o pesimista cu experienta sau jurnalul unei ratacite...

...pentru cei carora le place sa scrie

o pesimista cu experienta sau jurnalul unei ratacite...

Mesajde pure_sugar » Mar Oct 31, 2006 12:49 pm

mereu am fost optimista...mereu am crezut, sperat si visat...
niciodata nu a existat ceva ce sa-mi doresc si sa nu am prin orice mijloc,ceva ce sa visez si sa nu se implineasca...abia acuma, dupa multi ani de optimism...mi-am dat seama ca n-are sens sa mai sper.
totul s-a rupt, totul s-a spart acum in mii de cioburi, ca un vas de iena care se imprastie peste tot, fara vreo sansa de-a a-l putea lipi...
asa simte acum o fosta optimista...
as fi putut sa-mi doresc soarele...si as fi fost sigura ca o
sa-l am, as fi putut sa-mi doresc universul tot si as fi avut curaj sa lupt pentru el...dar acum...nu-mi doresc decat un suflet dar nu mai am putere sa lupt...
un suflet care...prin el si prin ceea ce este m-a facut sa-mi doresc nemurirea doar pentru a-i fi alaturi, doar pentru a-l iubi si pentru a-i apartine, dar si sa-mi pierd pierd dorul de viata, visele si sperantele, un suflet care a scapat vasul meu de iena pe jos...si l-a spart...
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

pentru tine...

Mesajde pure_sugar » Mar Oct 31, 2006 1:11 pm

pentru tine plange acum sufletul meu cel odata atat de fericit, pentru tine am renuntat la visele mele pentru a visa pentru tine, pentru tine am plans toate lacrimile din lume si tot pentru tine imi doresc fericirea...
toate dorurile mele se rotesc acum in jurul tau, toate sperantele te-au cuprins ca si bratele unei caracatite, nimic acum nu te mai poate desprinde din sufletul meu...
mintea mea rataceste in trecut cand imi doream nemurirea, cand visam sa traiesc vesnic...doar pentru a te face la fel mie, sa fim nepieritori noi si iubirea noastra, sa avem timpul pentru noi...si am sperat si mi-am dorit...si am ajuns la capat
vine iarna, cu frig si cu raceala, cu nopti interminabile pline de lacrimi inghetate pe geamuri singuratice...deja mi-au inghetat gandurile...si mainile si ochii, ciudat totusi ca inima inca simte si bate, aiurea ce-i drept dar totusi bate...
si ce cald si bine-mi era demult cand soarele imi mangaia sperantele, visele despre viitor si tot ce simteam era doar stralucire si fericire
simteam cum incoltesc in mine sentimente pe care nu le cunoscusem inca...pentru tine, pentru visele noastre...sau ale mele...
probabil ca prezentul se vrea cinic vis-a-vis de mine, dureros de direct si de brutal...vai mie care am fost optimista si am crezut in om si in sentiment, vai mie care am crezut in nemurire, in nemurirea noastra, a ta si-a mea, care am dorit mai mult decat sa traiesc, sa te am pe tine...
si acum, cand tot ce mai trezesc in tine este iritare si stres, parca simt si mai acut inaltimea de la care m-am prabusit, cerul inalt care mi-a dat drumul in gol...
si noi, noi pt care eu am visat si am sperat, noi ne-am sfarsit fara veste, fara inteles si fara regretul nimanui...totusi...doar al meu, regretul meu dureros si infinit, gresala mea ca am indraznit sa sper ca exista fericire pt om...
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

ieri...

Mesajde pure_sugar » Mie Noi 01, 2006 9:28 am

inca o zi pustie, chiar daca a inceput relativ bine, seara a fost din nou un bun prilej sa realizez crunta realitate...
iarasi eu, iarasi singura, ratacita-n ganduri de crunta tristete si moarte...si pisica mea cea grasa care se intindea torcand spre mine... sa o mangai...n-aveam chef de ea
n-aveam chef nici de mine, dar pe mine nu ma puteam face sa dispar, pisica in schimb a plecat...
si am ramas doar eu cu mine...ca de obicei de cand am fost aruncata deoparte...nu prea am variante...
si ma cuprinde cateodata un dor si altadata o disperare de parca toata durerea din lume e in mine si vrea afara, sa-i doara si pe altii...
mai nou citesc...citesc de spre cei carora as dori sa le fia alaturi, despre akasha si cei ca ea, despre cei carora nu le sta nimeni in cale si cu puterea gandului pot avea tot ce vor...vreau si eu...tot ce vreau
in mod clar si parca cu o aviditate care ma soarbe din gandurile mele, toata lumea ma intreaba ce mai e nou,...

-cum esti?
-cum mai sunteti?
-ceva nou?

...
si eu:
-nu...tot asa...

...si urmeaza cateva cuvinte de imbarbatare...

-lasa ca trece...mai bine asa, o sa vezi

si vesnicul citat
...cine te face sa plangi nu te merita si cine te merita nu te face sa plangi...

nimeni nu s-a gandit ca poate mie imi place sa plang, sa plang cu voluptate, cu ardoare, sa plang tot ce am in mine, sa-mi dau toate suflarea din mine prin lacrimi
sa plang pana raman fara putere...ca dupa o partida de sex...sa trebuiasca sa-mi adun ultima farama de vointa ramasa ca sa ma ridic de unde am plans si sa merg sa ma spal pe fata...pentru ca apoi sa vad ceva sau sa-mi amintesc ceva, banal sunt sigura, dar cu asa de puternic efect, si sa o iau de la inceput...
mereu m-am intrebat, de unde atatea lacrimi? nu se mai termina?
de ce pot plange atata?
si mai ales...de ce nu ma pot opri...?

si el ma intreaba senin...
-ce-i cu tine? de ce esti suparata?...e mai bine asa, o sa vezi...
(de ce imi zice toata lumea asta...de unde stiu ei ce-i bine pentru mine?)

si eu:
-...nu, stii ca nu vreau asa, stii ca te iubesc, ca imi lipsesti, ca o sa mor fara tine...

...rade, trist, dar rade:
-stii ca nu se mai poate...

si parca nu simt nici un regret in voce lui...sau ma incapatanez eu...cred ca si lui ii e greu...,dar parca nu asa de greu ca mie care am fost odata asa de mult...

ciudat cum se termina un sentiment, cum se consuma ca o lumanare...prea repede s-a consumat...

-...eu inca te mai iubesc,nu pot asa...te rog...

dar iar sunt singura...si nu ma mai asculta nimeni...
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

asa si-asa...

Mesajde pure_sugar » Mie Noi 01, 2006 2:42 pm

...asa si-asa ...mi-ar placea sa ma plimb, mai ales toamna, sa fiu ca frunzele vestejite, uscate si rosii, plutind mai ales la suprafata asfaltului inca putin cald de la soarele tomnatic...sa fiu si pala de vant care impinge frunzele pe trotuar, sa fiu si raza de soare care-l incalzeste si pomii singuratici si toamna in sine, sa fiu doar eu totul...

...asa si-asa mi-ar placea sa pot spune ca sunt fericita...sa cunosc caldura care ti-o da...sa fiu eu surasul de la care porneste un hohot de ras, plin de viata si de incantare...sa fiu eu gandul care aduce zambetul pe buzele tuturor...dar mai ales ale tale...

...asa si-asa mi-ar placea sa pot zbura, sa ma inalt printre nori, sa ating ingerii cu harpele lor aurite, sa intind mana si sa simt razele soarelui fierbinti cum ma ard si totusi sa nu mi-o retrag speriata, sa pot privi din inaltul cerului la toti...dar mai ales la tine...

...si mi-ar placea sa fiu iubire, sa fiu dragoste, sa fiu pacat, sa fiu eu flacara care aprinde gandurile, sa fiu focul care arde inimile...sau fiu dorul tau pentru mine...sa fiu eu ...a ta si tu al meu...

...dar cel mai mult mi-ar placea sa fim noi, sa fiu eu noi si tu noi, iubirea sa fie noi, noaptea sa fie noi, totul sa fie noi, amandoi...

...dar ...asa si-asa... nu prea mai cred in vise...
sa fie oare din cauza mea? poate-am visat prea mult...sau poate prea putin?...asa si-asa...
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

Mesajde pure_sugar » Joi Noi 02, 2006 12:43 pm

-zambeste!
-de ce?
-nu mai vreau sa te vad tot trista...
-ce-ti pasa tie acum...de ce...
-nu-mi place sa te vad asa...
-si ce, asa sunt eu, nu am de ce sa zambesc, nu vreau...dar mai ales... nu pot...

ma ia in brate...si incep sa tremur toata, de emotie, de durere, de dor...dar nu dureaza mult, se retrage repede, ca si cand ar fi atins un carbune aprins...

si iar strada pustie, iar ploaia rece care mai nou ma inunda, iar becul de pe strada mea pe care il urasc din toata inima dar fara de care nu pot dormi noaptea, iarasi eu conducand ca o nebuna zeci de kilometri doar pentru a nu merge acasa singura...si tu...vrei ca eu sa zambesc...DE CE?

ce motive au oamenii sa zambeasca? vreau sa zic sa zambeasca din suflet, sa simta cu toata fiinta ca zambesc...nu-i inteleg dar nu ma inteleg nici pe mine...eu...de ce nu zambesc? pentru ca sunt singura? pentru ca ma simt abandonata si incompleta? nu stiu...dar eu nu mai pot zambi...privesc mereu cu ochii mariti de tristete, fara sa am vreo expresie pe fata in rest...unde sa mai incapa si un zambet in sufletul asta strans de atata frig si de atata ranchiuna?

si totusi se intampla sa zambesc...cu o falsitate care ma arde, nu inteleg de ce? de ce imi pasa daca ceilalti ma vad zambind sau nu? te simti mai bine sa vezi pe cineva razand chiar daca stii ca pe dinauntru e secat de lacrimi si de durere? te face sa te simti mai bine...

si cu cata fericire zambeam odata, parca toata lumina era in mine si eu zambeam ca sa le-o dau si celorlalti sa vada si ei cata iubire am in mine...cat de naiva am fost sa sper ca va dura vesnic...

...asa ca acum nu mai zambesc, ...de ce as mai face-o...?
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

...aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa....

Mesajde pure_sugar » Lun Noi 06, 2006 4:23 pm

vreau sa mor sa mor sa mor...sa nu mai traiesc cu mine in corpul asta in care ma urasc, in mintea asta macinata de ganduri, in sufletul asta pustiit de durere, vreau sa mor cu tot ce sunt si am fost vreodata, cu tot ce am insemnat eu ca om in lumea asta plina de ura, de egoism si de lacrimi...

nu mai suport ochii astia care ma ard de cate ori privesc ceva ce-mi starneste o amintire cat de mica, cu ochii astia cu care tanjesc sa te privesc totusi pe tine care ma arzi cel mai rau...cu inima asta acrita de atata lipsa de sentimente, sleita de atata simtit si iubit in zadar...

cum as putea sa accept si sa inteleg o hotarare luata pentru mine de altcineva? cum sa pot trece mai departe peste ceva in care nu am avut dreptul sa spun nimic? se poate sa te obisnuiesti cu ceva ce nu ai dar vrei, desi in momentul asta ai dar pe viitor nu trebuie sa mai simti nimic pentru acela...cum se poate asta? CE INSEAMNA ASTA? asa gandesti TU? asa trebuie sa gandesc si eu? sa ma obisnuiesc cu ideea? cum sa-mi comand eu ca ...nu ai voie sa simti asta...nu ai voie sa faci aia si nu mai ai voie sa visezi la cealalta? CUM?!

of...si lumea asta care se strange in jurul meu ca o menghina, care cere de la mine si eu nu inteleg ce...si eu nu mai am nimic de oferit...eu care acum sunt goala de tot ce inseamna a fi om, care acum cand nu stiu ce se asteapta de la mine, sunt ca un vid... ce sa fac mai departe?

si de ce ar trebui sa-mi pese de cei din jurul meu? de ce ar trebui eu sa rad si sa-mi ascund tristetea? pentru ca pe ei ii afecteaza? chiar ii afecteaza sau e doar ceva de suprafata?...si pe tine te afecteaza?...ba nu, la tine...e doar ceva de suprafata...si daca mai aud odata..."lasa ca trece, o sa vezi..." cred ca in secunda urmatoare o sa ma duc si o sa mor fara nici un regret, si singura asa cum sunt in viata asta de doi bani...
eu care atata am crezut, eu care atata am iubit si am sperat...chiar eu sunt asta de acum? eu sunt asta care scrie aici cu atata ura si durere? cine sunt eu cea de acum...nu ma mai cunosc, nu ma mai recunosc...am murit, cred, eu cea care am fost si am ajuns...lucrul asta care sunt acum...un geamantan de regrete si de lacrimi si de vise sparte si aruncate...oh doamne, ce trista am ajuns...

ce as putea sa mai spun acum? si cuvintele mi s-au terminat...si sufletul mi s-a terminat...si eu cu tot ce-am fost m-am sfarsit intr-un geamantan de cioburi...

ce viata trista trebuie sa am eu, cea de acum...si probabil ca sunt asa de singura...asa ma stiu eu pe mine, cea de acum...

si tot ce imi doresc este sa mor...si cea de acum si cea care am fost...noi toate, sa murim...
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

...cum trece

Mesajde pure_sugar » Lun Noi 13, 2006 1:20 pm

incredibil cum trece timpul, deja de o luna si jumatate ratacesc oarba prin orasul asta care deja suge viata din mine, si n-am reusit sa castig nimic inapoi...nici macar o farama de optimism, un gram de inspiratie...
am incercat sa scriu o poezie, a trecut mult de la ultima reusita, dar ma gandeam ca in pasa in care sunt sigur iese ceva fain de taiat venele, dar n-a iesit...
am incercat tot felul, nimic n-are sens sau rost, parca doar sunt asa aiurea aici, nu stiu de ce sau pentru cine...
mai nou am un semiadmirator...evident ca nu-l vreau si nu ma intereseaza persoana lui, doar ca mi se pare ciudat de ciudat cum se face ca imediat ce ai incheiat o relatie apare altcineva interesat de tine...nu ar fi mai potrivit sa mai treaca ceva timp, adica sa poti sa-ti porti durerea si apoi sa intri in alta relatie pregatit si fara sechele, ca eu acum nu pot fi interesata de altcineva...
i-am trimis flori mamei ex-ului de ziua ei, data fiind situatia nu puteam sa sun sa ii urez calduros "la multi ani" pentru ca probabil s-ar fi crizat, asa ca am ales varianta cu flori prin curier, mi s-a parut foatre ok asa, nu stiu ea ce a gandit cand a vazut biletul semnat de mine...probabil ca ceva nepotrivit cu situatia...
si inca ceva mi se pare foarte dubios, cum se face ca pe toate planurile esti la pamant dupa o despartire, dar mai ai enorm de multa putere sa te zbati poate-poate mai poti salva ceva sau face ceva sa se schimbe situatia, sau sa faci planuri nesfarsite, sa nu dormi noptile pana foarte tarziu dar sa gasesti puterea sa te trezesti la 7 pentru a merge la servici, sa traiesti cu un corn si cu un pachet de tigari pe zi, si seara sa colinzi din nou strazile cu masina, sa cauti motive sa iesi, doar pentru a vedea daca el e acasa sau unde e, sa-ti doresti cu disperare sa gasesti ceva cat de marunt sa-i arunci in fata cu ura si cu lacrimi in ochi si ...inca sa mai ai putere si energie, eu nu inteleg omul...
si ce ciudat ca doi oameni care se inteleg foarte bine dar dintr-un motiv oarecare incheie relatia, devin in scurt timp aproape ca doi straini, parca nu mai au ce vorbi, parca nu mai au nimic in comun, desi atatea au avut si atatea au vorbit...
...prea multe nu inteleg...
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

gelozia...

Mesajde pure_sugar » Mie Noi 15, 2006 4:46 pm

toate ca toate dar nu mai suport sa ma roada gelozia...adica presupun ca e normal sa fii gelos, vine la pachet cu iubirea, dar ma omoara cu zile. si, cel mai rau lucru e cand tu faci cu nervii ca, vorba aia, banuiesti ceva, nu neaparat ca ai avea dreptate, doar ca esti obsedat si iti imaginezi tot felul de lucruri, celelalt nu raspunde nimic, sau rade de tine sau asa ceva...MACAR CONTRAZI-MA SAU NU STIU..., NEAGA!!!
STIU ca nu se intampla nimic, stiu ca nu exista o a treia persoana, sau cel putin imi doresc enorm sa fie asa, doar ca ... ma omoara

si inca ceva, nu inteleg de ce apar tot felul de sanse in momentele in care nu poti profita de ele din simplul motiv ca inca mai ai in tine sentimente pentru fostul, nu inteleg de ce nu esti lasat in plata domnului sa-ti plangi de mila si sa te rogi si sa te umilesti pana nu mai ai de unde, pana nu ramane din tine decat un gunoi pe care nu-l baga nimeni in seama...
si nu inteleg de ce, oricat de mult ma deranjeaza sa vorbesc despre el si despre noi, numai la aia ma gandesc, noaptea ma sfarsesc de dor si de ganduri si de tot felu de chestii care imi trec prin cap...imi doresc si visez si sper si cred, pana a doua zi cand iar imi dau seama ca nu mai are rost
aproape ca am renuntat, oricat de mult iubesc, oricat de mult simt si as vrea sa ofer...nu am cui
ma tot gandesc, calculez si caut, ce simte el? cum vede el acum ceea ce-a mai ramas din noi? zice ca sentimentele lui au ramas aceleasi doar ca nu ma mai vede ca pe iubita lui, aiurea...nu stiu ce sa mai cred si asta ma chinuie cel mai tare
aaaaaaaaaaa, si iar am revenit la vreau sa mor, o doamne, da, vreau sa mor...mai nou am o noua strategie 2 pachete de tigari pe zi, manacare aproape zero, somn 4 ore pe noapte...suficient, nu?
cel mai mult imi doresc sa-mi pierd memoria, cred ca ar fii de mii de ori mai simplu, adica, d ece sa stii cine esti cand tu esti o persoana atat de trista si de fara farmec? mai bine te redescoperi si te reinventezi...pentru ca tu nu stii cum ai fost inainte...si paradoxal ar fi sa te indragostesti de aceeasi persoana si sa ajungi iar in aceeasi stare...oare exista riscul asta?
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

Mesajde pure_sugar » Mar Noi 21, 2006 4:01 pm

starea asta de taiat venele n-o sa-mi treaca niciodata cred, deja au trecut doua luni cred si inca sunt tot asa, nici o ameliorare cat de mica...
inca mai vreau sa mor, desi viata mea s-a imbunatatit simtitor, sufletul e tot zdrobit, tot bantuit de ganduri si de durere, tot asa...relatiile mele cu cei din jur se distrug simtitor pe zi ce trece, intr-adevar am cunoscut oameni noi care isi doresc sa ma faca fericita, sau macar sa nu ma mai vada asa dar degeaba, n-are rost...nici macar sa
incerce...eu nu vreau, nu vreau sa-mi revin, nu pot sa renunt la tot ce-am avut si ce-am simtit, pur si simplu prefer sa ma risipesc plangand decat sa renunt...
ah, sa nu spun ca el, cauza starii mele, imi spune tot felul de chestii dubioase, cum ca sunt nebuna sa-l iubesc asa mult, nebuna sa mai sper...da, de acord, am fost nebuna intotdeauna, si nu voi inceta sa fiu...asta
a fost mereu farmecul meu...doar ca acum nu mai am farmec...acum ma simt ca o frunza desprinsa dintr-un pom toamna, aruncata de vant in toate partile,
nebagata in seama de nimeni si calcata in picioare...
totusi am inceput sa vad din nou lucrurile marunte care ma faceau sa zambesc altadata, de exemplu aseara m-am jucat cu un catel, ii aruncam frunze uscate in sus si ea (era fetita) sarea dupa ele, cadea...era super fericita cu mine...
de ce trebuie sa fii caine ca sa fii fericit cu mine? nu mai rezist, am ajuns la capatul puterilor, s-au terminat prea repede oare? sau tinand cont de rezistenta umana, o sa mai dureze totusi chinul asta...probabil.
am descoperit o poezie...nu stiam de ea pana zilele trecute

Ultima scrisoare

Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles, voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.

Nu, nici un cuvant, nu-mi spune ca-i o forma.
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma.
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.

Nu te mai cant in versuri niciodata,
Mai mult in drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.

A fost desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.

Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n noaptea mea de indoieli.

Cand degete de Midas am pus,magic,
Pe frageda fiinta-a ta de lut,
Simteam in mine murmurul pelagic,
Al sfintelor creatii de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenunchiate randuri, submisiv,
La soclul tau dumnezeiesc asteapta
Sa le intinzi cu zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta
'Nainte de-a se sterge-n infinit.

O,de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De neinteles, de nedescris.

Ireversibil s-a incheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti.

N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun:"Esti ca oricare",
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglideste beat de pofte taul
Ce-l tine, candid, amintirea mea.

Vei fi acolo pururi neintinata,
Te voi iubi mereu, fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.

Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor, lina,
Vei sta, iubita, ca-ntru-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.

Iar cand viata va fi rea cu tine,
Cand or sa te improaste cu noroi
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi acolo, singuri, amandoi.

Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul tau dintai.

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea, de la voi, curand,
Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.

Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare


"cantata" de Pasarea Colibri, vrea sa spun ca plang indiferent cand o citesc, indiferent a cata oara...i-am dedicat-o lui, in varianta adresata unui EL, mi-a spus:

" tragic.melancolic.trist. Pacat ca ai ajuns sa te regasesti in asa versuri. oamenii nu sunt facuti sa stea o viata impreuna. restul sunt naivitati romantice date de un sentiment puternic dar trecator si cu putin noroc repetitiv si progresiv. sunt timpurile "regele a murit! traiasca regele" nu "dupa noi potopul" "

...deci...am ramas fara cuvinte dupa raspunsul asta, ma asteptam la orice, absolut la orice, dar nu la asta, adica...cat de usor poti trece peste mine? cat de usor ma poti inlatura din viata si din sufletul tau...cum se face? VREAU SI EU!!!
vreau sa trec mai departe, vreau sa uit tot, vreau acum, dupa aceste cuvinte ale tale, VREAU SA TE UIT!!!...dar nu pot si nici nu stiu cum sa fac...NU POT...
si iar serile lungi si singure, iar tristetea de dinaintea miilor de lacrimi, IAR eu care vreau sa mor...
degeaba am incercat sa beau...vorba aia, bei si uiti...pe dracu, mai tare simti...mai mult te doare, cu cat mai multa vodka, cu atat mai mare cantitatea de lacrimi si ganduri sinucigase... nu merge asa...
parca am inghitit un bolovan ori de cate ori ma gandesc la tine...parca bolovanul ala ma mamanca pe dinauntru ori de cate ori te vad, de cate ori te doresc si nu esti
acolo, de cate ori plang dupa tine si dupa noi...
cum se face ca plang cu fericire parca, parca sunt trista daca nu sufar, parca m-ar durea mai tare sa te uit si sa te dau la o parte din sufletul meu decat sa plang dupa noi in fiecare zi, seara, secunda...
aseara ma plimbam, de fapt veneam acasa, si pe strada...mi s-a parut ceva... nu
retin ce, ceva...instantaneu am inceput sa plang... adica, cat de distrus trebuie sa fii sa plangi pe strada...

mi-e mila de mine si de ce sunt acum... si de noi si de ce-a ramas din noi si din mine...
...dar cred ca NU MAI POT SA PLANG!!!
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

nu te mai iubesc asa...

Mesajde pure_sugar » Mie Noi 22, 2006 8:43 am

da, in sfarsit s-a spus ce era de spus...

-tin la tine, vreau sa te vad razand, o vreau pe roxy a mea inapoi....
-roxy a ta nu mai e...a ta...
-...
-tii la mine?! tii la mine?! la asta am ajuns?
-daaaa, nu pot spune ca te iubesc pentru ca ti-as da sperante...
-nu poti spune ca ma iubesti pentru ca nu e asa, de aia!
-te iubesc,dar nu asa cum ai vrea tu, daca era asa eram impreuna...


daca cerul ar fi cazut pe mine nu ar fi fost nici o miime din ce-am simtit atunci, nici daca as fi
cazut de pe o mie de blocuri si m-ar fi calcat o mie de masini, si mi-ar fi murit toti cei la care tin, n-ar fi fost asa groaznic...
parca totul s-a terminat atunci, in secunda in care am inteles...am inteles in sfarsit, nimeni nu a avut nici un amestec in ceea ce s-a intamplat...a fost doar alegerea lui, pur si simplu s-a terminat, s-a terminat iubirea, probabil ca nu am fost destul de buna sau de...nu stiu cum ar fi trebuit sa fiu, stiu doar ca nu mai sunt nimic acum...
nu-mi doresc decat sa nu mai simt nimic, sa nu ma mai apese fiecare gand, fiecare vorba si fiecare amintire, sa nu mai stiu nimic de mine, sa mor odata si gata...nu ma intereseaza ca sunt slaba, ca nu am curaj sau vointa sa trec mai departe...
NU VREAU!!! nu vreau si gata, nu inteleg cum am ajuns aici, nu inteleg cum am ajuns asa...nu pot ...
nu exista asta, nu-i adevarat ce mi se intampla, e un cosmar, VREAU SA MA TREZESC, nu mai rezist asa


...............................................


...sfarsit...

sfarsesc prin a incepe, poveste vietii mele
o frunza verde-n toamna, ce se va ofili
pentr-a renaste iar, in sufletele voastre,
sfarsesc prin a incepe, incep prin sfarsi

sfarsesc prin a ma naste in locuri departate
in locuri misterioase, in locuri pururi vii
voi fi tanara pururi, voi odihni in pace
sfarsesc pentru-a ma naste, ma nasc pentr-a sfarsi

si mor pentru-a ramane in sufletele voastre
in inima ta moarta, in sufletul tau frant
iar cand vei duce dorul saruturilor mele
vei plange noaptea noastra, vei plange pe mormant...


..........................................................



...regret...

privesc spre curcubeul iubirii ce-a apus
o raza ce se stinge din soarele de sus
o inima ranita ce zace in nestire
un suflet care moare de crunta despartire

un fulg de nea ce cade,
un fir de praf in vant
e tot ce-am fost vreodata,
azi este tot ce sunt

lumanari ard in vant,
azi sunt singur pe pamant,
stelele cad tremurand,
ochii mei se sting plangand

imi amintesc de ziua in care ne-am jurat
sa ne iubim o viata, sa fim cum am visat
imi amintesc de noaptea primului sarut
imi amintesc de ziua in care te-am pierdut...

incerc sa uit durerea
ce-n urma ai lasat,
sa uit ca te-am iubit,
sa uit ca ai plecat...

...........................................


da, cam asa stau lucrurile, m-am lasat cuprinsa de disperare,
am uitat cum e sa speri si sa doresti sa fii fericit, am uitat pana si sa rad...am uitat sa traiesc si sa exist
am uitat cum ma simteam cand eram iubita, am uitat pana si senzatia care ti-o da un sarut de la cel iubit...
am uitat atatea lucruri...oare cum o sa mi le reamintesc...mi-e asa frica...




baby, tu, nu stiu cum faci dar pari ok, probabil ca, fiind alegerea ta nu-ti prea mai pasa, tinand cont ca motivul a fost spus clar in sfarsit...banuiam de mult ca sentimentele tale pentru mine s-au schimbat, nu stiu din vina cui, desi mi-ar placea sa aflu, dar nu credeam ca nu ma mai iubesti, n-am vrut sa cred nici o secunda desi m-am temut de asta mai mult decat de orice si pana la urma asta a fost...s-a inamplat as vrea si eu sa-mi treaca, as vrea din tot sufletul sa nu te mai stresez, sa ma vezi razand din suflet nu doar la suprafata, dar stii ca nu pot, nu stiu cum si nici nu vreau, dar iti promit ca nu o sa mai spun niciodata nimic, nu o sa ma mai vezi asa, sper, niciodata, daca minciuna asta te face pe tine fericit...e ok...pot s-o fac, dar, poti fi cu sufletul impacat ca eu sunt fericita cand de fapt stii ca eu plang si sufletul meu sangereaza sub zambetul pe care-l vezi la suprafata? nu conteaza...probabil...
mi-am dorit mult sa fim noi doi, sa fim tot ce se poate, mai mult decat fericiti, mai mult decat iubiti...tot ce pot fi doi oameni, si mai mult de atat...dar nu s-a putut...o sa sper vesnic, dar n-o sa ti-o mai spun niciodata, dar o sa vezi in ochii mei mereu.
stiu unde am gresit, stiu si cand, totul s-a intamplat din cauza mea, trebuia sa-mi deschid sufletul in fata ta de la inceput, nu abia cand tu nu mai aveai deja nici o speranta, nu cand tu deja abandonasesi...EU am gresit, stiu, si aia doare cel mai tare.
dar te iubesc cum n-am crezut ca se poate si simt asta cum n-am crezutca poti sa simti vreodata ceva, imi umple tot sufletul si ma face fericita, in masura in care mai pot fi fericita..., ma face sa zambesc cu drag cand ma gandesc la tine si sa plang ore in sir cand imi amintesc ca nu mai esti acolo pentru mine, nu mai pot sa-ti spun, nu te mai pot saruta si strange cu drag si disperare in brate seara cand ma culc, nu-ti mai pot spune de mii de ori pe zi cat de fericita sunt ca te am si cat de mult te iubesc, ca te-am cunoscut si ca am crezut in noi, acum toate astea le spun aici unde oameni necunoscuti citesc si probabil ma considera nebuna, asa cum faci si tu, dar nu-mi pasa de asta, nu mi-e rusine de mine, de ce simt si de ce fac, in dragoste si in razboi totul este permis,nu?
acum tot ce mi-a mai ramas sunt serile cand ne intalnim, cand te vad si parca rasare soarele iar pentru mine, ma bucur ca te vad, chiar daca doar te vad...ata mi-a mai ramas...n-as suporta sa pierd si asta...
sincer, nici nu stiu ce sa mai cred despre tine, una faci, alta spui, cand vb la telefon parca te suna aia de la fisc, in schimb cand ne vedem esti cu totul altfel, chiar nu mai inteleg nimic, desi...aseara am inteles, ai fost destul de clar...
intradevar, nu ar mai avea rost sa sper, dar nu stiu cum e sa nu speri..mai ales acum cand asta e tot ce mi-a ramas
probabil ca ti-as mai putea spune multe, dar nu-mi mai vine acum nimic...poate altadata cand o sa mai am ocazia, pana atunci...
goodbye my lover...hello my friend (dar... sa nu uiti, nu o sa incetez niciodata sa te iubesc si sa imi doresc sa fim noi)




ce trist sa iti dai seama ca puteai face o suta de lucruri pe care nu le-ai facut din diverse motive, lucruri care ti-ar fi schimbat
viata, tie si poate si a altora...dar pur si simplu nu le-ai facut...
ce frustrant e sa-ti doresti sa refaci ceea ce-ai stricat, sa incerci totul pentru a fi iar bine, nu doar frustrant ci si foarte, foarte dureros...
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

parca a mai trecut...

Mesajde pure_sugar » Mie Dec 13, 2006 2:43 am

mda, am reusit sa depasesc diversele momente dezamagitoare prin care am trecut in ultima vreme. acum ma dedic muncii, toata ziua stau la birou...noroc ca am de lucru... cand am ceva timp liber mai trag un nfs, mai o iesire prin oras, una alta.
cat despre EL...hmmm, ar fi f multe de spus....
in primul rand ma uraste, motivul? , unul foarte serios de altfel...tinand cont de faptul ca acum ne vedem destul de rar, si nu-l mai stresez deloc cu telefoane si alte chestii, si nu stie ce fac cu timpul meu, isi imagineaza tot felul de lucruri, cum ar fi ca eu sunt cu altii si stuff, prin urmare ma uraste...dar totusi nu numai...

in ultimul timp am inceput sa studiez sentimentele contradictorii din oameni...pe mai multi, dar am sa vb despre EL. deci, cand nu ma vede ma uraste, cand vb la tel, e sec, daca ne vedem si suntem mai multi incearca sa fie natural si indiferent, dar daca ne intalnim doar noi doi, cu un scop destul de precis...parca e alt om...si simte in fiecare moment altceva...ultima oara cand ne-am sarutat a avut o reactie care pot spune ca m-a socat...parca nu a mai putut respira...parca nu mai era nimic acolo decat noi si sarutul...si toata seara a fost la fel...
pentru ca din motive obiective nu mai putem fi un cuplu...raman doar cateva lucruri pe care le mai facem impreuna, lucruri pe care le fac si cei care sunt cuplu...
am fost oarecum condamnata pentru chestia asta, dar nu ma suimt folosita pentru ca si mie imi face o placere enorma...
si oricum nu am fost niciodata genul la care i-a pasat ce spune lumea, mereu am facut ce am crezut eu, indiferent de urmari sau de sfaturile celor apropiati mie...nu cred ca este neaparat o atutudine buna pentru viata, dar ma simt mult mai bine cu mine asa...pentru ca totusi tin cont de sentimentele celor din jurul meu si incerc sa nu ranesc prin faptele sau deciziile mele...
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

mi-am dat seama...

Mesajde pure_sugar » Joi Dec 21, 2006 10:09 am

mi-am dat seama cat de mult esti tu pentru mine,

mi-am dat seama cat de mult imi lipseste adierea zambetului tau peste mine dimineata cand deschid ochii inca grei de visele ce i-au bucurat,

mi-am dat seama cat de mult simt lipsa soaptei tale
dulci, incarcata de cuvinte de dragoste,

mi-am dat seama cat si cat de mult imi lipsesc bratele tale in jurul meu cand stau ghemuita si speriata de crunta singuratate ce ma apasa,

mi-am dat seama mai ales cat de mult imi lipsesc buzele tale calde si dragastoase care ma linisteau cu sarutul lor dulce si bland, alungand toate gandurile grele si toate
supararile,

mi-am dat seama cat de mult imi lipsesti tu, cel care ai insemnat noate si zi, caldura si frig, soare si luna, lumina si
intuneric, tu care ai fost anotimp si ploaie, tu care ai fost nisip si ocean, iubire si ura, adevar si minciuna,
tu care ai insemnat tot ce poate fi omenesc si ingeresc totodata, tot ce putea insemna viata mea pe pamant...

"si te-ai dus, dulce minune
si-a murit iubirea noastra,
floare-albastra! floare-albastra!
totusi este trist in lume in lume..."

asta e tot ce ar mai ramane de spus despre povestea noastra....restul este doar uitare.
ma uitam aseara peste un volum de eminescu, vechea mea iubire, si am gasit atatea versuri care altadata nu mi-au atras atentia...chiar si banala, ar spune unii, floare-albastra, acum mi s-a parut altfel...

se pare ca, printre versuri si vise curatate de praful anilor, mi-am amintit din nou de tine, mai ales ca mi-am aruncat lacrimile si peste jurnalul nostru de calatorie din egipt...ce mult eram atunci, si ce putin a mai ramas acum...

reusesc ireal de bine sa rezist depresiei, chiar ma lupt si-i tin piept cu indarjire...dar cateodata nu mai am putere... mai ales atunci cand ma prinde un dor nebun sa
citesc poezii sau sa ma uit pe poze mai vechi...
atunci sunt gata, iar vreau sa mor iar nu ma mai suport. noroc ca reusesc sa-mi umplu timpul cu diverse activitati, m-am apucat iar de karate, ies aproape seara de seara in oras, tin legatura cu diversi amici pe care nu i-am mai
cautat de ani de zile (sa-mi fie rusine...),
lucrez pana nu mai am putere nici sa plec acasa...si asa o duc de pe o zi pe alta traind cu tigari si cafea...dar mi-e bine, chiar daca sunt mereu singura...
si tu, ca de obicei stai si te gandesti la tot felul de prostii... ce daca ies cu altii, ce daca incerc sa ma ridic, ce daca nu sunt niciodata acasa? sunt de condamnat? nu cred, asa spun si altii..

"- ce pretentii mai are acum? doar
v-ati despartit, nu?"

asa s-ar zice, dar si eu mai
am pretentii si te inteleg perfect pentru ca sentimentele noastre sunt inca acolo...nu?stiu ca si ale tale,cat ce cat, si nu cred ca inima o storci ca pe o carpa uda si uita tot...
noi, cum ne vad eu acum..., ne-am cunoscut prea repede si prea devreme, ne-am iubit prea mult si poate prea puternic si nu am avut curaj sa incercam mai mult, sau doar TU nu ai avut curaj...si pentru asta n-o sa te iert niciodata

mi-ar placea sa scriu chestii super pline de intelesuri ascunse si sa fiu cu adevarat filozofica...
dar al dracu daca iese ceva destept....
mereu puncte-puncte; pacat ca tu nu citesti, TU ai intelege toate aceste puncte-puncte...
as vrea sa par mult mai interesanta decat sunt, mult mai desteapta si mult mai ...nici nu stiu
ce... sa nu ma mai simt asa fara rost si fara farmec si plina de ranchiuna, si totusi ceilalti ma vad asa, chiar daca
nu incerc nimic. am realizat, nu demult, ca sunt considerata o companie foarte placuta...primesc atatea complimente incat altcineva s-ar simti super bine in locul meu...dar eu, tot acolo jos, "tot singura, saraca mama"... asa si eu, tot singura, si cu toate astea, complimentele adica,
nu sunt multumita, nu-mi ajung ca sa ma ridic, ca sa fiu iar cea care am fost, cea care fura inimi fara nici un efort, cea care credea ca poate avea orice isi doreste
cel mai mult regret ca nu mi-am pastrat propriul eu in timpul si imediat dupa relatia cu tine, am facut prea multe compromisuri, mi-am dorit prea mult sa fie bine
paradoxal, cu cat incerci mai mult ca un lucru sa iasa bine, cu atat va iesi mai prost, cu cat incerci mai mult cu atat esti mai putin apreciat...cu cat si cu cat si cu cat...degeaba te stresezi ca daca nu e sa fie nu e, atat.
si eu am incercat enorm...si enorm de de sus am cazut in sperantele mele...
ahhhhhh, aiurea, iara am cazut in partea aia nashpa, eu care acum sunt asa de tare si de increzatoare, cica, eu care incerc cu toata puterea ce o mai am sa fac sa-mi fie bine... tot la tine ma gandesc
ce folos ca am de toate acum cand nu te mai am pe tine, parca n-as avea nimic...
nu mai suport, am scris destul deja
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

sarbatori...

Mesajde pure_sugar » Vin Dec 29, 2006 9:35 am

ca si in anul asta n-a fost niciodata...
cel mai lipsit de farmec craciun din toata viata mea, n-am simtit nici un spirit de sarbatoare, nimic
evident, am lucrat pana vineri la ora 18, mi se pare normal...si am si avut de lucru, altfel as fi plecat la 17, deci am intrat in craciun cu stangu ca sa zic asa
nu retin cum s-a derulat in rest ziua de vineri...ah, ba da, seara a fost ok...chiar ok
sambata, oboseala de peste saptamana m-a terminat, mi-am permis sa dorm juma de ora, foarte proasta idee...am uitat sa specific faptul ca inca locuiesc cu mama(nu de alta dar inca nu-mi permit sa ma intretin singura), deci dupamasa am facut curat una alta...seara ne-am certat ca doua tampite de la un kkt, ne-am certat ingrozitor...si ea ma uraste
seara, iesit cu amicii+El, povesti, una alta, reusita seara...ajung acasa pe la 4 jumate si ma trazneste ideea sa sun pe cineva...oribil, atunci m-am deprimat definitv...
duminica, somn, mancare, cadouri, colinda, etc., etc.
seara, dupa colinda, iara cu amicii+El, iara pana pe la 5, destul de ok
luni aiurea iara, o cafea reusita la pranz cu un bun amic pe care nu l-am vazut de 6 luni, dupamasa a trecut repede, seara un suc cu cineva-ul care m-a stresat duminica dimineata, evident, stresant din nou, dupa el iar cu amicii, iara pana in zori de zi...relativ ok...
marti, aiurea, fara evenimente notabile, cineva-ul la servici, avea de recuperat...seara program cu El, minunat, divin...speram sa dureze seara vesnic, m-am incarcat cu energie pozitiva pe toata saptamana, am crezut eu... eh, m-am inselat, dar oricum...voiam sa exemplific...sarbatorile astea au fost ca si cum n-ar fi fost
oamenii pe strada, grabiti, stresati ca n-au avut timp de cumparaturi pana sambata, cand nu au mai ramas prea multe, aglomeratie in trafic, am facut cu nervii, nici un loc de parcare, toata lumea pe mijlocu drumului cu avariile puse, injuraturi de nu ti le poti imagina,evident si eu, ca doar sunt sofer, ce dracu...spiritu craciunului, cica...mdea
parca oamenii din ziua de azi, cel putin aia pe care-i cunosc si-i vad eu, prea se grabesc, viata are un ritm atat de alert de parca nu-i mai facem fata, eu, cel putin nu mai apuc sa dorm, ca de altundeva n-am de unde sa iau timp...asa ca, 3-4 cel mai mult si in cel mai fericit caz, 5 ore pe noapte, si atunci, rezulta, stress, iritare, tot felul de chestii de astea care te fac sa urasti oameni, sau le dau lor motive sa te urasc...
mda...asa stare tampita n-am avut tare de mult...evident, si eu ca toata lumea ma pregatesc de revelionul care, simt eu, va fi un esec total...mai ales ca, astazi, m-am trezit cu un herpes cat mine, plus ca parca racesc si plus ca, grupul meu de amici s-a rupt in doua, si partile se urasc...si mergem toti la rev, impreuna...si stam 3 zile acolo...eu, personal, mi-am luat red bull, mi-am luat vodka, whisky...si, daca totul merge conform planului, sambata pe la 6-7 seara o sa fiu deja in lumea mea, si sper sa raman acolo pana luni dupamasa....asa ca, chiar o sa ma simt bine de revel, pe treaba mea...restu, sa se descurce
o singura persoana ma intereseaza de acolo, si n-are nici o sansa de scapare...ca sa citez dintr-o melodie foarte draga mie:
"To stop me is not easy, can't stop a lion from hunting
I'm focused, I won't miss, there's no control of some things"

...cam asta ar fi...
mi-am cumparat hainute, exact cum se intelege hainute(super mici:)), tot felu de chestii...abia astept...si oricum, daca nu ma simt bine ii las acolo si plec, atat.
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

nu ma poate ajuta nimeni...

Mesajde pure_sugar » Vin Ian 05, 2007 2:58 pm

in mod foarte logic am ajuns la o concluzie foarte dubioasa, care ar fi dupa cum urmeaza:

"nu ma poate ajuta decat o singura persoana si persoana aceea... nu poate"

pare fara sens...dar pentru mine are tot sensul din lume, parca aceste cateva cuvinte descriu toate starile prin care trec, tot ce simt si tin loc de orice explicatie pe care mi-ar cere-o cineva.
acum, dupa ce am incheiat, cica, un capitol (am incheiat NOI, nu EU, daca intelegi ce vreau sa spun), am prins o noua speranta...nu pot sa o spun aici, si nicaieri din pacate...dar e ultima si cea mai puternica de pana acum...STIU ca o sa fie bine, stiu ca o sa fie asa cum vreau eu, asta mi-a dat aripi. e fenomenal cum te agati de o idee, care de fapt nici nu stii exact cand sau cum o sa o pui in practica, doar ca e acolo si tu crezi in ea, poate fi si imposibila dar tu CREZI in ea...ce fiinta ciudata e omul....

in fine, in ultima vreme iubesc diminetile, le si urasc dar le iubesc pentru ca in primul moment cand deschid ochii, nu-mi amintesc nimic de ieri, de alaltaieri, nimic...atunci parca totul e bine si parca viata mea e un paradis si toate sunt asa cum imi doresc eu sa fie, si le urasc pentru ca apoi imi amintesc de toate, si pentru ca trebuie sa merg la job ...si pentru ca nu dorm destul, dar secundele alea in care nu stiu nimic....alea merita totul!

cred ca uitarea pe care ti-o da somnul nu se regaseste nicaieri si in nimic, oricat sport ai face, oricat de ocupat ai fi, un gand acolo ramane, dar somnul, e divin, sterge tot, te face sa renasti in fiecare dimineata, te ajuta sa o iei de la inceput cu toate, da pentru o secunda esti alt om, unul fericit, unul lipsit de griji, omul de dimineata...
da...ca sa nu pomenim nimic despre omul de seara (cel putin, EU cea de seara), care vrea sa moara, care nu mai are putere sa lupte, satul de toti si de toate, omul care se simte invins, care vrea doar sa uite tot si sa dispara...absolut sigur nu e toata lumea asa, dar cred ca oricine, la un moment dat a trecut prin asta...astia suntem, nu putem altfel!
ma gandeam, cata putere si hotarare ii trebuie unui om sa lase trecutul la trecut si sa o ia de la inceput, sa uite tot ce l-a durut, ranit, fericit...totul, si sa mearga inainte...spre altceva...si eu vreau puterea aia.

si eu vreau, dar nu vreau, parca tocmai durerea asta care mi-a ramas, atat de mare si de greu de purtat, parca exact asta ma mai tine aproape de el, de noi si de ce-a fost...atat mi-a mai ramas, si iubirea, normal, care e mult mai mare...

mi-a zis ca-s nebuna si ca iubesc egoist, ca asa imi e mie mai bine si asa trebuie sa fie, eu care mor pe strada, el imi zice ca asa-i mai bine...auzi! dar eu tot ce cred eu fac, tot sper, tot am sufletul plin de iubire, tot nu vreau sa trec mai departe...

asta sunt eu...
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

dupa...

Mesajde pure_sugar » Lun Ian 22, 2007 4:15 pm

incredibil cat de bun e sexul de dupa, parca numai atat a mai ramas, o imbratisare disperata si plina de pasiune,
toate frustrarile, disperarile si sentimentele fortat reprimate, toate se aduna intr-o singura suflare, o singura suflare a doi oameni, nebuni unul dupa altul, fara drept de a se iubi, dar totusi atat de unul singur. parca timpul se opreste in loc sau se intoarce, parca lumea inceteaza sa mai existe odata cu hotararea lor de a mai face asta...o data, odata cu cedarea si cu abandonarea in placere.

la garsoniera la film:

el: -nu mai sta asa...
ea: -cum asa?
el: -acopera-te, esti prea goala, vad prea multa piele...
ea: -nu te mai uita daca nu-ti place
el: -ahh, mor, te vreau...
ea: -si eu...
el: -da stii ca n-avem voie, nu mai facem nimic
ea: -ok


dupa 4 secunde au inceput sa se atinga, sa se exploreze, sa se descopere, de parca de fiecare data ar fi prima
data, de fiecare data ar fi ultima data...tandru la inceput, fin si cumva cu frica copilareasca, dar apoi devin ei, cei
care se vor, cei care nu pot sta unul departe de celalalt si se strang cu disperare in brate, freamata de dor si de
pasiune, mangaierile au devenit agresive, salbatice, ca doua animale cuprinse de mirosul irezistibil al hormonilor,
el drogat de mirosul emanat de ea, pierdut in caldura si in dorinta ei...ea, cuprinsa de focul lui, de focul ei, se agata
cu disperare de el, il vrea acolo, doar al ei, in ea, pentru ea, doar al ei...hainele incep sa zoare in toate partile,
nerabdarea si agresivitatea cresc odata cu cantitatea de piele dezgolita, fiecare centimetru e atins si explorat, mangaiat, sarutat, sunt doar ei, unul pentru altul, fara nimeni si nimica care sa-i poata opri, si ..da, a inceput, fara sa vrea, ea scapa un geamat, e divin, da, da, da...din nou, mai intens si mai agresiv, adanc, adanc, gemete si respiratie sacadata, nimic nu e mai bun ca asta...TE IUBESC!!!! toata energia se consuma acolo, in mistuitorul foc al pasiunii si al perversitatii, timpul sta in loc, daca nu s-ar termina niciodata seara asta, daca ar putea fi asa vesnic, ei ar fi cei mai fericiti oameni din lume, daca totul ar disparea, ei nu ar avea nimic de regretat, vor iubi doar clipele in care sunt unul, clipele in care el e ea si ea e el, in care nu exista nici un firisor de aer intre ei, clipele in care sangele lor curge prin ei ca prin unul, el respira din ea si ea din el, inimile lor bat impreuna si toata suflarea lor se termina impreuna.
acum stau imbratisati,epuizati, incolaciti si inseparabili, imposibil de desfacut si de indepartat unul de altul, pentru cat timp inca?
si-ar spune cat de mult se iubesc, si-ar spune cat de mult simt si cat de mult doresc, dar tac si traiesc la maxim acest moment de liniste de dupa furtuna. respira greu, pielea acoperita de picaturi mici de transpiratie, luceste abia vizibil in lumina reflectata prin geam, acum nu se mai aud gemete, nu se mai aud respiratii grele, doar ganduri. ei stiu ce gandeste celalalt, stiu ce-si doreste celalalt...si mai stiu ca trebuie sa aiba rabdare...asa e timpul cu ei, le cere rabdare.

ea: -sunt asa fericita
el: -numai prostii vorbesti...(si zambeste multumit, cumva mandru de el, pentru ca stie ca ce spune ea e adevarat)

astia sunt ei, doi oameni care au mai ramas cu atat, dar cat de mult inseamna asta...pentru ca nu e lipsit de sentimente, nu e lipsit de afectiune, nu e pervers, e tot ce le-a mai ramas pana va mai trece timpul...

eu nu-i condamn...ii inteleg
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

Am obosit

Mesajde pure_sugar » Lun Feb 12, 2007 11:28 am

nici nu mi-am dat seama cata energie imi consuma goana asta nebuna
dupa himere, stresul de a fi mereu la inaltime, de a fi ceea ce se asteapta de
la mine si ceva in plus, cat de mult ma seaca de putere incercarea continua de a imi folosi la maxim imaginatia si
de a gasi mereu lucruri noi de propus, subiecte noi de discutat,
de a cauta mereu o idee geniala de surpriza pe care sa ti-o fac...
imi e din ce in ce mai greu sa simt ca dau rezultate aceste lucruri care le fac
fara odihna, fara sa imi pierd speranta si fara sa vad ca sunt, poate, inutile....
mereu imi vine alta idee si alta si alta, si toate le fac cu drag, si toata lumea zice, uaaaa,
ce tare, si eu vreau sa faca cineva pentru mine atatea lucruri,
si eu vreau... si EU vreau, vreau sa primesc flori fara nici o ocazie, doar pentru ca e luni, vreau sa aud vorbe dulci, abia soptite la ureche,
cuvinte care sa ma faca sa rosesc usor de placere, lucruri marunte care te fac sa te simti iubit, sa te STII iubit...vreau o picatura de romantism, macar o data pe luna, vreau sa simt ca incerci sa-mi faca o surpriza, ca vrei sa ma vezi razand fericita la vederea unui balon in forma de catel...orice lucru marunt ma poate face sa zambesc..trebuie doar sa-l faci...chiar daca nu crezi ca are rost, chiar daca pentru tine nu conteaza...sa le faci doar asa, ca sa ma vezi zambind...
cineva drag mi-a spus:

"nu stiu ce te macina dar te afecteaza enorm. nu mai fi supa si bosumflata,
iti sta mai bine cand esti fericita, radiezi pur si simplu"

nu pot sa spun ce ma afecteaza...nu este normal ce ma afecteaza, sau poate este...
nu pot spune in cuvinte pentru ca mi-ar fi frica sa le citesc...m-as teme sa recunosc ca eu am scris si ca eu sunt cea care simte asa, ca eu sunt fiinta aia marunta si speriata si nesigura...nici macar curaj sa recunosc nu am...ma simt fara putere si ratacita in demonii mei de care nu pot sa scap nici macar in putinele ore de somn...as vrea sa fiu iar fericita, sa
radiez, sa nu mai am ganduri, sa nu mai fiu speriata, sa nu ma mai tem...
astept ca tu, intr-o zi sa-ti dai seama, si sa nu fie prea tarziu, cat de multe pot sa fac pentru tine, si cat de mult, inca, te mai iubesc...

abia astept parca, sa mai fac alte si alte lucruri care sa te surprinda, sa-ti smulga un zambet si sa te faca fericit, abia astept sa stiu ca din cauza mea zambesti, ca eu sunt motivul, si ca faptul ca fac lucrurile astea nu trec neobservate.
acum, in perioada asta, imi doresc si eu sa simt ca cineva incearca, dar...eu nu sunt asa norocoasa ca si tine...dar eu as aprecia mai mult
dar tu esti un mister pentru mine acum, asa ca ...doar astept rabdatoare...
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

aproape ulima seara...din viata mea

Mesajde pure_sugar » Mar Feb 13, 2007 8:35 am

Il vreau pe alex inapoi, pe alex
ala pentru care eram totul, care era fericit doar sa ma vada zambind, care
se bucura doar sa-mi auda vocea, pe alex ala pe care il iubeam enorm si
nu puteam trai fara el!
cine-i alex asta de acum, nu-l mai cunosc, nu mai inteleg ce se intampla, nu
mai stiu ce inseamna nimic din ce-mi spune,
nu mai stiu ce sa cred si cand sa cred...sau mai ales, pe cine sa cred
sunt la pamant, nu mai am energie sa lupt...am abandonat totul in seara asta
daca alex asta de acum o sa vrea sa ma vada sau sa vorbeasca cu mine stie unde
ma gaseste,
daca alex asta de acum mai simte ceva pentru mine, stie ca eu sunt tot acolo,
la fel de indragostita si la fel de fericita sa ii ofer tot ce-si doreste
si daca mai ascult o data "fostele iubiri" a lui hrusca o sa imi tai venele fara sa
ma mai gandesc la consecinte
fara sa mai imi pese de toata lumea, care oricum poate bine-merci si fara mine...
toata lumea are pe cineva, are un rost,
are CEVA, numai eu sunt a nimanui, singura si trista...parca nu
ma mai recunosc zilele astea, nu mai inteleg ce se intampla cu mine,
fac numai prostii,
vorbesc numai prostii, ma enervez aiurea si din orice...nici nu mai stiu
ce sa cred sau ce sa fac
omul asta care sunt nu merita sa respire, nu merita sa i se vorbeasca...este un nimic
care nu mai vrea sa traiasca, omul asta sunt eu...
parca toata viata am visat aiurea, mereu am trait in gandurile mele, in lumea mea...
dar asta de acum nu o mai pot suporta...
nu va mai ramane nimic din mine asa, dar nu ma pot ridica de aici...
nu am cum, nu am nici macar un prieten caruia sa-i pese de mine catusi de putin,
vreau sa pot plange cu cineva care sa-mi spuna"PLANGI,
plangi cat poti si pana nu mai ai lacrimi, plangi te inteleg" asta e tot ce vreau,
nu sfaturi, nu vorbe de alinare, doar sa ma pot usura, sa obosesc de atata
suferinta, sa se termine tot...
alex asta de acum zice ca sunt obsedata, alex asta de acum nu stie ce simt eu, nu
intelege si e prea egoist sa-i pese
am incercat ata de mult, poate asta si ii problema, prea mult am incercat, de ce nu
merge asa, dece daca iti doresti mult
ceva nu poti avea? de ce?
si totusi,a lex asta de acum spune ca ma iubeste...nu mai inteleg nimic acum...

pestru asta m-am nascut? pentru asta trec peste fiecare zi abia abia, ca sa mai adaug
un esec pe lista,
ca sa adaug si mai multa ura in sufletul meu, ca sa plang si mai mult? pentru ce m-ai
adus pe lume mama? pentru ce ma zbat sa traiesc mai departe?
pentru ce mai mananc si mai respir? ca sa am putere sa-mi port durerea mai departe?
pentru ce sa ma zbat sa fac oamenii fericiti daca pe mine nimeni nu incearca, la ce bun sa
o mai duc asa? tu mai vezi vreun rost? ai adus pe lume un om slab, un om fara putere sa mai lupte,
degeaba ai crezut despre mine ca sunt tare, puternica, desteapta, lider...tot ce vrei de
la un om...doar ceva nu mi-ai dat, mama, noroc...trebuia sa mi-l dai tu ca Altcineva a uitat de mine
nici macar un paharel nu mi-a dat, nici macar o picatura, a uitat de plodul tau mama,
i-a dat de toate dar nu i-a dat fericire, nu i-a dat egoism, nu i-a dat indiferenta si rautate, nu i-a
dat din lucrurile aste lumesti, atat de importante, dar...cum spui tu, mama, ai de toate, nu te mai plange...
asa sa fie!


am ajuns sa vad zorii zilei de azi, doar datorita tie, pentru care vreau sa mor dar si sa traiesc, dupa cum vezi, am reusit sa ma "pansez" cum ar veni si am trait mai departe...sa vad o noua zi si sa irit oameni in continuare...mai bine o faceam pana la capat...
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

Mesajde pure_sugar » Mie Feb 14, 2007 8:34 am

sa pier,
ca picatura de apa in desert,
uscata de durere,
rapusa de amar,
sa mor,
ca o nebuna
plangand a ta iubire
ce poate niciodata,
a ei nu va mai fi.
si ochi-ti plini de doruri
mereu ii voi privi,
si gura-ti calda, dulce,
mereu o voi dori,
dar dupa rasuflarea
ce-n mine rasufla,
voi plange-n veci
si pururi
la tine voi visa.
si de va fi vreodata
sa calci pe al meu drum
voi plange pasul tau
ce-n urm-a lasat scrum
si cand va veni vremea
departe sa ma lasi,
voi plange-a ta iubire
ce-n mine a ramas
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

raspunsuri

Mesajde pure_sugar » Mie Feb 14, 2007 8:43 am

m-ai intrebat ce am si de ce nu vorbesc cu tine, de ce nu iti spun,nu esti tu, sau altceva, sunt eu
care nu pot VORBI, asta e problema, nu pot SPUNE cu voce tare ce am, nu pot recunoaste...nu pot sta eu doar
cu gandurile mele,
mereu trebuie sa fie cineva cu mine sau altfel se intampla lucruri de genul celui care s-a intamplat
aseara...
acum regret ca m-am oprit, imi pare rau ca n-am mers pana la
capat si ca am ramas aici, in lumea asta goala acum...
regret ca nu mi-am privit sangele curgand mult si fierbinte pana nu mai avea de unde, imi pare rau ca nu
m-am lasat cuprinsa de somnul dulce cu care ma indemnau pastilele luate...imi pare rau acum, si totul de
la o vorba, dupa ce toata seara ai incercat sa ma faci sa inteleg, TEORIA ta, si sentimentele tale si tot
felul de chestii, dupa ce m-ai facut sa ma inchid in mine si mai tare dezvaluind asa pe fata
problema si teama mea altora, si intr-un final ai reusit cat de cat, macar ai smuls promisiunea ca nu o sa mai
fac, si o sa incerc sa ma tin de ea, ai distrus totul la plecare cu urarea ta tampita
eu ti-am urat in speranta ca va urma ceva de genul...ca vom vorbi maine si ca o sa ne vedem si stuff,
nu un "si tie la fel " zambitor, nu asta asteptam... da am inteles totul, am inteles cat de importanta sunt
eu in viata ta, cat de mult tii la mine si ma iubesti, am inteles in sfarsit...doar ca, acum, si nu stiu
pana cand...eu nu asta vreau
ai zis ca eram altfel, ca eram ambitioasa si visatoare, mereu cu planuri si idei...inca mai sunt, sunt
acelasi om, doar ca acum totul e canalizat spre un singur scop, intelegi tu asta?
omul ala de acum 2 ani sunt si acum, la fel de hotarata si de ambitioasa si de incapatanata, tot aia SUNT
imi doresc impreza, o sa am!, imi doresc casa mea, o sa o am si aia, imi doresc sa am afacerea mea si alte
lucruri, toate o sa le am, pentru ca LE VREAU!
pentru ca nu exista ceva ce sa vreau si sa nu obtin! asta trebuie tu sa intelegi, nu sunt lasa! sunt un
luptator, ca acum am un moment mai prost...crezi ca aseara doar pentru ca mi-ai spus ca tii la mine si las ca ne
vedem de valentin si mai stiu eu ce, de aia am dat inapoi? crezi ca cicatricea care o sa-mi ramana pe mana
sau frica pe care am simtit-o singura aici nu m-au trezit la realitate? a fost un moment de reala slabiciune
si ura si gelozie si razbunare, toate deodata, astea au provocat fapta mea, dar fiinta asta care a trecut peste
noaptea de ieri este mult mai puternica acum, sunt tot eu, lupatoarea...ar fi trebuit sa-ti dai seama pana acum,
un om care a abandonat nu mai are atata energie sa faca ce fac eu, ca sufar, asta e, este dreptul si pacatul
meu, dar incerc s-o fac in singuratatea mea, in siguranta mea,
ca plang mereu cand plecam fiecare pe calea lui, plang singura in masina mea, nu ma vezi nici tu, nici nimeni,
nu stiai asta? ti-o spun acum, mi se intampla aproape mereu, dar...c'est la vie, ca plang ca o nebuna conducand
noaptea aiurea...asta e, din nou e dreptul meu, pot sa-mi plang de mila cat vreau, pot sa plang dupa tine cat vreau, la fel de mult pot sa sper , la fel
pot sa abandonez oricand...
ai zis ca-s nebuneste indragostita de tine...consider ca putin gresesti, m-as indragosti probabil usor
de altcineva...in scurt timp si mi-ar trece la fel de repede,
dar pe tine te iubesc, nu doar TIN LA TINE, da, te-am inteles perfect, asta simti tu si inseamna enorm
pentru tine, si pentru mine la fel, dar eu o spun din toata inima, o recunosc si o accept,
asta e, din nou, sa fie pacatul meu, poate va trece...
si acum sa-ti raspund la intrebare, de fapt fara intrebare, ideea era ca sa-ti spun ce am pe suflet...
si acum ca tot le-am facut pe toate, o sa-ti spun aici unde parca e altfel, oamenii astia oricum ma cred
nebuna deja si nu mai citesc jurnalul meu, asa ca suntem doar noi doi cum ar fi, doar ca nu trebuie sa VORBESC!
mi-e frica de mine singura, mi-e frica sa-mi dau drunul la ganduri pentru ca daca nu sunt intr-o pasa buna imi
fac foarte rau, pentru ca sunt geloasa, pentru ca ma gandesc la tine cu altcineva, purtandu-te la fel ca si cu mine, spunandu-i
aceleasi vorbe dulci si tandre, soptindu-i cu drag la ureche cat e de frumoasa, sarutand-o si mangaind-o ca si
pe mine....
mi-e frica de singuratatea pe care o simt atat de rece, mi-e frica pentru ca m-am inchis in mine si nu pot iesi,
sunt singura pentru ca nu pot vorbi cu nimeni si ma simt agasata de sfaturi itelepte si de pareri ale unor
oamneni care nu inteleg
imi doresc ceva, sau pe cineva, nu neaparat ca fiind jumatatea mea, doar ca persoana in care sa pot avea
incredere, macar putin, care sa stiu ca orice ar fi mi-ar spune,
de bine sau de rau, o persoana care sa inteleaga ca ma doare si nu sa imi spuna prostii care imi fac mai
mult rau decat bine...
vreau sa imi fie impartasita iubirea, vreau sa primesc inapoi ce dau, vreau sa ma iubesti ca inainte,
vreau sa te vad fericit cu mine, vreau sa fim noi doi, dar...da, asta vreau...ce o sa fie mai vedem...

da, ma tem, ma paralizeaza frica de a ajunge iar singura acasa, iar eu si calculatorul, patul, filmul...vreau
oameni in jurul meu, te vreau pe tine in
jurul meu, cu mine, in bratele tale si tu in ale mele, doar atat...siguranta care mi-ai dat-o o vreau inapoi,
linistea si calmul care le simteam cand eram cu tine, FERICIREA!
le vreau inapoi, imi lipsesc si mi-e frica fara ele...asta e...condamna-ma si spune-mi ca nu inteleg,
ba da, inteleg perfect tot ce-mi spui, accept pentru ca nu am ce face mai mult, dar mintea mea e a mea si
gandurile sunt ale mele, si inima mea simte in mine, sunt eu, toata care sunt inca acolo
da am iesit in oras, am incercat...nu merge, nu ti-am spus pentru ca...nu stiu, pur si simplu...m-am simtit
scarbita de mine, m-am simtit murdara
si tradtoare, inca te iubesc pe tine si nu pot juca pe doua fronturi, nu pot minti alti oameni si nu ma pot
minti pe mine...si nici pe tine...
ah, by the way, ca esti tu asa de convins ca eu te-am mintit cu diverse lucruri...poate o sa doresti o lista cu...
intelegi, poate o sa ti-o dau, cu adevarul gol golut...se poate, desi, il stii deja...
alte motive nu o sa ti le spun pentru ca nu sunt doar frustrari ale mele, doar sentimente de neimplinire si esec,
doar nemultumire care naste ranchiuna...sunt importante, sau au fost si ele partase la fapta de aseara, doar ca...
mai putin
si..ce n-ai inteles...nu TU esti cauza, de fapt eu sunt, nici motivul, ideea era ca sa te scap de-o grija cum ar
veni, sa te scutesc de viitoare certuri sau alte chestii, era spre binele tau si al tuturor celor din jurul meu
carora le fac viata grea
a fost momentul in care aveati toti sansa sa scapati, sa nu mai fiu eu, aia tembela care sa va faca viata nashpa...
da a trecut acum,
ati ramas cu mine pe cap!
nu stiu cat te-am lamurit, poate e nevoie sa citesti putin si printre randuri, poate nu pot spune chiar totul,
poate nu e asa usor cum am crezut, ca o sa incep sa scriu si o sa vina toate la mana...
sa mai incerc...ok, ma omoara amintirile, dar iubesc somnul, ce ciudat, visez cu tine noapte de noapte, jur,
in alea 3 ore cat dorm (s-au facut 3 mai nou) doar visez, dar amintirile ma omoara, plang ore in sir daca fac
gresala sa imi amintesc orice legat de noi, bun, rau, indiferent...
si cel mai mult ma doare si ma termina atitudinea ta...respectiv cand esti rece si distant si ma eviti cumva si
dai super multa atentie la restul la toti, doar eu sunt acolo numai asa, ah, atunci vreau sa mor pe loc...
oi fi nebuna, daca asta crezi, consideri sau ce mai o fi, dar poate ca ai putea chiar intelege,
in masura in care ai rabdare sa te gandesti si din punctul meu de vedere...
cat am scris de mult, cred ca as mai putea si avea ce, doar ca...poate dupa ce mai vorbim, asta in cazul in care
chiar citesti ce-am scris :)
si fiinca azi e valentin, si e frumos sa faci declaratii, o sa-ti fac si eu una...poezie:

"sfiosul mugur si toiagul sfetnic
si iarba cruda si catargul vrednic
si primavara-mi calda si furtuna,
esti TU-esti langa mine, totdeauna!"

si...un timid..."te iubesc"
asa, ca de valentin :)
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

Mesajde pure_sugar » Mie Feb 14, 2007 3:27 pm

gata, la noapte termin treaba,m-am hotarat, romantic de valentin...promit sa beau un pahar de vin inainte si sa ma gandesc la tine, ca ultim gand...
have fun baby oriunde mergi si ce faci, si eu o sa fiu mai bine asa
bye

urmeaza pe pagina 2
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

Mesajde pure_sugar » Mie Feb 14, 2007 4:16 pm

deci, pentru cei care nu ma cunosc si au incercat sa ma faca sa ma razgandesc...promit sa trec peste asta fara sa mai iau masuri disperate...
da paharul de vin o sa-l beau oricum
merci la toti, pacat ca nu pot multumi si la cei care ma cunosc
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

Mesajde pure_sugar » Lun Mar 26, 2007 3:08 pm

23/24.03.07

astazi, respectiv in nopatea asta am luat o mare decizie, sau mai multe...?
in fine...nu voi mai face compromisuri doar eu, voi avea grija ca mie sa-mi fie bine
intr-o relatie si eu sa fie cea de pe primul loc, nu voi mai fi pefect sincera cu nimeni
niciodata,
nu voi mai arata ce simt decat daca sentimentul este pe de-a-ntregul impartasit,
nu ma voi mai lasa mintita si folosita, nici macar daca imi place persoana respectiva,
voi fi o dura si voi fi eu cea care hotaraste, nu voi mai iubi niciodata din toata inima,
respectiv nu voi mai iubi niciodata, punct, ma voi razbuna pentru toate cate le-am indurat
si pentru tot cat am suferit,
nu voi mai vorbi cu el niciodata, nu-i voi mai spune nici macar "salut", ma voi abtine si
nu ma voi mai gandi la el si imi voi
reprima orice sentiment de drag sau mai mult fata de persoana
lui, si multe altele de genul asta.
cel mai important este ca am realizat eu, intr-un final...foarte tarziu, ca...n-are rost
am pierdut timp si enorm de multe sentimente si incredere, plus ca m-am stricat si m-am
umplut de ranchiuna si nu voi mai iubi niciodata
pentru ca nu vreau decat pe el, si daca asta nu se poate, ghinion, o sa fiu
matusa de "te miri unde " care duce cadouri la nepoti, dar care n-o sa aiba niciodata mai
mult decat un amant
de scurta durata pentru nevoi fizice...hmmm, pare absurd, dar incredibil de real
voi incerca sa aplic ideea ca daca iubesti pe cineva vrei sa-l vezi fericit, asa ca ma
retrag, nu fara scandal, dar m-am retras.....si asta e,
o sa trec eu cumva peste asta si singura
sfat: daca vreodata vrei si simti nevoia sa bati pe cineva, nimic nu se compara cu faptul
in sine, te irita?
mergi si-i spargi fata, super simplu, sau ficatul sau ce nimeresti, eu facui chestia asta
aseara, nu m-am simtit deloc mai bine...dar...merita
sa vezi ca fuge de tine ditamai omu ca sa nu te loveasca, desi...n-avea nici o sansa la
incarcatura de nervi si ura care o aveam.
Do try this!!!
mai departe...
mi-am dat seama ca...este adevarata faza aia cu 'cine te face sa plangi nu te merita...',
se aplica, la mine cel putin,
nu vad totusi de ce nu s-a aplicat invers, eu nu l-am facut pe el sa planga, cred...si
totusi....hmmm
whatever, planul meu era cu bataie lunga, dar acum o sa ma tin tare, o sa le arat la toti
ca pot sa fac asta si o sa o fac,
pot sa fiu rece, pot sa nu-l caut si sa par ca nu-mi pasa, desi, aia ramane intre mine
si mine...nu trebuie sa stie nimeni cat de mult imi pasa, si
cat de mult vreau si imi doresc...o sa fiu tare, eu cea puternica
parca ma si vad...varza, nu stiu daca o sa pot...
maine ii dau toate lucrurile care le am de la el, de l atoale la cercei si inele, absolut
tot ce am, sa faca ce vrea cu ele, inclusiv
macheta cu io stiu ce vapor, imi plac mult toate, dar pot sa fac asta...
si toate aste de la un amarat de chef la care domnul s-a dus ca sa demonstreze ca el face
ce vrea el, eu una sper ca a meritat cheful pentru ca a pierdut cat
n-o sa recupereze in veci orice ar face...si nu neaparat pe mine ca femeie/iubita sau ce,
ci pe
mine a un om de incredere, prieten ajutator, apropiat...bun de tinut la indemana, respectiv
eu sunt
genul de om tampit care te ajuta la infinit si inghite orice jignire si mai stiu io ce,
gata, nu mai este omu ala...pt nimeni din partea mea, toti sunt zero, mai putin doi
prieteni foarte dragi pt care sunt ce vor ei, oricand
mda
vb numai prostii probabil, da la 5 dimineata dupa o noapte incredibil de lunga si dupa o zi
hidoasa de-a dreptul, plina de nervi si de ploaie...nu cred ca pot mai mult
cel putin am reusit sa scot ceva din mine, si asa as dormi...
da ma tem de pat, in pat se ruineaza toate planurile, cand ma iau in brate si sunt
singura...toate le uit doar pt ca-mi doresc niste brate in jurul meu, si nu chiar orice
brate,
asa ca azi...nu ma voi culca, n-am mai gacut de mult noapte alba, de ce sa nu fac acum...
trebuia sa ma fi dus si eu la discoteca sa arat ce tare sunt, eh, dar eu o sa arat altfel,
eu o sa ranesc mai mult, o sa fiu mai buna, pt ca eu stiu cum se face, stiu cacel mai tare
te oare rasul celuia cu
care te certi, ironia si faptul ca nu te baga in seama, las ca si-asa-i trece, nu si de
data
asta
abia astept ca maine seara sa merg la ziua unei prietene comune si sa salut pe toata
lumea mai putin pe el,
abia astept...prima data am zis ca nu ma mai duc...adica sa pierd ocazia asta? sa arat
traznet si sa profit de
imprejurare ca sa-l atat pana moare...hehe, de caum suntem fata desteapta...era si cazul
bazandu-ma pe ideea ca roata se invarteste, am ajuns la concluzia ca acuma ca s-a sucit
iar la mine tre sa revina la el, de obicei
asa mi s-a intamplat...asteptam
o sa-mi fie asa de greu de o sa ma termin singura, da...si-asa, n-am chef de nimic
altceva...sua altcineva...mnea
bine, imi aprind o tigara si mai setez ceva la calcu asta care ma streseaza ca-i asa de
tare da parca nu merge cum trebuie...
si dupa aia...o sa ma joc, mi-e dor
si maine ii fac la al meu bagaju, cum s-ar zice...oare o sa le ia? te tin la curent...
somn usor lume...eu nu pot ca ma tem de mine prea tare ca sa risc...
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

Mesajde pure_sugar » Lun Mar 26, 2007 3:12 pm

n-am reusit nimic din ce mi-am propus, sunt de 4000 de ori mai trista si mai deprimata ca niciodata, nu mai rezist...sambata noaptea am facut accident cu masina, m-am lovit ingrozitor in piept, ma doare si acum, probabil ca am si ceva hemoragie, cui ii mai pasa, sper sa se termine repede, nu vreau sa merg la medic, astept sa vad ce se intampla....
in conditiile in care se desfasoara viata mea nu mai vreau sa incerc nimic, sunt prea dezamagita de mine si de toate casa mai pot
nici nu mai vreau
ma tarasc asa de la o zi la alta, trista si nevazuta de nimeni
adio lume cruda, sau...nu lume, doar oameni cruzi
adio si tie, cel mai crud dintre toti...
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

Mesajde pure_sugar » Sâm Mai 26, 2007 2:52 pm

incet incet, am observat, viata merge inainte, cu bune, cu rele...nu pot opri cursul evenimentelor
m-am obisnuit cu multe idei, cu multe faze
am acceptat realitatea...asta este, nu mai lupt cu morile de vant, desi asta imi doresc
de ieri sunt alt om
hotarata, integra, de caracter
nu mai fac nimic din ce-am facut pana acum, merg inainte cu capul sus, chiar daca am inima stransa de teama si de emotie, am acceptat ca asta trebuie sa fac
am hotarat sa fiu indiferenta la lucrurile, persoanele si gandurile care imi fac rau, nu voi mai da atentie
sper ca asta sa nu insemne sa fiu prea mult timp bauta :)
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

Mesajde pure_sugar » Sâm Iun 16, 2007 9:23 am

am ajuns la faza in care nu ma mai inteleg, vreau sa ies din chestia asta, chiar vreau, dar nu pot, cumva contrar vointei mele, raman blocata aici in chestia asta care ma omoara, literaly
in fiecare zi de 100 de ori imi propun/impun sa termin chestia asta, dar parca involuntar, mai vreau, nu pot renunta, parca e un facut...
nu-mi statea in caracter sa-mi pierd timpul cu faze de astea, chiar nu ma uitam in urma, vazut/facut/next...acum de ce nu merge asa, deja au trecut 8 luni in care nu am evoluat defel, tot aici sunt, prinsa in chestia asta
culmea e ca stiu ca-mi face rau, si chiar imi face, ma termina cu nervii, ma stric de cap asa, dar NU POT SA IES!!!
ce dracu se intampla? deja am inceput sa ma tem de alte chestii, deja ma gandesc ca poate e ceva acolo de eu nu mi-l pot scoate din cap, nu vreau sa ma gandesc la lucruri neintelese si neacceptate...desi, cunoscand diferite chestii...chiar am inceput sa ma tem
si, culmea, parca, cu cat trece timpul e tot mai puternic sentimentul, si chiar nu e numai de orgoliu, e pe bune...
am ajuns sa fiu disperata de-a dreptul, terifiata, nu inteleg, nu inteleg, de ce mi se intampla mie asta? care-i faza? ce am facut eu de am ajuns aici?
le-am incercat pe toate, le-am facut aproape petoate, nu a mers nimic, nu ma pot desprinde...m-am stricat
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am

Mesajde pure_sugar » Lun Iun 18, 2007 11:31 pm

caut pe net ritualuri pentru noaptea de sanziene, gasesc numai prostii si chestii pe jumatate, oamenii astia nu pot sa scrie o chestie intreaga?
am gasit ca cica daca te uiti noaptea la 12 in oglinda, goala (hmmm, oare de ce goala?),si cu 2 lumanari in mana(una in fiecare), iti vezi ursitu, sau alte chestii nashpa, daca ai tupeul sa stai pana la sfarsit...o sa incerc mainenoapte ca acuma e trecut de 12 demult...sunt curioasa care-i faza :)
by the way, asta nu tre sa fie in noaptea de sanziene, poti oricand...
cred ca am luat-o razna!
Daca lumea ar fi de ciocolata, ne-ar fi, pana la urma, greatza de ea...
Avatar utilizator
pure_sugar
Junior Member
 
Mesaje: 176
Membru din: Joi Feb 03, 2005 12:00 am


Înapoi la Scrieri, ganduri si jurnale

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori