-pagina 2-
Pentru o reprezentare cat mai buna a notiunii de malpraxis trebuie mai intai inteleasa pozitia de pe care medicul se raporteaza fata de pacient. Relatia dintre medic si pacient este una contractuala. Obligatia medicului de a-l vindeca pe pacient este o obligatie de diligenta (de mijloace), obligatie care consta in indatorirea debitorului (medic) de a depune toata straduinta pentru atingerea unui anumit rezultat, fara a se obliga la insusi rezultat. Acest tip de raport contractual il protejeaza pe medic, in cazurile in care s-au efectuat interventii chirurgicale sau tratamente, corecte din punct de vedere profesional, dar vindecarea sau ameliorarea starii pacientului nu s-a produs, de eventualele despagubiri materiale solicitate de pacient.
Exista insa riscul erorilor ce pot interveni in efectuarea actului medical, erori care, in cazul medicinii, spre deosebire de cele mai multe profesii pot avea implicatii dintre cele mai grave culminand cu schilodirea sau moartea pacientului.
Asigurarea de malpraxis, a fost creata din necesitatea medicului (in cazul nostru) de a se proteja de eventualele despagubiri datorate pacientilor in urma unor erori profesionale si este reprezentata de un contract intre medic pe de o parte si casa de asigurari de cealalta parte, in care sunt specificate erorile profesionale pentru care medicul vrea sa fie asigurat precum si planurile tarifare care ii convin. [font=MS Mincho]Incheierea politei de asigurare presupune cunoasterea anumitor detalii de natura juridica si economica:[/font]
[font=Times New Roman]Din perspectiva juridica erorile profesionale (medicale) generatoare de pagube imbraca forma culpei. Sunt cunoscute in acest domeniu culpa de tehnica medicala si culpa de omisiune. Culpa de tehnica medicala sau culpa profesionala medicala consta in nerespectarea regulilor privind exercitarea profesiunii medicale prin nepricepere sau abateri de la reguli indeobste recunoscute si recomandate in practicarea acestei profesiuni, provenite din neglijenta, nepasare sau nerespectarea unor metode si procedee specifice. Aceasta mai poarta denumirea de imprudenta. La randul ei culpa de tehnica medicala se imparte in:[/font]
[font=MS Mincho]-Culpa profesionala prin nepregatire (incompetenta)[/font]
[font=Times New Roman]-Culpa profesionala prin neprevedere[/font]
[font=Times New Roman]Este forma simpla a culpei profesionale. Imposibilitatea de prevedere constituie un caz fortuit, ca si neputinta in fata unor riscuri inerente medicinii.[/font]
[font=Times New Roman]-Culpa profesionala prin neglijenta[/font]
[font=Times New Roman]In aceasta categorie se includ nesolicitarea consultului interdisciplinar, privarea de sansa, trimiterea tardiva a bolnavului la un specialist. Neglijenta sau neatentia in practica medicala ia forma grabei si a suprficialitatii, indeplinirii neconstiincioase a obligatiilor. Concret neglijenta poate lua forma: neluarii corecte a anamnezei, neexecutarii unui examen clinic corect, neefectuarea unor examene paraclinice de rutina, neluarii tuturor masurilor de asepsie in vederea unei interventii.[/font]
[font=Times New Roman]Sunt considerate neglijente grave: nedescoperirea unor boli sau tare anterioare initierii unui tratament a carui aplicare poate genera o agravare a bolii initiale sau chiar decesul bolnavului, neizolarea bolnavului contagios, neefectuarea terapiei antitetanice in cazul plagilor tetanogene, injectarea de medicamente cu perioada de utilizare depasita, injectarea unei alte substante, decat cea dorita, prin confuzie.[/font]
[font=Times New Roman]-Culpa profesionala prin usurinta (nepasare)[/font]
[font=Times New Roman]Frecvent, usurinta profesionala rezida in: neexaminarea clinica si competenta a bolnavului, ignorarea riscurilor la care este expus pacientul, imobilizarea neadecvata a fracturii, efectuarea necorespunzatoare a unor injectii sau punctii, pierderea auzului unui copil prin tratarea mamei cu streptomicina, aparitia de efecte nedorite notorii(trecute in prospectul medicamentului) prin nerespectarea dozelor maxime, arsuri dupa antiseptice sau radioterapie, ignorarea conditiilor precare de lucru: mizerie, sterilizarea necorespunzatoare. Culpa prin usurinta este favorizata de subestimarea riscului actiunii medicale sau de supraestimarea posibilitatii de actiune.[/font]
[font=Times New Roman]Culpa de omisiune[/font]
Medicul este deopotriva rasponsabil, atunci cand actioneaza cat si cand nu actioneaza; cu alte cuvinte el raspunde de tot ceea ce face si de tot ce refuza sa faca.[font=MS Mincho]Culpa de omisiune se prezinta sub urmatoarele forme:[/font]
[font=Times New Roman]-Refuzul de a raspunde la solicitarea pacientului[/font]
[font=Times New Roman]-Refuzul interventiei (neasumarea de riscuri)[/font]
[font=Times New Roman]-Refuzul trimiterii pacientului la un esantion superior (privarea de sansa)[/font]
[font=Times New Roman]-Neacordarea dreptului pacientului la a doua opinie in aceeasi cauza medicala[/font]
[font=Times New Roman]-Refuzul de a continua tratamentul unui pacient[/font]
[font=Times New Roman]Dupa cum se poate observa intreaga responsabilitate civila se bazeaza pe principiul greselii. La origine responsabilitatea medicala a fost de natura delictuala: medicul nu putea fi condamnat decat daca se demonstra ca a provocat in mod voluntar vatamarea pacientului.[/font]
[font=MS Mincho]Odata inteleasa latura juridica a notiunii de malpraxis cea economica se contureaza ca o masura de protectie menita sa acopere, daca nu toata, atunci cat mai mult posibil din plaja erorilor profesionale medicale.In mod normal fiecare medic ar trebui sa-si poata negocia asigurarea de malpraxis cu o casa de asigurari aleasa de acesta in virtutea legilor economiei de piata.[/font]
Casa de asigurari se angajeaza sa plateasca, in limita sumei asigurate, despagubirile si cheltuielile de judecata pe care medicul asigurat este obligat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, pronuntata de o instanta de judecata romana, sa le plateasca unei terte persoane (pacientului), pentru un prejudiciu de natura materiala, vatamare corporala, afectarea sanatatii sau deces, survenite ca urmare a urmatoarelor acte savarsite in timpul exercitarii legale a obligatiilor sale profesionale:
diagnosticari eronate;
tratamente prescrise, recomandate in mod eronat pacientilor;
erori sau neglijente in efectuarea interventiilor medicale in scop diagnostic sau terapeutic;
neglijenta, intarziere, superficialitate si omisiune in indeplinirea sarcinilor proprii de serviciu.
Cuantumul despagubirii se stabileste pe baza evaluarii daunelor si stabilirii raspunderii medicului asigurat. Evaluarea daunelor si stabilirea raspunderii medicului asigurat se face pe baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.
Medicul trebuie sa solicite consimtamantul scris din partea pacientului sau reprezentantilor legali prin asumarea raspunderii pentru acele interventii sau acte medicale cu risc in producerea de pagube materiale, vătămare corporală, afectarea sanatatii sau deces.
Medicul asigurat este acoperit pentru actele medicale efectuate de urgenta pentru situatia in care este amenintata viata pacientului, in conditiile in care acesta este in stare de inconstienta sau in incapacitate de a-si exprima consimtamantul si este neinsotit de reprezentanti legali.