celei pe care inca n-o absolvisera aici. De obicei, ca emigrant, nu-ti permiti sa-ti trimiti progenitura la o scoala buna pentru ca deh, taiteii vorbeste, si atunci il dai la o scoala de stat. Care este. Nu vorbesc din proprie experienta (:D), dar am surse sigure.
indescifrabil
Avatar utilizator
cubu
 
Mesaje: 6237
Membru din: Mar Mar 18, 2003 12:00 am

Mesajde sin ella » Vin Sep 22, 2006 2:46 pm

Rajaf, eu nu zic ca n-o fi grea scoala pe care o faci tu, dar ai studiat aceeasi specializare si in Romania ca sa spui ca acolo e mai greu? Si la scoala pe care o fac eu sunt unii (bastinasi!) care au renuntat din primul semestru, sau altii care pica la examene la care eu iau nota maxima fara sa citesc mai mult de trei ore acasa sau fara sa citesc deloc (in Romania inca nu am luat un examen fara sa ma fi pregatit macar doua-trei zile). sunt si studenti foarte buni, nu zic nu, dar daca s-ar face o statistica la noi la facultate, cred ca studentii care provin din Europa de Est sunt mai buni decat bastinasii.

eu despic firul in trei:

este o mare diferenta intre invatamantul superior din Europa si cel din state. in Europa universitatile superioare nu au faima si valoarea celor din state si nici nu sunt la moda.

apoi, in teutonia cel putin, este o foarte mare diferenta intre invatamantul pre-universitar si cel superior. la noi trecerea e mai lina; pe aici, trecerea de la invatamantul liceal la cel universitar e dureros de brusca, mai ales la specializarile tehnice sau stiinte naturale (aici matematica e de exemplu stiinta naturala). si eu cunosc copii care au fost pusi in clase superioare, desi nici nu stiau limba. la universitate, studentii din Europa de Est se descurca de regula (in ciuda problemelor de limba - germana nu-i engleza!) foarte, foarte bine. cu siguranta sistemul de la noi e "de vina".

si in al treilea rand, depinde de specializare si de talentul fiecaruia. pentru mine orice facultate care cere sa stii tabla inmultirii pe de rost este foarte grea, in orice tara. intr-adevar sunt universitati mai bune si universitati mai slabe, dar daca studiezi stiinte economice, la orice universitate ai cam aceeasi curricula (asa ii zice?).
............................
sin ella
 
Mesaje: 2033
Membru din: Vin Noi 26, 2004 12:00 pm
Localitate: pe alt forum

Mesajde RajaF » Vin Sep 22, 2006 3:26 pm

Pai uite sin ella ca tot zici de stiinte economice. ASE-ul din Romania care este (pana una alta) cea mai "buna" facultate de stiinte economice din Romania, daca o compari cu o universitate bunicica din vest, sa zicem CERGE (Praga), sau CEU (Central European University din Budapesta), te bufneste rasul intai, si dupa aia plansul. Asta o stiu de la tata care a vrut sa predea la ASE si dupa ce a vazut in ce conditii (de curricula) se invata economie la Academie, a zis pas, pentru ca, in cuvintele lui, "ce se preda la ASE e o gluma proasta".

Sa dam cezarului ce e al lui. In Romania, unele facultati (medicina sigur si poate inca inginerie aeronautica, dar nu sunt sigur) sunt cu doo clase peste vestici cand vine vorba de profesori (nu acelasi lucru se poate spune si despre dotare, dar asta e alta tema).

Cat despre treaba ca studentii est europeni sunt mai buni ca restul... asta cred ca e mai mult o legenda printre noi decat un adevar... dar nu pot sa zic pentru ca nu stiu. Eu am vazut destul de multi estici care nu s-au putut adapta sistemului american de invatamant pentru simplu fapt ca nu se poate "toci" din carti.
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Mesajde thechaoswithin » Vin Sep 22, 2006 5:32 pm

Shaki scrie:auzi, da tu nu ai intrat la facultate, este? :D am eu o presupunere asha...

Eu am intrat la 2 facultati!ms mult... de intrebare
thechaoswithin
Junior Member
 
Mesaje: 18
Membru din: Sâm Iun 24, 2006 12:08 pm
Localitate: Bucuresti

Mesajde thechaoswithin » Vin Sep 22, 2006 5:33 pm

sin ella scrie:dar nu te mira treaba asta, nu?

pai ,,nebunia" mia recunoscut ca ia trecut de acu ceva timp,de cand sa terminat bacu... pt ca spune ea:,,am facut totu din intuitie si din ce-am simtit pe moment"...
thechaoswithin
Junior Member
 
Mesaje: 18
Membru din: Sâm Iun 24, 2006 12:08 pm
Localitate: Bucuresti

Mesajde Shaki » Vin Sep 22, 2006 6:23 pm

thechaoswithin scrie:Eu am intrat la 2 facultati!ms mult... de intrebare
vai de capu meu, in halul asta a ajuns invatzamantul romanesc?
fara ofensa, da te exprimi mai rau k un copil de clasa a patra shi n-ai nicio treaba cu gramatica. eu nu te-ash fi lasat sa iei bacu...
aliatzi, right? :D

A little girl went out to play, lost in the marketplace as if half-born...
Avatar utilizator
Shaki
 
Mesaje: 7089
Membru din: Lun Mar 10, 2003 12:00 am

Mesajde thechaoswithin » Vin Sep 22, 2006 6:33 pm

Shaki scrie:vai de capu meu, in halul asta a ajuns invatzamantul romanesc?
fara ofensa, da te exprimi mai rau k un copil de clasa a patra shi n-ai nicio treaba cu gramatica. eu nu te-ash fi lasat sa iei bacu...

asta e... ce sai faci,norocu meu k mie lene sa scriu corect!:P
thechaoswithin
Junior Member
 
Mesaje: 18
Membru din: Sâm Iun 24, 2006 12:08 pm
Localitate: Bucuresti

Anterior

Înapoi la Antichitati

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 3 vizitatori